Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 1994/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1994/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1994/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1994 R
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: A. E. B.
JUDECĂTOR: D. M.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror V. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr. 1081 din data de 21.11.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, penală, în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 17.10.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală dată la care Curtea, în temeiul dispozițiilor art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.10.2013 când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1081 din 21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de Ministerul Public ca neîntemeiată.
În baza art. 221 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul A. A., la pedeapsa de 8 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire (în legătură cu telefonul mobil Nokia X6 sustras la data de 29.11.2011 părții vătămate N. R.).
În baza art. 71 al.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
În baza art. 221 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul A. A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire (în legătură cu telefonul mobil LG Optimus Black sustras la data de 12.01.2012 părții vătămate S. M. C.).
În baza art. 71 al.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
În baza art. 221 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul A. A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire (în legătură cu telefonul mobil Samsung sustras la data de 18.01.2012 părții vătămate B. D. M.).
În baza art. 71 al.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
In baza art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 33 alin. 1 lit. a C.pen. au fost pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul A. A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul execută pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 al.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
Conform art. 861 C. pen. s-a suspendat supraveghere executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.
Conform art. 86 alin 13 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a respectat următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.864 C. pen. privind revocarea suspendării și executarea pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra disp.art.864 alin.4 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere.
Conform art. 71 alin ultim C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat executarea pedepsei principale.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii de 24 h, de la data de 07.03.2012, ora 15,10.
Prin actul de sesizare, s-a reținut că în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2012, inculpatului A. A. a primit și a înlesnit valorificarea a trei telefoane mobile marcile Nokia X6, LG Optimus Black și Samsung, telefoane mobile care au aparținut părților vătămate N. R., S. M. C. și B. D. M., bunuri care le-au fost sustrase, prin violență, în zilele 29.11.2011, 12.01.2012 și 18.01.2012, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală.
Situația de fapt astfel descrisă prin actul de sesizare a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile părții vătămate N. Rixandra; declarațiile părții vătămate S. M.; declarațiile părții vătămate B. D.; declarațiile inculpaților S. F., declarațiile inculpatului T. T. M.; declarațiile inculpatului T. P.; declarațiile inculpatului D. I.; declarațiile inculpatului I. M.; declarațiile inculpatului A. A.; declarațiile inculpatei Mazarache A.; declarațiile martorului E. C. I. și proces-verbal de recunoaștere însoțit de planșe fotografice; declarațiile martorilor M. A. T. și M. I.; declarațiile martorului V. D. și proces verbal de recunoaștere însoțit de planșe fotografice - procese verbale de redare a convorbirilor telefonice.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat următoarele mijloace de probă: declarație martor V. F., declarație martor I. C. I., declarație martor M. I., declarație de martor M. A. T., acte în circumstanțiere, declarație martor V. D., declarație inculpat A. A..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul A. A. a primit și a înlesnit valorificarea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală în scopul obțineri de profit, respectiv a primit și înlesnit valorificarea a trei telefoane mobile mărcile Nokia X6, LG Optimus Black și Samsung, ce au fost sustrase, prin violență, în zilele 29.11.2011, 12.01.2012 și 18.01.2012 de la părțile vătămate N. R., S. M. C. și B. D. M..
Astfel, așa cum a rezultat din declarațiile numitului (inculpat în dosarul nr._/299/2012) S. F., telefoanele sustrase în data de 29.11.2011 și 09.12.2011, respectiv Nokia X6 și LG Optimus Black au vândute inculpatului A. A. fără a-i spune acestuia de unde provin.
În urma valorificării materialelor rezultate în urma punerii în aplicare a autorizațiilor de interceptare a rezultat faptul că din data de 04.12.2011 până în jurul sărbătorilor de iarnă, numitul A. A. a folosit telefonul marca Nokia X6, inițiind și primind apeluri pe acesta, ulterior valorificându-l, respectiv vânzându-i-l martorului E. C..
Inculpatul A. A. a arătat că recunoaște achiziționarea telefonului, însă nu își mai amintește de la cine l-a cumpărat.
Instanța de fond a reținut că martorul E. C. I. a declarat în cursul urmăririi penale că în preajma sărbătorilor de iarnă a cumpărat de la un individ pe care l-a recunoscut de pe planșa fotografică ca fiind A. A., un telefon mobil marca Nokia X6. Acesta a mai precizat că de la numitul A. A. a mai cumpărat și cu alte ocazii telefoane mobile pe care le-a revândut, fără a cunoaște proveniența acestora. De asemenea, martorul E. C. I. a arătat că a revândut telefonul marca Nokia X6, în Târgul V. după aproximativ două săptămâni de la achiziționare.
În ceea ce privește declarațiile martorului din timpul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că martorul a revenit asupra declarațiile date inițial în urmărire penală, învederând instanței că nu îl cunoaște pe inculpatul A. A. și nu a cumpărat de la acesta niciodată un telefon mobil.
Declarațiile martorului din timpul cercetării judecătorești nu pot fi reținute pentru stabilirea adevărului în cauză, acestea necoroborându-se cu ansamblul materialului probator administrat.
În ceea ce privește telefonul mobil marca Samsung sustras în data de 18.01.2012 părții vătămate B. D. M. ce a fost descoperit în posesia numitei S. M., instanța a reținut că acesta a arătat că a fost cumpărat prin intermediul lui V. D..
Fiind audiat martorul V. D. a declarat faptul că la data de 21.01.2012 a cumpărat un telefon mobil marca Samsung, slide (telefon mobil ce i-a fost sustras părții vătămate B. D. M.), din Târgul V. de la un individ, care avea pe o măsuță mai multe telefoane mobile de vânzare și pe care îl știa din vedere de când venea la service-ul unde lucrează din ., Sector 4, pentru a-i repara telefoane mobile, recunoscându-l de pe planșa fotografică în persoana acestuia pe numitul A. A..
De asemenea, martorul a mai precizat în declarație că inculpatul A. A. i-a spus că îi poate face rost de telefoane mobile ieftine, precum și faptul că acesta a venit la service-ul unde lucrează pentru a-i decoda un telefon mobil marca Samsung Corby și unul marca Nokia X3.
Privitor la telefonul LG Optimus Black sustras părții vătămate S. M. C. acesta a fost achiziționat de numita M. A. T. care a declarat faptul că în jurul datei de 25.01.2012 a cumpărat un telefon mobil marca LG (telefon mobil ce i-a fost sustras părții vătămate S. M. C.) de la o persoană necunoscută, al cărui număr de contact l-a găsit soțul acesteia, M. I., pe un site de pe internet, însă acesta din urmă nu a putut menționa dacă persoana de la care a cumpărat soția sa telefonul mobil marca LG este una și aceeași cu persoana pe care o cunoaște sub numele de“A.” și de la care a cumpărat anterior alte două telefoane mobile.
Instanța a reținut atitudinea oscilantă a inculpatul A. A. care inițial a refuzat să facă declarații în fața organelor de urmărire penală, după care fiind audiat de instanța de judecată cu ocazia soluționării propunerii de arestare a arătat că nu a cumpărat niciodată telefoane de la D. I. și S. F..
Inculpatul a revenit asupra acestei declarații și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul A. A. a arătat că a cumpărat telefoanele Nokia X6 și Samsung de la numitul D. I. (inculpat dosarul nr._/299/2012), însă nu a cunoscut proveniența acestora, pentru ca în fața instanței să declare că este adevarat că a cumpărat două telefoanele Nokia X6 și Samsung, unul de la D. I. și celălalt S. F., fără să cunoască proveniența lor.
Instanța a reținut că susținerile inculpatului A. A. potrivit cărora nu a cunoscut proveniența bunurilor sunt contrazise interceptările efectuate în cauză.
Astfel, din interceptările efectuate (procese verbale de redare a convorbirilor telefonice), reies existența unor “relații comerciale” de lungă durată între inculpatului A. A. și D. I. și S. F., acesta fiind sunat frecvent pentru achiziționarea de telefoane mobile, vânzarea – cumpărarea bunurilor nerealizându-se în piețe, târguri sau în locuri unde se vând în mod obișnuit astfel de bunuri, ci fie la locuința inculpatului A. A., fie a celorlalți.
De asemenea, interceptările efectuate relevă faptul că se foloseau un limbaj familial, degajat, întărind concluzia că aceștia se cunoșteau de mult timp.
Numitul S. F. a arătat că nu știe dacă A. A. cunoștea proveniența bunurilor, însă acesta îi solicita anumite mărci de produse.
Numitul D. I. a arătat că presupune că A. A. cunoștea faptul că telefoanele vândute provin din săvârșirea de infracțiuni, deoarece îi cunoștea de mult timp pe numiții S. F. și T. T. (inculpat în dosarul nr._/299/2012) și cunoștea că aceștia se ocupă cu săvârșirea de infracțiuni.
De asemenea, din convorbiri reiese faptul că inculpatul A. A. purta frecvent convorbiri cu numiții S. F. și T. T. M., aceștia evitând să vorbească prin telefon despre bunurile “tranzacționate”.
Având în vedere cele reținute, precum și faptul că se efectuau convorbiri la ore târzii, faptul că inculpatul se cunoștea de mai multă vreme cu persoanele de la care cumpăra telefoanele, instanța a concluzionat că acesta cunoștea proveniența bunurilor achiziționate.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul înstrăina rapid telefoanele pentru a obține prețuri avantajoase.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului A. A. care, în trei ocazii diferite, a primit și înlesnit valorificarea a 3 telefoane mobile, respectiv Nokia X6, Samsung și LG Optimus Black, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de fapte penale în scopul obținerii de profit, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de tăinuire prev de art. 221 alin 1 C. pen. cu aplicarea 33 lit a C. pen.
Instanța de fond a mai considerat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în complicitate la furt, deoarece nu a rezultat cu certitudine din probele administrate că inculpatul ar fi promis făptuitorilor care sustrăgeau telefoanele că îi va ajuta să le înstrăineze.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.72 C. pen., gravitatea faptelor comise, pericolul social al acestora, atitudinea procesuală a inculpatului, valoarea prejudiciului și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul A. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, P. a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul de a se reține în sarcina inculpatului o infracțiune de tăinuire și două infracțiuni de complicitate la furt, având în vedere că din probele dosarului rezultă că inculpatul i-a sprijinit pe făptuitorii care sustrăgeau telefoanele să le valorifice.
Recurentul inculpat a solicitat achitarea în baza art.10 lit.d C. pr. pen. deoarece nu știa că bunurile provin din furt.
Analizând recursul inculpatului, instanța constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., deoarece așa cum a reținut și instanța de fond acesta cunoștea că bunurile provin din furt, acesta fiind și motivul pentru care ceilalți făptuitori le vindeau la un preț mai mic, iar inculpatul le valorifica repede pentru a obține profit.
Din situația de fapt așa cum a fost reținută, rezultă că inculpatul îi cunoștea foarte bine pe făptuitorii S. F., T. T. și D. I., precum și activitatea infracțională pe care aceștia o desfășurau.
Din interceptările telefonice efectuate în cauză rezultă că între inculpatul A. A. și persoanele menționate anterior existau frecvente convorbiri pentru achiziționarea de telefoane mobile, telefoane care erau sustrase prin violență.
De subliniat și faptul că telefoanele erau vândute inculpatului A. A. fie la locuința acestuia, fie la locuința altor persoane menționate.
Numitul D. I. a arătat că presupune că inculpatul A. A. cunoștea faptul că telefoanele vândute provin din săvârșirea de infracțiuni deoarece îi cunoștea de mult timp pe toți făptuitorii și cunoștea că aceștia se ocupă cu săvârșirea de infracțiuni.
Așa fiind, nu există niciun dubiu că inculpatul cunoștea proveniența bunurilor și aflându-ne în prezența unei dobândiri repetate de bunuri, ceea ce echivalează cu o promisiune anticipată de tăinuire și cu o formă de sprijinire a autorilor tâlhăriilor, se impune schimbarea încadrării juridice în baza art.334 C. pr. pen. a faptelor într-o infracțiune de tăinuire prev. de art.221 alin.1 C. pen. și două infracțiuni de complicitate la furt prev. de art.26 C. pen. raportat la art.208 alin.1 C. pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.
Având în vedere noua calificare a faptelor, se constată că este întemeiat recursul Parchetului, acesta urmând a fi admis în baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen.
Ținând cont de toate considerentele expuse, va fi admis recursul Parchetului, se va casa, în parte, sentința penală recurată și în baza art.334 C.pen.p. se va schimba încadrarea juridică a faptelor inculpatului din art.221 C.pen. (3 infracțiuni) într-o infracțiune prev. de art.221 alin.1 C.pen. și 2 infracțiuni prev. de art.26 C.pen. rap. la art. 208 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
În baza art.21 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a – 76 lit. e C.pen., va fi condamnat inculpatul A. A. la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
Se va face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.26 C.pen. rap. la art.208 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a – 76 lit.c C.pen. va fi condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
Se va face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.26 C.pen. rap. la art.208 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a – 76 lit.c C.pen. va fi condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere prevederile art.72 C. pen., gravitatea faptelor comise, pericolul social al acestora, perseverența infracțională, atitudinea sa procesuală și circumstanțele sale personale.
Se va face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b C.pen. inculpatul va executa în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Se va face aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.861 C.pen. va fi suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe durata a 4 ani, termen de încercare, potrivit art.862 C.pen.
Instanța de recurs apreciază, că în mod justificat instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere că măsurile pe care inculpatul trebuie să le respecte sunt de natură să ducă la concluzia că reeducarea acestuia se poate face și fără încarcerarea sa.
În baza art.86 alin.13 C.pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pen.
În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale se va suspenda executarea pedepselor accesorii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. A., pe care-l obligă la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, împotriva sentinței penale nr.1081 din 21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând:
În baza art.334 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor inculpatului din art.221 C.pen. (3 infracțiuni) într-o infracțiune prev. de art.221 alin.1 C.pen. și 2 infracțiuni prev. de art.26 C.pen. rap. la art. 208 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
În baza art.221 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a – 76 lit. e C.pen., condamnă pe inculpatul A. A. la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
Aplică art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.26 C.pen. rap. la art.208 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a – 76 lit.c C.pen. condamnă pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
Aplică art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.26 C.pen. rap. la art.208 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a – 76 lit.c C.pen. condamnă pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
Aplică art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b C.pen. inculpatul va executa în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Aplică art.71 – 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.861 C.pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata a 4 ani, termen de încercare, potrivit art.862 C.pen.
În baza art.86 alin.13 C.pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pen.
În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale se suspendă executarea pedepselor accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. A., pe care-l obligă la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. A. E. BăjanDumitru M.
GREFIER,
R. S.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./30.10.2013
Jud. Sect. 1 București – jud.: M. D.I.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2001/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
