Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p.. Decizia nr. 2218/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2218/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 2218/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.2218/ R
Ședința publică de la 26.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. L.
JUDECĂTOR - F. D.
JUDECĂTOR - I. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 împotriva sentinței penale nr.610/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2– Secția penală, în dosarul nr._ /2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns intimatul inculpat C. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatând ca nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, apreciază cauza in stare de judecată și acorda cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public în temeiul dispozițiilor: art. 3851 al. 1 lit. a C.p.p., art. 3852 C.p.p., art. 3853 C.p.p., art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 3859 pct. 172, art. 38510 C.p.p. și art. 38515 pct. 2 din C.proc.pen pune concluzii de aditere a recursului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești, legale și temeinice, de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii, criticând hotărârea sub aspectul nelegalității, ca urmare a omisiunii instanței de a pune în vedere inculpatului, cu ocazia obligării la plata amenzii, a dispozițiilor art. 63 ind. 1 din C.penal și netemeiniciei, sub aspectul netemeinciei pedepsei amenzii aplicate inculpatului în raport de prevederile art. 52 Cp. privind scopul pedepsei și art. 72 Cp., privind criteriile generale de individualizare a pedepsei
In cauza de față, cu ocazia stabilirii amenzii în cuantum de 500 lei în sarcina inculpatului C. P., instanța era obligată să aducă la cunoștința acestuia disp. art. 63 ind. 1 din C.penal, potrivit cărora, dacă persoana fizică condamnată se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii penale, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii. Or, potrivit disp. art. 271 alin. 4 din C.penal, infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, în alineatul incident în cauză, se pedepsește cu închisoarea de la 1 lună la 3 luni sau amendă, disp. art. 63 ind. 1 din C.penal fiind aplicabile.
In ceea ce privește a doua critică formulată, susține că la stabilirea pedepsei amenzii, instanța nu a avut în vedere, în mod corespunzător criteriile generale de individualizare a pedepsei, reprezentate de: gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, care a fost sancționat în perioada 2010- 2011 cu șapte amenzi cu caracter administrative ca urmare a săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 4 Cp și împrejurările care agravează răspunderea penală, precum și faptul că acesta nu s-a prezentat în cursul procesului penal, deși așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar acestuia i-a fost aplicată la data de 13.03.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria B.-V. o sancțiune cu caracter administrativ pentru infracțiunea de furt calificat, ceea ce înseamnă că, la acea dată, se afla în localitatea de domiciliu și avea cunoștință de procesul care se desfășura, inculpatul fiind citat de mai multe ori la adresa de domiciliu.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.610 din 10.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 271 alin. 4 C.pen. a fost condamnat inculpatul C. P. la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 1180/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 4 C.pen..
În actul de sesizare a instanței s-a reținut data de 07.01.2011, în jurul orei 12:35, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu și patrulând pe . intersecția cu . poliție din cadrul D.G.P.M.B., Poliția Sectorului 2, Secția 6 Poliție - Biroul Ordine Publică, l-au observat pe inculpatul C. P. evitând întâlnirea cu aceștia. Imediat, lucrătorii de poliție au trecut la legitimarea și stabilirea identității inculpatului. Ulterior, procedând la verificarea în baza de date a învinuitului, lucrătorii de poliție au stabilit că acesta are ca mențiune operativă interdicția de a se afla în Municipiul București în perioada 26.07._12, conform ordinului 2750/09.09.2005, emis de Judecătoria Sectorului 4.
Cu ocazia legitimării și verificării învinuitului în baza de date, lucrătorii de poliție au încheiat un proces-verbal în care au consemnat și declarația acestuia. Astfel, potrivit celor declarate de învinuit, acesta se afla în Municipiul București la niște verișori, cunoscând totuși că are interdicție de a se afla pe raza acestui oraș.
Audiat fiind olograf la data de 07.01.2011 inculpatul C. P. a arătat că în perioada 2005 - sfârșitul anului 2008 a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. Din pedeapsa de 4 ani închisoare care i-a fost aplicată, a executat doi ani și zece luni, fiind eliberat condiționat.
Potrivit inculpatului, în data de 07.01.2011, în jurul orei 03:00, a plecat din B. V. la București pentru a-și găsi un loc de muncă. În jurul orei 12:30, în timp ce se afla la intersecția străzii A. D. cu ., învinuitul a fost oprit de o patrulă de poliție. în urma verificării în baza de date a Direcției Generale de Informatizare a Persoanei a rezultat că acesta are interdicția de a se afla în Municipiul București în perioada 26.07._12. În declarația dată, inculpatul a recunoscut că le-a spus lucrătorilor de poliție că avea cunoștință de existența interdicției, dar s-a apărat susținând că inițial nu a avut cunoștință de faptul că instanța i-a aplicat odată cu pedeapsa privativă de libertate și măsura interdicției de a se afla în Municipiul București. Acest lucru i-ar fi fost adus la cunoștință în momentul în care a fost pus în libertate de lucrătorii din Penitenciarul Târgu-J., care, însă, nu i-au precizat până când este valabilă interdicția.
Astfel, prin sentința penală nr. 2750/09.09.2005, pronunțată în dosarul cu nr. 8778/2005, Judecătoria Sectorului 4 București 1-a condamnat pe inculpatul C. P., în temeiul art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, cu aplicarea art. 71-64 C. pen. Prin aceeași sentință instanța a dispus față de învinuit și măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza Municipiului București pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei privative de libertate. Sentința respectivă a rămas definitivă la data de 02.12.2005 conform deciziei penale nr. 1902/02.12.2005 a Curții de Apel București - Secția I-a penală.
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței nr. 2750/09.09.2005, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin urmare conform art. 291 alin. (8) C. pr. pen. acesta a fost citat în mod obligatoriu la fiecare termen de judecată, iar potrivit art.360 alin. (2) și (3) C. pr. pen. i-a fost comunicat un exemplar al hotărârii de condamnare prin administrația locului de deținere, aspect ce reiese indubitabil din faptul că susnumitul a declarat personal căile de atac, Curtea de Apel București respingând la data de 02.12.2005 recursul său ca nefondat.
Așa cum a reieșit din documentele întocmite cu ocazia liberării condiționate a acestuia, trimise în copie de Penitenciarul Târgu-J., prin adresa nr. H2/_/PTGJ/17.07.2012, la data de 12.02.2008, la punerea acestuia în libertate, lucrătorii locului de deținere i-au pus în vedere inculpatul C. P. că nu trebuie să se afle pe raza teritorială a Municipiului București pe o perioadă de 3 ani, susnumitul făcând personal această mențiune în josul paginii procesului-verbal nr._/12.02.2008 și semnând sub ea.
Faptul că inculpatul cunoștea foarte bine despre existența acestei interdicții se desprinde și din studiul fișei sale de cazier judiciar din care reiese că în perioada 2010 - 2011 inculpatul C. P. a primit șapte amenzi administrative ca urmare a săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 4 C. pen. Astfel, acesta a fost sancționat administrativ prin Ordonanțele nr._/P/2009 din data de 21.06.2010, 4727/P/2010 din data de 20.10.2010, 9920/P/2009 din data de 02.11.2010, 3481/P/2010 din data de 04.11.2010; 8340/P/2010 din data de 06.01.2011 și 7243/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, respectiv Ordonanța nr. 1670/P/2010 din data de 12.05.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 08.04.2012, la care sunt anexate: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 07.01.2011; declarația făptuitorului C. P.; fișa de cazier judiciar a numitului C. P.; înscrisuri: copia sentinței penale nr. 2750/09.09.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul cu nr. 8778/2005; copia deciziei penale nr. 1902/R/02.12.2005, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul penal cu nr. 3755/2005; adresa nr. H2/_/PTGJ/17.07.2012 a Penitenciarului Târgu-J., conținând copii ale actelor întocmite cu ocazia liberării condiționate a deținutului C. P. la data de 12.02.2008.
În faza cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri și a fost audiat martorul M. F., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. Inculpatul, citat la toate adresele cunoscute și prin afișare la sediul C.L.S. 2 București, nu s-a prezentat pentru a putea fi audiat. Demersurile făcute în vederea aflării locuinței reale a acestuia, inclusiv prin emiterea de mandate de aducere, au rămas fără rezultat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în data de 07.01.2011, în jurul orei 12:35, inculpatul s-a aflat la intersecția străzilor A. D. și Icoanei, sector 2, București, deși cunoștea că prin sentința penală nr. 2750/09.09.2005, pronunțată în dosarul cu nr. 8778/2005, Judecătoria Sectorului 4 București i-a aplicat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla pe raza teritorială a Municipiului București pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei privative de libertate .
Starea de fapt reținută a rezultat din coroborarea probelor administrate în timpul urmăririi penale, inclusiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația făptuitorului C. P., copia sentinței penale nr. 2750/09.09.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu nr. 8778/2005 și adresa nr. H2/_/PTGJ/17.07.2012 a Penitenciarului Târgu-J., conținând copii ale actelor întocmite cu ocazia liberării condiționate a deținutului C. P. la data de 12.02.2008.
Potrivit fișei de cazier a inculpatului și adresei nr. H2/_/PTGJ/17.07.2012 a Penitenciarului Târgu-J., acesta a fost liberat condiționat la data de 12.08.2008. În consecință, termenul de 3 ani pe parcursul căruia acesta trebuia să respecte măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza Municipiului București a început să curgă de la data eliberării condiționate, respectiv 12.08.2008.
În raport cu starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, în sensul dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul Penal, întrucât acesta a cunoscut interdicția de a se afla în Municipiul București și că prin prevenția sa în această localitate se sustrage măsurii de siguranță instituite în sarcina sa, lucru pe care l-a urmărit.
Fapta sa prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni. Pentru a reține acest lucru instanța are în vedere criteriile prevăzute de art. 181 C.pen., inclusiv că din fișa de cazier judiciar reiese că în perioada 2010 - 2011 a fost sancționat cu șapte amenzi cu caracter administrative ca urmare a săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 4 C. pen..
La individualizarea pedepsei principale aplicată inculpatului și a modului de executare a acesteia s-a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 și de art. 52 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea reținută, precum și de persoana inculpatului.
Inculpatul este cetățean român, nu are ocupație ori loc de muncă. A recunoscut parțial săvârșirea faptei, respectiv numai faptul că s-a aflat pe raza teritorială a Bucureștiului, aspect care însă nu poate fi reținut ca circumstanță atenuantă în favoarea sa, având în vedere apărarea sa neîntemeiată și împrejurarea că recunoașterea s-a datorat faptului că a fost prins în flagrant.
Așa cum reiese din fișa sa de cazier judiciar, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale. Acesta a fost condamnat la 1 an închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a), e), g) C. pen. prin sentința penală nr. 1770/02.06.1997, pronunțată de Judecătoria Sector 5, în dosarul_/96; arestat la 28.01.1996, liberat la 01.02.1996; arestat la 14.01.1998 și liberat condiționat la 03.08.1998 cu un rest de executat de 158 de zile. De asemenea, a mai fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin sentința penală nr. 2750/09.09.2005, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr. 8778/05, definitivă prin decizia penală nr. 1902/02.12.2005 a Curții de Apel București; arestat la data de 26.07.2005 și eliberat condiționat la data de 12.02.2008 având un rest de executat de 529 de zile.
Instanța constată că în cauză nu se poate reține aplicarea art. 73 Cod pen. ori a art. 74 al. 1 lit. a), b) și c) C.pen..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică motivând că, prima instanță a omis a pune în vedere inculpatului, cu ocazia obligării acestuia la plata amenzii a dispozițiilor art.631 C. pen. și în raport de gradul de pericol social al faptei comisă și de antecedentele penale ale inculpatului se impunea aplicarea pedepsei cu închisoare.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de criticile formulate, dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată fondat recursul.
Instanța de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptei comisă de inculpat și a reținut judicios vinovăția acestuia în concordanță cu probele administrate și prin care s-a și dovedit prinderea în flagrant a inculpatului la data de 7.01.2011 (fila 6 u.p.).
În raport de gradul de pericol social al faptei comisă de către inculpat, cu vinovăție, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, în mod judicios prima instanță a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art.271 alin.4 C. pen. și în mod legal a dispus condamnarea acestuia.
Față de toate criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C. pen., de natura și circumstanțele reale în care inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, pedeapsa închisorii de la o lună la 3 luni sau amendă, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului, 500 lei amendă, a fost corect individualizată și este de natură a-și realiza scopul așa cum acesta este circumscris în art.52 C. pen.
Ca urmare, se reține că nu se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea față de fapta comisă de inculpat, însă, instanța de fond, aplicând acestuia pedeapsa amenzii era obligată să aducă la cunoștința inculpatului dispozițiile art.631 C. pen. care prevăd că, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
Ca urmare, se reține că este întemeiată doar prima critică formulată în prezentul recurs, considerente față de care se va admite recursul, în baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., se va casa, în parte, sentința penală recurată și rejudecând, în fond:
În baza art.631 C. pen. se va atrage atenția inculpatului că, în cazul în care se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această amendă cu pedeapsa închisorii.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, împotriva sentinței penale nr. 610/10.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Casează, în parte, sentința penală atacată și în fond, rejudecând:
În baza art. 631 C.p., atrage atenția inculpatului C. P. că, în cazul în care se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această amendă cu pedeapsa închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. LupașcuFlorică D. I. C.
GREFIER,
M. C.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./09.12.2013
Jud. Sect.2 București – Jud: M. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2059/2013. Curtea... → |
|---|
