Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 518/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 518/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 518
Ședința publică din data de 23.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe Judecătoria sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 1192 din data de 18 decembrie 2013 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat C. A. personal și asistat de avocat Pașală D., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat I. C. cu delegație aflată la fila 15 din dosar și de apărător ales avocat I. A.-I. care depune împuternicire avocațială în ședință publică, lipsind intimatul-parte responsabilă civilmente S.C. A.C.N. C. RO SRL și intimatul-parte vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea intimatului-inculpat C. A. care prezintă CI . nr._ și constată că a încetat delegația apărătorului desemnat din oficiu urmând să dispună cu privire la plata onorariului parțial al apărătorului desemnat din oficiu prin hotărâre.
Intimatul-inculpat C. A. declară că își menține declarațiile date anterior.
Curtea reține că intimatul-inculpat a achitat integral prejudiciul la data de 6 septembrie 2013, conform chitanței existente la dosar, înaintea primul termen de judecată acordat la data de 18 septembrie 2013.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, după o succintă prezentare a situației de fapt, solicită admiterea apelului, reținerea cauzei spre rejudecare, desființarea în parte a sentinței penale, schimbarea încadrării juridice a faptei conform motivelor de apel formulate și reindividualizarea sancțiunii penale aplicate, conform dispozițiilor art. 74 indice 1 Cod penal, apreciind că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea închisorii. De asemenea, mai solicită reținerea ca și circumstanță atenuantă legală, conform dispozițiilor art. 74 indice 1 alin. 1 Cod Penal, a faptului că intimatul-inculpat a achitat integral prejudiciul.
Apărătorul intimatului - inculpat C. A. solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, menținerea în totalitate, ca temeinică și legală, a sentinței penale nr. 1192/2013 din data de 18 decembrie 2013 și reținerea ca circumstanțe atenuante a faptului că prejudiciul este redus, intimatul-inculpat a achitat prejudiciul până la primul termen de judecată la instanța de fond și a recunoscut fapta, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 320 Cod Procedură Penală.
Intimatul-inculpat C. A., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște fapta.
Apărătorul intimatului - inculpat C. A. depune la dosar, în ședință publică, concluzii scrise.
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1192/ 18 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului C. A., la pedeapsa de 10.000 lei, amendă.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, conform art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.346 rap. la art.14 lit.b Cod procedură penală, s-a constatat acoperit, prin plata de către inculpat, prejudiciul de_ lei, cauzat părții civile ANAF.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, că fapta acestuia, în calitate de administrator al S.C. „A. C. Ro” S.R.L., în perioada ianuarie 2009 – octombrie 2011, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de a reține și a nu vărsa, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, a sumei totale de 10.555 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art.6 din Legea nr.241/q005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a declarat calea de atac de față, care are natura juridică a unui apel, în raport de prevederile art.9 și urm. din Legea nr.255/2013 și de dispozițiile art.408 și urm. din noul Cod de procedură penală. S-a solicitat ca instanța de control judiciar să facă aplicarea prevederilor art.5 din Noul Cod penal privind legea mai favorabilă.
În faza procesuală a apelului nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele cu privire la aplicarea prevederilor art.5 din Noul Cod penal, text care are în alin.1, următorul conținut: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Curtea are în vedere, cu caracter de principii, că legiuitorul se referă la o lege mai favorabilă, ce se aplică în mod unitar, iar nu la o combinație între mai multe acte normative, din care se preiau dosar anumite dispoziții, ajungându-se, astfel, la crearea unei „lex tertia”, ceea ce este inadmisibil.
Așa fiind, Curtea constată, sub un prim aspect, în privința încadrării juridice date faptei, că legea penală mai favorabilă o constituie art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal 1969, în forma în vigoare în momentul comiterii infracțiunii, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr.50/2013.
În același timp, în raport de datele concrete ale cauzei și de circumstanțele personale ale inculpatului (prejudiciu modic, achitat integral, comportament social corespunzător, sinceritate manifestată pe tot timpul procesului), Curtea constată că legea penală mai favorabilă o constituie reglementarea anterioară noilor coduri, prin posibilitatea conferită de art.74/1 alin.2 teza finală Cod penal 1969 și art.91 lit.c din același Cod, comb. cu art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.i Cod procedură penală 1968, de a lua măsura înlocuirii răspunderii penale și aplicării unei amenzi cu caracter administrativ.
Curtea constată că o astfel de măsură este pe deplin aplicabilă în raport de elementele enumerate și corespunde criteriilor legale privind individualizarea răspunderii inculpatului.
Așa fiind, Curtea va admite apelul declarat de P., va desființa în parte sentința atacată și rejudecând:
- în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.i Cod procedură penală 1968, art.74/1 alin.2 teza finală Cod penal 1969 și art.91 lit.c Cod penal 1969, cu referire la art.5 din Noul Cod penal, va înceta procesul penal față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969 și art.13 din Cod penal 1969;
- se va aplica inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 300 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art.272 și urm. Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, împotriva sentinței penale nr. 1192/18 .12. 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i C.pr.pen. 1968, art. 741 alin 2 teza finală C.pen. 1969 și art. 91 lit. c C.pen 1969, cu referire la art. 5 din Codul penal, încetează procesul penal față de inculpatul C. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 din C.pen 1969 și art. 13 din C.pen 1969, aplicând inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 300 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C. C. V. C.
GREFIER,
E. L. N.
Red.C.V.
Th red. V.D./6 ex./20.05.2014
Jud.S.1 București – jud.O.C.
| ← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 521/2014.... → |
|---|
