Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 202/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 202/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 202/R
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: A. A. R.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de condamnatul V. I. împotriva sentinței penale nr. 636 din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-condamnat V. I. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M.. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-condamnat, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel declarat, casarea sentinței penale recurate și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. De asemenea, solicită să se rețină și concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, din care rezultă că inculpatul se află într-o imposibilitate de executare a pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de către recurentul-condamnat, ca nefondat și menținerea sentinței penale nr. 636/11.12/.2013 pronunțată de Tribunalul G., ca legală și temeinică, având în vedere că în cauză s-a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Totodată, precizează că din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală întocmit de către INML „M. Minovici”, rezultă că patologia pe care o prezintă inculpatul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluări medicale de specialitate periodice sau la nevoie. Prin urmare, apreciază că petentul-condamnat nu se află în imposibilitate medicală de executare a pedepsei.
Recurentul-condamnat V. I., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la cererea de întrerupere a executării pedepsei, depunând la dosarul cauzei și un memoriu în acest sens.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 636 din data de 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G., a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de petentul-condamnat V. I. privind întreruperea executării pedepsei de 25 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.892 din 22.06.2007, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2060 din 06.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul-condamnat să plătească statului suma de 213 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, iar suma de 63 lei reprezintă taxă de expertiză, sume ce s-a dispus a se avansa din fondurile alocate de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că, potrivit art.455 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură penală .
Potrivit art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, pe aceste dispoziții întemeindu-și condamnatul cererea, executarea pedepsei închisorii poate fi amânată atunci când se constată pe baza unei expertize medico legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.
În speță, din cuprinsul raportului de expertiză medicală A_ întocmit de INML M. Minovici București s-a reținut de către Tribunal că, într-adevăr, petentul condamnat V. I. suferă de numeroase afecțiuni medicale, acesta prezentând diagnosticul: 1. Insuficiență cardiacă, clasa III NYHA, cu disfuncție sistolică moderată de VS, infarct miocardic anterior vechi (2010), cu complicații mecanice (anevrism, DSV), anevrism apical de VS (40% VS), defect septal ventricular postinfarct cu șunț stânga – dreapta-fără indicație chirurgicală la momentul actual, leziune unicoronariană (suboscluzie LAD I-II), test de stress ecocardiografic negativ, insuficiență mitrală ușoară, insuficiență tricuspidiană ușoară. 2. Duodenită cronică. 3. Hemangiom hepatic. 4. Adenom prostată. 5. Otomastoidită cronică dreaptă, surditate de percepție bilaterală. 6. Discopatie lombară – cu indicație de tratament conservator, însă în cuprinsul aceluiași raport medical se precizează că patologia pe care o prezintă sus numitul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluări medicale de specialitate (cardiologică, urologică, gastroenterologică), periodice sau la nevoie, petentul condamnat neaflându-se astfel în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Prin urmare, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 455 Cod procedură penală raportat la art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, cererea formulată de condamnatul V. I. privind întreruperea executării pedepsei de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 892 din 22.06.2007 pronunțată de Tribunal București-Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2060 din 06.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, a fost apreciată ca nefondată și, în consecință, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul V. I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, din care rezultă că se află în imposibilitate de executare a pedepsei.
Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.385 ind.6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Raportul de expertiză medico-legală nr. A_ întocmit de INML M. Minovici București a concluzionat că patologia pe care o prezintă condamnatul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluări medicale de specialitate (cardiologică, urologică, gastroenterologică), periodice sau la nevoie, petentul condamnat neaflându-se astfel în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Potrivit art. 455 Cpp rap. la art. 453 alin. 1 lit. a Cpp, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, având în vedere că afecțiunile de care suferă condamnatul nu îl pun în imposibilitate de a se executa pedeapsa, Curtea constată, în acord cu prima instanță, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
În consecință, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul V. I. împotriva sentinței penale nr.636 din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 C.p.p. va obliga recurentul-condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul V. I. împotriva sentinței penale nr.636 din data de 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă recurentul-condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. M. A. A. R. M. N.
GREFIER
L. B.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.2/14.02.2014
jud.B.A.R.-Trib.G.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2367/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
