Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 549/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 549/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 549/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 549
Ședința din Camera de Consiliu de la 21 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale ce are ca obiect sesizarea nr.1422/II/5/2013 formulată de P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței definitive nr.39 Hv 71/11d din data de 26 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul de land Wiener Neudstadt din Republica Austria, rămasă definitivă prin sentința nr.20 Bs 133/12y din data de 22 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Viena și decizia nr.13 Os 159/11y–4 din data de 08 martie 2012 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în conformitate cu dispozițiile art.145 sau art.146 din Legea nr.302/2004, modificată, în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de autoritățile judiciare din Republica Austria, de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului P.- S. (fost P.) V., fiul lui G. și M., ns. la data de 21.04.1964, pentru a continua executarea pedepselor aplicate în statul solicitat.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a lipsit persoana transferabilă, pentru care se prezintă apărător din oficiu, avocat G. N., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/01.08.2013 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.302/2004, astfel că solicită admiterea sesizării parchetului, recunoașterea sentinței penale pronunțată de autoritățile judiciare din Republica Austria, a se dispune transferarea persoanei condamnate in România in vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare. De asemenea, solicită a se deduce din pedeapsă perioada deja executată de condamnat, de la 27 noiembrie 2010 la zi.
Apărătorul persoanei condamnate având cuvântul, solicită admiterea sesizării parchetului și transferarea persoanei condamnate in vederea continuării executării pedepsei în România, fiind îndeplinite cumulativ condițiile art.143 din Legea nr.302/2004 și art.3 pct.1 lit.e din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluția nr.1422/II-5/2013 din data de 15 iulie 2013, P. de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art.162 alin.4 și 163 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, în vederea recunoașterii sentinței penale nr.39 Hv 71/11d din data de 26 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul de land Wiener Neudstadt din Republica Austria, rămasă definitivă prin sentința nr.20 Bs 133/12y din data de 22 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Viena și decizia nr.13 Os 159/11y–4 din data de 08 martie 2012 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție și a punerii în executare a acesteia, ca urmare a cererii formulate de Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria, de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului P.-S. (fost P.) V. (cetățean român, fiul lui G. și M., născut la data de 21 aprilie 1964, în mun.G., județul G., cu domiciliul în municipiul G., ., ., ., județul G., titular al cărții de identitate . nr._ eliberată la data de 28.05.2010 de SPCLEP G., cod numeric personal_) în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată în statul solicitant.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea, pe baza informațiilor și a documentelor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 și ratificată de România prin Legea nr.76/1996, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.39 Hv 71/11d din data de 26 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul de land Wiener Neudstadt din Republica Austria s-a dispus condamnarea inculpatului P.-S. (fost P.) V. – aflat în stare de arest preventiv – la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav, prin efracție, în formă continuată, faptă prevăzută de art.127, 128 alin.1 cif.4, 129 cif.1 și 2, 130 cazul 2, 3 și 4 și art.15 din Codul penal austriac.
În fapt, în cuprinsul sentinței de condamnare s-a reținut că în perioada 17 noiembrie – 27 noiembrie 2010, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P.-S. (fost P.) V. a sustras, prin efracție, în timpul nopții și împreună cu alte persoane, bunuri mobile din locuințele unor părți vătămate.
Căile de atac exercitate de inculpatul P.-S. (fost P.) V. împotriva sentinței penale anterior menționate au fost respinse sentința nr.20 Bs 133/12y din data de 22 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Viena și decizia nr.13 Os 159/11y–4 din data de 08 martie 2012 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, hotărârea de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare devenind astfel definitivă.
Din durata pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului P.-S. (fost P.) V., s-a scăzut perioada cât acesta a fost privat de libertate, prin arestarea sa preventivă începând cu data de 27 noiembrie 2010.
În raport cu situația de fapt reținută în hotărârea definitivă de condamnare se constată îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art.143 lit.e din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - republicată, precum și de art.3 pct.1 lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Astfel, faptele reținute în sarcina condamnatului P.-S. (fost P.) V. au corespondent și în legislația penală română, acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplic art.41 alin.2 din Codul penal român, pedepsite cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Felul și durata pedepsei anterior menționate, sunt compatibile cu legea penală română, conform normelor de incriminare deja evidențiate și dispozițiilor art.53 pct.1 lit.b din Codul penal, în raport cu care inculpatului îi putea fi aplicată aceeași pedeapsă și în ordinea juridică internă, astfel că nu se ridică problema conversiunii condamnării.
Prin declarația din data de 13 iulie 2012, consemnată în cuprinsul unui proces verbal, condamnatul P.-S. (fost P.) V. (deținut în Penitenciarul Hirtenberg) a precizat că nu își dă consimțământul pentru a fi transferat în România, în vederea executării restului de pedeapsă.
În cursul judecării acestei cauze, condamnatul a fost legal citat la locul de deținere (Penitenciarul Hirtenberg), fără a exprima vreo poziție cu privire la procedura în desfășurare.
Referitor la declarația condamnatului, Curtea constată că existența consimțământului acestuia, în vederea realizării transferării într-un penitenciar din România, nu este obligatorie, conform art.3 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate (adoptat la Strasbourg în anul 1997 și ratificat de România prin Ordonanța Guvernului nr.92/1999, aprobată prin Legea nr.511/2001), invocat și de către autoritățile austriece, întrucât, prin Decizia nr.1-_/FrB/12 din data de 29 februarie 2012 (definitivă și executorie), emisă de către Direcția de Poliție Wiener Neudstadt, s-a luat în ceea ce îl privește, măsura interdicției de a se afla pe teritoriul Republicii Austria, pe o durată limitată de 10 ani.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea concluzionează că sunt îndeplinite toate condițiile (prevăzute în art.143 din Legea nr.302/2004 republicată) pentru realizarea transferării condamnatului P.-S. (fost P.) V. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii, în felul și durata stabilite de autoritățile judiciare austriece.
Astfel, faptele care au atras condamnarea acestuia sunt incriminate și de legea penală a statului român, hotărârea instanței străine este definitivă și executorie, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii (care expiră la 26.11.2015) și, deși nu a consimțit la realizarea transferării sale într-un penitenciar din România, existența acordului său în acest sens nu este obligatorie.
În consecință, Curtea, în temeiul art.162 raportat la art.158 din Legea nr.302/2004 republicată, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, va recunoaște sentința penală nr.39 Hv 71/11d din data de 26 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul de land Wiener Neudstadt din Republica Austria, rămasă definitivă prin sentința nr.20 Bs 133/12y din data de 22 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Viena și decizia nr.13 Os 159/11y–4 din data de 08 martie 2012 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție și va dispune transferarea condamnatului P.-S. (fost P.) V. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin hotărârea sus menționată.
În temeiul art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din această pedeapsă perioada deja executată de condamnat în regim de detenție, începând cu data de 27 noiembrie 2010 până la zi.
În temeiul art.162 alin.6 din Legea nr.302/2004 republicată, va dispune emiterea unui mandat de executare, cu privire la pedeapsa rezultantă anterior menționată, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acestei cauze vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.189 alin.1 și alin.2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a condamnatului (aflat în stare de deținere într-un penitenciar străin), va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art.162 rap. la art.158 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - republicată, recunoaște sentința penală nr.39 Hv 71/11d din data de 26 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul de land Wiener Neudstadt din Republica Austria, rămasă definitivă prin sentința nr.20 Bs 133/12y din data de 22 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Viena și decizia nr.13 Os 159/11y–4 din data de 08 martie 2012 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Dispune transferarea condamnatului P.-S. (fost P.) V. (cetățean român, fiul lui G. și M., născut la data de 21 aprilie 1964, în mun.G., județul G., cu domiciliul în municipiul G., bB-dul Dunărea, nr.13, ., ., județul G., titular al cărții de identitate . nr._ eliberată la data de 28.05.2010 de SPCLEP G., cod numeric personal_) din Republica Austria într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală anterior menționată.
Deduce din pedeapsă perioada deja executată de condamnat, începând cu data de 27 noiembrie 2010 și până la zi.
Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
G. A. I.
Red./t.red.jud.C.C.
Ex.2/25.10.2013
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 1994/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
