Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 299/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 299/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.299/A
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpata B. E. A. împotriva Sentinței penale nr.503 din data de 06 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta inculpată B. E. A., personal (legitimată cu carte de identitate . nr._, eliberată la data de 21.06.2010, CNP:_), aflată în stare de libertate și asistată juridic de apărător ales, avocat L. B., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 (atașată la fila 11 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantei inculpate depune la dosarul cauzei motive scrise de apel iar cu titlu de practică judiciară, decizia penală nr.1464/2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală.
Fiind întrebată, apelanta inculpată B. E. A. precizează că dorește să dea declarație în fața Curții, astfel că s-a procedat la ascultarea acesteia, declarația sa fiind consemnată în scris, citită, semnată de declarant și de apărătorul său ales, iar, în final, atașată la dosar (fila 20).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantei inculpate având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței primei instanțe și, rejudecând pe fond cauza, în temeiul art.83 din noul Cod penal, amânarea aplicării pedepsei stabilite în sarcina inculpatei și stabilirea unor măsuri de supraveghere în sarcina sa.
În esență, susține că în cauză, legea penală mai favorabilă este legea nouă, fiind întrunite pe deplin toate condițiile cerute de art.83 din noul Cod penal, întrucât inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o conduită ireproșabilă anterior săvârșirii faptei și prezintă probe și garanții conform cu care are suficiente posibilități de îndreptare. În consecință, solicită admiterea apelului declarat de inculpată, astfel cum a fost motivat și susținut oral.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică, în sensul că în cauză în mod corect a fost reținută ca lege penală mai favorabilă legea veche, aplicate fiind dispozițiile art.81 din vechiul Cod penal, care sunt mai favorabile decât dispozițiile art.83 din noul Cod penal, având în vedere că în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei nu se impun obligații sau măsuri de supraveghere, așa cum acestea sunt instituite în cazul dispozițiilor art.83 din noul Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, consideră că instanța de fond a făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, față de infracțiunea săvârșită, gravitatea acesteia, respectiv aceea de conducere a autoturismului având o alcoolemie peste limita legală, atitudinea inculpatei pe parcursul procesului penal, precum și faptul că aceasta a negat săvârșirea faptei în fața primei instanțe. Având în vedere evidența probatoriului ce a fost administrat în cauză, solicită respingerea apelului declarată de inculpată, ca nefondat.
Apărătorul ales al apelantei inculpate, având cuvântul în replică, arată că inculpata a stat timp de 3 ani și 4 luni fără permis de conducere, că în prezent se află în căutarea unui loc de muncă și că în situația în care se va menține soluția instanței de fond, acesteia i-ar fi foarte greu să se angajeze datorită cazierului judiciar. În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatei, solicită a se observa că aceasta a recunoscut că a consumat alcool, însă nu a fost de acord cu valoarea alcoolemiei care a fost stabilită la acel moment.
Apelanta inculpată B. E. A., personal, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă și să îi pare rău de tot ce s-a întâmplat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 503/06.06.2014, pronunțată în Dosarul nr_ /2014, Judecătoria Sectorului 1 București a hotărât astfel:
„În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 5 N.C.p., condamnă pe inc. B. E. A. (fiica lui D.-M. și I.-D., născută la data de 23.09.1992 în mun. Drobeta T.-S., jud. M., domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ., J. M. și cu reședința în sector 1, București, ., ., CNP_) la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 71 al.1 V.C.pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b V.C.pen.
În baza art. 81 V.C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 V.C.pen.
In baza art. 71 al.5 V.C.pen suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 V.C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 600 lei (C. IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1).
Cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 21.04.2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inc. B. E. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, au rezultat următoarele:
În data de 13.11.2011, în jurul orei 02:30, inc. B. E. Amca a condus autoturismul marca Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea BIO HAZARD S.R.L., în București, pe . alcoolemie de 1,30-1,35 gr. 0/00.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare, declarații inculpată, declarații martor T. R., buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3160/14.11.2011, raport Comisie de avizare și Control nr. E_, raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei nr. 1999/i/2012, avizul Comisiei Superioare Medico-Legală nr. E1/_/2012.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație inculpată, declarație martori T. R. și A. M., raport de expertiză medico-legală nr. A12/_/14.04.2014, înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului-verbal de depistare, în data de 13.11.2011, în jurul orelor 02:30, inc. B. E. A. a fost oprită pe ., în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_ . Organele de poliție au fost solicitate de un participant la trafic, deoarece, potrivit martorului T. R., inculpata se afla în stare vădită de ebrietate.
Întrucât emana halenă alcoolică, inculpata a fost testată cu aparatul alcooltest, care a indicat o valoare de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat. În aceste condiții, inculpata a fost condusă la INML, unde i s-au recoltat probe biologice. Buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 3160/14.11.2011 atestă că la ora 03:05, inculpata avea o alcoolemie în sânge de 1,30 g0/00, iar la ora 04:05 avea o alcoolemie în sânge de 1,25 g0/00.
Inculpata a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, însă declarațiile sale pe acest aspect sunt diferite.
Astfel, imediat după prinderea sa în trafic, potrivit procesului-verbal de depistare și a declarației martorului asistent T. R., inculpata a declarat că, în data de 13.11.2013, în intervalul 01:00 – 02:00, a consumat 0,5 l bere, fără aport alimentar (primul consum declarat). Inculpata a avut aceeași poziție și în fața medicului legist, potrivit buletinului de examinare clinică. Și în declarația pe formular din data de 24.11.2011, inculpata a declarat acest consum. Pornind de la susținerile inițiale ale inculpatei, s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 2535/i/27.02.2012, care concluzionează că, la data de 13.11.2011, la ora 02:30, inculpata ar fi avut o alcoolemie de cca. 1,30 – 1,35 g0/00. Tot din cuprinsul acestui raport rezultă că, prin corelarea datelor obținute din efectuarea calcului teoretic, cu valorile stabilite la analiză, se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză. Această neconcordanță denotă un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.
Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML nu a aprobat raportul de expertiză medico-legală nr. 2535/i/27.02.2012 și a recomandat refacerea expertizei, deoarece cantitatea de băutură declarată nu putea conduce la o alcoolemie de 1,30 g0/00, stabilită la analiză. Diferența de 0,05 gr. 0/00 dintre valorile alcoolemiilor recoltate la o oră semnifică faptul că alcoolemia maximă s-a atins în intervalul de timp dintre recoltări. Dacă consumul de băutură declarat s-a terminat la ora 02:00, având loc pe stomacul gol, atunci teoretic alcoolemia maximă ar fi trebuit să fie atinsă cel mai târziu la ora 02:45. Or, tocmai acest lucru este contrazis de buletinul de analiză, care, indicând o diferență de 0,5 g0/00, arată că alcoolemia maximă ar fi trebuit atinsă după ora 03:05 (ora primei recoltări), nicidecum la ora 02:45. Deci, din concluziile raportului de avizare nr. E2/2249/29.06.2012, rezultă că nu există o concordanță între ora la care alcoolemia teoretică a atins pragul maxim (02:45) și ora la care alcoolemia din buletinul de analiză a atins pragul maxim (03:05). Această inadvertență indică faptul că declarațiile inculpatei cu privire la consum nu corespund realității, și anume consumul a avut loc spre ora evenimentului rutier și cu aport alimentar.
Ca urmare a mențiunilor Comisiei de Avizare și Control de pe lângă INML, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală – raportul nr. 1999/i/29.10.2012, prin care să se stabilească alcoolemia pe intervale crescătoare de timp, respectiv la orele 02:30, 02:40, 02:50, 03:00 și 03:05, luând în considerare declarația inițială de consum a inculpatei. Potrivit concluziilor acestui raport, la ora 02:30, inculpata a avut o alcoolemie teoretică de cca. 1,30 – 1, 35 g0/00, în intervalul 02:40 – 03:00 (interval de timp corespunzător finalului de absorbție și începutului de eliminare) alcoolemia teoretică a fost de 1,30 – 1,35g0/00, iar alcoolemia la ora 03:05 (ora recoltării primei probe) a fost de 1,30 g0/00.
Comisia Superioară Medico-Legală a avizat atât raportul de expertiză medico-legală nr. 2535/i/27.02.2012 (raportul de expertiză infirmat de către Comisia de Avizare și Control), cât și raportul de expertiză medico-legală nr. 1999/i/29.10.2012.
Ulterior, în cursul urmăririi penale, inculpata a precizat că în data de 13.11.2013, în intervalul 01:00 – 02:00, a consumat 500 ml apă plată, a mâncat pastramă cu mămăliguță și papanași, iar în intervalul 1:55 – 02:20 a consumat 500 ml bere S. neagră și 100 ml whisky (cel de-al doilea consum). Inculpata a avut aceeași poziție procesuală și în cursul cercetării judecătorești, când a subliniat că acest din urmă consum este cel real. Declarațiile inculpatei pe acest aspect sunt confirmate de către martorul A. M., care a însoțit-o pe aceasta în clubul din Regie, unde s-a efectuat consumul. Pornind de la cel de-al doilea consum, instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală. Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 383/11.02.2014, în data de 13.11.2011, la orele 02:30, inculpata ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 0,65 g 0/00.
Pornind de la consumuri diferite, rapoartele de expertiză medico-legală efectuate atestă în mod evident o valoare diferită a alcoolemiei de la data depistării. În funcție de consumul pe care instanța de fond l-a apreciat ca fiind cel real, depinde și veridicitatea concluziilor din raport. Contrar susținerilor inculpatei, instanța de fond a apreciat că nici primul consum declarat, nici al doilea nu este cel real, chiar dacă declarația inițială este luată foarte aproape în timp de momentul consumului, iar inculpata și-a menținut declarația în prezența agenților de poliție rutieră și în fața medicului legist potrivit mențiunilor din buletinul de examinare clinică. În rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2535/i/27.02.2012 și nr. 1999/i/29.10.2012, efectuate în baza primului consum, se precizează că există o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile din buletinul de analiză, ceea ce denotă un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat inițial. Totuși acest aspect nu trebuie să fie de natură să o încurajeze pe inculpată să-și modifice în totalitate declarațiile cu privire la consum, și anume nu numai cu privire la cantitatea de alcool (acolo unde există neconcordanțe potrivit raportului inițial), ci și cu privire la aportul alimentar și la perioada consumului, de natură să rezulte o alcoolemie teoretică sub limita legală. Faptul că există această inadvertență între consumul declarat de alcool și consumul real, pornind de la valorile din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3160/14.11.2011, atestă numai că, în fapt, consumul de alcool a fost mai mare decât cel declarat inițial, nu și că intervalul orar de consum precum și aportul alimentar sunt altele. Pentru aceste considerente, instanța de fon nu a reținut nici că primul consum declarat este cel real, deoarece acest aspect este contrazis de rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2535/i/27.02.2012 și nr. 1999/i/29.10.2012 (și implicit de Comisia Superioară Medico-Legală care a validat ambele rapoarte de expertiză), nici că cel de-al doilea consum este cel real, deoarece inculpata și-a modificat aproape integral consumul, în condițiile în care numai cantitatea inițial declarată de alcool nu corespundea realității. În contextul concret al speței, cum declarațiile inculpatei cu privire la cele două consumuri sunt nereale și nu există posibilitatea administrării niciunui mijloc de probă imparțial pentru a stabili consumul real (martorul A. M., care a susținut cea de-a doua versiune a inculpatei, este prietenul acesteia, iar declarația sa este subiectivă), atunci instanța de fond a ținut cont de valoarea alcoolemiei menționată în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3160/14.11.2011. Această probă are caracter de certitudine, având în vedere faptul că are la bază prelevarea de probe biologice, spre deosebire de raportul de expertiză având ca obiect stabilirea retroactivă a alcoolemiei, care, deși o probă științifică, are valoare probabilă, întrucât rezultatul final depinde de includerea în formula de calcul a unor valori stabilite pe baza declarației inculpatului (cantitatea de alcool, natura acestuia, ingerarea concomitentă de alimente). Prin urmare, la orele 03:05, inculpata avea o alcoolemie în sânge de 1,30 g0/00, iar la ora 04:05 avea o alcoolemie în sânge de 1,25 g0/00. Este evident că, dacă la orele 03:05, inculpata a avut o alcoolemie de 1,30 g0/00, atunci și la ora 02:30, ora depistării în trafic, alcoolemia acesteia a fost peste limita legală. Astfel, potrivit valorilor din buletinul de analiză, se constată că rata de eliminare a alcoolului din sânge este de 0,05 g 0/00 pe oră, astfel încât este posibil ca anterior primei probe cu aproximativ o jumătate de oră (ora de depistare), inculpatul să fi avut o alcoolemie de peste 1,30 g 0/00. În sprijinul punctului de vedere exprimat de instanță stă declarația martorului T. R., din care rezultă că inculpata era în stare vădită de ebrietate, deoarece nu vorbea coerent și nu se ținea bine pe picioare.
Instanța de fond a mai apreciat că declarațiile inculpatei s-au modificat ulterior pro causa, pentru a justifica consumul de băuturi alcoolice, dovedit prin probele biologice, însă cu un consum mult mai apropiat de momentul depistării pentru a se invoca faptul că alcoolul nu trecuse în totalitate în sânge la momentul conducerii, alcoolemia fiind în creștere la momentul opririi în trafic, dar și crescând cantitatea de alcool consumată pentru a se justifica creșterea foarte rapidă a cantității de alcool din sânge (de la 0,65 gr 0/00 la 1,30 gr 0/00- valoarea primei probe biologice - în numai o jumătate de oră).
În drept, Judecătoria a constatat că fapta inc. B. E. A., care în data de 13.11.2011, în jurul orelor 02:30 a condus autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, pe . alcoolemie de peste 0,80 g0/00, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată în data de 13.11.2011, deci înainte de . Noului Cod penal. De aceea, trebuie văzut care este legea penală mai favorabilă, potrivit art. 5 N.C.p. Instanța va analiza acest aspect în mod global, și nu pe instituții autonome, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014.
Realizând o analiză comparativă între dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată și dispozițiile art. 336 alin. 1 N.C.p.. instanța de fond a constatat că ambele acte normative prevăd aceleași limite de pedeapsă a închisorii, respectiv 1-5 ani. Chiar dacă art. 336 alin. 1 N.C.p., spre deosebire de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, prevede alternativ pedeapsa închisorii cu pedeapsa amenzii, totuși aceste lucru nu prezintă relevanță, în speța de față, din perspectiva art. 5 N.C.p., deoarece oricum instanța a optat pentru pedeapsa închisorii în defavoarea amenzii, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatei și nivelul destul de ridicat al alcoolemiei. De aceea, instanța a analizat legea penală mai favorabilă în funcție de modalitatea de executare a pedepsei. Din acest punct de vedere, instituția suspendării condiționate a aplicării pedepsei este favorabilă în raport de instituția amânării aplicării pedepsei, deoarece nu implică executarea niciunei obligații sau măsuri de supraveghere. În cazul suspendării condiționate, inculpata nu are altceva de făcut decât să aștepte să se împlinească termenul de încercare și să nu săvârșească o altă faptă în acest interval de timp. În concluzie, în concret, instanța a apreciat că Vechiul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă. De aceea, instanța de fond a condamnat-o pe inculpată în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 5 N.C.p. Pentru aceste considerente instanța nu a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 N.C.p.
Întrucât inculpata nu a recunoscut fapta, pentru a se aplica procedura prev. de art. 375 C.p.p., individualizarea pedepsei se va face în limite cuprinse între 1-5 ani.
În ceea ce privește dozarea pedepsei aplicate inc., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 V.C.p. Astfel, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că aceasta este la primul conflict cu legea penală. De asemenea, instanța a avut în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, care atestă că aceasta este studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universității București și a desfășurat în trecut o intensă preocupare pentru limbile străine, participând la o . concursuri naționale și internaționale. Pe de altă parte, instanța de fond nu a putut face abstracție de atitudinea nesinceră a acesteia, care a încercat să inducă în eroare autoritățile judiciare, indicând un consum de natură să rezulte o alcoolemie teoretică sub limita legală, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 383/11.02.2014, în condițiile în care buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3160/14.11.2011, care este o probă certă, având la bază prelevarea de probe biologice, relevă valori cu mult peste limita legală. Totodată, valoarea alcoolemiei reținută de instanță, depășește cu mult limita legală. În egală măsură, trebuie avut în vedere și faptul că inculpata a reprezentat un real pericol pe carosabil, din moment ce, potrivit declarației martorului T. R., nu era coerentă în limbaj și nu se ținea bine pe picioare. Pentru aceste considerente, instanța a aplicat inculpatei pedeapsa minimă prevăzută de lege, și anume pedeapsa închisorii de 1 (un) an.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, potrivit art. 71 C.pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., instanța a interzis inculpatei drepturile electorale de a fi aleasă și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinte, până la executarea pedepsei, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii.
În baza art. 81 C.p., instanța a suspendat condiționat pedeapsa închisorii de 1 an aplicate inc., întrucât sunt îndeplinite condițiile cumulativ prev. de lege pentru incidența acestei instituții. Astfel, inculpata nu are antecedente penale, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, iar scopul pedepsei poate fi atins și în stare de libertate, date fiind circumstanțele personale ale acesteia (urmează studii universitare, vorbește fluent mai multe limbi străine) și natura infracțiunii comise. Prin urmare, potrivit art. 82 alin. 1 C.p., a stabilit în sarcina inc. un termen de încercare de 3 ani. Totodată, în baza art. 71 alin. 5 C.p., instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 19 iunie 2014), inculpata B. E. A..
Cererea de apel a inculpatei a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 26 ianuarie 2015.
Prin motivele de apel depuse la data de 23.02.2015 inculpata a criticat sentința penală sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.
În dezvoltarea motivelor de apel, în esență, inculpata solicită condamnarea în baza noii legi și aplicarea amânarea aplicării pedepsei. Inculpata consideră că noua lege este mai favorabilă, fiind de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității și să respecte toate măsurile de supraveghere și toate obligațiile care urmează să i se impună.
La termenul de judecată din 23.02.2015, inculpata apelantă, fiind în mod expres întrebată, a consimțit să dea o declarație în fața instanței de apel, care a fost atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu care judecarea căruia a fost învestită este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond, coroborat cu declarațiile de recunoaștere a faptei date în fața instanței de apel, că inculpata B. E. A., în data de 13.11.2011, în jurul orelor 02:30 a condus autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, pe . alcoolemie de peste 0,80 g0/00.
Cu privire încadrarea juridică a faptei, reținând și motivele de apel formulate în cauză de inculpată, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă care se impune a fi reținută este codul penal, în raport de modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei spre care se va orienta.
Astfel, în dezacord cu prima instanță, Curtea apreciază că instituția amânării pedepsei reglementată de art.83 cod penal este mai favorabilă față de instituția suspendării condiționate reglementată de art.81 cod penal de la 1969. Dacă în situația aplicării suspendării condiționată a executării pedepsei, inculpata este condamnată la o pedeapsă cu închisoarea care nu trebuie să depășească 3 ani, iar condamnarea astfel obținută se înscrie în fișa de cazier judiciar a acesteia, în cazul amânării aplicării pedepsei nu se pronunță o soluție de condamnare, ci doar se stabilește o pedeapsă care nu poate depăși 2 ani, pedeapsă a cărei executare se amână și nu se înscrie la condamnări în fișa de cazier judiciar. De asemenea, în caz de suspendare condiționată termenul de încercare este mai mare, fiind alcătuit conform art.82 cod penal de la 1969 din pedeapsa aplicată, la care se adaugă 2 ani, în timp ce în cazul amânării aplicării pedepsei, termenul de supraveghere conform art.84 cod penal este stabilit într-un cuantum fix de 2 ani. Nu prezintă relevanță sub aspectul legii mai favorabile faptul că la expirarea termenului de încercare mai îndelungat stabilit conform art.82 cod penal de la 1969, condamnata se consideră reabilitată de drept deoarece amânarea aplicării pedepsei nu are la bază o hotărâre de condamnare, astfel încât la expirarea termenului de supraveghere prevăzut de art.84 cod penal, conform art.90 cod penal persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită. Lipsită de relevanță este și împrejurarea că în situația amânării aplicării pedepsei ar presupuse și aplicarea unor măsuri și obligații în supravegherea executării pedepsei, deoarece la aprecierea legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere nu doar conținutul acestor măsuri, ci reglementarea în ansamblu a celor două instituții neprivative de libertate. Or, prin absența unei soluții de condamnare, prin termenul mai scurt de supraveghere și prin lipsa oricărei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită la expirarea termenului de supraveghere, amânarea aplicării pedepsei reglementată de art.83 cod penal este mult mai favorabilă în prezenta cauză în raport de situația inculpatei.
Având în vedere decizia Curții Constituționale nr.265/2014 care stabilește că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea apreciază în mod global ca fiind mai favorabile dispozițiile codului penal care în raport de situația juridică a apelantei, permite amânarea aplicării pedepsei.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.386 alin.1 cod proc.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 cod penal în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.
La individualizarea pedepsei principale (având limitele speciale cuprinse între 1 an și respectiv 5 ani închisoare sau amendă), Curtea va avea în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 NCP, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatei apelante), împrejurările și modalitățile de comitere (care au implicat ingerarea unei cantități de alcool peste limita legal admisă și conducerea unui autoturism pe drumurile publice, consecințele produse (producerea unei stări de pericolul pentru pietoni, dar și pentru ceilalți conducători auto), lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, conduita procesuală (caracterizată prin nerecunoașterea faptelor în fața organelor de urmărire penală și în fața primei instanțe și prin poziția de recunoaștere prin declarațiile date în fața instanței de apel, precum și datele personale (inculpata apelantă este absolvent de studii superioare, fiind în prezent masterandă, cu rezultate deloc de neglijat pe durata studiilor superioare, absolventă a numeroase cursuri de pregătire școlară și profesională în cursul anilor de liceu și de facultate).
D. urmare, Curtea, procedând la rejudecarea cauzei, în sensul celor anterior menționate, urmează a stabili în sarcina inculpatei pedeapsa principală de 1 an închisoare, orientându-se pentru aceleași argumente ca și cele avute în vedere de către instanța de fond la pedeapsa cu închisoarea în detrimentul pedepsei amenzii penale.
În ceea ce privește pedeapsa complementară, Curtea, față de gravitatea redusă a infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, lipsa antecedentelor penale, comportamentul adecvat al inculpatei atât anterior săvârșirii infracțiunii, cât și ulterior pe durata celor 4 ani scursă de la data săvârșirii faptei, precum și timpul îndelungat scurs de la data săvârșirii infracțiunii, reține că nu se impune aplicarea vreuneia dintre interdicțiile reglementate de art.66 cod penal.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea constată că în prezenta cauză inculpatei i s-a stabilit o pedeapsa cu închisoarea, inculpata nemafiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii. Având în vedere faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, este absolventă de studii universitare, fiind în prezent în continuarea studiilor, scopul pedepsei stabilite fiind atât de sancționare a inculpatei pentru fapta săvârșită, cât și de atenționare a acesteia cu privire la necesitatea respectării regulilor privind circulația pe drumurile publice, iar inculpata și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, Curtea apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta, chiar și fără executarea pedepsei, astfel încât pe viitor aceasta să nu mai repete acest comportament infracțional și să nu mai săvârșească alte infracțiuni.
Prin urmare, îÎn temeiul art.83 cod penal va amâna aplicarea pedepsei de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatei B. E. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 cod penal, pe durata unui termen de supraveghere în cuantum de 2 ani, stabilit în condițiile art.84 cod penal.
În temeiul art.85 alin.1 cod penal va pune în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.85 alin.2 lit.b cod penal, va impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, într-una din următoarele două instituții publice: Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului M., ce se va stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M..
În baza art.83 alin.4 cod penal va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.88 cod penal privind cauzele de revocare a amânării aplicării pedepsei și asupra dispozițiilor art.89 cod penal privind anularea amânării aplicării pedepsei.
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, va admite apelul declarat de inculpata B. E. A., va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea cauzei în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac admise vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelul declarat de inculpata B. E. A. împotriva sentinței penale nr. 503/06.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Desființează în parte sentința penală și rejudecând în fond:
Schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 cod penal în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.
În temeiul art.336 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal stabilește în sarcina inculpatei B. E. A. o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În temeiul art.83 cod penal amâna aplicarea pedepsei de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatei B. E. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 cod penal, pe durata unui termen de supraveghere în cuantum de 2 ani, stabilit în condițiile art.84 cod penal.
În temeiul art.85 alin.1 cod penal pune în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.85 alin.2 lit.b cod penal, impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, într-una din următoarele două instituții publice: Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului M., ce se va stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M..
În baza art.83 alin.4 cod penal atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.88 cod penal privind cauzele de revocare a amânării aplicării pedepsei și asupra dispozițiilor art.89 cod penal privind anularea amânării aplicării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. – N. O. C. V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 / 03 martie 2014
- G. - J.S.1.B.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
