Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 539/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 539/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 539/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 539
Ședința publică din data de 17 Octombrie 2013
Curtea constituită din.
Președinte: M. O.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află pronunțarea plângerii formulată de petent I. R. împotriva Rezoluției din data de 09.04.2013, dată în dosarul nr.2199/P/2012 și a Rezoluției din data de 17.05.2013 dată de Procurorul General din cadrul aceleiași unități de parchet în Lucrarea nr. 1517/II-2/2013.
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2013 au fost consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, Încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 17.10.2013, dată la care a pronunțat următoarea sentință penală.
CURTEA,
Deliberând asupra plângerii penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin plângerea penală formulată de petentul I. R., în baza art.2781 Cod procedură penală, acesta a solicitat anularea Rezoluției din data de 09.04.2013, dată în dosarul nr.2199/P/2012 și a Rezoluției din data de 17.05.2013 dată de Procurorul General din cadrul aceleiași unități de parchet în Lucrarea nr. 1517/II-2/2013, cu trimiterea dosarului la P. de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea declinării competenței materiale a acestuia în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, iar în subsidiar, desființarea rezoluției și reținerea cauzei spre judecare.
În susținerea plângerii, s-au depus la dosar de către petent înscrisuri cu privire la plângerea formulată.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr.2199/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, format în urma plângerii formulate de către petent împotriva intimatei și în care s-a dispus rezoluția mai sus menționată, precum și a dosarului nr.1517/II/2/2013, în care s-a dispus rezoluția din data de 17 mai 2013.
Curtea, în temeiul art.2781 Cod procedură penală, efectuând controlul de legalitate și temeinicie a actelor procesuale dispuse în cauză, constată următoarele:
Prin rezoluția din 9 aprilie 2013, dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București (dosar nr.2199/P/2013), în temeiul art. 228 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b și d C.pr.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B. T. R. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.260 C.p. și art. 292 Cod penal, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, precum și neînceperea urmăririi penale față de B. T. R. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin 1 și 3 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește latura obiectivă.
Astfel, procurorul de caz a arătat că prin plângerea înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul I. R. a solicitat efectuarea de cercetări față de B. T. R. G., avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 260 C.p., art. 292 C.p. și art.215 alin. 1 și 3 Cp.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă se arată următoarele:
Făptuitoarea, fiind audiată în calitate de martor în dosarul civil nr._/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București, la termenul din 01.10.2012, a făcut afirmații mincinoase cu privire la natura onorariului stabilit în anumite contracte de asistență juridică, învestite cu formulă executorie.
Declarațiile au vizat contractul de asistență juridică nr._/19.03.2008, având ca părți pe S. M. Negropontes și Societatea Civilă de Avocați „I. și Asociații", precum și alte contracte de asistență juridică, având aceleași părți, care erau, de asemenea, învestite cu formulă executorie.
La semnarea contractului nr._/19.03.2008, Societatea Civilă de Avocați „I. și Asociații" a fost reprezentată de B. T. R. G..
Astfel, făptuitoare a declarat mincinos următoarele:
„Contractul de la fila 103 verso a fost redactat de mine la sediul societății. În momentul în care doamna Negropontes S. a semnat acest contract de la fila 103 verso, aceasta a crezut că este onorariul de succes, eu spunându-i acest lucru. Discuțiile au fost de genul „onorariul va fi achitat la final, când se va recupera bunul"...
În aceeași zi, au fost semnate și celelalte contracte la care am făcut deja referire, însă care priveau alte imobile. De asemenea, onorariile menționate în acele contracte erau onorarii de succes.
M-am retras din societatea de avocatură din pricina motivelor de sănătate și a unor neînțelegeri cu domnul avocat R. I..
În urma cesiunii, societatea de avocatură îmi datora 2-3000 euro pe care nu i-am solicitat, nu mi-au fost achitați, nu am un litigiu cu privire Ia această sumă.
Domnul R. I. a fost prezent în momentul în care s-a purtat discuția cu doamna Negropontes în legătură cu natura onorariului.
Lipsa mențiunii exprese, a sintagmei „de succes" se explică prin aceea că relațiile personale cu doamna S. erau foarte apropiate, eu am avut convingerea fermă că acest onorariu era de succes.
Menționez de asemenea că la obiectul contractului s-a menționat sintagma „punere în posesie" astfel încât onorariul nu putea fi încasat decât în momentul încasării acesteia."
Mărturia este apreciată ca mincinoasă întrucât, în realitate, onorariile erau fixe, așadar, datorate de client indiferent de rezultatul procesului.
Făptuitoarea a făcut afirmații mincinoase privitoare la împrejurările esențiale în legătură cu cauza civilă, în sensul că, prin declarația sa de martor, susnumita a indus în eroare instanța civilă cu privire la pretinsa existență a pactului de „quota litis", în conținutul contractului de asistență juridică nr._/19.03.2008. Pactul, în ipoteza existenței lui, ar determina constatarea nulității contractelor în cauză.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații se arată următoarele:
În același dosar civil,_/299/2011 contestatorul Negropontes Georges a depus declarația dată de B. T. R. G. în fața notarului public, autentificată cu numărul 497/28.06.2012 de Biroul Notarilor Publici Asociați „T. C. și D. R.".
În declarație se menționează următoarele:
„În calitate de avocat am procedat la redactarea înscrisurilor denumite „contracte de asistență juridică" cu numerele_/19.03.2008,_/19.03.2008,_/19.03.2008 și_/19.03.2008.
Cu privire la aceste înscrisuri declar în mod expres că acestea au fost redactate de mine la sediul Societății de Avocatură „I. și Asociații", pentru clientul Negropontes S. M., căreia la data redactării, i-am adus la cunoștință că prețul acestor contracte menționate reprezintă onorariu de succes, situație acceptată și cunoscută de părțile contractante.
Declar totodată că aceste onorarii de succes urmau să fie achitate de către clientă societății la momentul câștigării proceselor, respectiv a punerii în posesie a imobilelor revendicate, ori la momentul încasării despăgubirilor".
Declarația dată în fața notarului public este necorespunzătoare adevărului și este producătoare de efecte juridice.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune se arată următoarele:
În situația în care organele judiciare competente vor constata definitiv că onorariile unice și fixe stabilite prin contractele de asistență juridică în cauză sunt onorarii de succes, stabilindu-se astfel în mod indubitabil faptul că numita B. T. R. G. a încheiat pacte de quota litis interzise de art. 135 alin. 1 - 2 din Statutul profesiei de avocat în numele SCA „I. și Asociații", persoana vătămată solicită cercetarea avocatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții.
În speță, elementul material al laturii obiective l-ar constitui acțiunea avocatei de inducere în eroare a domnului avocat coordonator al contractantei SCA „I. și Asociații" R. I., cu prilejul încheierii, de făptuitoare a contractelor de asistență juridică, astfel încât, fără această eroare, avocatul coordonator al . Asociații" nu ar fi acceptat încheierea contractelor respective.
Acțiunea de inducere în eroare a constat în faptul că făptuitoarea, cunoscând interdicția încheierii pactului de quota litis, a evitat cu bună știință înscrierea la clauza de la pct. 2.1 a art. 2 - onorariul din contracte, a mențiunii exprese „onorariu de succes".
Astfel, făptuitoarea, pe de o parte, evitând cu bună-știință completarea sintagmei înscrisă la clauza privind onorariul, cu mențiunea „onorariu de succes" - expresie a cărei înscriere l-ar fi determinat pe avocatul R. Iodănescu să refuze încheierea contractelor nule de drept, iar, pe de altă parte, făptuitoarea a înscris în contractul nr._/19.03.2008, tot cu bună știință, în clauza de la art. 1- obiectul contractului, sintagma „punere în posesie", iar în clauza de la pct. 2.1., onorariul, sintagma privind majorarea cuantumului onorariului în funcție de prețul pieței (fără a preciza totodată și bunul avut în vedere).
Persoana vătămată precizează că în condițiile în care aceste două sintagme înscrise de făptuitoare în clauzele contractului nr._/19.03.2008 (și ale tuturor celorlalte contracte precizate în declarația de martor, autentificată) vor produce efecte definitive, în sensul stabilirii definitive, de organele judiciare, a naturii onorariului drept onorariu de succes, devine evidentă existența elementului material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții.
Urmarea imediată a faptei constă în paguba de 2.000.000 ce se produce în patrimoniul SCA „I. și Asociații" și implicit în patrimoniul avocatului R. I., ca efect al anulării contractului de asistență juridică nr._/19.03.2008, respectiv 700.000 în situația anulării celorlalte contracte, pentru constatarea existenței pactului de quota litis.
Față de avocata B. T. R. G., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin 1 și 3 C.p., art. 260 C.p. și art. 292 C.p., pentru următoarele considerente:
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, s-a apreciat că declarația de martor dată de avocata B. T. R. G. nu conține afirmații mincinoase.
Astfel, avocata B. T. R. G. a negociat și încheiat, în calitate de reprezentant al SCA „I. și Asociații" contractul de asistență juridică nr._/19.03.2008, în care calitatea de client o avea Negropontes S..
În această calitate, avocata B. T. R. G. a cunoscut foarte bine detaliile contractului de asistență juridică.
Conținutul declarației de martor nu are un sens contrar contractului de asistență juridică. Existența aprecierilor personale cu privire la caracterul onorariului menționat în contractul de asistență juridică nu poate fi considerată drept nereală. Convingerea intimă a martorului rezultă din întregul context al încheierii contractelor de asistență juridică (relații strânse și îndelungate între părți), mai ales că unele din clauzele contractului, prin modul de formulare sunt susceptibile de interpretări diferite.
Astfel, s-a apreciat că fapta săvârșită de avocata B. T. R. G. nu este prevăzută de legea penală.
Referitor la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C.p. sunt, de asemenea, aplicabile considerentele expuse mai sus, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Se observă că declarația dată de avocata B. T. R. G., autentificată cu nr. 497/28.06.2012 are aptitudinile unei declarații de martor, având, de altfel, un conținut similar cu declarația de martor.
Analiza caracterului mincinos sau necorespunzător adevărului a afirmațiilor sau declarațiilor avocatei, în contextul existenței unor cauze civile care au ca obiect interpretarea unor clauze contractuale evident interpretabilă nu poate conduce la concluzia indubitabilă că faptele au caracter penal.
Referitor la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.p., se observă că potențiala inducere în eroare a persoanei vătămate este cenzurată de clarificarea dispozițiilor contractuale în urma finalizării procedurilor judiciare civile care au acest obiect.
Totuși, chiar și în situația în care s-ar aprecia că onorariul prevăzut în contractul de asistență juridică are caracterul „de succes", se apreciază că nu poate exista – automat - acțiunea de inducere în eroare.
De altfel, din mijloacele de probă administrate în cauză, rezultă că persoana vătămată a fost prezentă la încheierea contractului. Este evident că în această situație atât mandantul, cât și mandatarul se află într-o poziție subiectivă similară: au perceput aceeași realitate, interpretată, în mod rezonabil, prin prisma abilităților normale atât ale persoanei vătămate, cât și ale făptuitoarei (avocați, deopotrivă), apreciindu-se că faptei, prin prisma celor învederate mai sus, îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, anume latura obiectivă.
Această soluție a procurorului de caz a fost confirmată prin Rezoluția nr.1517/II-2/2013 din data de 17 mai 2013, prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins – ca neîntemeiată – plângerea petentului, întrucât din reverificarea actelor premergătoare, precum și a soluției adoptată în cauză - și prin prisma criticilor formulate de petent – s-a constatat că este legală și temeinică.
D. urmare, declarația de martor dată de făptuitoare în fața instanței nu conține afirmații mincinoase, întrucât avocata a negociat și încheiat în calitate de reprezentant al SCA I. și Asociații, contractul de asistență juridică nr._/2008, în care calitatea de client o avea NEGROPONTES S.; că declarația de martor nu are un sens contrar contractului de asistență juridică.
Existența aprecierilor personale ale petentului cu privire la caracterul onorariului menționat în contractul de asistență juridică nu a putut fi considerat nereal.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.215 C.p., s-a reținut din actele premergătoare, că potențiala inducere în eroare a persoanei vătămate a fost cenzurată de clarificarea dispozițiilor contractuale în urma finalizării procedurilor judiciare civile care au acest obiect.
Deși petentul a fost prezent la încheierea contractului de asistență juridică, ambele părți au perceput în mod diferit realitatea existentă în acel moment, motiv pentru care s-a apreciat că sub aspect al laturii obiecte nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Analizând plângerea formulată și actele premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, Curtea constată că nu sunt indicii temeinice cu privire la existența infracțiunilor reclamate, astfel că actele emise de procuror apar ca legale și temeinice.
Curtea constată că în procedura de soluționare a plângerii (art.2781 Cod procedură penală), conform dispozițiilor legale, instanța urmează să verifice rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei întocmit de Ministerul Public și a altor înscrisuri noi prezentate.
Petentul I. R. nu a învederat alte împrejurări ori mijloace de probă în susținerea plângerii, ci a reluat aceleași motive din plângerea inițială, invocând faptul că intimata (avocat) se face vinovată de comiterea infracțiunilor reclamate.
Pe cale de consecință, Curtea va analiza probatoriul administrat în cursul cercetării efectuate de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Potrivit art.228 Cod procedură penală, organul de urmărire penală sesizat în unul dintre modurile prevăzute de art.228 Cod procedură penală dispune începerea urmăririi penale când din cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art.10 Cod procedură penală.
În mod corect, P. a analizat existența infracțiunilor cu care a fost sesizat, conform art. 228 Cod procedură penală, în vederea identificării existenței unei cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art.10 Cod procedură penală.
Contrar susținerilor petentului I. R., Curtea constată că procurorul de caz a administrat în cauză toate acele elemente probatorii pertinente și utile verificării temeiniciei acuzațiilor formulate de acesta la adresa intimatei B. T. R. G., de profesie avocat definitiv în cadrul Baroului București, în legătură cu mărturia mincinoasă și falsul în declarații, se constată că declarația intimate dată în fața instanței nu conține afirmații mincinoase, întrucât avocata a negociat și încheiat în calitate de reprezentant al SCA I. și Asociații, contractul de asistență juridică nr._/2008, în care calitatea de client o avea NEGROPONTES S..
Această declarație de martor nu are un sens contrar contractului de asistență juridică, iar aprecierile personale ale petentului cu privire la caracterul onorariului menționat în contractul de asistență juridică nu a putut fi considerat nereal.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, s-a reținut din actele premergătoare, că potențiala inducere în eroare a petentului a fost cenzurată de clarificarea dispozițiilor contractuale în urma finalizării procedurilor judiciare civile care au acest obiect, iar petentul a fost prezent la încheierea contractului de asistență juridică. Astfel, împrejurarea că fiecare dintre cele două părți (petent și intimată) au perceput, în mod diferit realitatea, nu poate conduce decât la aprecierea că sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În raport de probele administrate, soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București apare ca temeinică și legală, în cauză nefiind probată latura obiectivă a infracțiunii.
Totodată, Curtea arată că actele Ministerului Public, rezoluția din prezenta cauza, spre deosebire de hotărârile instanței, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că, în măsura în care petentul va identifica alte probe, poate formula în interiorul termenului de prescripție a răspunderii penale, o altă plângere, fără ca să i se poată opune soluția anterioară a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Față de toate aceste argumente, Curtea constată că plângerea petentului apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, conform dispozițiilor art.2781 al.(8), lit.a Cod procedură penală.
Constatând culpa procesuală a petentului, Curtea, în baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul I. R. împotriva rezoluției din 9.IV.2013, dată în dosarul nr.2199/P/2012 și a rezoluției din data de 17.V.2013 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondată.
Obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.X.2013.
PREȘEDINTE,
M. O.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1925/2013. Curtea de Apel... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 296/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
