Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 271/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 271/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a I-a PENALĂ
Decizia penală nr.271/A
Ședința publică din data de 4.XI.2013
Curtea compusă din:
Președinte: C.-V. G.
Judecător: D. P.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-inculpat I. A. împotriva Sentinței penale nr.503/F/12.IX.2013 a Tribunalului G. – Secția penală – Cauze Generale, din Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.X.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.306, Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.503/F/12.IX.2013, din Dosarul nr._, Tribunalul G. – Secția penală – Cauze Generale:
în temeiul art.174, alin.1 – art.175, alin.1, lit.c, Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Codul penal și art.320/1, Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul I. A. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,
în temeiul art.71, Cod penal, i-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pedeapsă accesorie,
în temeiul art.350, alin.1, Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,
în temeiul art.88, Cod penal, a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 19.III.2013 la zi,
a luat act că partea vătămată I. M. nu s-a constituit parte civilă,
în temeiul art.118, lit.b, Cod penal, a luat măsura confiscării speciale de la inculpat a târnăcopului, depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului G., având sigiliul M.I. nr._,
în temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.A.G.J.
în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.200 reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.
Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 17.VI.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., din Dosarul nr.189/P/2013 s-a reținut, pe situația de fapt, că inculpatul, pe data de 18.III.2013, în jurul orei 22,00, aflându-se în locuința sa din ., județul G., pe fondul manifestărilor violente ale victimei I. V., tatăl său, determinate de consumul de băuturi alcoolice, i-a aplicat acesteia, cu un târnăcop, multiple lovituri în zona feței și a capului, zdrobindu-i extremitatea stângă a viscerocraniului, cu efectul decesului acesteia.
La termenul de judecată din data de 9.IX.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală, cerere admisă de instanța de fond.
În motivare, a arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost administrate probe clare de vinovăție, și anume procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 19.III.2013, cu planșe fotografice, raportul medico-legal de necropsie nr.A_ din data de 29.V.2013, întocmit de S. Județean de Medicină Legală G., cu planșe fotografice, conform cărora decesul victimei a fost cauzat de zdrobirea craniului, iar sângele recoltat de la victimă conține 1,75 grame %o alcool, declarația părții vătămate, soția victimei și mama inculpatului, care a arătat că soțul său, consumator frecvent de băuturi alcoolice, se manifesta extrem de violent față de aceasta și față de cei doi minori ai acestora, inculpatul, în vârstă de 17 ani, și I. P., în vârstă de 12 ani, iar pe data de 18.III.2013, seara, victima a luat un topor, amenințându-i că-i omoară, astfel că, la semnul inculpatului, s-a refugiat, împreună cu fiica sa minoră, la locuința martorului D. A., unde, după aproximativ 10 minute a venit inculpatul, urmat de victimă, lovindu-se, reciproc, moment în care martorii D. A. și M. D. au condus-o acasă pe victimă, cu privire la care au afirmat că se comporta de parcă ar fi fost turbată, apoi inculpatul a mers, de câteva ori, să vadă dacă aceasta a adormit, pentru ca, în cele din urmă, să se întoarcă și să spună că a omorât-o, coroborată atât cu declarația martorului M. D., care a văzut-o pe victimă, aflată în stare avansată de ebrietate, ținând în mână un par și fugărindu-l pe inculpat prin curtea casei acestora, apoi, ajungând la locuința martorului D. A., vecina sa, i-a găsit pe partea vătămată și pe fiica minoră a acesteia, iar, la scurt timp, a venit inculpatul, urmat de victimă, aceștia începând să se lovească reciproc, moment în care, împreună cu martorul D. A., au intervenit, despărțindu-i, și au condus-o acasă pe victimă, cât și cu declarația martorului D. A., care a arătat că inculpatul era deosebit de violent, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar în seara respectivă au venit la domiciliul său partea vătămată, pe care a ascuns-o într-o magazie, minora I. P. și inculpatul, cu toții speriați, după care, la scurt timp, a venit victima, care s-a luat la bătaie cu inculpatul, moment în care, împreună cu martorul M. D., au intervenit și au dus-o pe victimă acasă, aceasta comportându-se de parcă era turbată, apoi inculpatul a mers, de trei ori, să verifice dacă victima a adormit, pentru a se putea întoarce la domiciliu, însă a patra oară s-a întors și a spus că a omorât-o, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care a arătat că în seara respectivă victima, în stare de ebrietate, a luat un topor și a alergat-o pe mama sa, apoi tatăl său, ținând în mână un arac, l-a fugărit prin curte, astfel că s-au refugiat, cu toții, în locuința martorului D. A., unde tatăl său a venit, lovindu-se reciproc, apoi cele două vecine l-au condus pe tatăl său acasă, a mers să verifice dacă tatăl său a adormit, l-a găsit în pat, culcat pe spate, privind la televizor, cu toporul lângă pat, iar, în momentul în care tată său, văzându-l, a început din nou să înjure și să amenințe, a luat toporul și l-a lovit în cap de mai multe ori.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal și de art.100, Cod penal, respectiv limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, reduse la jumătate, potrivit art.109, Cod penal, și cu o treime, conform art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptei penale, comisă cu violență și îndreptată împotriva vieții persoanei, persoana inculpatului, minor, care a profitat de împrejurarea că victima, tatăl său, se afla sub influența alcoolului, este infractor primar, prezintă mari perspective de reintegrare socială, a avut o atitudine procesuală sinceră pe parcursul procesului penal.
Nu a reținut circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73, litera b, Cod penal, după cum a solicitat inculpatul, deoarece nu este suficient ca victima să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare, ci trebuie ca aceasta să dovedească agresivitate sau o altă comportare gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă, constând în săvârșirea unei infracțiuni. Ori, din probele administrate, rezultă că victima, pe fondul consumului exagerat de alcool, le adresa, în mod constant, celorlalți membri ai familiei amenințări cu moartea, ceea ce înseamnă că acest comportament deviant al victimei nu a constituit o surpriză pentru inculpat, care să-i provoace o puternică emoție sau tulburare, de natură a-l determina să lovească victima în modalitatea în care a făcut-o.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a apelului, a susținut că pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare este mult prea aspră, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74, alin.1 lit.a, Cod penal, în considerarea caracterizărilor de la liceu, din care rezultă că frecventa cursurile liceale, având o conduită adecvată în societate, precum și de art.74, alin.1, lit.b și lit.c, Cod penal, în raport cu atitudinea procesuală sinceră, precizând că a fost o răbufnire de moment, în condițiile în care tatăl său s-a manifestat agresiv timp de 17 ani.
A solicitat apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, pe fond, coborârea pedepsei închisorii sub minimul special prevăzut de legea penală, cu aplicarea dispozițiilor art.86/1, Cod penal.
La termenul de judecată din data de 28.X.2013, Curtea a procedat la audierea apelantului-inculpat, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar (fila 9, dosar de apel).
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.371, alin.2, Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul este fondat.
Astfel, mai întâi, Curtea constată că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală.
Cât privește alegerea sancțiunii și individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, Curtea are în vedere atât criteriile speciale prevăzute de art.100, Cod penal, cât și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, alin.1, Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, reduse la jumătate, potrivit art.109, alin.1, Cod penal, care se reduc cu o treime, conform art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, cuprinse între 5 ani închisoare și 8 ani și 4 luni închisoare, gradul ridicat de pericol social al faptei penale, comisă asupra propriului tată, dar pe fondul unui comportament extrem de abuziv al părintelui său, dependent cronic de băuturi alcoolice, care exercita, în mod frecvent, violențe fizice și psihice asupra soției sale și minorilor acestora, persoana inculpatului, minor în vârstă de 17 ani la data faptei penale, provine dintr-o familie săracă, mama sa fiind zilier, este respectuos și responsabil în colectivitate, după cum rezultă din caracterizarea nr.1.472/10.IV.2013, întocmită de Primăria comunei P., județul G. (fila 79 dosar de urmărire penală), a crescut în condițiile unei terori constante întreținută de tatăl său, alcoolic, astfel că personalitatea sa s-a format în condiții deosebit de dificile, greu de gestionat pentru un copil, cu gânduri de suicid, dar și cu convingerea că este apărătorul și protectorul mamei și surorii sale mai mici în fața tuturor acestor agresiuni repetate ale tatălui său, însă, cu toate aceste greutăți, inclusiv de natură financiară, și-a respectat și ascultat tatăl, a muncit, de mic, în gospodărie și a mers, mai departe, la liceu, în clasa a XI-a, unde nu a înregistrat absențe, avea rezultate medii la învățătură și nota 10 la purtare, discuta problemele sale cu profesorul diriginte, care-l îndruma și-i dădea sfaturi, în colectivul școlar era retras și abătut, după cum s-a constatat prin referatul de evaluare, întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul G. (filele 54-57, dosar de fond), coroborat atât cu caracterizarea nr.224/9.IV.2013, întocmită de Liceul Tehnologic nr.1 din ., în care se mai arată că, de multe ori, fiind izgonit de acasă de tatăl său, era găzduit de colegi, care-i mai dădeau să mănânce, sau dormea în magazia cu lemne a unității de învățământ (fila 78, dosar de urmărire penală), nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră. De aceea, Curtea constată că însăși maniera în care a acționat, de o violență deosebită, prin aplicarea unor lovituri puternice și repetate cu toporul în zona capului victimei, până la zdrobirea acestuia, este rezultatul unor lungi acumulări și refulări pe parcursul multor ani, din copilărie și până la adolescență, când inculpatul a cedat unui impuls instantaneu, pentru înlăturarea definitivă a acestei presiuni dominante din viața sa. La audierea apelantului-inculpat, Curtea a mai constatat maturitatea prematură și responsabilitatea acestuia, cu regretul efectiv pentru comiterea infracțiunii, așa încât a declarat că-și retrage apelul, întrucât pedeapsa închisorii aplicată de instanța de fond este corectă, însă, potrivit art.369, alin.2, teza a II-a, Cod procedură penală, inculpatul minor nu-și poate retrage apelul.
Având în vedere toate aceste elemente de natură să caracterizeze atât fapta penală, de o gravitate sporită, prin modalitatea de comitere, cât și persoana inculpatului minor, Curtea apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare, constând în limita minimă specială prevăzută de legea penală, redusă la jumătate, apoi cu o treime, este în măsură să asigure îndeplinirea scopurilor educativ și punitiv ale pedepsei închisorii. Cu toate că inculpatul minor a avut un comportament bun în societate, în pofida tuturor dificultăților cu care s-a confruntat încă din copilărie, apoi, după comiterea faptei penale, a manifestat o conduită procesuală constant sinceră, Curtea nu poate reține, în mod necesar și absolut, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74, alin.1, literele a și c, Cod penal, după cum a solicitat apelantul-inculpat, ci trebuie avute în vedere toate elementele care definesc fapta penală și persoana inculpatului, în ansamblul acestora, și nu în mod izolat, pentru ca, în final, să se stabilească o pedeapsă cu închisoarea adaptată tuturor circumstanțelor reale și personale. Totodată, nu poate fi reținută, tot la solicitarea apelantului-inculpat, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera b, Cod penal, atâta timp cât nu există un prejudiciu material sau moral de acoperit, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Sub aspectul executării, ținând seama de cuantumul de 5 ani al pedepsei închisorii, constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.86/1, alin.1, litera a, Cod penal, privind limita de cel mult 4 ani închisoare, pentru a putea fi dispusă suspendarea sub supraveghere.
Cât privește starea de arest preventiv, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință nr.5/U.P. din Camera de Consiliu din data de 19.III.2013, din Dosarul nr._, Tribunalul G. a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, față de care a fost emis M.A.P. nr.11/U._ .2013.
Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv continuă să existe, și anume atât cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe că apelantul-inculpat a comis fapta penală reținută în sarcina sa, pe care a recunoscut-o întocmai, cât și condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a apelantului-inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, de care nu se poate face abstracție, independent de datele personale favorabile ale acestuia, mai precis apelantul-inculpat și-a ucis tatăl abuziv și alcoolic, prin lovituri repetate cu toporul în cap, până la zdrobire. De asemenea, apreciază că perioada de aproximativ 8 luni de arest preventiv, timp în care a fost soluționată inclusiv calea de atac a apelului, nu a depășit termenul rezonabil.
În consecință, Curtea, în temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, va admite apelul declarat de apelantul-inculpat I. A. împotriva Sentinței penale nr.503/F/12.IX.2013 a Tribunalului G. – Secția penală – Cauze Generale, din Dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, și, rejudecând în fond, în temeiul art.174, alin.1, raportat la art.175, alin.1, litera c, Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm., Cod procedură penală și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul I. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea, în minorat, a infracțiunii de omor calificat, asupra victimei I. V., va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, va menține, în temeiul art.383, alin.1/1, Cod procedură penală, raportat la art.350, alin.1, Cod procedură penală, măsura arestării preventive a apelantului-inculpat, apoi, în temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.88, alin.1, Cod penal, va deduce reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 19.III.2013 la zi, va constata, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, în timp ce suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul-inculpat I. A. împotriva Sentinței penale nr.503/F/12.IX.2013 a Tribunalului G. – Secția penală – Cauze Generale, din Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.174, alin.1, raportat la art.175, alin.1, litera c, Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm., Cod procedură penală și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul I. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea, în minorat, a infracțiunii de omor calificat, asupra victimei I. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.383, alin.1/1, Cod procedură penală, raportat la art.350, alin.1, Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a apelantului-inculpat.
În temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.88, alin.1, Cod penal, deduce din pedeapsa închisorii aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 19.III.2013 la zi.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, iar de la comunicare pentru apelantul-inculpat.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.XI.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. D. P.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
Trib. G.: B.-A. Rădiunea.
2 ex./10.XI.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2059/2013. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1863/2013. Curtea... → |
|---|
