Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 541/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 541/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 541
Ședința publică din data de 23.04.2014
Completul compus din
Președinte: G. M.-E.
Judecător: G. R.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul Ș. I. împotriva sentinței penale nr. 129/31.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-persoană vătămată Ș. D. personal, lipsind apelantul-inculpat Ș. I., pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, av. C. V. în substituirea apărătorului desemnat, av. R. C. în baza delegației avocațiale nr._/31.03.2014, intimatul-parte civilă S. C. de Urgență Prof. Dr. B. A. și intimații-persoane vătămate Ș. G., Ș. V., Ș. N. și Ș. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de judecată, precizând că nu s-a realizat procedura de citare a intimatelor-persoane vătămate Ș. G. și Ș. N..
La interpelarea Curții intimata-persoană vătămată Ș. D. arată că locuiește împreună cu celelalte intimate-persoane vătămate.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu este necesară citarea intimatelor-persoane vătămate, având în vedere că acestea nu s-au constituit părți civile și nu au formulat apel.
Subliniază faptul că, prin încheierea de ședință din 19.07.2013, instanța de fond a luat față de apelantul-inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, acesta fiind primul termen de judecată după . noului cod de procedură penală, solicitând luarea față de inculpat a măsurii controlului judiciar, impunându-se și audierea inculpatului, în măsura în care se prezintă față de dispozițiile art. 211 raportat la art. 215 alin. 1 lit. a),b),c), alin. 2 lit. a) C.p.p., apreciind că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii preventive neprivativă de libertate, inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unui membru de familie – tatăl său.
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulate de reprezentanta Ministerului Public, considerând că la acest termen de judecată nu se impune luarea măsurii controlului judiciar, apreciind că e posibil ca partea să nu știe de acest termen de judecată.
Curtea constată procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, apreciind că instanța de control va putea da o reanaliză a ansamblului probator administrat în cauză.
Solicită a se raporta pedeapsa ce se va aplica apelantului-inculpat spre minimul special, având în vedere și atitudinea constantă de sinceritate a acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului și să se constate că în prezenta speță nu este caz de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța fondului aplicând minimul posibil prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 lit. c) vechiul C.p., cu reținerea provocării.
Față de pedeapsa stabilită de instanța de fond modalitatea de executare în regim de detenție este singura posibilă, iar față de cele învederate de inculpat în fața instanței de fond cu privire la legitima apărare, solicită a se constata că în mod corect instanța de fond nu a reținut acest aspect, având în vedere că și declarațiile inculpatului sunt contradictorii.
Intimata-persoană vătămată Ș. D., având cuvântul, arată că inculpatul a intrat peste ei în casă, iar soțul ei a sărit și l-a înjurat.
Subliniază faptul că soțul ei avea cuțitul în mână pentru ridichi, dar nu a amenințat cu acesta, băuse decât o bere, însă inculpatul a lovit cu coada de lopată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.129/31.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ , în baza art.334 Cod proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul Ș. I. (fiul lui M. și D., născut la 22.07.1984 în ., domiciliat în comuna C., ., f.f.l. în București, ., sector 5, CNP_, muncitor, necalificat, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale) din infracțiunea prev. de art.174-175 lit.c și i Cod penal în infracțiunea prev. de art. 174-175 lit.c Cod penal, text de lege în baza căruia cu aplic. art.73 lit.b, 74 lit.c, 76 alin.1 lit.a și alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod Penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod Penal
S-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate.
S-a luat act că partea vătămată Ș. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost respinsă, ca nefondată cererea de pretenții formulată de partea civila S. de Urgență B. A. București.
În baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea fragmentului de lemn și a cuțitului, corpuri delicte ridicate conform procesului verbal de cercetare la fața locului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 23.12.2012 Ș. M. în vârstă de 56 ani a fost internat la S. C. de Urgență „B.-A.” prezentând o fractură cu înfundare tempo-parietală-occipitală stânga, hematom subdural fronto-tempoparietal stâng, edem cerebral difuz. Intervenția chirurgicală și asistența medicală acordată în regim de urgență nu au reușit salvarea vieții persoanei, Ș. M. decedând la 27.12.2012.
Conform raportului de necropsie nr. A_ „moartea numitului Ș. I. a fost violentă. Ea s-a datorat hematomului subdural fronto-temporo-parietal stâng și dilacerării cerebrale temporo-parietale stângi operate, survenite ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă fronto-temporo-parietală stânga, traumatism cranio-cerebral complicat cu bronhopneumonie acută. Leziunile de violență de la nivelul craniului s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure. Leziunile de violență de la nivelul feței și de la nivelul antebrațului stâng s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure(leziunile de la nivelul antebrațului stâng fiind cel mai probabil leziuni de autoapărare). Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată”.
Materialul probator administrat a relevat că autorul acestei agresiuni este fiul victimei, inculpatul Ș. I..
Astfel, s-a reținut că la sfârșitul anului 2012 Ș. I. locuia împreună cu prietena sa D. A. și părinții săi în imobilul situat în ..1 sector 4, iar prietenul său R. A. G. intenționa să rămână pentru o zi sau două în aceeași locuință deoarece vroiau să presteze activități sezoniere la o spălătorie auto.
În seara zilei de 22.12.2012 Ș. M. a venit la domiciliu marcat de consumul de băuturi alcoolice; în momentul în care Ș. I. i-a cerut acordul pentru ca prietenul său să rămână peste noapte deoarece a doua zi, foarte devreme, urmau să meargă împreună pentru a-și căuta de lucru, Ș. M. a ripostat violent, înjurându-i și amenințându-i pe toți cei prezenți cu un cuțit de mari dimensiuni.
Pe fondul unei stări conflictuale preexistente, între tată și fiu a izbucnit o altercație în cursul căreia Ș. M. l-a rănit superficial pe Ș. I., cu cuțitul; conform raportului medico-legal nr. A1/_/2012 din 12.03.2013, care arată că „Ș. I. prezintă o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur ascuțit, posibil cuțit. Leziunea poate data din 22.12.2012 și necesită 1-2 zile îngrijiri medicale. Leziunea nu i-a pus viața în primejdie. Nu rămâne cu infirmitate.”
În acest context, utilizând un fragment de lemn de esență tare, provenit de la o coadă de lopată, Ș. I. l-a lovit pe Ș. M., de cel puțin două ori la nivelul craniului. Imediat după recepționarea loviturilor, starea sănătății victimei s-a agravat, solicitându-se intervenția unei ambulanțe care l-a transportat pe Ș. I. la S. C. de Urgență „Prof.dr. B.-A.”, cea mai apropiată unitate sanitară specializată în asistența persoanelor cu traumatisme cranio-cerebrale sau neuro-cerebrale.
În pofida intervenției chirurgicale imediate, datorită gravității leziunilor, Ș. M. a decedat la 28.12.2012.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul care a relatat că pe fondul solicitării sale ca prietenul său să rămână în acea seară în domiciliul lor, defunctul a devenit agresiv, adresându-i o . injurii cărora el nu le-a răspuns părăsind camera, în interiorul căreia a revenit văzând că acesta nu încetează, moment în care a fost lovit de către defunct cu un cuțit pe care acesta l-a scos din geacă în zona pieptului, provocându-i o rană superficială.
A mai relatat inculpatul că în acel moment a luat de lângă ușa camerei sale o coadă de lopată cu care l-a lovit pe defunct la mână și în momentul în care a ridicat obiectul încercând să-l lovească în umărul drept fiindcă acesta se repezea spre el cu cuțitul, dat fiind faptul că Ș. M. s-a aplecat l-a lovit în zona capului, lovitură urmare căreia acesta a intrat în comă.
Partea vătămată Ș. D., mama inculpatului, la începutul depoziției a subliniat faptul că nu se află în relații bune cu fiul său iar relația dintre aceasta și soțul său defunctul Ș. M. era una tensionată. Cu privire la situația de fapt partea vătămată a prezentat aceleași date ale declanșării conflictului arătând că defunctul nu a fost de acord cu rămânerea în imobil a prietenului inculpatului căruia a început să-i adreseze injurii, Ș. I. a părăsit camera și a revenit după 5 – 10 minute, având asupra sa o coadă de lopată cu care i-a aplicat 4 – 5 lovituri defunctului în zona capului, umărului, coastelor și piciorului, acesta căzând și intrând în comă. Cu privire la declarația dată în faza de urmărire penală, în care a arătat că defunctul avea asupra sa un cuțit, arată că acest lucru s-a datorat faptului că a fost tulburată iar prezența leziunii în zona abdominală a inculpatului presupune că se datorează unui act de lovire cu coada de lopată și nu a unei lovituri cu cuțitul.
În cauză, în faza de cercetare judecătorească, a fost audiat și martorul R. A. G. care după o descriere similară a modului în care a debutat conflictul a arătat că la un moment dat inculpatul a ieșit pe hol și i-a cerut socoteală față de modul în care victima se adresa moment în care, a auzit din camera în care se afla cum defunctul i-a spus inculpatului că o să-l taie. Martorul a arătat că nu a văzut momentul în care a fost lovit de victimă dar auzind discuțiile s-a deplasat în camera defunctului unde l-a văzut pe acesta ținând în mână un cuțit cu o lamă de aproximativ 30 de cm. cu care l-a amenințat pe inculpat. A mai arătat martorul că a văzut victima având cuțitul în mână, poziționat cu fața spre inculpat dar nu poate preciza dacă intenționa sau nu să-l lovească și în acel moment l-a văzut pe inculpat speriat, lovindu-l cu bâta în zona capului pe defunct care a leșinat.
De asemenea, a fost audiată și martora D. A. concubina inculpatului care a relatat că l-a auzit pe hol țipând pe defunct către inculpat „oricum eu te tai pe tine”, după care l-a auzit pe inculpat spunându-i martorului R. G. „ține-l G. că mă taie”. Totodată, martora a arătat că nu a văzut momentul efectiv al altercației ci doar a auzit aceste discuții iar ulterior, l-a văzut pe inculpat lovit în zona adiacentă inimii, înțelegând că în aceste condiții inculpatul a luat o coadă de lopată de pe hol și lovind victima în cap.
Evaluând toate mijloacele de probă așa cum au fost analizate, prima instanță a constatat că între cei doi – inculpat și victimă – a apărut o altercație pe fondul unei discuții contradictorii, victima, prin atitudinea adoptată de violențe verbale și folosind un cuțit cu ajutorul căruia i-a produs inculpatului un act de agresiuni, determinând o acțiune violentă a acestuia din urmă care l-a lovit pe Ș. M. cu un obiect contondent provocându-i leziunile care ulterior au determinat moartea acestuia.
Apărarea inculpatului a solicitat achitarea susținând că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, apărare pe care instanța nu a primit-o, nefiind îndeplinite condițiile privind atacul și nici cele privind apărarea.
Potrivit art.44 Cod penal, este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
S-a observat că în speța dedusă judecății nu ne aflăm într-o asemenea situație, în condițiile în care victima a folosit un cuțit pe fondul unui scandal, a unor schimburi de replici violente, în condițiile în care martorul ocular R. A. arată că la momentul la care victima a folosit cuțitul și inculpatul avea coada de lopată în mână. În atare situație s-a apreciat că nu se poate vorbi de un atac în sensul reglementat de dispozițiile art.44 Cod penal și nici de o replică proporțională în fața eventualului atac.
Este adevărat că folosirea acelui cuțit de către victimă și producerea unei leziuni, chiar superficiale a fost în măsură să-i producă inculpatului o tulburare puternică care l-a determinat să lovească cu obiectul contondent însă această împrejurare a fost reținută ca și o circumstanță atenuantă în consens cu dispozițiile art.73 lit.b Cod penal.
De asemenea, s-a observat sub aspectul încadrării juridice dată infracțiunii că fapta a avut loc în domiciliul victimei, în prezența membrilor de familie respectiv victima, inculpatul, mama acestuia, concubina sa și un prieten.
În atare situație, s-a observat că în speță nu este vorba de o faptă săvârșită în public în condițiile art.152 lit.c Cod penal, nefiind îndeplinită condiția ca fapta săvârșită într-un loc neaccesibil publicului să fie făcută cu intenția ca aceasta să fie auzită și, mai mult, ca acest rezultat, să se producă față de două sau mai multe persoane.
Față de aceste considerente, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei săvârșite de inculpat reținându-se încadrarea prev. de art. 174-175 lit.c Cod penal.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Ș. I., de a aplica lovituri cu un corp contondent, într-o zonă vitală, cu maximă intensitate, tatălui său Ș. M., constituie infracțiunea de omor calificat, prev. de art.174-175 lit. c Cod penal.
Pentru fapta săvârșită inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă la a cărei stabilire și individualizare au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, și anume: dispozițiile generale a Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, dispozițiile părții speciale a Codului penal care stabilesc limitele speciale pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, împrejurările concrete în care fapta s-a derulat - prin aplicarea mai multor lovituri, în zona craniană, cu mare intensitate, ce denotă intenția inculpatului de a suprima viața victimei, Ș. I. acceptând producerea unui astfel de rezultat chiar dacă nu l-a urmărit în mod direct, vârsta inculpatului care este tânăr, atitudinea sinceră pe care a adoptat-o dând dovadă că a perceput rezultatul faptelor comise și colaborarea pe care a realizat-o cu organele de urmărire penală și mai ales contextul infracțional în care fapta a fost săvârșită pe fondul unor provocări produse de victimă.
Față de aceste considerente judecătorul investit cu soluționarea cauzei pe fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit.b Cod penal legată de provocarea la care a fost supus de către victimă dar și circumstanțele atenuante judiciare constând în atitudinea inculpatului avută după săvârșirea infracțiunii și comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, cu consecința aplicării efectului obligatoriu al coborârii pedepsei sub minimul special în condițiile art.76 alin.1 lit.a și alin.2 Cod penal.
Astfel, instanța a constatat că rolul restrictiv-exemplificativ- educativ al pedepsei, reglementat în accepțiunea art.52 Cod penal poate fi atins, în cazul inculpatului prin aplicarea unei pedepse principale cu închisoarea situată sub minimul special de pedeapsă față de criteriile analizate mai sus dar și a unei pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale, într-un cuantum care să o eficientizeze.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, față de cuantumul pedepsei aplicate, față de gravitatea infracțiunii, de circumstanțele reale și personale, așa cum au fost ele conturate prima instanță a apreciat că singura modalitate de executare legală este cea în regim de detenție, sens în care în baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
Sub aspectul laturii civile instanța a luat act că partea vătămată Ș. D., soția supraviețuitoare a defunctului, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cererea de pretenții formulată de partea civila S. de Urgență B. A. București a fost respinsă în condițiile în care în faza de urmărire penală nu s-a constituit parte civilă iar în faza cercetării judecătorești, deși a fost legal citată nu a făcut nicio dovadă a unor eventuale pretenții civile, limitându-se la a declara în scris că se constituie parte civilă în cauza și solicitând anumite relații instanței, în condițiile în care cererea de la fila 42, dosar cercetare judecătorească a fost formulată prin intermediul unei firme de avocatură care avea obligația de a studia dosarul și eventual a formula cereri și probe în sensul susținerilor formulate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul Ș. I. fără a indica în scris care sunt motivele de nelegalitate și /sau netemeinicie care ar afecta hotărârea primei instanțe.
Cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de apel, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea căii de atac și in fond reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special, în raport de atitudinea constantă de sinceritate a acestuia.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, dar și sub toate aspectele potrivit disp. art. 417 Cod proc. penală, s-au reținut următoarele:
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prev. de art. 174 alin. 1- 175 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplic. 73 lit. b și art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
Curtea observă că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și nu a fost contestată, stabilindu-se fără putință de tăgadă că în seara zilei de 22.12.2012 inculpatul Ș. I. a aplicat lovituri cu un corp contondent, într-o zonă vitală, cu maximă intensitate, tatălui său Ș. M., faptă ce constituie infracțiunea de omor calificat, prev. de art.174-175 lit. c Cod penal.
În privința individualizării pedepsei aplicate și a modalității de executare stabilite, prima instanță a ținut cont în mod just de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, față de gravitatea faptei și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia (prin aplicarea mai multor lovituri, în zona craniană, cu mare intensitate, ce denotă intenția inculpatului de a suprima viața victimei) s-a apreciat că pedeapsa închisorii executată în regim privativ de libertate este în măsură să asigure scopul preventiv educativ în condițiile în care inculpatul chiar dacă nu a urmărit să suprime viața victimei, totuși a acceptat producerea unui astfel de rezultat.
Pe de altă parte, instanța de fond, în mod corect a ținut cont de vârsta inculpatului care este tânăr, de atitudinea sinceră pe care a adoptat-o dând dovadă că a perceput rezultatul faptelor comise și colaborarea pe care a realizat-o cu organele de urmărire penală și mai ales de contextul infracțional în care fapta a fost săvârșită pe fondul unor provocări produse de victimă, stabilind o pedeapsă cu închisoarea sub minimul legal stabilit de legiuitor.
Ca atare, Curtea nu apreciază că se impune reducerea pedepse aplicate de prima instanță, așa cum a solicitat apelantul, cuantumul acesteia fiind legal și în mod just proporționat față de circumstanțele cauzei și de cele personale ale inculpatului.
Din perspectiva legii penale mai favorabile, se observă că fapta inculpatului este prevăzută de art. 188 rap. la art. 199 din noul cod penal, iar limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor sunt între 12,5 și 25 ani închisoare. Prin urmare, legea mai favorabilă este cea anterioară, în baza căreia inculpatul a fost condamnat de prima instanță la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În raport de toate considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge apelul declarat de inculpat conform prevederilor art. 421alin. 1 pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza disp. art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod proc. penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ș. I. împotriva sentinței penale nr. 129/F din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București –Secția I Penală.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M.-E. G. R. G.
GREFIER,
G. C.
Red.G.E.M/13.05.2014
Th.red.C.V.M.-ex.6/09.05.2014
T.B.S I pen – jud.T.L.
Operator de date cu caracter personal.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 507/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
