Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1188/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1188/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1188/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
R.
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1188
Ședința publică din data de 19.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: M. D. G.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de d-na procuror C. L..
Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, inculpatul R. M. V., părțile civile F. C., F. D., F. A. și S. D. și de asiguratorul S.C. C. A. S.A., împotriva sentinței penale nr. 834/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 12.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea succesiv la 13.06.2013 și 19.06.2013, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 834/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 111 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., a fost prelungită perioada de valabilitate a dovezii de circulație pentru inculpatul R. M. V. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 21.09.2012 și până la data de 20.10.2012, inclusiv.
În baza art. 334 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1, 5 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C.pen.
În baza art.178 alin. 1, 2 și 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul R. M. V. (fiul lui V. și al lui I., născut la 21 Octombrie 1979, cu domiciliul în București, Int. Târgu F., nr. 7, ., ., sector 4, CNP_), la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 C.pen. raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din C.pen.
În temeiul art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.82 C.pen.
În baza art.71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă F. C. și a fost obligat inculpatul R. M. V. să plătească acesteia suma de 3.000 lei - cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 21.000 euro, cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă F. A. și a fost obligat inculpatul R. M. V. să plătească acesteia suma de 3.000 lei - cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 21.000 euro, cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., a fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată de partea civilă F. D. și a fost obligat inculpatul R. M. V. să plătească acesteia echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 21.000 euro, cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. D. și a fost obligat inculpatul R. M. V. să plătească acesteia echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 3.000 euro, cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., art.313 din Legea. nr.95/2006, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și a fost obligat inculpatul R. M. V. să plătească acesteia suma de 5.846,124 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București și a fost obligat inculpatul R. M. V. să plătească acesteia suma de 131,259 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art.55 al.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.22 din O.U.G. nr. 61/2005, a fost obligat asigurătorul Societatea de asigurare . la plata sumelor de bani, la care a fost obligat asiguratul său, inculpatul R. M. V. respectiv către partea civilă F. C. la plata sumei de 3.000-lei cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 21.000.-euro, cu titlu de daune morale, către partea civilă F. A. la plata sumei de 3.000-lei cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 21.000.-euro, cu titlu de daune morale, către partea civilă F. D. la plata echivalentului în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 21.000.-euro, cu titlu de daune morale, către partea civilă S. D. la plata echivalentului în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 3.000-euro, cu titlu de daune morale, către partea civilă S. C. de Urgență București la plata sumei de 5846,124 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și către partea civilă S. U. de Urgență București la plata sumei de 131,259 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată împotriva .-REASIGURARE SA.
În baza art. 193 alin. 6 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile F. C. suma de 5.000 lei - reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat.
În baza art.50 al.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat, a fost obligat asigurătorul Societatea de Asigurare . la plata sumei de 5.000 lei la care a fost obligat asiguratul său, inculpatul R. M. V. către partea civilă F. C., cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 19.08.2010, în jurul orei 17:30, inculpatul R. M. V. se afla la volanul autoturismului marca Citroen C3 cu numărul de înmatriculare_, deplasându-se pe . M. din București dinspre Piața Romană către Piața Universității, pe banda a doua de circulație. Din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 102 dup), rezultând faptul că autoturismul inculpatului rula cu o viteză de circa 60km/h.
După ce a trecut de intersecția cu . cum se poate observa și în imaginile preluate de pe sistemul de supraveghere video al traficului rutier (CD fila 66), inculpatul a virat ușor spre dreapta în scopul de a se înscrie pe banda I a sensului său de mers, fără a se asigura însă, în prealabil, și fără a semnaliza intenția de a schimba banda de circulație. În același sens circula autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, condus de T. C., care, venind din spate cu o viteză de cel puțin 91 km/h, s-a încadrat la limită pe banda I și a acroșat cu partea laterală stângă, partea laterală dreapta a autoturismului condus de inculpat.
În urma contactului dintre autovehicule, conducătorul autoturismului Dacia L., pe fondul vitezei excesive, a pierdut controlul volanului, iar autoturismul a deviat de la direcția normală de mers și a urmat o traiectorie sinuoasă, mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga și din nou spre dreapta, ulterior escaladând bordura, lovind un copac și opt stâlpi de pe marginea trotuarului.
După ce a pătruns pe trotuar, autoturismul în cauză a avut o mișcare relativ complexă de ridicare în aer, culisare pe partea laterală stângă și revenire pe roți. Pe trotuar, autovehiculul a lovit cu partea frontală victima F. C. F., care se afla la acel moment în trecere, l-a proiectat la sol și apoi a lovit o bancă din ciment pe care se afla victima P. D., găsită sub caroseria autoturismului Dacia L.. Acest autotursim s-a oprit, în final, pe roți, iar autoturismul Citroen C3, condus de inculpat, a pătruns în totalitate pe banda I, oprind după locul producerii accidentului (raport de expertiză filele 91- 103 dup).
În urma impactului, conducătorul autoturismului marca L. a fost găsit decedat la fața locului, victima F. C. F. a fost transportată la S. C. de Urgență Floreasca, decedând la data de 31.08.2010, iar victima P. D. a decedat la camera de gardă a Spitalului U., în data de 19.08.2010.
Se mai reține faptul că, la momentul producerii accidentului, în autoturismul inculpatului se mai afla martorul DOBIRCĂ A., iar în autoturismul marca Dacia L. se aflau martorele M. E. D., P. B. M. și G. M. A. F., care au suferit leziuni minore și nu au depus plângere penală împotriva inculpatului.
Deși inculpatul a declarat (fila 115 dup) că s-a asigurat înainte de a efectua manevra de schimbare a benzii de circulație și a semnalizat intenția de a se încadra pe banda I, din imaginile video și din raportul de expertiză rezultă cu claritate faptul că inculpatul R. M. V. nu a semnalizat și nici nu s-a asigurat.
Răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de inculpat, conform cărora banda I de circulație ar fi fost liberă în momentul efectuării manevrei și, prin urmare, nu ar fi pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, relevă nerespectarea de către inculpat a regulilor de circulație pe drumurile publice, prin aceea că nu s-a asigurat corespunzător înainte de a efectua manevra de trecere pe o altă bandă de circulație, care nu era liberă (fila 113 dup).
Mai mult decât atât, din declarația martorului D. D. A. (fila 127 dup și fila 139 faza judecății), care se coroborează cu declarația inculpatului din faza cercetării judecătorești (fila 126), reiese că inculpatul a observat autoturismul marca Dacia L. rulând cu viteză pe aceeași bandă, moment în care, probabil pe fondul temerii create și a lipsei de experiență la volan, a decis să se încadreze pe banda I de circulație.
Pe imaginile video de la dosar se observă că acroșajul dintre autoturisme s-a produs imediat după trecerea de pietoni de la ieșirea din intersecția cu . aproximativ pe marcajul longitudinal discontinuu de separare a benzilor I și II de pe sensul de mers către Piața Universității.
Declarațiile martorelor P. B. M. (filele 131 – 132 dup și fila 183 faza judecății), G. M. A. F. (fila 134 dup și fila 187 – 188 faza judecății), M. E. D. (filele 136 – 137 dup și fila 184 faza judecății) nu sunt relevante sub aspectul circumstanțelor care au condus la producerea accidentului, acestea neputând oferi informații precise referitoare la momentele anterioare impactului întrucât erau foarte obosite și într-o stare de somnolență, neacordând astfel atenție condițiilor de trafic. Astfel, dinamica producerii accidentului este reținută de instanță în baza celorlalte mijloace de probă administrate în cauză.
În urma producerii accidentului, inculpatul a fost testat cu aparatul Drager (număr test_), constatându-se că avea o concentrație de 0,00 mg alcool pur în aerul expirat. În continuare, a fost transportat la S. C. de Urgență Floreasca pentru a i se preleva probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. A_ din 20.08.2010 (fila 120 dup), alcoolemia inculpatului a fost zero. Așa cum rezultă din procesul – verbal de cercetare la fața locului și din planșele foto (filele 9 – 65 dup), în urma accidentului au mai rezultat pagube constând în ruperea a 8 stâlpi ornamentali și a unui copac ornamental, care se aflau pe trotuarul din dreapta a B-dului G. M..
Ca urmare a impactului puternic, conducătorul autoturismului marca Dacia L., T. C., în vârstă de 21 de ani, a decedat pe loc.
Din raportul medico-legal de necropsie (fila 121 dup) rezultă că moartea acestuia a fost violentă, fiind consecința unui traumatism cranio-cerebral cu zdrobirea cutiei craniene și a conținutului. Leziunile traumatice constatate s-au produs prin lovire de corp dur și prin acțiunea unor corpuri tăietoare (cioburi), posibil în condițiile unui accident rutier. Aceste leziuni pot data din 19.08.2010 și sunt în legătură directă, necondiționată de cauzalitate cu decesul.
Martorul A. A. a declarat că la momentul producerii accidentului se afla pe trotuar și a observat autoturismul marca Dacia L. cum a lovit victima F. C. F. la 2 metri în fața sa, proiectând-o aproximativ 5 metri. De asemenea, acesta a mai surprins momentul în care autoturismul în cauză a lovit banca pe care stătea victima P. D., acroșând-o și târând-o pe o distanță de aproximativ 15 metri sub roți (declarație fila 128 – 129 dup).
Victima F. C. F., în vârstă de 24 de ani, care se afla în trecere pe trotuarul unde a pătruns autoturismul Dacia L., a fost lovită frontal și proiectată la sol. Din declarația inculpatului (fila 116 dup) reiese că acesta a încercat să îi acorde primul ajutor până la sosirea ambulanței. Victima a fost transportată la Sitalul C. de Urgență Floreasca în stare de comă profundă, cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral grav (așa cum reiese din foaia de observație clinică generală de la fila 172 dup) și a fost supus unei intervenții chirurgicale. La data de 31.08.2010, victima a decedat.
În ceea ce o privește pe victima P. D., în vârstă de 82 de ani, în concluziile raportului medico-legal de necropsie (fila 124 dup) s-a reținut că moartea acesteia a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningee cu inundație ventriculară consecutivă unui politraumatism soldat cu fractură boltă și bază craniu, fracturi costale, fractură claviculă stângă. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu/și de corp dur în condițiile unui accident rutier și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Victima a decedat la data de 19.08.2010, la Camera de Gardă a Spitalului U..
Cu aceeași ocazie, au suferit vătămări corporale martorii A. A., M. E., P. B. M. și G. M. A. F., însă nu au dorit să formuleze plângere împotriva inculpatului.
În raportul de expertiză efectuat în cauză s-a evidențiat faptul că inculpatul ar fi avut posibilitatea prevenirii accidentului prin efectuarea manevrei de trecere pe banda I de circulație numai după ce se asigura corespunzător că nu perturbă circulația și că nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Totodată, victima T. C. ar fi avut posibilitatea prevenirii producerii accidentului prin deplasarea cu o viteză ce se încadra în limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv (de până la 60 km/h), aceasta apreciindu-se a fi viteza cu care ar fi trebuit să ruleze pentru a avea posibilitatea de evitare a accidentului.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului R. M. V. - constând în aceea că, la data de 19.08.2010, în jurul orelor 17.30, în timp ce conducea autovehiculul marca Citroen C3, cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe . M. din București dinspre Piața Romană către Piața Universității, pe banda a doua de circulație, după ce a trecut de intersecția cu . virat ușor dreapta, fără a se asigura și fără a semnaliza intenția de schimbare a benzii de circulație, fiind acroșat, pe partea laterală dreapta, de autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, condus de T. C., care a pierdut controlul volanului și a pătruns pe trotuar unde a accidentat mortal două persoane, el însuși decedând pe loc - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C pen.
D. urmare, în temeiul art. 334 C.pr.pen., judecătorul fondului a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1, 5 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C.pen.
Reținerea alin. 2 al art. 178 C pen, care pedepsește uciderea din culpă produsă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se impune în cauză întrucât inculpatul, așa cum reiese din expertiza efectuată și din înregistrarea video, nu a respectat dispozițiile art. 54 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, efectuând manevra de trecere pe o altă bandă de circulație fără să se asigure corespunzător.
Această încălcare a regulilor de circulație, coroborată cu depășirea vitezei maxime admise de lege (60 km/h) de către conducătorul autoturismului Dacia L., a creat premisele producerii accidentului soldat cu trei persoane decedate și alte patru persoane rănite.
Instanța fondului a făcut trimitere la dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Totodată, conform art. 54 alin. (1) din același act normativ, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Este evident că inculpatul a încălcat aceste reguli de circulație, însă culpa acestuia nu trebuie absolutizată.
Astfel, observând raportul de expertiză întocmit și înregistrarea video de la dosar, instanța de fond a reținut că acțiunea inculpatului nu a fost cea care, în mod exclusiv, a condus la producerea accidentului, acest accident a avut drept cauze concurente deplasarea cu viteză excesivă a autoturismului Dacia L. condus de T. C. și manevra de trecere pe o altă bandă efectuată de inculpatul R. M. V., fără a se asigura corespunzător.
Astfel, după ce a acroșat autoturismul inculpatului, conducătorul autoturismului Dacia L. a pierdut în totalitate controlul volanului și nu a mai reușit să redreseze autoturismul care a deviat de la direcția normală de mers și a urmat o traiectorie sinuoasă, pe o distanță de 71 de metri, mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga și din nou spre dreapta, ulterior escaladând bordura, lovind un copac și opt stâlpi de pe marginea trotuarului.
După ce a pătruns pe trotuar, autoturismul în cauză a avut o mișcare relativ complexă de ridicare în aer, culisare pe partea laterală stângă și revenire pe roți.
S-a reținut de către instanța fondului că inculpatul a condus autoturismul Citroen C3 cu o viteză în limita admisă de lege, singurul lucru care i se poate imputa fiind neasigurarea prealabilă schimbării benzii de circulație.
Victima T. C. a încălcat prevederile art. 48 și art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Limita maximă în localități este de 50 km/h, iar pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul, viteza maximă admisă este de 60 km/h.
Or, viteza cu care circula autoturismul Dacia L. era de peste 91 km/h, potrivit raportului de expertiză întocmit.
De asemenea, față de împrejurarea că cel din urmă autoturism se deplasa tot pe banda II de circulație, înainte de a decide să treacă pe banda I, se poate constata că T. C. a nesocotit și prevederile art. 51 din același act normativ, care obligă conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia să păstreze o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.
S-a reținut în raportul de expertiză că acroșajul dintre autoturisme a fost superficial și nu era de natură să împingă în lateral dreapta autoturismul DACIA L..
Devierea inițială spre dreapta a autoturismului a avut loc din cauza manevrelor efectuate de conducătorul acestuia în scopul evitării acroșajului cu autoturismul inculpatului. A mai apreciat expertul că, dacă victima T. C. ar fi menținut poziția volanului pe direcția sa normală de mers și ar fi acționat sistemul de frânare din momentul acroșajului cu autoturismul CITROEN C3, ar fi avut posibilitatea să oprească autoturismul Dacia L. (fila 101 dup).
Or, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, din imaginile video instanța constată că victima T. C. nu a acționat în niciun fel pentru a împiedica . autoturismului la volanul căruia se afla și nu a acționat sistemul de frânare pentru a opri autoturismul.
Viteza excesivă, de peste 91 km/h, cu care rula autoturismul Dacia L., a fost factorul principal care a condus la producerea accidentului.
Prin declarația din faza judecății (fila 126), inculpatul a susținut că a observat autoturismul victimei deplasându-se în spatele său cu viteză și a avut senzația că voia să intre în el. Acest aspect reiese și din declarațiile martorului D. D., date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.
În consecința celor mai sus expuse și având în vedere că în desfășurarea evenimentului rutier în cauză s-au manifestat două stări de pericol, o stare de pericol creată de inculpatul R. M. V., conducătorul autoturismului Citroen C3 prin angajarea în schimbarea benzii de circulație, printr-un ușor viraj la dreapta, fără a se asigura și a semnaliza în prealabil, manevră interzisă potrivit dispozițiilor art. 54 alin(1) din O.U.G nr.195/2002, și o stare de pericol creată de numitul T. C., conducătorul autoturismului marca Dacia L., prin faptul că rula cu o viteză de peste 91 km/h pe un segment de drum unde viteză maximă permisă era de 60 km/h, instanța reține o culpă de 30% în producerea accidentului în sarcina inculpatului și o culpă de 70% în producerea accidentului în sarcina victimei T. C..
Cu privire la circumstanța agravantă prevăzută de art. 178 alin.(5) C.pen., pentru reținerea acesteia, este necesar ca fapta inculpatului să aibă ca urmare moartea a două sau mai multe persoane. În concret, acțiunea inculpatului R. M. V. a avut ca urmare moartea a două persoane, imediat, a numitului T. C., conducătorul autovehiculului marca Dacia L. și a numitei P. D., și la data de 31.08.2010 a victimei F. C. F..
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, raportat la valoarea socială lezată, și anume viața persoanei, urmarea produsă constând în decesul a trei persoane, comportamentul imprudent al inculpatului, care a încălcat o regulă de circulație, punând în pericol iminent atât persoana lui cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Astfel, în primul rând, instanța fondului a avut vedere, gradul de vinovăție al inculpatului, reținându-se mai sus o culpă de 30% în producerea accidentului în sarcina inculpatului și o culpă de 70% în producerea accidentului în sarcina victimei T. C..
Mai mult, s-a apreciat că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, neavând antecedente penale – aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar (fila 13).
De asemenea, instanța a mai avut în vedere stăruința inculpatului în înlăturarea rezultatului infracțiunii, acesta oferind primul ajutor victimei F. C. F., înainte de sosirea ambulanței.
S-a reținut și comportarea sinceră și de colaborare a inculpatului, pe tot parcursul procesului penal, acesta regretând cele întâmplate, deși nu a înțeles să își asume culpa în producerea evenimentului rutier în cauză.
Sub acest ultim aspect, comportamentul procesual al inculpatului, acela de a-și dovedi nevinovăția nu poate fi calificat de instanță ca fiind nesincer, în contextul celor mai sus prezentate, cu ocazia stabilirii situației de fapt și, deși nu poate fi valorificat ca o circumstanță judiciară atenuantă este aptă să diminueze răspunderea penală a inculpatului.
Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului R. M. V. o pedeapsă orientată spre minim, de 2 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum a fost stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii prevăzute de art. 52 Cp.
Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța de fond a dispus, conform art. 81 din Codul penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că s-au constituit părți civile în procesul penal numitul F. C., tatăl victimei F. C. F., cu suma de 1.000.000 euro, din care 30.000 euro reprezentând daune materiale și 970.000 euro daune morale, numitul F. D., fratele aceleiași victime, cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale, numita F. A., mama victimei, cu suma de 50.000 lei – daune materiale și 1.000.000 euro – daune morale, numita S. D., fiica victimei P. D., aceasta solicitând suma de 300.000 euro cu titlu de daune morale. Totodată, s-au mai constituit părți civile S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI cu suma de 19.487,08 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru F. C. F., 644,01 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu A. A. precum și S. U. de Urgență București cu suma de 437,53 lei – cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima P. D..
În calitate de asigurători, au fost introduși în cauză ., iar pentru părțile civile, . – REASIGURARE SA.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 C pr pen, cu referire la art. 988 și urm. din Vechiul Cod civil. Potrivit art.998 Vechiul cod civil „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art.999 din același cod „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența lui”.
Astfel, condițiile care se cer a fi îndeplinite sunt: existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit.
În cauză, fapta ilicită există, constând în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C pen.
Prejudiciul urmează a fi analizat separat, pe de o parte, raportat la prejudiciul material, pe de altă parte, raportat la cel moral. Certitudinea prejudiciului trebuie analizată atât sub aspectul existenței prejudiciului, cât si al posibilităților de evaluare a acestuia.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși modul de săvârșire a faptei și conținutul ei, aspecte care au fost analizate anterior.
În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor la plata cărora inculpatul va fi obligat, instanța va avea în vedere, pe de o parte, înscrisurile depuse la dosarul cauzei și relatările martorilor, iar pe de altă parte, culpa concurentă a inculpatului și a victimei T. C. în producerea evenimentului rutier, reținând o culpă de 30% în producerea accidentului în sarcina inculpatului și o culpă de 70% în sarcina victimei T. C..
Prejudiciul material
Partea civilă F. C., tatăl victimei F. C. F., a solicitat daune materiale în cuantum de 30.000 euro. Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei (filele 141 – 146 faza judecății), prin care partea civilă a înțeles să justifice cheltuielile suportate, precum și declarațiile martorilor C. D. A. (fila 135 faza judecății) și A. I. (fila 140), instanța a reținut un cuantum al cheltuielilor prilejuite de înmormântarea victimei F. C. F. la nivelul sumei de 6000 lei. Fiind de notorietate că o înmormântare presupune o . cheltuieli, legate nu numai de înmormântarea propriu-zisă, dar și de obiceiurile ulterioare de pomenire a defunctului, instanța, judecând în echitate, consideră că un cuantum de 20.000 lei apare ca fiind rezonabil în cauză.
Având în vedere că, în cauză, s-a constituit parte civilă și mama victimei F. C. F., respectiv soția părții civile F. C., văzând și dispozițiile privind comunitatea de bunuri, fiind de presupus că toate cheltuielile legate de înmormântare și pomenirile ulterioare, apreciate de instanță mai sus la suma de 20.000.-lei au fost suportate de ambii soți, într-o proporție prezumată de 50%, instanța va acorda daunele materiale pornind de la suma de 10.000 lei.
Având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut o culpă de 30% în producerea evenimentului rutier, și daunele materiale la care a fost obligat acesta au fost reduse proporțional cu această culpă.
Pe cale de consecință, instanța fondului a obligat pe inculpatul R. M. V. să plătească părții civile F. C. suma de 3.000 lei reprezentând daune materiale.
În baza acelorași considerente, față de faptul că numita F. A., mama victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând daune materiale, instanța fondului s-a raportat la cuantumul de 10.000 lei stabilit ca rezonabil, rezultând o sumă de 3.000 lei ca urmare a culpei de 30% a inculpatului, sumă pe care acesta din urmă va fi obligat să o achite către partea civilă menționată.
Prejudiciul moral
Părțile civile F. C., F. A. și F. D. au solicitat daune morale în valoare de 970.000 euro, 1.000.000 euro, respectiv 500.000 euro, urmare a suferinței produse prin decesul victimei F. C. F..
Totodată, partea civilă S. D., în calitate de fiică a victimei P. D., decedată în urma accidentului rutier din data de 19.08.2010, a solicitat daune morale în cuantum de 300.000 euro.
Prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, inculpatul le-a cauzat părților civile indicate un prejudiciu moral important, constând în pierderea unei persoane foarte dragi, în împrejurări dureroase pentru membrii familiei.
În înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit sentimentele de dragoste și afecțiune, cum este și cazul de față, părțile civile având calitatea de tată, mamă, respectiv frate ai victimei F. C. F. și fiică a victimei P. D..
În ceea ce privește suma solicitată de părțile civile cu titlu de daune morale, instanța de fond a reținut că, evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.
În raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, în privința întinderii prejudiciului moral suferit de membrii familiei F., instanța de fond a apreciat că suma de 70.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile rămase fără fiu, respectiv frate, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.
Judecătorul fondului a constatat existența unei suferințe sufletești reale, daunele morale având menirea de a constitui o reprobațiune morală a faptului prejudiciabil, cât și o încercare de compensare a suferințelor produse.
Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere următoarele aspecte: la momentul în care a avut loc tragicul accident, victima F. C. se afla în trecere pe trotuarul unde a pătruns autoturismul Dacia L. și a fost lovită frontal și proiectată la sol.
Fiind transportat la spital în stare de comă profundă, cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral grav (așa cum reiese din foaia de observație clinică generală de la fila 172 dup) a fost supus unei intervenții chirurgicale, iar decesul acestuia a survenit la data de 31.08.2010. Victima avea vârsta de 23 de ani și lucra ca asistent manager la o societate comercială. Evenimentul rutier din data de 19.08.2010 a avut consecințe dezastruaose asupra psihicului membrilor familiei sale, având în vedere că între aceștia și victimă se stabiliseră legături afective puternice. După cum a declarat martorul C. D. A. în ședința publică din data de 02.04.2012 (fila 138), pe toată perioada în care victima s-a aflat în comă, familia i-a stat în permanență alături. În aceste împrejurări, este lesne de înțeles amploarea suferinței sufletești pe care părinții și fratele victimei au fost nevoiți să o suporte.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța apreciază că suma de 70.000 euro pentru părțile civile rămase fără fiu, respectiv fără frate, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.
Făcând aplicarea proporției de 30% a culpei inculpatului, instanța l-a obligat pe acesta la plata către fiecare dintre părțile civile F. C., F. A. și F. D. a sumei de 21.000 euro cu titlu de daune morale. Suma va fi plătită în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
Cu privire la întinderea prejudiciului moral suferit de partea civilă S. D. prin decesul mamei sale, instanța fondului a considerat că suma de 10.000 euro reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.
S-a avut în vedere faptul că numita S. D., fiind stabilită de 23 de ani în Statele Unite ale Americii, nu avea legături foarte strânse cu mama acesteia, de natura celor constatate în cazul victimei F. C. F..
Totodată, vârsta înaintată a victimei P. D. (83 de ani) constituie un element important în aprecierea impactului pe care decesul acesteia l-a avut asupra psihicului fiicei sale. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că durerea prilejuită de decesul unui copil, în general, capătă proporții mult mai mari și poate avea consecințe devastatoare asupra părinților.
Făcând și de această dată aplicarea proporției de 30% a culpei inculpatului la suma de 10.000 euro, rezultă un cuantum de 3.000 euro la plata căruia a fost obligat inculpatul, cu titlu de daune morale, către partea civilă S. D.. Suma urmând a se achita în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de unitățile sanitare, instanța a luat act că, în cursul urmăririi penale s-au mai constituit părți civile S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI cu suma de 19.487,08 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru F. C. F., 644,01 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu A. A., precum și S. U. de Urgență București cu suma de 437,53 lei – cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima P. D..
Conform art. 313 alin.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a cestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Având în vedere că prin comiterea de către inculpat a accidentului de circulație s-a cauzat vătămarea victimelor F. C. și P. D., acestea necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin fișele de examinare, evoluție, tratament ale victimelor și decontul de plată reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăție.
Prin urmare, aplicând proporția de 30% a culpei inculpatului, instanța l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă S. C. de Urgență București a sumei de 5.846,124 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima F. C. și a sumei de 131,259 lei către partea civilă S. U. de Urgență București, cu titlul de cheltuieli de spitalizare suportate pentru victima P. D..
În ceea ce privește cheltuielile de spitalizare efectuate cu ocazia spitalizării martorului A. A., având în vedere că acesta nu a înțeles să formuleze în cauză plângere penală împotriva inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, acestea urmează a fi solicitate de unitatea spitalicească pe calea separată a unei acțiuni civile în justiție, instanța neavând temei legal pentru acordarea acestora.
Întrucât la data producerii accidentului, mașina condusă de inculpat era asigurată la societatea de asigurare ., fiind vorba de asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în baza art. 55 al.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.22 din O.U.G. nr. 61/2005, instanța a obligat asigurătorul la plata sumelor de bani către părțile civile, potrivit celor arătate mai sus.
Instanța fondului a respins acțiunea civilă formulată împotriva . – REASIGURARE SA, societate la care era asigurat autoturismul Dacia L. condus de victima T. C., pe motiv că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, ca urmare a decesului său.
Făcând aplicarea art. 193 alin. 6 C pr pen, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă F. C., respectiv onorariul avocatului (chitanța nr. 038 din 07.09.2012), însă doar în cuantum de 5.000 lei, apreciind valoarea de 10.000.-lei solicitată ca fiind nejustificat de mare, în raport de obiectul cauzei, durata procesului dar și calitatea procesuală a părții asistate, aceea de parte civilă.
În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat, a obligat Societatea de Asigurare ., la plata sumei de 5000 lei, la care a fost obligat inculpatul, către partea civilă F. C., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs: P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, inculpatul R. M. V., părțile civile F. C., F. D., F. A. și S. D. și asiguratorul S.C. C. A. S.A.,
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin recursul declarat, a criticat soluția pronunțată sun aspectul netemeiniciei – vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate, precum și modalitatea de executare a acesteia. Astfel, în motivele scrise, cât și orale, s-a solicitat ca instanța de recurs să aibă în vedere existența culpei comune a inculpatului și a victimei, în proporție de 50% și nu cum s-a reținut la fond o culpă de 30% a inculpatului și de 70% a victimei, motivat de faptul că din raportul de expertiză tehnică auto efectuată de expertul judiciar R. M. V. ar fi avut posibilitatea de a evita accidentul, prin efectuarea manevrei de trecere pe banda I de circulație, numai după ce se asigura corespunzător că nu perturba circulația și că nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți în trafic.
Victima avea posibilitatea de a evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză ce se încadra în limita maximă admisă, de 60 km/h, viteza cu care ar fi trebuit să ruleze, pentru a avea posibilitatea de evitare a accidentului.
Recurentul inculpat, prin apărătorul său, a criticat soluția fondului pentru nelegalitate, solicitând achitarea inculpatului (art.10 lit.d C.p.p.) și în subsidiar pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea art.81 Cod penal, ca modalitate de executare a pedepsei.
S-a învederat că, în mod greșit, acesta a fost condamnat, că analiza expertului a pornit de la un punct greșit, întrucât, din captura foto și fotografia existentă la fila 77 d.u.p., autoturismul Dacia L. nu și-a păstrat banda de mers și a pătruns și pe banda a II-a de circulație. În concluzie, în ceea ce îl privește pe inculpat, nu poate fi reținută o culpă mai mare de 30%, pentru că nu a efectuat manevra de schimbare a benzii de circulație, chiar dacă aceasta a fost intenția.
Avariile suferite de către autoturismul Citroen nu pot dovedi că acel acroșaj a împins Dacia L. și că victima, ca urmare a lipsei de experiență și a vitezei excesive și-a pierdut viața.
În altă ordine de idei, a solicitat achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2, lit.a, rap.la art.10 lit.d din Codul de procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.178 alin.1 și 5 din Codul penal.
Părțile civile au criticat soluția pentru netemeinicie, vizând majorarea cuantumului pedepsei aplicate și pentru nelegalitate, vizând greșita soluționare a laturii civile a cauzei, în sensul majorării cuantumului daunelor morale.
Asigurătorul a criticat soluția pentru nelegalitate, vizând modul de soluționare a laturii civile, vizând reducerea cuantumului daunelor morale.
Curtea, examinând recursurile declarate, sub aspectul criticilor aduse soluției fondului, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3856 alin.ultim din Codul de procedură penală, constată că recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și cel al părților civile F. C., F. D., F. A. și S. D. sunt fondate, urmând a le admite, cu următoarea motivare:
Din ansamblul probator administrat în cauză - și anume: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 9-65), imagini preluate de pe sistemul de supraveghere video al traficului rutier (CD fila 66), măsurătorile intersecției B-dului G-ral G. M. – . DVD conținând fotografiile judiciare efectuate la locul accidentului și măsurătorile din 27.11.2010 (filele 67 – 80 și DVD fila 81), procese verbale din 20.08.2010 privind verificarea stării tehnice a celor două autovehicule (filele 83 – 87), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2160 privind pe R. M. V. (fila 120), raport medico-legal de necropsie nr.A_ privind pe T. C. (filele 121 – 123), raport medico-legal de necropsie nr. A_ privind pe P. D. (filele 124 – 126), acte medicale privind pe F. C. F. (filele 171 – 202), raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 91 – 103), obiecțiuni la raport și răspunsul la obiecțiuni (filele 104 – 113), declarațiile inculpatului R. M. V. (filele 115 – 117), declarația martorului D. D. A. (fila 127), declarația martorului P. B. M. (filele 131 – 132), declarația martorului G. M. A. F. (fila 134), declarația martorului M. E. D. (filele 136 – 137), declarațiile părții civile F. C. (fila 150) – s-a stabilit o corectă situație de fapt, dovedindu-se și vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr.1044/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (art.178 alin.1 și 5 din Codul penal).
S-a stabilit corect că inculpatul R. M.-V. ce conducea autoturismul marca Citroen C3, cu număr de înmatriculare_, pe ..M., după intersecția cu . s-a asigurat la schimbarea benzii de deplasare și s-a acroșat de autoturismul marca Daci L., cu număr de înmatriculare_, condus de T. C., care a pierdut controlul volanului, provocând un accident soldat cu decesul său și a altor persoane.
Curtea apreciază că în cauza dedusă judecății inculpatul R. M.-V. a efectuat o manevră de a trece pe banda I-a de circulație, însă nu s-a asigurat corespunzător, a perturbat circulația, a creat starea de pericol și de panică pentru șoferul ce conducea Dacia L., victimă care, din cauza lipsei de experiență în șofat și pe fondul vitezei excesive, a pierdut controlul volanului, autoturismul a deviat de la direcția normală de mers, a urmat o traiectorie sinuoasă, spre dreapta, spre stânga apoi, a escaladat bordura, a lovit un copac și opt stâlpi de pe marginea trotuarului, a pătruns pe trotuar, a avut apoi o mișcare complexă de ridicare în aer, culisare pe partea laterală stânga și revenire pe roți.
Pe trotuar, frontal, a lovit victima F. C. F., care în acel moment trecea pe acolo, l-a proiectat la sol, apoi a lovit o bancă din ciment, pe care se afla victima P. D., găsită sub caroseria Daciei L..
Apoi, autoturismul s-a oprit pe roți.
Din expertiza tehnică dinamică a producerii accidentului, autoturismul Citroen C3, condus de inculpat, a pătruns în totalitate pe banda I-a, oprind după locul accidentului.
Așa fiind, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, trebuia a fi avută în vedere o culpă concurentă comună de 50%-50%, cu consecință atât asupra laturii penale a cauzei cât și a celei civile.
Așadar, în raport de cele invederate, Curtea nu poate primi cererea inculpatului de achitare, în temeiul prev.de art.11 pct.2, lit.a rap.la art.10 lit.d din Codul de procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.178 alin.1 și 5 din Codul penal.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, Curtea urmează a majora cuantumul pedepsei aplicate la 3 ani închisoare, prin aplicarea prevederilor art.72 Cod penal, vizând Criteriile generale de individualizare a pedepselor aplicate referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, precum și de urmările infracțiunii săvârșite.
Se apreciază totuși că, fiind o infracțiune din culpă, la care inculpatul a contribuit prin activitatea sa la producerea unui eveniment rutier cu trei victime, iar proporția de culpă este de 50%, scopul pedepsei, definit de art.52 Cod penal, poate fi atins fără a se executa în regim de detenție, însă sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, punându-se în vedere acestuia ca, pe termenul de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-a)să se prezinte în fiecare lună, în a doua săptămână a acesteia, în ziua de luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
-b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu.
Va pune în vedere inculpatului obligația, potrivit căreia pe durata termenului de încercare, să nu conducă nici un fel de vehicul (art.863 alin.3, lit.e din C.p.)
Va pune în vedere inculpatului prevederile art.86 ind.4 și art.86 ind.5 din Codul penal, referitoare la revocarea/anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, instanța de recurs apreciază că, în raport cu proporționalitatea culpei reținute, se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile F. A., F. D. și F. C., la câte 30.000 euro, pentru fiecare parte, echivalent în lei la cursul BNR în ziua plății și pentru partea civilă S. D. la 6.000 euro echivalent în lei la cursul BNR în ziua plății.
Urmează a menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În raport cu cele invederate, recursurile declarate de către inculpat și de către asigurătorii de răspundere civilă obligatorie S.C. „C. Asigurări”S.A., S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. apar ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Potrivit art.55 alin.1 din legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificată, prin art.I, pct.22, din O.U.G. nr.61/2005, asigurătorul răspunde civil, până la limita contractului de asigurare.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515, pct.2, lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, precum și recursurile declarate de către părțile civile F. C., F. A., F. D. și S. D. împotriva sentinței penale nr. 834/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, pe care o va casa în parte și, rejudecând, în fond:
Sub aspectul laturii penale,
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului R. M. V., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71 – 64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.861 Cod penal, va suspenda executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani.
Va pune în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-a)să se prezinte în fiecare lună, în a doua săptămână a acesteia, în ziua de luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
-b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu.
Va pune în vedere inculpatului obligația, potrivit căreia pe durata termenului de încercare, să nu conducă nici un fel de vehicul (art.863 alin.3, lit.e din C.p.)
Va pune în vedere inculpatului prevederile art.86 ind.4 și art.86 ind.5 din Codul penal, referitoare la revocarea/anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
Va înlătura prevederile art.81, art.82, art.83, art.84 din Codul penal și art.359 din Codul de procedură penală.
Sub aspectul laturii civile:
Va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile: F. A., F. D. și F. C. la câte 30.000 euro, pentru fiecare parte, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății și pentru partea civilă S. D. la 6.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art.38515, pct.1, lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către inculpatul R. M. V., și de către asigurătorii de răspundere civilă obligatorie S.C. „C. Asigurări”S.A., S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A., cu obligarea acestora la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prezenta hotărâre este opozabilă asigurătorului de răspundere civile, în limitele contractului de asigurare încheiat cu inculpatul R. M. V..
Onorariul parțial avocat oficiu, pentru inculpatul R. M. V., în cuantum de 25 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, precum și recursurile declarate de către părțile civile F. C., F. A., F. D. și S. D. împotriva sentinței penale nr. 834/21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală nr.834/21.09.2012, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București și, rejudecând, în fond:
Sub aspectul laturii penale,
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului R. M. V., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71 – 64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.861 Cod penal, suspendă executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani.
Pune în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-a)să se prezinte în fiecare lună, în a doua săptămână a acesteia, în ziua de luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
-b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu.
Pune în vedere inculpatului obligația, potrivit căreia pe durata termenului de încercare, să nu conducă nici un fel de vehicul (art.863 alin.3, lit.e din C.p.)
Pune în vedere inculpatului prevederile art.86 ind.4 și art.86 ind.5 din Codul penal, referitoare la revocarea/anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
Înlătură prevederile art.81, art.82, art.83, art.84 din Codul penal și art.359 din Codul de procedură penală.
Sub aspectul laturii civile:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile: F. A., F. D. și F. C. la câte 30.000 euro, pentru fiecare parte, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății și pentru partea civilă S. D. la 6.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către inculpatul R. M. V., și de către asigurătorii de răspundere civilă obligatorie S.C. „C. Asigurări”S.A., S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A., cu obligarea acestora la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prezenta hotărâre este opozabilă asigurătorului de răspundere civile, în limitele contractului de asigurare încheiat cu inculpatul R. M. V..
Onorariul parțial avocat oficiu, pentru inculpatul R. M. V., în cuantum de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L. M. D. G.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red. D.I.M.–Jud.Sect.1
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
