Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Hotărâre din 20-06-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 317/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
S E N T I N T A Nr. 317
Ședința publică din data de 20.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. R. C.
GREFIER - R. D. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror D. F..
Pe rol fiind solutionarea plângerii formulată de petentul I. S., împotriva Rezoluției nr.2064/P/2010 din 13.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.951/II/2/2013 din 02.04.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul D. F..
La apelul nominal făcut în ședința publica, a răspuns pentru petentul I. S., apărătorul ales, intimatul D. F., fiind prezent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul a depus la dosar un memoriu, după care:
Nemaifiind alte cereri sau exceptii de invocat, instanta, considera cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra plângerii formulate:
Apărătorul ales al petentului, având cuvântul, arată că procurorul nu a respectat cele dispuse prin sentința penală nr. 491/28.10.2011 a Curții de Apel București, Secția a-II-a Penală în sensul că nu a administrat toate probele menționate în această sentință și nu a clarificat toate aspectele pe care instanța le-a precizat, iar din relațiile înaintate de către Poșta Română rezultă că intimatul a expediat plicul în litigiu către el. În consecință solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Intimatul D. F., personal, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca nefondată, arată că timp de un an de zile a fost cercetat și de Baroul București, care a concluzionat că nu a comis nici o ilegalitate, iar plicul de care a făcut vorbire apărătorul petentului s-a întors la el, întrucât destinatarul a refuizat primirea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca nefondată, întrucât deși nu au fost efectuate toate demersurile menționate în sentința penală nr. 491/28.10.2011 a Curții de Apel București, Secția a-II-a Penală, procurorul a respectat acele dispoziții obligatorii menționate în această sentință, iar celelalte aspecte despre care petentul susține că nu au fost clarificate nu erau obligatorii decât în măsura în care necesitatea lor rezulta în mod evident din prima . dispoziții, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât apreciază că soluția procurorului este temeinică și legală și trebuie menținută.
CURTEA:
Prin plângerea înaintată aceste instanțe și înregistrată sub nr._, petentul I. S., a solicitat desființarea Rezoluției nr.2064/P/2010 din 13.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.951/II/2/2013 din 02.04.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul D. F..
În motivarea plângerii petentul arată că procurorul nu a respectat cele dispuse prin sentința penală nr. 491/28.10.2011 a Curții de Apel București, Secția a-II-a Penală, în sensul că nu a administrat toate probele menționate în această sentință și nu a clarificat toate aspectele pe care instanța le-a precizat, iar din relațiile înaintate de către Poșta Română rezultă că intimatul a expediat plicul în litigiu către el. În consecință a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În vederea soluționării plângerii a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 2064/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 2064/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța reține următoarele:
Cu privire la fondul plângerii, se constată că prin rezoluția nr. 2064/P/2010 din 13.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neinceperea urmaririi penale a învinuitului D. F., avocat în Baroul București, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C.p., art. 292 C.p., întrucât pe baza probelor administrate s-a stabilit că faptele reclamate nu există.
Prin Rezoluția nr. 951/II/2/2013 din 02.04.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluției de mai sus.
Prin sentința nr. 491/28.10.2011 a Curții de Apel - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 2781 alin.8 lit.b Cod pr.penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul I. S. și în consecință a fost desființată rezolutia 2064/P/2010 din 30.06.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti și rezolutia 2117/II-2/2011 din data de 15.08.2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti și astfel, s-a dispus trimiterea cauzei la procurer în vederea începerii urmăririi penale față de D. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.290 si art.292 C.p., apreciindu-se necesară efectuarea unor acte de cercetare menite să clarifice realitatea trimiterilor poștale efectuate în vederea notificării . și . EXPORT SRL, urmând ca în funcție de rezultatul acestor verificări să fie efectuate alte verificări, enumerate în concret.
Astfel‚ în cauză s-a solicitat Companiei Naționale Poșta Română clarificări cu privire conținutul adresei nr.230/_/15.07.2010, în sensul dispozițiilor instanței de judecată‚ să comunice datele existente în evidențele sale cu privire la trimiterile poștale cu seriile LD_ și LD_, precum și să confirme autenticitatea codului de bare de pe plicul ._ și a borderoului prioripost datat 03.12.2008.
Prin adresa nr. 230/_//28.05.212 a Companiei Române Poșta Română s-a comunicat că trimiterile LD_ și LD_ au fost înregistrate în sistemul poștal ca trimiteri prioripost, iar în urma verificărilor în sistemul informatic TRACK/TRACE unde informațiile sunt păstrate în afara termenului de 18 luni, trimiterile respective au fost identificate astfel:
1. trimiterea LD_
- tip trimitere expres pp documente ‚ fără servicii suplimentare
- destinatar D. F.
- localitate Cluj N.
- prezentat la Cluj N. CPCR
- data prezentării 03.12.2008
Trimiterea sosește oficiul de destinație OPDC Cluj - N. în vederea livrării către destinatar la data de 04.12.2008, la data de 04.12.2008, fiind înapoiată la expeditor în aceeași zi. La data de 06.12.2008, trimiterea sosește la retur la oficiul poștal Cluj-N., 13, care deservește adresa expeditorului.
Conform înregistrărilor din aplicația informatică expeditorul a fost avizat și reavizat‚ în zilele de 08.12.2008 și respectiv 12.12.2008, fără însă a mai fi înregistrate alte date‚ aferente predării trimiterii către expeditor sau îndrumării acesteia la magazia de păstrare.
Având în vedere anvelopa trimiterii, instanța apreciază ca și procurorul că numele destinatarului a fost înregistrat eronat în aplicația informatică, în realitate D. F. fiind numele expeditorului.
Așa cum reiese din adresa nr. 230/_/15.07.2010 a Companiei Naționale Poșta Română‚ urmare solicitării adresate de . de a-i fi comunicate date despre trimiterile prioripost sosite pe numele . și . perioada 02-22.12.2008, acesteia i-a fost comunicat că în baza de date nu au fost găsite trimiteri prioripost sosite pentru cele două firme, în perioada menționată. S-a comunicat de asemenea că informațiile despre trimiterile poștale sunt păstrate timp de 18 luni de la data primirii acestora la punctul de acces.
Cu privire la clarificarea conținutului acestei adrese‚ astfel cum s-a dispus prin sentința penală nr. 491/28.10.2011 a Curții de Apel - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._, prin adresa nr. 230/_//28.05.212 a Companiei Române Poșta Română s-au precizat următoarele:
„Urmare solicitării adresate de către ., înregistrată la 08.07.2010, de a fumiza informații referitoare la trimiterile prioripost sosite în perioada 02-22.12.2008, pe numele firmelor menționate, cercetarea s-a efectuat în afara cadrului instrucțional reglementat, respectiv după expirarea termenului de păstrare de 18 luni de la data depunerii acestora la punctul de acces.
Pentru a oferi o totuși o soluție cererii adresate, în condițiile în care nu au fost indicate numerele de trimitere, a fost verificată baza de date din aplicația informatică specifică trimiterilor poștale, utilizând ca motor de căutare numele și adresa destinatarilor, fără a fi identificate trimiteri sosite și livrate la adresa indicată, în perioada 02-22.12.2008.
Acest fapt este confirmat de altfel prin anvelopa trimiterii LD_, destinatar TRANS ELECTRONIC SRL nr. 85, . ., trimitere ce a fost înapoiată expeditorului la data de 04.12.2012, cu motivația destinatar mutat de la adresă."
În cauză au fost efectuate verificări din care a rezultat că notificarea nr. 510/02.12.2008 se regăsește consemnată în registrul de evidență al Cabinetului de Avocat D. F..
De asemenea‚ prin adresa nr. 560/16.01.2013 a Departamentului Juridic și Reglementarei Naționale‚ Comunitare și Internaționale – Dispersie teritorială Cluj-N. s-a comunicat că‚ în urma examinării originalului borderoului prioripost data 03.12.2008 s-a constatat că ștampila aplicată pe acesta este autentică, aflându-se in gestiunea Punctului Județean de Poștă Rapidă Cluj.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a reieșit faptul că menționarea olografă PRIORIPOST CU CONFIRMARE 03.12.2008 pe înscrisul intitulat notificare și răspuns la notificare nu reprezintă o mențiune necorespunzătoare adevărului‚ în condițiile în care aceasta semnifică modalitatea și data de expediere a acesteia‚ și nu primirea de către destinatar.
Faptul expedierii trimiterilor poștale‚ contestat de către numitul ILEAS S., este confirmat prin datele furnizate de către Compania Națională Poșta Română‚ precum și din conținutul borderoului datat 03.12..2008 și al facturii emise pentru plata serviciilor poștale‚ depuse în original‚ în care se menționează ca servicii poștale efectuate la data de 03.20.2012‚ pentru D. F. ‚ simbolul PCP, reprezentând trimiteri prioripost cu confirmare.
Fiind reaudiat în cauză la data de 22.02.2012 numitul I. S. a declarat faptul că‚ la data de 22.12.2008 la P. de pe lângă Judecătoria Cluj - N. împotriva sa s-a formulat plângere penală de către M. A.‚ în care s-a făcut referire la refuzul de primire a notificării defăimate ca false în prezenta cauză și în care se consemna faptul că biletul la ordin pe care l-a depus spre plată nu va fi acceptat.
De asemenea cu privire la codurile trimiterilor poștale prezentate a precizat că acestea sunt false‚ . LD_ nefiind identificată prin sistemul TRACK /TRACE.
Numitul I. S. a mai precizat că‚ numitul D. F. a declarat în cauze penale, în calitate de avocat al numitului M. A.‚ dar și în cauze comerciale în calitate de administrator special, faptul că societatea pe care o reprezintă a fost notificată.
Fiind reaudiat, numitul D. F. a arătat că nu a declarat pe parcursul vreunei cauze civile sau penale faptul că notificarea nr.510/CIA/A02.12.2008 a fost primită de către destinatar, ci doar a făcut referire la modalitate de trimitere acesteia, plângerea penală depusă la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. fiind redactată de către un alt avocat.
Așa cum reiese din examinarea înscrisurilor depuse Ia dosarul cauzei, prin rechizitoriul nr. 1059/P/2008 din data de 06.09.2011 P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I. S. pentru infr. prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 213 C.p. și art. 25 C.p. rap. la art.290 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p., prcum și a inculpatului S. D. G. infr. prev. de art. 213 C.p.
În sarcina inculpatului I. S. s-a reținut, în esență faptul că, în calitate de asociat și administrator al TRANS ELECTRONIC SRL, în perioada 2007-2008 l-a ajutat pe inculpatul S. D. G. să valorifice un bilet la ordin emis de către ., depunându-l la Banca Transilvania cu datele sale ca beneficiar, în condițiile în care acesta fusese încredințat cu al scop de către societatea emitentă și anume garantarea achitării unor materiale achiziționate de la o altă societate comercială.
Din examinarea plângerii penale ce a făcut obiectul cauzei menționate a reieșit faptul că aceasta nu a fost depusă prin avocat D. F., iar în conținutul acesteia s-a menționat faptul că urmare notificării de către I. S. cu privire la plata unor penalități de întârziere‚ . SRL, a răspuns la notificare, învederând netemeinicia acestor pretenții, aspectele declarate de numitul I. S. în prezenta cauză nefiind confirmate cu privire la conținutul plângerii depuse împotriva sa.
Cu referire la infr. prev de art. 292 C.p., în dispozițiile legale ce o incriminează se face referire la o declarație necorespunzătoare adevărului, care potrivit legii sau împrejurărilor, servește pentru producerea unei consecințe juridice, or declarația dată într-o cauză civilă sau penală nu este susceptibilă prin ea însăși a produce consecințe juridice, aceasta urmând a fi reținută în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probe.
În consecință, având în vedere cele de mai sus, instanța apreciază că principalele aspecte menționate în sentința penală nr. 491/28.10.2011 a Curții de Apel - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ au fost clarificate prin rezoluția atacată, susținerile petentului din plângerea de față fiind nefondate.
Împrejurarea că procurorul în urma stabilirii aspectelor de mai sus nu a procedat la efectuarea altor demersuri menționate în sentința penală nr. 491/28.10.2011 a Curții de Apel - Secția a II-a Penală, nu constituie un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a rezoluției nr. 2064/P/2010 din data de 13.02.2013, în condițiile în care necesitatea altor cercetări nu a fost relevată.
Mai mult, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr. 206 din 22 ianuarie 2008), dispoziția instanței nu este obligatorie pentru procuror în sensul de a fi obligat să înceapă urmărirea penală, cum în mod repetat a cerut petentul, ci numai sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate.
Astfel, în cazul în care soluționând plângerea, judecătorul o admite, prin sentință, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) Cpp, dispune desființarea rezoluției sau ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.
Așa cum se dispune prin alin. (11) al art. 273 C. proc. pen., partea finală, ceea ce este obligatoriu a fi respectat de procuror sunt dispozițiile instanței, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate.
În schimb, Înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr.1064 din 5 iunie 2008, decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008) a statuat că în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.
În aceste condiții, în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală.
Nu pot fi avute în vedere prevederile art. 63-64 C.p.p., deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale nu și etapa actelor premergătoare care se situează în afara procesului penal și în care se fac numai verificări cu privire la presupusele fapte penale.
În cauză, se constată că au fost efectuate toate actele indicate de instanță ca obligatorii, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia din soluție și pentru care nu mai sunt necesare alte acte - dintre cele menționate de instanță ca subsidiare.
După cum s-a reținut și în soluția atacată, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 292 C.p., declarația necorespunzătoare adevărului trebuie să aibă ca efect producerea unei consecințe juridice contrară celei care ar decurge dintr-o declarație conformă realității.
Mai mult, o declarație dată într-o cauză civilă sau penală nu este susceptibilă prin ea însăși a produce consecințe juridice, acesta urmând a fi reținută de magistrat, judecător ori procuror, la pronunțarea unei soluții numai în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probe.
Or, în cauză, petentul a invocat faptul că dosarul nr. 1059/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj a avut finalitatea menționată mai sus tocmai datorită „declarațiilor avocatului", susținere vădit contrară celor constatate în soluție.
Nu în ultimul rand se cuvine precizat că cele sesizate de petent în plângerea ce a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. 2064/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au constituit în același timp obiectul unor sesizări împotriva intimatului, adresate Baroului București, finalizate prin Hotărârea nr. 1486/22.01.2013 a Baroului București, prin care a fost clasată sesizarea respectivă, stabilindu-se că D. F., “și-a îndeplinit în condițiile legii, cu bună credință și etică profesională, mandatul acordat, iar afirmațiile petentului nusunt absolute deloc probate de aceasta.”
În raport de toate aceste considerente, Curtea, în baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul I. S., împotriva Rezoluției nr.2064/P/2010 din 13.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.951/II/2/2013 din 02.04.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul D. F. și va menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul I. S., împotriva Rezoluției nr.2064/P/2010 din 13.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.951/II/2/2013 din 02.04.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul D. F..
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă petentul să plătească statului 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.06.2013.
P., GREFIER,
E. R. C. R. D. C.
Tehn.red.CER
2 ex./20.06.2013
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1188/2013. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2444/2012. Curtea de... → |
|---|
