Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 48/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 48/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.48
Ședința publică de la 11 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
JUDECĂTOR – C. C.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul A. M. D. I. împotriva sentinței penale nr.294/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat A. M. D. I., în stare de arest și asistat de avocat din oficiu U. F. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimata parte vătămată M. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.17 C.p.p.. Din probele existente la dosar rezultă că nu inculpatul a încheiat contractul de vânzare – cumpărare a autoturismului marca BMW, ci I. E.. De asemenea, tot I. E. a luat și banii. Mașina a fost ridicată de către o firmă de dezmembrări auto. Consideră că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei, clientului său putând să i se rețină cel mult o complicitate la o faptă săvârșită de I. E..
Solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice întrucât nu inculpatul este autorul faptei.
În subsidiar, invocă cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C.p.p.. Solicită a se constata că inculpatul nu a săvârșit o faptă foarte gravă și consideră că acesta poate să repare prejudiciul produs.
Solicită a se dispune admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub minimul special cu aplicarea art.80 alin.2 C.p.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat. Referitor la primul motiv de recurs invocat de inculpat, consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice. Din probele administrate în cauză a reieșit faptul că mașina a fost mutată de către o societate care efectua lucrări de asfaltare, inculpatul a profitat de faptul că autoturismul stătea neutilizat de ceva vreme în acea zonă și a luat rezoluția infracțională, respectiv de a sustrage autoturismul. Inculpatul este cel care a sustras autoturismul și nu martorul I. E., acesta fiind intermediarul între inculpat și societatea de dezmembrări.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de furt calificat în forma autoratului.
În ceea ce privește redozarea pedepsei, solicită a se avea în vedere că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, instanța de fond dând dovadă de clemență în momentul în care i-a aplicat minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat, respectiv 3 ani închisoare. De asemenea, instanța a avut în vedere și antecedentele penale ale inculpatului, faptul că acesta este recidivist.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptei și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.294 din data de 07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 208 al.1-209 al.1 lit. e C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. condamnarea inculpatului A. M. D. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârșită în termenul de încercare de 4 ani și 4 luni al pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 129 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011.
În baza art. 864 rap. la art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 129 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011, și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, care nu s-a contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, în final inculpatul execută pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 09.07.2012 la zi.
În baza art.14 și art. 346 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. F. și, în consecință, a fost obligat inculpat la plata către partea civilă la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în data de 21.06.2012 inculpatul a sustras autoturismul marca BMW 520 cu numărul de înmatriculare YBN 9921 parcat pe . blocului 120, . Urziceni, județul Ialomița și l-a vândut la centrul de dezmembrări auto aparținând S.C. Full Bmw S.R.L. contra sumei de 500 lei.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarații parte vătămată; declarații inculpat; declarații martori I. E.; V. Iudita; B. M.; N. A. L.; R. M.-A.; A. V.; G. I. A.; M. G.; proces-verbal de confruntare.
În faza cercetării judecătorești, instanța a procedat la reaudierea inculpatului, precum și a martorilor I. E.; R. M. A.; N. A. L.; B. M..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 21.06.2012, orele 10.00, inculpatul A. I., deplasându-se pe . Urziceni, județul Ialomița, în zona parcării blocului 121, a observat că autoturismul marca BMW 520 cu numărul de înmatriculare YBN 9921 ce aparținea părții vătămate M. F., a fost mutat din locul său obișnuit în care era parcat, de către muncitorii care efectuau unele lucrări la partea carosabilă. Întrucât autoturismul era de mai mult timp parcat în acel loc, fără a mai fi folosit de proprietar, inculpatul a luat hotărârea de a sustrage autoturismul respectiv și de a-l valorifica la un centru de dezmembrări auto. În acest sens, în jurul orelor 12.00, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul N. A.-L., angajat al S.C. Full BMW S.R.L., având ca obiect de activitate dezmembrare de autovehicule, spunându-i că are de vânzare un autoturism marca BMW 520, prețul fiind de 500 euro. Martorul, la rândul său, a comunicat oferta șefului său, martorul B. M., care i-a spus să meargă împreună cu martorul R. M. A. cu platforma societății să vadă mașina și să îl contacteze de la fața locului. Deplasându-se cu platforma în locul indicat de inculpat, cei doi angajați ai societății respective l-au întâlnit pe inculpat care le-a arătat un autoturism marca BMW 520 cu numărul de înmatriculare YBN 9921. Întrucât autoturismul nu se afla într-o stare tehnică prea bună, cei doi i-au oferit inculpatului suma de 500 lei și l-au anunțat pe șeful lor, care le-a comunicat să nu cumpere mașina. Ulterior, ajuns la sediul societății, martorul N. A. L. a fost contactat din nou de inculpat care i-a spus că este de acord cu suma de 500 lei. Urmare a acestei înțelegeri, martorul însoțit de colegul său, martorul R. M. s-au deplasat cu platforma societății și au ridicat autoturismul care a fost dezmembrat după câteva zile.
După ce a convenit vânzarea autoturismului respectiv, inculpatul a luat legătura cu martorul I. E., căruia i-a arătat autoturismul spunându-i că este proprietatea unor rude ale sale plecate în străinătate, care i-au dat voie să îl vândă, întrebându-l pe martor dacă este de acord să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu S.C. Full BMW S.R.L. pe numele său, în schimbul a jumătate din prețul pe care îl vor obține, pe motiv că el nu își găsește actul de identitate. Martorul I. E. fiind de acord, împreună cu inculpatul s-au deplasat la sediul S.C. Full BMW S.R.L. unde a intrat, încheind contractul de vânzare-cumpărare, inculpatul rămânând afară.
Fiind întrebat de către administratorul societății despre actele de proprietate ale autoturismului, martorul I. E. i-a spus acestuia, astfel cum îl învățase în prealabil inculpatul, că le va aduce în zilele următoare când vor sosi în țară rudele din străinătate.
Urmare a încheierii contractului, martorul I. E. a primit suma de 500 lei, pe care a împărțit-o în mod egal cu inculpatul.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută, a rezultat din întregul material probator administrat în cauză, respectiv: declarații parte vătămată; declarații învinuit/inculpat; declarații martori I. E.; V. Iudita; B. M.; N. A. L.; R. M.-A.; A. V.; G. I. A.; M. G.; proces-verbal de confruntare.
Fiind audiat în cauză, inculpatul a declarat inițial că a fost rugat de partea vătămată să îi vândă mașina, având consimțământul acestuia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu societatea specializată în dezmembrări auto.
Ulterior, întrucât declarația sa fusese infirmată de partea vătămată M. F., care a negat cele învederate de inculpat, acesta a revenit asupra poziției sale, recunoscând că a sustras autoturismul părții vătămate, precizând că i-a cerut actul de identitate martorului I. E. întrucât avea cunoștință că la data săvârșirii faptei era recidivist.
În drept, fapta inculpatului A. M. D. I. care în data de 21.06.2012 inculpatul a sustras autoturismul marca BMW 520 cu numărul de înmatriculare YBN 9921 parcat pe . blocului 120, . Urziceni, județul Ialomița și l-a vândut la centrul de dezmembrări auto aparținând S.C. Full Bmw S.R.L. contra sumei de 500 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1-209 al.1 lit. e C.pen.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a constatat că acesta a săvârșit fapta în termenul de încercare de 4 ani și 4 luni al pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 129 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011.
Pe cale de consecință, s-a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor art. 37 lit. a C.pen. privind săvârșirea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie.
Deși s-a învederat de către apărătorul inculpatului că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța a apreciat această apărare ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a reținur că acesta nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat pentru fapte similare încă din perioada minoratului. S-a mai reținut că prezenta faptă a fost săvârșită în termenul de încercare al unei pedepse de 2 ani și 4 luni aplicată acestuia pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă perseverența inculpatului, precum și un grad ridicat de incorigibilitate a acestuia, care în ciuda avertismentului primit din partea societății continuă să săvârșească fapte prevăzute de legea penală.
La aprecierea gradului de pericol social instanța a avut în vedere și atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, inițial acesta negând săvârșirea faptei, precizând că a fost mandatat de partea vătămată să îi vândă mașina, pentru ca ulterior, urmare a declarațiilor părții vătămate, să recunoască săvârșirea faptei. S-a reținut și motivul pentru care inculpatul i-a solicitat martorului I. E. să încheie contractul de vânzare-cumpărare în numele acestuia, și anume că avea cunoștință de faptul că el este recidivist. Totodată, s-a menționat și faptul că inculpatul, împreună cu tatăl său s-au deplasat la locul de muncă al părții vătămate, explicându-i acestuia că el este autorul furtului și că este recidivist, solicitându-i acestuia să declare organelor de poliție că a luat mașina cu acordul său. S-a reținut așadar, că în loc să își asume răspunderea pentru fapta săvârșită, s-a încercat de către inculpat zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
Faptul că autoturismul se afla într-o stare avansată de degradare nu este de natură a duce la concluzia că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Astfel, s-a avut în vedere faptul că inculpatul avea cunoștință că partea vătămată este proprietarul respectivei mașini, de cum altfel a și declarat în fața instanței, precum și că acesta intenționa să o vândă.
Caracterizările existente la dosarul cauzei, deși creionează o înfățișare pozitivă a inculpatului, sunt infirmate de fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care a reieșit că acesta are un bogat trecut infracțional.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului a rezultat că inculpatul a conștientizat gradul de pericol social al faptei săvârșite, fapt ce a reieșit din varianta prezentată reprezentanților societății de dezmembrări, și anume că mașina aparține unor rude ale sale care sunt plecate în străinătate și care urmează să aducă actele mașinii când vor reveni în țară. Totodată, gradul de pericol social este reliefat și de implicarea de către inculpat a unei alte persoane în săvârșirea faptei, și anume martorul I. E..
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru această infracțiune, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, faptul că acesta este recidivist, de urmările săvârșirii faptei.
Instanța a avut în vedere, periculozitatea sporită a inculpatului care perseverează pe calea infracțională, disprețuind avertismentul primit din partea societății prin condamnarea definitivă. Totodată, instanța a apreciat că reluarea activității infracționale după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă infracțiune săvârșită anterior, reprezintă un indice de incorigibilitate a inculpatului.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C.pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că natura și gravitatea faptei săvârșite au condus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, motiv pentru care, în temeiul art. 71 al. 1 Cod penal instanța a interzis inculpatului aceste drepturi.
În acest context, instanța a reținut că în ceea ce privește drepturile electorale, în cauza Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat încălcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, a fost considerată de Curte în afara marjei de apreciere a statelor și în consecință incompatibilă cu art. 3 din Protocolul 1.
În prezenta cauză, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., având în vedere natura faptei penale săvârșite de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul A. M. D. I. invocând cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.17 și 14 C.p.p.
În motivarea recursului a arătat că din probele existente la dosar rezultă că nu inculpatul a încheiat contractul de vânzare – cumpărare a autoturismului marca BMW, ci I. E., că de asemenea, tot I. E. a luat și banii iar mașina a fost ridicată de către o firmă de dezmembrări auto, astfel încât s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei, în cauză putându-se reține cel mult o complicitate la fapta săvârșită de I. E., astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice întrucât nu el este autorul faptei.
În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C.p.p, raportat la gravitatea faptei și potențialul reparării prejudiciului produs, solicitând casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub minimul special cu aplicarea art.80 alin.2 C.p.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Curtea reține că recursul declarat de inculpatul Acălfoaiei M. D. I. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Prima instanță a realizat o justă apreciere a probatoriului administrat atât în faza urmăririi penale cât și în cea a judecății, stabilind corect situația de fapt și dispozițiile legale incidente, nefiind aplicabil nici un motiv de casare a hotărârii.
Nu este fondată critica recurentului privind greșita încadrare juridică a faptei, aceasta fiind săvârșită de inculpat în calitate de autor și nu de complice, așa cum a susținut în motivele de recurs.
Astfel autorul infracțiunii este persoana care săvârșește în mod nemijlocit acțiunea sau inacțiunea concretă stipulată în nora de incriminare, cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Complicitatea, ca formă a participației penale, constă în contribuția unei alte persoane decât autorul, persoană care, cu intenție, ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În speță, declarațiile martorilor R. M. E. și N. A. L., infirmă susținerile inculpatului, privind participarea la săvârșirea faptei de furt în calitate de complice. Aceștia au arătat că inculpatul a avut inițiativa de a vinde mașina aparținând părții vătămate societății de dezmembrări, contactând în acest sens pe martorul N., față de care a afirmat că mașina îi aparține unui prieten sau unor rude ale sale, a pretins prețul și a imaginat modalitatea de perfectare a actelor de vânzare cumpărare pe numele martorului I. E..
De altfel, martorul N. A. L. a arătat că nu a purtat nicio discuție referitoare la preț cu martorul I. E., ci doar cu inculpatul, atât personal cât și la telefon.
În aceste condiții, independent de întocmirea actelor de vânzare cumpărare pe numele martorului I. E., acordul de voință privind vânzarea și respectiv cumpărarea autoturismului BMW s-a realizat între inculpat și societatea de dezmembrări, acesta dispunând de bunul părților vătămate, în schimbul prețului pe care l-a încasat, parțial, prin intermediul aceluiași martor, care nu a cunoscut împrejurarea că adevăratul proprietar nu și-a dat acordul în vederea vânzării.
Prin urmare, atât deposedarea părții vătămate, cât și imposedarea, s-a realizat concomitent cu acordul de voință dintre inculpat și societatea de dezmembrări, fiind realizat elementul material al infracțiunii de furt, nefiind relevant sub acest aspect nici că o altă persoană a semnat actele de vânzare cumpărare în calitate de vânzător, nici momentul la care autoturismul a fost efectiv ridicat în vederea dezmembrării.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1-209 al.1 lit. e C.pen în calitate de autor și nu de complice.
Nu este fondată nici critica privind greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat art.208 al.1-209 al.1 lit.e, Cp Curtea apreciind că au fost avute în vedere, prin coroborare, toate criteriile prevăzute în art.72 Cod penal, atât cu privire cuantumul pedepsei aplicate, cât și referitor la modalitatea de executare a acesteia..
Curtea a ținut seama de natura infracțiunii de furt calificat (infracțiune contra patrimoniului), de gradul de pericol social concret al faptei comise dat de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de urmările produse, de toate circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (prin inducerea în eroare a angajaților societății de dezmembrări cu privire la calitatea de proprietar al mașinii), de prejudiciul relativ redus produs părții civile, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal prezentând diverse variante care să îl absolve de răspundere penală, dar și de persistența în nesocotirea ordinii de drept, acesta fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni cu suspendarea executării, tot pentru o infracțiune de furt calificat, pedeapsă care în mod evident nu și-a atins finalitatea educativ-preventivă, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie.
Toate aceste criterii pledează în favoarea aplicării unei pedepse cel puțin egale cu minimul special, Curtea însușindu-și această apreciere, în acest fel fiind satisfăcute toate exigențele art. 72 C. pen, în concluzie, pedeapsa de 3 ani aplicată reprezintă un tratament sancționator adecvat la pericolul social al faptelor și la persoana inculpatului, neexistând nici un temei de reducere a acesteia.
Față de acestea, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul Acălfoaiei M. D. I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, confrom art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. M. D. I. împotriva sentinței penale nr.294 din data de 07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 09.07.2012 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 400 lei.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. D. E. U. C. C.
GREFIER,
A. M.
Red.CC
Dact.EA-2ex/22.01.2013
J.Urziceni – jud.D.N.T.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 2/2013.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
