Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 296/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 296/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.296/A
Ședința publică din 22.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. L.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER – S. N.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul C. G. și de partea civilă S. C. de Urgență „Sf P.”, împotriva sentinței penale nr. 618/02.08.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat C. G., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu P. N. I., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată C. P. și apelantul parte civilă S. C. de Urgență „Sf P.”.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat C. G. solicită admiterea apelului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond. Arată că instanța de fond în mod greșit nu a reținut și scuza provocării, dat fiind că inculpatul a săvârșit fapta sub o tulburare puternică, fiind afectat de faptul că soția acestuia cu care avea 7 copii, părăsise căminul conjugal, având o relație în afara căsniciei. Apreciază că în mod greșit s-a reținut faptul că inculpatul nu era la prima abatere, având în vedere că faptele anterioare pentru care a fost condamnat nu erau similare, în săvârșirea acestora nefolosindu-se acte de violență. Solicită astfel micșorarea pedepsei, urmând ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere circumstanțele personale atenuante.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere modalitatea de comitere a faptei, aceasta fiind săvârșită în curtea unei biserici, precum și împrejurarea că sentimentul de gelozie nu atrage reținerea scuzei provocării, ci dimpotrivă este considerat un motiv josnic. Solicită a se avea în vedere și conduita inculpatului care nu înțelege greșeala făcută și care s-a sustras cercetării penale. Cu privire la apelul declarat de partea civilă S. C. de Urgență „Sf P.”, solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat, față de data constituirii de parte civilă și data citirii actului de sesizare.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat C. G. solicită respingerea apelului declarat de partea civilă S. C. de Urgență „Sf P.”, față de data constituirii de parte civilă.
Apelantul inculpat C. G., în ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse mai blânde, arătând că l-a afectat foarte mult împrejurarea că soția sa a avut o relație extraconjugală. Mai arată că are probleme de sănătate și că nu trebuia să se rețină cele spuse de el anterior comiterii faptei, deoarece la nervi se pot spune multe lucruri, fără a fi puse în realitate în aplicare.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.618 din 2.08.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art. 345 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c, i C.pen. cu reținerea art. 32o1 alin. 7 C.pr.pen. și art. 75 alin. 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul C. G. (zis G., fiul lui Florenț și M., născut la data de 19.9.1963 în România, municipiul București, CNP 163o9194ooo49, domiciliat în România, municipiul București, sector 2, .. 3, cetățean român, studii 1o clase, fără ocupație, căsătorit, are doi copii minori în întreținere, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b, d și e C. pen. cu referire la art. 65 alin. 2, alin. 3 C. pen. și privind aceeași infracțiune arătată mai sus, i s-a interzis inculpatului C. G. exercitarea pe o durată de 7 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 357 alin. 3 C.pr.pen. raportat la art. 71 alin. 2 C.pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b, d, e C.pen. ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 88 alin. 1 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului C. G. perioada arestării preventive din data de 23.5.2o13 până la zi, inclusiv.
În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului C. G..
În baza art. 118 alin. 1 lit. b, alin. 4 C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2oo8.
S-a luat act că părțile vătămate C. P. și S. C. de Urgență „Sfântul P.” București nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 349 raportat la art. 189 și art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul C. G. la plata sumei de 3.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 15.7.2013, emis în dosarul nr. 1908/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c și i C.pen.
S-a constatat că la data de 21.4.2o13, în jurul orei 9,3o, în timp ce se afla în curtea bisericii Sf. D. situată pe șoseaua C. nr. 13, sector 2, inculpatul C. G., zis „G.” i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit soției sale, C. P., zisă „Ț.”, în zonele vitale și cu intenția de a-i suprima viața, activitatea infracțională a acestuia fiind întreruptă de intervenția promptă a martorilor.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A1/4945/2o13 din data de 2.7.2o13, C. P. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire activă cu un obiect tăietor-înțepător, tip cuțit. Leziunile traumatice pot data din 21.4.2o13 și necesită 14 – 16 zile de îngrijiri medicale. Prin caracterul penetrant cu pneumotorax consecutiv, leziunile traumatice suferite în 21.4.2o13 i-au pus victimei viața în primejdie.
P. a apreciat că săvârșirea infracțiunii de către inculpat, în modalitatea mai sus prezentată reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, în data de 21.4.2o13, în jurul orei 9,5o, Secția 7 Poliție a fost sesizată de Dispeceratul 112 cu privire la faptul că în apropierea bisericii „Sf. D.” de pe șoseaua C. nr. 13, sector 2, o persoană de sex femeiesc a fost înjunghiată.
Victima a fost identificată în persoana numitei C. P., aceasta fiind transportată la S. C. de Urgență „Sfântul P.” București unde a fost internată cu următorul diagnostic la prezentare: „plagă înjunghiată în zona axilară stânga, prin agresiune, pneumotorax stâng. Plagă înțepată regiune cervicală posterioară prin agresiune”.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că este căsătorită cu inculpatul C. G. de aproximativ 25 de ani, având împreună cu acesta 7 copii, dintre care 2 minori. De aproximativ 3 ani, victima avea o relație de concubinaj cu martorul Palapuic G., zis „T.”, în ultima perioadă mutându-se împreună cu acesta.
În momentul în care inculpatul C. G. a aflat de relația de concubinaj a soției sale a încercat să o convingă să revină la domiciliul conjugal, uneori apelând la amenințări la adresa soției și a concubinului ei.
După o scurtă perioadă (12 – 20 aprilie 2o13) în care victima a revenit la domiciliul conjugal pentru a se ocupa de înmormântarea unuia dintre fii săi, pe data de 20 aprilie 2013 victima s-a întors la concubinul său, fără știrea soțului C. G..
Pe fondul tensiunilor generate de relația de concubinaj a soției sale, în data de 21.4.2o13, în jurul orei 9,30, inculpatul C. G. a mers la biserica Sf. D. situată pe șoseaua C. nr. 13, sector 2, unde știa că se va întâlni cu victima. Aceasta era însoțită de concubinul ei, martorul Palapuic G., și de sora sa, martora R. A..
Partea vătămată a relatat că în timp ce se afla în curtea bisericii, în apropierea porții de acces dinspre ., l-a observat pe soțul ei îndreptându-se spre ea și reproșându-i faptul că a plecat de acasă. Victima menționează că inculpatul s-a apropiat de ea, a pus-o jos lângă gard și i-a aplicat cu un cuțit pe care îl avea asupra sa două lovituri, una în zona cefei iar cealaltă în zona toracelui, între coaste, în partea stângă. După comiterea agresiunii, inculpatul a continuat să o înjure pe victimă, după care a plecat printre blocuri, în direcția ..
Martora R. A., a arătat că în dimineața de 21.4.2o13, în jurul orei 9,3o, aflându-se în curtea bisericii menționate, la un moment dat l-a văzut intrând în curte pe inculpatul C. G.. Inculpatul s-a apropiat de victimă, a întrebat-o de ce a plecat de acasă, a apucat-o de păr și a trântit-o la pământ, a scos din buzunar un briceag cu mânerul de culoare maro și cu lama de aproximativ 1o cm, cu care a lovit-o pe victimă de mai multe ori, de sus în jos. Prima lovitură i-a aplicat-o în zona cefei, după care i-a mai aplicat două lovituri în zona coastelor, în partea stângă. În momentul în care se pregătea să lovească din nou, a fost oprit de persoanele aflate în zonă care au și sunat la poliție, determinându-l astfel pe agresor să se oprească și să părăsească locul faptei.
Aceste aspecte privind modul în care partea vătămată C. P. a fost înjunghiată de inculpatul C. G. au fost confirmate și de declarațiile martorilor oculari Palapuic G., O. M., G. M. G., Tănătău I. G. și D. I..
De asemenea, martora R. I. a declarat că a discutat cu inculpatul C. G. cu o zi înainte de comiterea faptei, pe data de 20.4.2013, acesta fiind furios din cauza relației de concubinaj a soției sale. Martora a precizat că la un moment dat inculpatul a afirmat referindu-se la soția sa: am să-i iau viața, nu mă las pînă nu o omor.
Martora a mai declarat că a purtat o nouă discuție cu inculpatul C. G. imediat după comiterea faptei, ocazie cu care i-a reproșat acestuia cele întâmplate. Inculpatul i-a răspuns: am tăiat-o pe sor-ta, i-am dat-o sub coastă, dar n-am apucat s-o omor bine că a sărit lumea.
Fiind audiat de organele de urmărire penală, inculpatul C. G. a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost cercetat, regretând săvârșirea acesteia.
Cu privire la aspectele esențiale ale cauzei, inculpatul a susținut că a dorit să vorbească cu amantul soției sale, dar că acesta a fugit. În continuare, inculpatul a discutat în contradictoriu cu soția sa, reproșându-i că a plecat de acasă, că nu are grijă de familie, de copii. În momentele imediat următoare, discuția a degenerat, iar inculpatul a scos un cuțit pe care îl avea asupra sa cu care a lovit victima de mai multe ori. Inculpatul a precizat că, din pricina îmbulzelii create, nu mai reține de câte ori a lovit-o pe soția sa și nici zona unde a lovit-o.
Cu privire la cuțitul folosit, inculpatul a menționat că îl avea asupra sa pentru eventualitatea că s-ar fi întâlnit cu amantul soției sale.
Pe baza declarațiilor inculpatului, în cauză s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care inculpatul a relatat cele întâmplate în dimineața respectivă, direcția din care a venit în curtea bisericii, locul unde a întâlnit victima, locul în care a înjunghiat-o și direcția în care a plecat după comiterea faptei.
De asemenea, rechizitoriul Parchetului a mai menționat că aspecte relevante privind comiterea infracțiunii de către inculpatul C. G. reies și din procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate și înregistrate în baza actelor de autorizare emise în cauză.
S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului C. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c și i C.pen.
Cu privire la inculpatul C. G. s-a precizat că este în vârstă de 49 de ani, căsătorit, cu doi copii minori în întreținere, studii 10 clase, fără ocupație.
După comiterea faptei, deși cunoștea faptul că este căutat de organele judiciare, inculpatul s-a sustras cercetărilor, fiind depistat de organele abilitate să pună în executare mandatul de arestare în lipsă emis pe numele său.
Tot în legătură cu circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, rechizitoriul a mai precizat că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul C. G. a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, însă nu se poate reține comiterea faptei care face obiectul prezentului dosar în stare de recidivă postexecutorie, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare pentru aceste fapte.
Prin încheierea din data de 9.5.2o13, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr._/3/2013 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile. Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare începând cu data de 23.5.2o13.
Ulterior, prin încheierea din data de 18.6.2o13, pronunțată în dosarul nr. 22o23/3/2o13, Tribunalul București a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru încă 3o de zile, până la data de 21.7.2o13 inclusiv.
În cursul urmăririi penale, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea ce i se aduce și dreptul de a fi asistat de un apărător, potrivit art. 6 C.pr.pen., fiind asistat de un apărător din oficiu, în conformitate cu art. 171 C.pr.pen.
De asemenea, la finalizarea cercetărilor, în temeiul art. 250 C.pr.pen. inculpatului i-a fost prezentat întreg materialul de urmărire penală. Cu această ocazie inculpatul a recunoscut fapta comisă și a regretat-o.
În faza de judecată instanța a procedat la audierea inculpatului, acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței, solicitând astfel să se facă aplicarea prevederilor art. 3201 C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și, luând în considerare și cele declarate la termenul de judecată din data de 29.7.2o13 de către inculpat, instanța de fond a apreciat că învinuirea formulată de către P. împotriva acestuia este confirmată de materialul probator, săvârșirea faptei imputate - astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu - fiind pe deplin dovedită.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de omor constă în uciderea unei persoane în viață printr-o acțiune violentă sau neviolentă sau printr-o inacțiune ilicită a inculpatului care s-a concretizat în aplicarea a două lovituri de cuțit asupra părții vătămate C. P..
Urmarea imediată a infracțiunii de omor o reprezintă moartea victimei, iar legătura de cauzalitate rezultă din acțiunea subiectului activ, care reprezintă cauza morții.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, aceasta se comite cu intenție directă sau indirectă. Inculpatul a acționat cu intenție directă, aspect care rezultă atât din afirmațiile pe care inculpatul le-a făcut către martora R. I., anterior și ulterior comiterii faptei, cât și din împrejurarea că loviturile cu cuțitul pe care le-a aplicat au vizat zone vitale ale corpului victimei, mai precis regiunea laterală stânga a toracelui și regiunea suprascapulară.
Îndreptarea conștientă a acțiunii violente spre o zonă vitală a corpului precum și folosirea cuțitului, obiect apt de a produce moartea, relevă în mod limpede intenția de a ucide.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin.1 – 175 alin.1 lit. c și i C. pen., gradul de pericol social al faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului (inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, nu avea nicio ocupație la data comiterii faptei).
Instanța de fond a apreciat că o pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 7 ani pentru fapta de tentativă la omor calificat reprezintă o justă individualizare a pedepsei, în raport de gravitatea faptei și de periculozitatea făptuitorului, această pedeapsă fiind aptă să conducă la realizarea scopurilor represiv și preventiv al pedepsei, astfel cum sunt stabilite de art. 52 C.pen.
Având în vedere specificul faptei, obiectul juridic al acesteia, relația soț - soție existentă între inculpat și victimă, instanța de fond a constatat ca fiind necesară interzicerea exercitării pe o durată de 7 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, ca pedeapsă complementară. Interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator se impun având în vedere fapta în materialitatea sa, instanța a considerat că o persoană care este în stare să comită acte de violență fizică asupra soției sale, cu intenția de a-i lua viața, nu este o persoană demnă de a crește sau de a educa minori.
Pe durata executării pedepsei într-un loc de deținere, inculpatul va fi lipsit și de exercitarea acelorași drepturi arătate mai sus, dar cu titlu de pedeapsă accesorie.
Instanța de fond a dispus și deducerea perioadei în care inculpatul a fost privat de libertate în mod preventiv.
Instanța a mai constatat că partea vătămată C. P. a declarat oral la termenul din data de 29.07.2013 că nu se constituie parte civilă în cauză.
În ceea ce privește partea vătămată S. C. de Urgență Sfântul P. București, s-a constatat că până la momentul pronunțării sentinței, această parte nu a înștiințat instanța despre o eventuală voință a sa de a se constitui parte civilă în cauză.
În ceea ce privește celelalte aspecte ale cauzei, instanța de fond a dispus și confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii și pe care acesta l-a aruncat, în fuga sa de la locul faptei, peste zidul cimitirului „Reînvierea”, cuțitul nemaiputând fi recuperat.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b și alin. 4 C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Instanța de fond a luat act că părțile vătămate C. P. și S. C. de Urgență „Sfântul P.” București nu s-au constituit părți civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C. G. și partea civilă S. C. de Urgență „Sf. P.”.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, pe motiv că instanța de fond în mod greșit nu a reținut scuza provocării, solicitând micșorarea pedepsei.
Partea civilă nu a fost prezentă la dezbateri.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, și anume că la data de 21.04.2013, în jurul orei 09.30, în timp ce se afla în curtea Bisericii „Sf. D.”, pe fondul tensiunilor preexistente, inculpatul C. G. i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit soției sale C. P., în zone vitale și cu intenția de a-i suprima viața, activitatea infracțională fiind întreruptă de intervenția promptă a martorilor.
Conform certificatului medico-legal nr. A1/4945/02.07.2013, partea vătămată C. P. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire activă cu obiect tăietor-înțepător tip cuțit. Leziunile pot data din 21.04.2013. Necesită 14-16 zile îngrijiri medicale. Prin caracterul penetrant cu pneumotorax consecutiv leziunile traumatice suferite în data de 21.04.2013 au pus viața în primejdie.
Situația de fapt reținută rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică, proces verbal de reconstituire însoțit de planșa fotografică, proces verbal de recunoaștere de pe planșa foto însoțit de planșa fotografică, raport de constatare tehnico-științifică traseologică nr._/24.5.2o13, procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate, suportul optic al acestor înregistrări, procese verbale încheiate cu ocazia redării convorbirilor cu operatorii SNUAU 112 și suportul optic aferent, alte procese verbale, raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4945/2o13 din data de 2.7. 2o13, înscrisuri medicale, declarațiile părții vătămate C. P., declarațiile inculpatului C. G., declarațiile martorilor R. A., Palapuic G., O. M., G. M. G., Tănătău I. G., D. I., R. I. și C. A. P..
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen.
Faptei săvârșite i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 raportat la art.174 alin.1-175 alin.1 lit.c și i C. pen.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a dat eficiență deplină dispozițiilor art.52 și 72 C. pen., având în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate de partea specială a aceluiași act normativ, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite (dedus din natura valorii sociale lezate, modul de acțiune, mijloacele folosite, împrejurările în care inculpatul a comis fapta, urmările cauzate), datele ce caracterizează persoana inculpatului (vârsta, antecedența penală, mediul familial, atitudinea procesuală), precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Sub acest din urmă aspect, în mod justificat au fost reținute dispozițiile art.75 alin.2 C. pen., avându-se în vedere atât circumstanțele personale, cât și datele privitoare la fapta săvârșită.
Pedeapsa de 7 ani aplicată de instanța de fond este proporționalizată corespunzător, fiind aptă să realizeze scopurile prevenției generale și ale celei speciale, nefiind fondată critica inculpatului sub acest aspect.
De asemenea, nu poate fi primită solicitarea inculpatului de reținere a provocării, nefiind întrunite cerințele art.73 lit.b C. pen. Astfel, fără a pune la îndoială starea emoțională a inculpatului, nu se poate reține „provocarea din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă”, care să determine atitudinea extrem de violentă a acestuia.
Eventualele neînțelegeri între soți generate de întreținerea de relații extraconjugale cad sub incidența dispozițiilor privitoare la desfacerea căsătoriei și, în niciun caz, nu justifică acțiunea de încercare a suprimării vieții părții vătămate.
Și celelalte aspecte ale cauzei (pedepsele accesorii, pedepsele complementare, deducerea detenției preventive, confiscarea specială, cheltuielile judiciare, onorariul pentru avocat din oficiu) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate temeiuri de desființare ale sentinței care să fie invocate din oficiu.
Cât privește apelul Spitalului C. de Urgență „Sf. P.”, Curtea constată că este nefondat, întrucât constituirea de parte civilă s-a făcut după expirarea termenului prevăzut de art.15 alin.2 C. pr. pen. Astfel, actul de sesizare a instanței a fost citit la termenul din data de 29.07.2013 (când au avut loc și dezbaterile), iar constituirea de parte civilă a fost expediată prin poștă la data de 30.07.2013, fiind înregistrată la instanță la data de 01.08.2013 (cu o zi înainte de pronunțarea sentinței).
Față de cele reținute, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, considerente față de care, în baza art.379 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. G. și partea civilă S. C. de Urgență „Sf. P.”.
În temeiul art.38517 C. pr. pen., se va deduce prevenția de la 23.05.2013 la zi.
În baza art. 383 alin. 11 rap. la art. 350 alin. 1 C. pr. pen., se va menține arestarea preventivă a inculpatului, având în vedere că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, fiind întrunite cerințele art.136, art.143 și art.148 lit.f C. pr. pen.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., va fi obligat apelantul inculpat la plata a 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Apelanta parte civilă S. C. de Urgență „Sf. P.” va fi obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, conform art.82 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. G. și de partea civilă S. C. de Urgență „Sf P.” împotriva sentinței penale nr. 618/02.08.2013.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția I penală.
Deduce detenția preventivă de la 23.05.2013 la zi.
Menține starea de arest a inculpatului.
Obligă apelantul C. G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelanta parte civilă S. C. de Urgență „Sf. P.” la plata sumei de 100 lei cu același titlu.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./28.10.2013
T. București – S.I. – jud.: A. V.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
