Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 2311/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2311/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 2311/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2311/R
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: V. B.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de petentul R. C. N. împotriva Sentinței penale nr.150/F din data de 24 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria L.-Gară în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul petent R. C. N., personal (legitimat cu CI . nr._, CNP_), lipsă fiind intimatele C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din ., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași și A. Naționale, Direcția Județeană Călărași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul depune la dosar un memoriu, prin care solicită restituirea cauzei la un alt P., pentru refacerea corectă a urmăririi penale.
Curtea, din oficiu,pune în discuție admisibilitatea recursului cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat în cauză, ca inadmisibil, întrucât acesta se referă la o hotărâre care, potrivit art.2781 alin.10 din Codul de procedură penală, este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.
Recurentul petent, personal, susține că recursul său este admisibil, întrucât a fost vătămat prin hotărâri nule și afirmații false.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.150/F din data de 24 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria L.-Gară a hotărât astfel:
A admis excepția inadmisibilității plângerii.
A constatat că excepția tardivității a rămas fără obiect.
În temeiul art.2781 alin.8 lit.a din Codul de procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul R. C. N., în contradictoriu cu intimatele C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din ., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași și A. Naționale, Direcția Județeană Călărași, împotriva Rezoluției nr.67/II/2/2013 din data de 20 mai 2013, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.-Gară.
A menținut Rezoluția nr.490/P/2012 din data de 08 februarie 2013, emisă de P. de pe lângă Judecătoria L.-Gară, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele anterior menționate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijență în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art.246, art.249 și respectiv art.289 din Codul penal.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, a obligat pe petent la plata sumei de 30 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a constatat că obiectul plângerii la care se referă dispozițiile art.2781 alin.1 din Codul de procedură penală îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale emisă de procuror, iar nu actul prin care procurorul ierarhic superior acestuia soluționează plângerea formulată potrivit art.275-278 din același cod, care constituie doar o condiție prealabilă, obligatorie, prevăzută de lege pentru exercitarea plângerii la instanță. Or, în speță, deși petentul a parcurs etapa controlului la procurorul ierarhic superior, plângerea formulată de acesta în fața instanței se referă, astfel cum rezultă din conținutul ei, exclusiv la soluția dispusă de prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria L.-Gară prin Rezoluția nr.67/II/2/2013 din data de 20 mai 2013.
În subsidiar, după ce a evidențiat în prealabil că stabilirea inadmisibilității plângerii face inutilă examinarea termenului de introducere a acesteia, excepția tardivității rămânând astfel fără obiect, Judecătoria a constatat că plângerea cu care a fost sesizată este și tardivă. În acest sens, a arătat că plângerea petentului împotriva Rezoluției nr.490/P/2012 din data de 08 februarie 2013 a fost înregistrată în data de 13 aprilie 2013 la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria L.-Gară, care trebuia să o soluționeze până la data de 06 mai 2013, inclusiv. Întrucât prim-procurorul respectiv nu a soluționat plângerea până la data anterior menționată (ci abia la data de 20 mai 2013), termenul legal de 20 de zile, în care se putea formula plângere la instanță, a început să curgă de la data de 06 mai 2013 și s-a împlinit la data de 27 mai 2013. Or, plângerea formulată de petent a fost înaintată instanței, prin fax, abia la data de 18 iunie 2013, după expirarea termenului legal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul R. C. N. (printr-o cerere formulată personal, expediată prin poștă la data de 11 noiembrie 2013), acesta solicitând, conform memoriului prezentat Curții la termenul de astăzi, restituirea cauzei la un alt parchet, care să realizeze o instrumentare corectă a cauzei.
Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este inadmisibil, întrucât petentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege.
În acest sens, Curtea menționează că, potrivit art.2781 alin.10 din Codul de procedură penală (astfel cum a fost modificat prin art.XVIII pct.39 din Legea nr.202/2010, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010), hotărârea pronunțată conform alin.8 al aceluiași articol (astfel cum este și sentința în prezent atacată) este definitivă, nefiind supusă, prin urmare, niciunei căi de atac.
În consecință, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.a teza a II-a din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petent, care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.a teza a II-a din Codul de procedură penală, respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R. C. N. împotriva Sentinței penale nr.150/F din data de 24 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria L.-Gară în Dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. S. V. B. C. V. G.
GREFIER,
A. L. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 09 ianuarie 2014
A.M.S. - J.L.-Gară
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2367/2013. Curtea de Apel... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 624/2014. Curtea de... → |
|---|
