Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 324/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 324/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 324/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.324/A

Ședința publică din data de 02 martie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: O. R.-N.

JUDECĂTOR: C.-V. G.

GREFIER: D. S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul TUȘINSCHI A.-A. împotriva Sentinței penale nr.880 din data de 19 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, în temeiul dispozițiilor art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 02 martie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.880 din data de 19 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București a hotărât astfel:

În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală și art.5 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul TUȘINSCHI A.-A. (fiul lui A.-A. și V.-V., născut la data de 16 decembrie 1983 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art.71 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b din același cod, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală și art.5 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

A constatat că infracțiunile care fac obiectul judecății în prezenta cauză sunt concurente între ele, precum și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior prin:

- Sentința penală nr.772/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București;

- Sentința penală nr.314/2011 a Judecătoriei Fetești;

- Sentința penală nr.732/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București;

- Sentința penală nr.1573/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București;

- Sentința penală nr.722/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București;

- Sentința penală nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București;

- Sentința penală nr.1433/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr.722/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București în 2 pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni, aplicată prin Sentința penală nr.772/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel:

- 3 pedepse de câte 1 an închisoare, stabilite prin Sentința penală nr.640/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București;

- o pedeapsă de 6 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.1859/2010 a Judecătoriei Bacău;

- o pedeapsă de 1 an închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.644/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București;

- sporul de 6 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.732/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel:

- o pedeapsă de 1 an închisoare;

- o pedeapsă de 6 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.1859/2010 a Judecătoriei Bacău.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București și, respectiv, pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1433/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București, astfel:

- 9 pedepse de câte 1 an închisoare;

- 2 pedepse de câte 6 luni închisoare;

- sporul de 6 luni închisoare;

- sporul de 10 luni închisoare.

În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, a contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr.772/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, Sentința penală nr.314/2011 a Judecătoriei Fetești, Sentința penală nr.732/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, Sentința penală nr.1573/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, Sentința penală nr.722/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, Sentința penală nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București și Sentința penală nr.1433/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București și a dispus ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art.71 alin.1 din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.

În temeiul art.36 alin.3 din vechiul Cod penal, a dedus din pedeapsa rezultantă perioada deja executată de inculpat, de la data de 30 iunie 2011 până la data de 28 decembrie 2012.

A anulat MEPÎ nr.947/2011, emis de Judecătoria Sectorului 1 București (Dosar nr._/299/2011), MEPÎ nr.810/2011, emis de Judecătoria Fetești (Dosar nr._ ), MEPÎ nr.895/2011, emis de Judecătoria Sectorului 1 București (Dosar nr._/299/2010), MEPÎ nr.2116/2011, emis de Judecătoria Sectorului 5 București (Dosar nr._/302/2011), MEPÎ nr.2087/2012, emis de Judecătoria Sectorului 3 București (Dosar nr._/301/2012) și MEPÎ nr.898/2012 emis de Judecătoria Sectorului 1 București (Dosar nr._/299/2012) și a dispus emiterea unui nou MEPÎ, pentru executarea pedepsei rezultante.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 23 mai 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București) a reținut următoarea situație de fapt, recunoscută de inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată:

La data de 26 septembrie 2009, ora 23⁵⁰, inculpatul a condus autoturismul marca BMW, având numărul de înmatriculare_, proprietatea tatălui său, pe Șoseaua Ș. cel M. din municipiul București, pe direcția . V., fără a deține permis de conducere.

La data de 26 aprilie 2010, ora 02³⁵, inculpatul a condus autoturismul marca BMW, având numărul de înmatriculare_, proprietatea tatălui său, pe . din municipiul București, pe direcția Bulevardul M. - ., fără a deține permis de conducere.

Potrivit adeverinței nr.204/2005, eliberată de . SRL, inculpatul a absolvit cursurile unei școli de conducători auto.

Această situație de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă (necontestate de inculpat): procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de verificare în baza de date a deținătorilor de permise auto și declarațiile martorilor Magherușan C. și Tușinschi A.-A. (în cazul primei fapte) și, respectiv, procesele-verbale de prindere în flagrant și de verificare în baza de date a deținătorilor de permise auto și declarația martorei S. M.-C. (în cazul celei de-a doua fapte).

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a constatat că fiecare dintre ele întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (apreciată a fi legea penală mai favorabilă), pronunțând, în consecință, condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate în raport cu împrejurările și modul de comitere a faptelor, starea de pericol creată pentru siguranța circulației rutiere, antecedentele penale ale inculpatului (condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni de aceeași natură) și conduita procesuală sinceră a acestuia.

Constatând că infracțiunile care fac obiectul judecății în prezenta cauză sunt concurente, atât între ele, cât și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior prin mai multe hotărâri definitive, prima instanță a procedat la contopirea tuturor pedepselor, în temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, potrivit mențiunilor din dispozitivul sentinței.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București (la data de 23 decembrie 2014) și inculpatul TUȘINSCHI A.-A. (la data de 14 ianuarie 2015).

Ambele cereri de apel au fost înaintate de Judecătorie și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 26 ianuarie 2015.

În raport cu argumentele expuse în încheierea de dezbateri de la termenul din data de 23 februarie 2015 (care face parte integrantă din prezenta decizie penală), Curtea a constatat că apelul inculpatului a fost declarat în termenul legal, aspect pe care P. nu l-a contestat.

Potrivit motivelor scrise de apel (atașate la filele 5-9 din dosar) și concluziilor formulate oral de către reprezentantul Ministerului Public în dezbaterile de la termenul din data de 23 februarie 2015 (consemnate în încheierea întocmită la acea dată), P. a criticat sentința penală pronunțată de prima instanță, pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- greșita individualizare a pedepselor stabilite pentru cele două infracțiuni care fac obiectul judecății, solicitând majorarea duratei acestora;

- modalitatea eronată de efectuare a operațiunii de contopire a pedepselor, solicitând descontopirea numai a pedepselor rezultante aplicate prin Sentința penală nr.2570/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București și Sentința penală nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București, recontopirea tuturor pedepselor componente (unele dintre acestea omise de prima instanță) cu pedepsele stabilite în prezenta cauză și adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor majorat;

- omisiunea anulării MEPÎ nr.2894/2012 emis de Judecătoria Sectorului 5 București în baza Sentinței penale nr.2570/2012;

- omisiunea aplicării pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal (dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule).

Conform motivelor scrise de apel (atașate la fila 3 din dosar) și concluziilor formulate oral cu ocazia acelorași dezbateri, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului său ales, a criticat sentința penală atacată, pe motive de netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- greșita individualizare a pedepselor stabilite pentru cele două infracțiuni care fac obiectul judecății, solicitând reducerea duratei acestora și, implicit, a duratei pedepsei rezultante și, de asemenea, constatarea executării, în regim de detenție, a unei perioade de aproximativ 1 an și 6 luni din acea pedeapsă;

- stabilirea unei modalități injuste de executare a pedepsei rezultante, solicitând suspendarea sub supraveghere a acesteia, în condițiile art.86¹ din vechiul Cod penal;

- stabilirea unor cheltuieli judiciare prea mari în raport cu veniturile sale actuale.

Curtea nu a procedat la ascultarea inculpatului, potrivit art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, întrucât acesta, fiind în mod expres întrebat, nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând însă că își menține poziția procesuală de recunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Nici P., nici inculpatul nu au solicitat administrarea de probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că ambele apeluri cu judecarea cărora a fost sesizată sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Prima instanță a stabilit, în raport cu obiectul judecății, o situație de fapt conformă probatoriului cauzei, pe care inculpatul însuși a recunoscut-o ca atare și, de asemenea, o încadrare juridică corespunzătoare, reținând, totodată, în mod corect, că legea penală mai favorabilă acestuia, potrivit art.5 din Codul penal (în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale), este legea penală veche, aspect care nu a fost, de altfel, contestat.

Astfel, Curtea constată ca fiind certă săvârșirea de către inculpat, la datele de 26 septembrie 2009 și 26 aprilie 2010, a două fapte de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, în absența permisului, care întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2000.

Cu privire la individualizarea pedepselor stabilite pentru infracțiunile respective, Curtea constată fondată critica inculpatului și, respectiv, nefondată critica Parchetului.

În acest sens, Curtea reține, în prealabil, că limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime, ca urmare a acordării beneficiului prevăzut de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală (atras de opțiunea inculpatului pentru procedura simplificată de judecată, bazată pe recunoașterea integrală a acuzațiilor), sunt de 8 luni închisoare (limita minimă) și, respectiv, de 3 ani și 4 luni închisoare (limita maximă).

De asemenea, Curtea observă că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite și depistate, în flagrant, la datele de 26 septembrie 2009 și, respectiv, 26 aprilie 2010, fiind recunoscute de acesta încă de la acele momente, precum și în declarațiile care i-au fost luate, după începerea urmăririi penale (realizată la data de 22 mai 2012), la datele de 23 ianuarie 2013 și 10 decembrie 2013 (filele 3-4 și 17-24, d.u.p.), context în care nu se identifică nicio culpă a sa în tergiversarea sesizării instanței cu judecarea acelor infracțiuni, care, din motive imputabile exclusiv organelor de urmărire penală, s-a realizat abia la data de 23 mai 2014, în condițiile în care, în perioada 30 iunie 2011 - 28 decembrie 2012, inculpatul s-a aflat în custodia autorităților statului, fiind deținut în executarea unor pedepse privative de libertate aplicate, prin hotărâri definitive, pentru infracțiuni concurente.

Totodată, Curtea reține că, după sesizarea instanței, inculpatul nu a invocat, în procedura de cameră preliminară, cereri și excepții cu privire la legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probatoriului pe care se întemeiază actul de trimitere în judecată, iar, la primul termen de judecată (stabilit în data de 12 septembrie 2014), a recunoscut, în întregime, faptele imputate, contribuind astfel la soluționarea cu celeritate a cauzei.

Curtea reține, pe baza mențiunilor din fișa de cazier judiciar comunicată la data de 26 septembrie 2014 (filele 32-36, d.f.), și faptul că, ulterior liberării sale condiționate (care s-a realizat la data de 28 decembrie 2012, după aproximativ 1 an și 6 luni de detenție), inculpatul nu a mai suferit vreo condamnare, dând astfel dovezi serioase de îndreptare.

În sfârșit, Curtea reține că, începând cu data de 17 iunie 2014, inculpatul s-a angajat, încheind contracte de muncă pe durată nedeterminată și prestând, concomitent, și alte activități lucrative sezoniere (filele 14-18 și 28-31, d.f.), ceea ce dovedește, din partea sa, disponibilități reale de reintegrare socială.

Evaluând toate aspectele anterior menționate (pe care prima instanță le-a ignorat), Curtea constată că pedepsele stabilite prin sentința penală apelată pentru cele două infracțiuni care fac obiectul judecății (1 an și 6 luni închisoare pentru fiecare dintre acestea) sunt excesive, impunându-se reducerea duratei lor până la un nivel care să le facă nu doar proporționale cu gravitatea acelor infracțiuni (care s-a diminuat în mod semnificativ, prin trecerea timpului), dar și juste în raport cu elementele care îi sunt favorabile inculpatului.

D. urmare, în rejudecarea cauzei, Curtea îl va condamna pe inculpat, pentru infracțiunile respective, la două pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare, apreciate a reflecta, în mod adecvat, toate criteriile de individualizare prevăzute în art.72 alin.1 din vechiul Cod penal.

Cu privire la operațiunea de contopire a pedepselor, Curtea constată fondată critica Parchetului (exceptând aspectele referitoare la majorarea sporului de pedeapsă și la anularea MEPÎ nr.2894/2012, emis de Judecătoria Sectorului 5 București în baza Sentinței penale nr.2570/2012), care îi profită și inculpatului.

În acest sens, Curtea reține că inculpatul a suferit, în timp, mai multe condamnări, rămase definitive, pentru infracțiuni de aceeași natură și concurente cu cele care fac obiectul judecății (unele anterioare, iar altele ulterioare acestora), toate pedepsele precedente fiind contopite prin două hotărâri judecătorești, și anume Sentința penală nr.2570/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București și, respectiv, Sentința penală nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București, astfel că numai pedepsele rezultante aplicate prin hotărârile respective trebuie descontopite, după cum urmează:

Pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.2570/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București (rămasă definitivă la data de 04 decembrie 2012), va fi descontopită în următoarele pedepse și sporul componente:

- o pedeapsă de 6 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.1859/2010 a Judecătoriei Bacău (rămasă definitivă la data de 20 decembrie 2010) pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.74 lit.a, c rap. la art.76 lit.d din vechiul Cod penal, săvârșită la data de 15 noiembrie 2008;

- 2 pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare, stabilite prin Sentința penală nr.722/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București (rămasă definitivă la data de 13 august 2012) pentru 2 infracțiuni prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.320¹ din vechiul Cod de procedură penală, săvârșite la datele de 01 aprilie 2009 și 01 august 2009;

- o pedeapsă de 6 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.1573/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București (rămasă definitivă la data de 29 noiembrie 2011) pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.320¹ din vechiul Cod de procedură penală și art.74 lit.a rap. la art.76 lit.d din vechiul Cod penal, săvârșită la data de 17 septembrie 2009;

- 4 pedepse de câte 1 an închisoare, stabilite prin Sentința penală nr.640/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București (rămasă definitivă la data de 22 iunie 2011) pentru 4 infracțiuni prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, săvârșite la datele de 26 iunie 2009, 13 octombrie 2009, 29 noiembrie 2009 și 19 aprilie 2010;

- o pedeapsă de 1 an închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.314/2011 a Judecătoriei Fetești (rămasă definitivă la data de 28 decembrie 2011) pentru infracțiunea continuată prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 22 aprilie - 01 mai 2010;

- o pedeapsă de 1 an închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.644/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București (rămasă definitivă la data de 27 iunie 2011) pentru infracțiunea continuată prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, săvârșită în perioada 04 - 05 mai 2010;

- o pedeapsă de 1 an închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.732/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București (rămasă definitivă la data de 18 iulie 2011) pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, săvârșită la data de 05 iunie 2010;

- sporul de 10 luni închisoare.

Pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București (rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2012), va fi descontopită în următoarele pedepse și sporul componente:

- 2 pedepse de câte 1 an închisoare, stabilite prin Sentința penală nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București (rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2012) pentru 2 infracțiuni prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.320¹ din vechiul Cod de procedură penală, săvârșite la datele de 12 ianuarie 2009 și 25 octombrie 2009;

- sporul de 10 luni închisoare.

În continuare, potrivit art.36 alin.1 în ref. la art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal corob. cu art.5 din Codul penal, se impune contopirea celor 2 pedepse stabilite în prezenta cauză (de câte 1 an și 2 luni închisoare fiecare) și a tuturor pedepselor anterior repuse în individualitatea lor, inculpatului urmând să-i fie aplicată pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, la care va fi adăugat sporul cel mai mare, de 10 luni închisoare, astfel că, în final, acesta va avea de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Cererea Parchetului, de majorare a sporului de pedeapsă, este nefondată, întrucât, astfel cum se poate lesne observa, toate infracțiunile concurente reținute în sarcina inculpatului, având aceeași natură, au fost săvârșite în perioada 15 noiembrie 2008 - 05 iunie 2010, pe când acesta (născut la data de 16 decembrie 1983) era foarte tânăr și au încetat, în mod voluntar, în urmă cu aproximativ 5 ani (cu mult timp înainte de a se produce încarcerarea), iar comportamentul lui social, după liberarea condiționată din data de 28 decembrie 2012, nu a mai evidențiat tendințe infracționale, ci, dimpotrivă, manifestări credibile (deja evidențiate) de îndreptare și reintegrare socială.

Se va constata că inculpatul a executat, din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate, perioada cuprinsă între datele de 30 iunie 2011 și, respectiv, 28 decembrie 2012.

Întrucât pedeapsa rezultantă stabilită în condițiile anterior menționate are o durată egală cu aceea a pedepsei rezultante aplicate prin Sentința penală nr.2570/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, din care inculpatul a fost liberat condiționat, în temeiul Sentinței penale nr.2884/2012 a aceleiași instanțe, constatându-se executarea efectivă a fracțiunii legale de 2/3, dar și existența unor motive temeinice de îndreptare (bazate pe prestarea de muncă și participarea activă la programe educaționale), aspecte care sunt valabile și în prezent, fiind chiar întărite de comportamentul social al inculpatului ulterior părăsirii mediului carceral, Curtea va menține acel beneficiu și, în consecință, va constata că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, este considerată executată la data de 29 iunie 2013.

Va fi anulat MEPÎ nr.2087/2012, emis la data de 29 octombrie 2012 în baza Sentinței penale nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București, întrucât toate pedepsele contopite prin acea sentință se regăsesc în pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză.

Cererea Parchetului, de anulare și a MEPÎ nr.2894/2012, emis de Judecătoria Sectorului 5 București, la data de 04 decembrie 2012, în baza Sentinței penale nr.2570/2012, este nefondată, întrucât acel mandat constituie temeiul executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe care Curtea o va constata finalizată la data de 29 iunie 2013, astfel cum s-a evidențiat anterior.

Cu privire la cererea inculpatului, de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, Curtea constată că este lipsită de obiect.

În acest sens, Curtea reamintește că, pentru motivele anterior menționate, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului va fi constatată executată, în întregime, la data de 29 iunie 2013, astfel că, în prezent, nu mai poate opera instituția suspendării.

Cu privire la critica Parchetului, referitoare la omisiunea aplicării pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal (dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), Curtea constată că este nefondată.

În acest sens, Curtea reține că, potrivit art.65 alin.1 din vechiul Cod penal, orice pedeapsă complementară poate fi aplicată numai dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani, condiție care, în speță, nu este îndeplinită de pedepsele privative de libertate stabilite pentru infracțiunile care fac obiectul judecății, iar, pentru infracțiunile concurente anterior judecate în mod definitiv, nu a fost aplicată vreo pedeapsă complementară, nefiind îndeplinită, nici în cazul lor, condiția respectivă.

De asemenea, conform art.64 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal, inculpatului îi poate fi interzisă, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care acesta s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În speță, inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunilor de nicio funcție sau profesie, dar nici de vreo activitate prestată în mod legal, ce ar trebui să-i fie interzisă, întrucât nu poseda (și nu deține nici în prezent) permis de conducere.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare datorate statului, Curtea constată nefondată critica inculpatului.

Astfel, determinarea acestui cuantum nu se realizează în raport cu veniturile realizate de participantul procesual pe care legea îl indică a trebui să suporte acele cheltuieli (în speță, inculpatul, potrivit art.274 alin.1 din Codul de procedură penală), ci cu întinderea costurilor determinate de desfășurarea procedurilor judiciare, a căror declanșare îi este imputabilă participantului respectiv.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul TUȘINSCHI A.-A., va desființa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de reformare.

În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea ambelor apeluri admise vor rămâne în sarcina statului.

Conform art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat, la primirea dosarului în calea de atac, să asigure asistența juridică a inculpatului, al cărui apărător ales nu a confirmat inițial prezența la judecarea apelurilor, va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul TUȘINSCHI A.-A. împotriva Sentinței penale nr.880 din data de 19 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2000 cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală corob. cu art.5 din Codul penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice, săvârșită la data de 26 septembrie 2009.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.2570/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București (rămasă definitivă la data de 04 decembrie 2012), în pedepsele și sporul componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- sporul de 10 luni închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București (rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2012), în pedepsele și sporul componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- sporul de 10 luni închisoare.

În temeiul art.36 alin.1 în ref. la art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal corob. cu art.5 din Codul penal, contopește cele 2 pedepse stabilite în prezenta cauză (de câte 1 an și 2 luni închisoare) și toate pedepsele anterior repuse în individualitatea lor și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, la care adaugă sporul de 10 luni închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Constată că inculpatul a executat, din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, perioada 30 iunie 2011 - 28 decembrie 2012.

Menține liberarea condiționată a inculpatului, dispusă prin Sentința penală nr.2884/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București (din executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.2570/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, în baza căreia a fost emis, de către aceeași instanță, la data de 04 decembrie 2012, MEPÎ nr.2894/2012) și constată că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, este considerată executată la data de 29 iunie 2013.

Anulează MEPÎ nr.2087/2012, emis la data de 29 octombrie 2012 în baza Sentinței penale nr.1011/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 martie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

O. R.-N. C.-V. G.

GREFIER,

D. S.

Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.

Ex.2 / 26 martie 2015

J.S.2.B. - jud.F.R.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 325/2015.... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 324/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 324/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI