Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 507/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 507/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 507/2014
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.507/A
Ședința publică de la 22.04.2014
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de petentul N. S. împotriva deciziei penale nr.2209/R/16.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul N. S., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales Z. C. T., cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu Slăvuică M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu.
Apărătorul ales al apelantului contestator solicită atașarea la dosar a transcrierii ședințelor din data de 12.10.2012, precum și a încheierii de dezbateri, când inculpatul a solicitat să fie audiat, potrivit art.3201 din Vechiul Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, față de obiectul cauzei, apreciind că actele aflate la dosar sunt suficiente pentru lămurirea situației.
Curtea, după deliberare, respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului, față de împrejurarea că se pune în discuție dacă avea sau nu obligația de audiere instanța de control judiciar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Apărătorul ales al contestatorului solicită admiterea contestației și rejudecarea recursului. Arată că acesta și-a manifestat la acel moment intenția de a se prevala de dispozițiile art.3201 Cod de procedură penală, acest lucru fiind posibil la acel moment. Solicită astfel să i se dea posibilitatea condamnatului să beneficieze de art.3201 Cod de procedură penală și, implicit, de legea penală mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, arătând că instanța de recurs nu avea obligația de a-l audia pe inculpat, acesta fiind audiat la instanța de fond.
Apărătorul ales al contestatorului arată că, în concluziile pe fond, chiar reprezentantul Parchetului a reținut că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor.
Contestatorul N. S., în ultimul cuvânt, arată că fapta a fost încadrată în mod greșit, iar martorii au dat declarații oscilante. Solicită rejudecarea dosarului.
CURTEA ,
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2013, sub nr._ (_ ), petentul N. S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2209/R/16.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._ indicând ca temei de drept dispozițiile art.38514 alin.11 și art.38516 alin.1 C. pr. pen.
În contestație, petentul a solicitat admiterea, rejudecarea recursului, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el, că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și solicită să i se aplice dispozițiile art.3201 C. pr. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 74 din 03.02.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, a fost respinsă cererea formulată de avocatul inculpatului N. S. cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia în actul de sesizare, din două infracțiuni de tâlhărie, prev.de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a și b C. pen. în infracțiunile de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. și loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 C. pen..
A fost respinsă cererea formulată de avocatul inculpatei G. A. cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acesteia în actul de sesizare, din infracțiunea de favorizare a infractorului, prev.de art. 264 alin. 1 C. pen. în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 C. pen..
1. În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a și b C. pen., a fost condamnat inculpatul N. S. (fiul lui F. și S., născut la data de 07.02.1985, în ., CNP:_), la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a și b C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. 1 și 2 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. 1 și 2 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul N. S. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen..
În baza art 350 C. pr. pen. s-a menținut măsura obligării inculpatului N. S. de a nu părăsi țara dispusă prin decizia nr. 437/R/18.03.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală, în dosarul_/3/2010.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N. S., perioada arestării preventive de la data de 12.03.2010 la 18.03.2010.
În baza art. 14 C. pr. pen. raportat la art.346 alin.1 C. pr. pen. coroborat cu art.998 și urm. cod civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006:
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență “Sfântul P.” și a fost obligat inculpatul N. S. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 712,05 lei cu titlu de daune materiale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. R. C. și a fost obligat inculpatul N. S. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată D. M. D. a renunțat la pretențiile civile formulate.
A fost obligat inculpatul N. S. la plata sumei de 8500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat și inculpata G. A. la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În fapt, s-a reținut că la data de 15.02.2010, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, rechizitoriul nr. 3199/P/2008, întocmit la data de 11.02.2010 de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. S., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a și b C. pen. și două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C. pen. și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei G. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 C. pen..
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 15.08.2008, inculpatul N. S., împreună cu alte trei persoane rămase neidentificate, i-a lipsit de libertate, i-a agresat fizic și a deposedat de bunuri părțile vătămate P. R. C. și D. M. D..
Totodată, s-a reținut că inculpata G. A., fără o înțelegere prealabilă stabilită în timpul sau înaintea comiterii faptei, l-a ajutat pe inculpatul N. S. prin prezentarea în fața organelor judiciare a unei situații nereale, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și inculpații N. S. și G. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
P. a criticat hotărârea sub aspectul greșitei omisiuni de a se deduce pentru inculpatul N. S. și perioada de o zi în care a fost reținut în cauză, data de 29.10.2008, și inoportunitatea aceleiași hotărâri sub aspectul greșitei dispuneri de a se menține măsura obligării acestui inculpat de a nu părăsi țara, întrucât această măsură, conform dispozițiilor art.145 C. pr. pen., urmează să înceteze de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Inculpatul N. S. a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C. pr. pen. motivând că, chiar dacă din punct de vedere obiectiv activitatea sa s-ar putea circumscrie elementelor laturii obiective ale infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod nelegal, intenția sa nu a fost de a săvârși aceste infracțiuni, el doar a dorit să-și rezolve un conflict de familie.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin reducerea cuantumului și schimbarea modalității de executare.
Invocând același temei legal ca și inculpatul N. S. și inculpata G. A. a solicitat să se dispună achitarea sa, susținând că nu a urmărit și nici nu a avut intenția de a săvârși vreo infracțiune, doar a încercat să-l ajute pe inculpatul N. S., cu care s-a și căsătorit și are un copil.
Prin decizia penală nr.2209/R din 16.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și inculpații N. S. și G. A., împotriva sentinței penale nr.74 din 03.02.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
S-a dedus detenția pentru inculpatul N. S. de la 29.10.2008 la 30.10.2008 și de la 12.03.2010 la 18.03.2012.
Examinând contestația în anulare, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerațiile care urmează:
Potrivit art.386 C. pr. pen. de la 1968: „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare (…): (…) e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art._ alin.11 ori art._ alin.1”.
Art.38514 alin.11 din același cod prevedea: „Cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent (…), atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare”.
Aceeași dispoziție era conținută și de art.38516 alin.1 din același act normativ, care se referea la „soluții și chestiuni complementare” în ipoteza casării hotărârii de către instanța de recurs.
În cauza de față, Judecătoria Cornetu a procedat la ascultarea inculpatului la data de 12.03.2010 (fila 71, vol.I, dosar instanță), iar împotriva sa a pronunțat o hotărâre de condamnare.
În aceste condiții, instanța de recurs nu avea obligația ascultării inculpatului.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art.432 C. pr. pen. Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul N. S., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art.192 al.2 C. pr. pen.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul N. S., împotriva deciziei penale nr.2209/R/16.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, în cuantum de 50 de lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 5 ex./15.05.2014
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 541/2014. Curtea de Apel... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
