Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 166/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 166/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 166/2013

DOSAR NR._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.166/A

Ședința publică din data de 18 iunie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: P. V. A.

JUDECĂTOR: C. E. R.

GREFIER: R. C. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror D. C..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și apelantul intimat inculpat I. N. împotriva sentinței penale nr.53/24.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul intimat inculpat I. N. personal și asistat de apărător ales, avocat Ș. M. cu împuternicire avocațială nr._/18.06.2013 depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat, depune la dosar motive de apel și solicită încuviințarea probei constând în reaudierea martorilor Abdul (fostă U.) L., Secere I. A., M. P., C. P., H. D. care nu a putut fi audiată în fața instanței de fond, R. M. D. și Korkmaz Levent. De asemenea, solicită ascultarea suporților optici care nu au fost vizionați în fața instanței de fond din data de 06.12.2010 (transcriere în procese - verbale ce se regăsește în vol.3 fila 197-212) și în volumul 4 transcrierea din data de 07.12.2010.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu se mai impune reaudierea martorilor ce au fost deja audiați în fața instanței de fond, apărarea neinvocând niciun motiv pertinent pentru a se proceda la administrarea acestei probe. În plus, acești martori au fost audiați atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond cu respectarea tuturor principiilor prevăzute de Codul de procedură penală. Suplimentar, în fața instanței de fond au fost audiați și martori propuși de inculpat care nu fuseseră audiați în faza de urmărire penală, iar aceștia, deși s-au invocat aspecte pe care ar fi putut să le prezinte și care aveau o înrâurire directă asupra soluționării fondului cauzei, nu au prezentat niciun element de fapt care să aibă o influență directă asupra stabilirii adevărului judiciar.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat, completând probatoriul, apreciază că martorii ce vor fi audiați prezintă importanță întrucât au fost prezenți la situația de fapt. În ceea ce privește martorul Korkmaz Levent, DNA-ul s-a sesizat cu privire la o infracțiune ce are legătură cu inculpatul I. N., fiind cumpărător de influență și mai mult, acesta nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței de fond. Martora R. M. D. este concubina martorului denunțător Secere I. A., iar cu ocazia audierii acestuia, s-a precizat că martora mai sus menționată a participat la toate discuțiile care au avut loc la hotelul Meriot împreună cu U. L.. Deși a fost prezentă la toate aceste întâlniri, cu prilejul audierii, martora U. L. nu a declarat nimic concludent.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că nu este important ceea ce i-a întrebat instanța de fond pe martori, important fiind că apărarea a fost prezentă la audieri și astfel a avut posibilitatea de a adresa întrebările dorite acestora. În ceea ce privește solicitarea apărării de ascultare a martorilor ce nu au fost audiați, solicită a se avea în vedere că aspectele ce se doresc a fi demonstrate rezultă din celelalte mijloace de probă ce au fost administrate, respectiv declarațiile celorlalți martori, sens în care apreciază că acest mijloc de probă apare ca inutil întrucât nu mai este de natură a oferi elemente noi cu privire la situația de fapt. În ceea ce privește ascultarea suporților optici, solicită respingerea, atât timp cât există redarea înregistrărilor care nu a fost niciodată contestată. Relevantă este și poziția inculpatului cu privire la acest aspect atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească legat de necontestarea înregistrărilor.

Curtea, după deliberare, apreciază că nu este necesară completarea probatoriilor în această fază procesuală.

Ia act că reaudierea martorilor deja audiați nu este necesară, aceștia fiind deja audiați în prezența apărării și nu s-au invocat motive noi care să justifice audierea acestora.

În ceea ce privește audierea martorilor neaudiați în fața instanței de fond, Curtea apreciază că aceștia nu sunt importanți, existând suficiente mijloace de probă administrate în prezenta cauză, iar cu privire la solicitarea apărării de vizionare a suporților optici, Curtea apreciază că nu este utilă cauzei, având în vedere că există la dosar transcrierea acestor suporți optici și nu s-au constatat niciun fel de nereguli cu privire la această transcriere.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat, solicită încuviințarea probei constând în audierea unui martor în circumstanțiere la următorul termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, se opune încuviințării probei solicitate de apărare raportat la poziția inculpatului exprimată în fața instanței de fond. Reformulând, solicită să se aibă în vedere poziția apărării care solicită achitarea inculpatului în baza art.10 lit. a din Codul de procedură penală.

Curtea, respinge solicitarea apărării constând în audierea unui martor în circumstanțiere având în vedere motivele invocate de P., respectiv că nu există un alt motiv de apel al inculpatului, în afara achitării.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Curtea, respinge proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apărare, motivat de faptul că nu se solicită reindividualizarea pedepsei.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că prin hotărârea instanței de fond s-a apreciat că în mod corect a fost sesizată instanța cu privire la faptele inculpatului, dispunându-se astfel condamnarea acestuia, fiindu-i aplicate mai multe pedepse. Raportat la hotărârea instanței de fond, apreciază că aceasta este netemeinică sub aspectul pedepselor aplicate, solicitând a se avea în vedere pericolul social ridicat al acestui tip de infracțiuni precum și modul de operare al inculpatului, repetabilitatea actelor materiale în număr de patru, folosirea unor calități mincinoase de către inculpat pentru a spori încrederea persoanelor cărora li s-au promis diverse avantaje. De asemenea, s-a reținut de către instanță inclusiv fapte în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit. b din Codul penal. Relevant este faptul că primul termen al recidivei este tot o infracțiune de corupție, mai precis trafic de influență, aceeași infracțiuni ca și în această speță. Mai arată că pedeapsa aplicată în anul 2005 este de 3 ani și 6 luni închisoare, iar după ce inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională i s-a aplicat de instanța de fond o pedeapsă mai mică, respectiv de 3 ani închisoare. Față de aceste aspecte, apreciază că pedeapsa avută în vedere de instanța de fond ar trebui aplicată într-un cuantum mai mare. Pe de altă parte, nu este lipsit de relevanță că inculpatul a săvârșit 4 infracțiuni de trafic de influență, fiind în prezența unui concurs de infracțiuni ceea ce duce la agravarea răspunderii penale căreia nu i se dă nicio eficiență de către instanța de fond. Cel de-al doilea motiv de apel vizează nelegala aplicare a dispozițiilor art.350 din Codul de procedură penală, apreciind că nu se poate lua această măsură întrucât ține de executarea unei hotărâri judecătorești. Astfel, art.350 din Codul de procedură penală vizează numai o măsură preventivă, ori în cauză nu se face dovada că s-ar fi discutat o asemenea măsură. De asemenea, apreciază că se impunea aplicarea unor pedepse complementare prev. de art.65, lit. a și b și art.64 din Codul penal raportat la gravitatea infracțiunilor, numărul acestora, faptul că ne aflăm într-o stare de recidivă pentru același gen de infracțiuni.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat, având cuvântul, solicită în principal admiterea apelului și reanalizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond să se dispună achitarea inculpatului în baza art.10 lit. a din Codul de procedură penală. În subsidiar, solicită achitarea în baza art.10 lit. d din Codul de procedură penală sau reindividulizarea sancțiunii aplicate de instanța de fond prin aplicarea unei pedepse care să se circumscrie circumstanțelor atenuante susținute de procuror în fața acele instanțe. Este adevărat că inculpatul s-ar afla în stare de recidivă postcondamnatorie dacă ar fi săvârșit vreo faptă penală. Prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului se referă la acte materiale cu privire la martorul denunțător Secere I. A.. Din declarația acestui martor rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul I. N. prin intermediul martorei L. U.. A mai susținut martorul că nu știa că trebuie să dea o declarație, ceea ce înseamnă că nu a avut reprezentarea faptului că ar fi participat atunci când a avut loc o masă la Hotelul Meriot împreună cu inculpatul și multe alte persoane neaudiate în cauză la săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență. A mai susținut martorul că a mers într-adevăr cu inculpatul la primăria comunei Găneasa, însă acolo au avut loc doar discuții de principiu, primarul dorind să facă multe pentru comună, dar nu avea finanțarea necesară, drept pentru care nici nu s-a pus problema de încheierea vreunei afaceri sau de participarea la vreo licitație. Așadar, există pe de o parte declarația martorului denunțător dată în faza de urmărire penală și retractată în fața instanței de fond și declarația inculpatului care a precizat că nu a săvârșit nicio faptă penală. A doua faptă, privește actele materiale în raport cu martorul denunțător M. P. care este reprezentantul unei mari societăți din România care a mers la această discuție tocmai pentru că o cunoștea pe L. U. cu care a avut mai multe discuții și a spus în fața instanței că a avut impresia că se încearcă fraierirea sa, cu precizarea că banii nu i-au fost solicitați de inculpatul I., ci de către R. M. D.. Mai susține că U. L. a fost cea care l-a cooptat pe inculpat să participe la aceste discuții. Cea de-a patra faptă vis-a-vis de sesizarea din oficiu a DNA cu privire la Korkmaz Levent, solicită să se aibă în vedere că această persoană nu a fost audiată. De asemenea, critică soluția pronunțată de instanța de fond pentru nemotivare, apreciind că sentința penală este copia fidelă a rechizitoriului fără ca judecătorul fondului să dea eficiență probelor administrate în faza de cercetare judecătorească, probele fiind incorect interpretate de magistrat. Dincolo de aprecierea eronată a probelor administrate de către judecător, apreciază că infracțiunea de trafic de influență nu se săvârșește decât în două condiții, fie să existe un funcționar față de care infractorul să aibă vreo opinie și să-l influențeze pe acesta fie lasă să se creadă că acel cumpărător de influență are influență asupra unui funcționar real. Astfel, niciuna din aceste teze nu este întrunită în prezenta cauză. Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului care nu a negat niciodată că nu ar fi participat la aceste întâlniri. Concluzionând, solicită admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul inculpatului, solicită a se avea în vedere declarația martorului Secere I. A. dată în fața instanței de fond care este ambiguă întrucât acesta s-a reîntors de patru ori în cadrul aceleiași declarații și a dat informații contradictorii cu privire la aceleași elemente, relevante fiind și celelalte declarații date în prezenta cauză. În ceea ce privește afirmația apărării potrivit căreia magistratul nu ar fi interpretat probele, solicită să se aibă în vedere că în motivarea hotărârii se face referire la astfel de reveniri asupra declarațiilor martorilor, astfel că instanța a ales acele declarații care concordă cu situația de fapt așa cum rezultă din mijloacele de probă. Mai precizează că nu au fost solicitate circumstanțe atenuante în fața instanței de fond ci doar s-a precizat că a fost pus într-o situație surprinzătoare generată de opinia inculpatului care în fața procurorului a prezentat altfel aspectele. Prin raportare la cele două tipuri de adevăr exprimate de inculpat, s-a precizat că nu pot fi solicitate circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpatul a revenit asupra declarațiilor în fața instanței de fond. În condițiile în care acuzația Parchetului este că inculpatul a pretins anumite lucruri pentru a interveni pe lângă anumiți funcționari publici, solicită a se avea în vedere dacă acest tip de discurs se pretează la reținerea unor circumstanțe atenuante, întrucât, în opinia sa, nu are nicio legătură cu acuzația adusă de P.. Concluzionând, apreciază ca fiind corectă soluția de condamnare a inculpatului prin coroborarea mijloacelor de probă și astfel nu se impune micșorarea cuantumului pedepselor.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat având cuvântul în replică, susține că inculpatul nu și-a schimbat poziția, fiind vorba doar de o interpretare.

Apelantul intimat inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și achitarea sa, motivat de faptul că infracțiunea pentru care a fost acuzat nu există, recunoscând că a participat la întâlnire, însă fără a pretinde niciodată vreo sumă de bani.

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 53/24.01.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, în baza art. 257 alin.1 C.p. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b C.p. a fost condamnat inculpatul I. N., la 4 (patru) pedepse de cate 3 ani inchisoare fiecare.

În baza art 33 lit.a, 34 lit.b C.p. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmand ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani inchisoare, cu aplic. art 71 C.p. - art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.p.

S-a făcut aplicarea art.350 C.p.p. si s-a dispus arestarea inculpatului.

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie –Directia N. Anticoruptie Nr.137/P/2010 din 24.01.2012, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului I. N. pentru savarsirea a patru infractiuni de trafic de influenta (punctele 1-4 din rechizitoriu, prev.de art.257 alin.1 C.p. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.37 lit.b C.p, toate cu aplic. art.33 lit.a C.p.

Prin actul de sesizare, s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 17 mai 2010 a fost înregistrat la Direcția Națională Anticompție denunțul formulat de numitul SECERE I. A., (denunț f. 10-12, vol. I), în care acesta a relatat că, în cursul lunii martie 2010, numitul I. M. (identificat ulterior ca fiind I. N.), a afirmat că deține funcția de consilier la Prefectura județului I. și că poate intermedia pentru firma denunțătorului, . CONSTRUCT SRL, atribuirea directă de lucrări edilitare de la Primăria comunei Găneasa. I. N. a menționat explicit că este o persoană cu influență asupra consilierilor și că orice se poate rezolva dacă denunțătorul „va onora".

În acest sens, I. N. a organizat o întâlnire între denunțător și primarul comunei Găneasa, pe parcursul căreia s-a discutat despre un program cuprinzând mai multe proiecte. Denunțătorul a fost prezentat de I. N. ca fiind persoana reprezentantă a firmei care urma să preia lucrările prin atribuire directă (declarație f. 13-14, voi. I).

Ulterior acestei întrevederi, într-o întâlnire ulterioară pe care cei doi au avut-o, la inițiativa lui I. N., la Restaurantul Horoscop din zona Unirii, acesta i-a solicitat denunțătorului suma de 30.000 de euro, pentru a face să fie „în regulă toate actele de atribuire" și pentru „a-i onora"pe anumiți consilieri.

Aceste solicitări au fost reiterate ulterior și telefonic, precum și în cadrul altor întâlniri.

În săptămâna 7-11.06.2010, denunțătorul a mai fost contactat telefonic de două ori de numitul I. N., motivul fiind acela de a evalua disponibilitatea acestuia de a da suma de bani solicitată. Astfel, I. 1-a întrebat dacă a reușit să obțină sumele respective, folosind expresia „te-ai dezghețat?", iar denunțătorul i-a răspuns că urmează să recupereze sumele aferente unor lucrări, făptuitorul arătându-se mulțumit și stabilind să se întâlnească în perioada imediat următoare.

La data de 15.06.2010, numitul SECERE I. A. s-a întâlnit la Restaurantul Horoscop cu numitul I. N..

După formulele de salut, numitul SECERE I. A. i-a relatat numitul I. N. câteva detalii privind anumite lucrări de construcții efectuate prin firma sa iar apoi cei doi au discutat despre chestiuni familiale.

În continuare, cel în cauză a abordat subiectul întâlnirii și a descris câteva tipuri de contracte în baza cărora urmează să se deruleze lucrări de construcții industriale și ivile, de infrastructură feroviară și rutieră, în țări aparținând Orientului apropiat - Irak, Quatar, Libia, Iordania.

În acest context, numitul I. N. a enumerat tipurile de proceduri privind licitațiile care au ca obiect atribuirea de contracte în domeniile menționate mai sus din țările menționate, cu deosebire în Irak, în funcție de valoarea acestora - tipuri de garanții, valori minime și maxime ale contractelor în funcție de care variază și procedura de atribuire a acestora (zece milioane de dolari, o sută milioane de dolari). D. răspuns, denunțătorul a făcut precizarea că ar avea nevoie de o evaluare a situației financiară a firmei sale pentru a putea avea în vedere o eventuală participare la licitațiile enumerate de numitul I. N..

În sprijinul celor afirmate mai sus, cel în cauză a subliniat faptul că ar avea conexiuni în Irak la nivel de prim-ministru și de ministru al lucrărilor publice, iar intermediarul ar fi „nepotu"... așa... care el facilitează totu" acolo!".

De asemenea, numitul I. N. a făcut o descriere a tipurilor de „comisioane" percepute în cazul finalizării procedurii de atribuire a unui potențial contract în Irak. Astfel, numitul I. N. a precizat faptul că partea română ar putea încasa printr-un intermediar cu titlul de consultant juridic un comision în cuantum de 3 - 3,5% din valoarea contractului, iar comisionul partenerului irakian ar putea ajunge până la 5 - 5,5% din valoarea primei ranșe plătite de beneficiar, în virtutea facilitării obținerii acestui contract.

În continuare, numitul I. N. a făcut o . precizări privitoare la portofoliul de prezentare al firmei contractoare-capital social, istoric cu lucrări efectuate, calitatea de contractant/subcontractant, studii de fezabilitate, număr de muncitori - portofoliu care ar fi necesar să se circumscrie cerințelor din caietul de sarcini a) licitației și care ar facilita obținerea contractului. Pe parcursul acestor precizări denunțătorul a intervenit cu completări privind chestiunile în discuție (procedura de selecție, detalii privind întocmirea și semnarea contractului, plata sumelor stipulate în contract) și a oferit exemple de firme și persoane, cunoștințe ale sale, însă fără să le fi nominalizat, care au obținut contracte în domeniul amintit mai sus și a descris, sumar, modul în care acestea au acționat. în același context, cel în cauză a reluat chestiunea „comisioanelor" pentru părțile implicate și a estimat valoarea totală a acestora la 8-10% din valoarea totală a contractului.

Numitul SECERE I. A. a adus din nou în discuție o firmă din domeniul construcțiilor de drumuri, „TECNOSCAVI", ce ar putea intra ca și contractant într-un potențial contract cu Irak și cu care ar mai fi lucrat anterior în parte.

În continuare, numitul I. N. a menționat faptul că pe teritoriul irakian, în eventualitatea obținerii unui contract ar fi nevoie de o persoană împuternicită să reprezinte interesele firmei din România și care ar urma să fie numită printr-un mandat de reprezentare autentificat de către ambasadă. I. N. a sugerat faptul că această persoană ar putea fi chiar „nepotu" " la care s-a făcut referire mai sus.

În acest punct al discuției, cel în cauză a subliniat foarte clar faptul că, în cazul atribuirii contractului firmei aparținând denunțătorului, acesta ar trebui să plătească în România o sumă de o sută de mii de euro în două tranșe (prima la atribuirea contractului după procedura de selecție iar a doua la semnarea contractului) și a motivat această cerință prin replica „pentru că avem conexiunea acolo!", detaliu asupra căruia cel în cauză a revenit cu insistență și mai târziu în cadrul aceleiași discuții.

Discuțiile purtate au urmat o altă direcție, respectiv

contractele care presupun lucrări de efectuat pe teritoriul

României, chestiune în care numitul I. N. și-a

exprimat întreaga „disponibilitate" privind mijlocirea

obținerii unor contracte pentru „orice licitație doriți, pe

SEAP, bineînțeles, dacă mergeți unde trebuie, comisionul

este ...10%!" (SEAP este site-ul oficial al licitațiilor din

România -n.n). Astfel, cel în cauză i-a prezentat denunțătorului două propuneri - o licitație în valoare de cinci milioane de euro privind lucrările de reabilitate și extindere la o stație de tratare a apei potabile și a adăugat faptul că în acest caz, valoarea „comisionului" este de 10%, respectiv cinzeci de mii de euro, și o altă licitație în valoare de doisprezece milioane de euro privind lucrările de construcții, amenajarea terenului și instalarea de utilități la obiectivul de investiții „X" pentru care numitul I. N. a enumerat condițiile de participare, garanția de participare și de bună execuție. Numitul SECERE IO AN AURELI AN și-a exprimat disponibilitatea de a participa la procedura de selecție pentru licitația în valoare de cinci milioane de euro și a precizat că ar avea douăzeci și cinci de mii de euro pentru prima tranșă din „comision" moment în care numitul I. N. a explicat și modul în care banii vor fi plasați "cei douăzeci și cinci o să-i puneți într-un cont cu liberare la data licitație, după ce să dă documentul acela că ați câștigat licitația.".

În continuare, cel în cauză i-a prezentat denunțătorului o altă propunere privind o licitație a Societății Naționale de gaze Naturale ROMGAZ context în care a precizat că „mă duc la cine trebuie, directorul ROMGAZ!", și a explicat din ce cauză alte firme participante la această procedură nu au obținut contractul privind licitația în discuție. Numitul I. N. a reluat propunerea privind licitația de cinci milioane de euro („dacă vreți s-o rezolvați, să fiți sigur că câștigați, că băgați mâna la...mergeți cu mine la cine vreți, nu contează pentru ce!), moment în care SECERE I. A. a amânat răspunsul pentru ziua următoare, după ce își va fi analizat situația financiară, după care I. N. și-a reiterat disponibilitatea mijlocirii obținerii contractelor pentru oricare dintre licitațiile de pe site-ul SEAP.

În timpul acestei întâlniri, I. N. a discutat la telefon cu o persoană neidentificată și a afirmat la un moment dat că „Lasă că vorbesc eu cu ăla mare și vedem!" iar după încheierea convorbirii telefonice a reluat discuția cu SECERE I. A. privind contractele din străinătate, reluând enumerarea etapelor pe care acesta le-ar avea de parcurs în cazul câștigării unui asemenea contract (proces-verbal de redare f. 10-76, vol. II).

La data de 26.08.2010 a fost înregistrat la Direcția Națională Anticoruptie denunțul formulat de numitul M. P., patron al S.C. GENERAL M.P.M. IMPEX S.R.L. (denunț f. 41-42, voi. I). Acesta a arătat că, la sfârșitul lunii iulie 2010 a fost contactat telefonic de o persoană pe care o cunoaște din vedere de la unele discuții purtate la Distrigaz, sub numele de „R.", acesta propunându-i să se întâlnească undeva în zona Piața Universității, pentru a discuta despre o lucrare de anvergură, pe care acesta nu o putea angaja singur. Cei doi s-au întâlnit în jurul orei 10,30 într-o parcare din apropiere, prilej cu care numitul „R." i-a comunicat denunțătorului că urmează să se întâlnească cu o persoană care le va spune în mod concret despre ce lucrare este vorba. Numitul „R." a contactat telefonic o persoană care le-a propus o întâlnire la terasa de lângă Teatrul Național, la ora 11,30. La întâlnire au venit încă trei persoane, respectiv o persoană de sex feminin și două persoane de sex masculin, dintre care ulterior s-a constatat că unul era numitul I. N. (care se recomandă cu prenumele M.). Din relatările acestora a rezultat că era vorba de o lucrare de amenajări parcuri - alei asfaltate cu pavele -, în capitală, că valoarea investiției se ridica la suma de 500 miliarde lei vechi, pentru care cele trei persoane au solicitat un „comision" de 100.000 euro înainte de semnarea contractului, asigurându-1 pe denunțător de câștigarea licitației, întrucât aceștia ar fi cunoscut persoane influente din cadrul Ministerului Agriculturii, unde pretindeau că lucrează. În timpul discuțiilor, persoanele respective au înfățișat niște documente, din care au citit valoarea lucrărilor și condițiile de participare la licitație.

Denunțătorul nu le-a dat un răspuns pe loc, urmând să îi contacteze prin intermediul domnului „R." peste câteva ore, pentru a le comunica hotărârea sa.

Întrucât răspunsul comunicat a fost negativ, în după-amiaza aceleiași zile, denunțătorul a fost contactat telefonic de numitul I. N., care i-a propus să se întâlnească în jurul orei 19 la Piața M.. (proces-verbal de redare f. 131-146, vol. II). Cu ocazia respectivei întâlniri, I. N. și-a manifestat nemulțumirea cu privire la faptul că denunțătorul nu este de acord cu afacerea propusă, precum și cu privire la colegii săi, cu care stabilise ca acel „comision" să fie de 60.000 euro, iar nu de 100.000 euro, așa cum prezentase celălalt bărbat prezent la întâlnire.

I. N. a precizat că îl va contacta pe denunțător dacă vor mai fi alte asemenea lucrări și că, pe viitor, acesta va trebui să discute numai cu el.

La data de 24.11.2010 a fost înregistrat la Direcția Națională Anticorupție denunțul formulat de C. P., în care acesta a arătat, în esență, că, în cadrul unei discuții purtate la 21.10.2010 cu făptuitorul I. N. referitor la posibilitatea obținerii unor fonduri nerambursabile pentru realizarea unor investiții în energie verde - instalații eoliene -, acesta a menționat că „îi poate da o persoană importantă,..., care este mâna dreaptă a premierului și are toate porțile deschise", spunând și că îl va prezenta pe cel interesat „unde trebuie", urmând a fi plătit un „comision" de 3% din valoarea lucrării (denunț f. 33-34, voi. I).

Ce doi s-au reîntâlnit la 17.11.2010, când I. N. i-a propus denunțătorului încheierea unei afaceri, având ca obiect cumpărarea unui pachet de 11 apartamente în zona Unirii, la prețul total de 880.000 euro + TVA. Conform susținerilor făptuitorului, acest pachet s-ar fi aflat la lichidator, în cadrul unei proceduri judiciare de lichidare, solicitarea sa fiind de 50.000 euro pentru sine și pentru o altă persoană, care făcea legătura cu lichidatorul, făptuitorul afirmând că, în momentul primirii acestei sume, „se urcă în mașină cu denunțătorul și merg direct la lichidator." Explicația dată de făptuitor pentru posibilitatea cumpărării acestui pachet de la lichidator a fost aceea că „astea au fost deja adjudecate, iar anunțul de licitație s-a dat la Paris" (locul de domiciliu al proprietarului - n.n.). denunțătorului i s-au mai comunicat și alte variante, referitoare la alte imobile, în situații și condiții similare.

Întrucât până la data următorului contact cu denunțătorul, pachetele respective fuseseră „câștigate" de alte persoane, conform susținerilor făptuitorului, în cadrul unei alte întrevederi, avută la 30.11.2010, făptuitorul I. N. i-a comunicat denunțătorului C. PETRUTĂ posibilitatea încheierii unei alte afaceri avantajoase, acesta din urmă anunțându-l pe făptuitor că deja intrase în posesia sumei de 50.000 euro, solicitată pentru afacerea inițială privind apartamentele. Afacerea propusă privea achiziționarea unei clădiri de 3063 mp, aflată, de asemenea, la lichidator, prețul la care putea fi cumpărată fiind de 2,2 milioane euro +TVA. Pentru intermedierea legăturii cu lichidatorul și încheierea acestei afaceri, I. N. a pretins suma totală de 250.000 euro, precizând că 50.000 euro sunt pentru lichidator, iar restul de 200.000 euro sunt „comisionul" său. Cu această ocazie, făptuitorul I. N. a afirmat către denunțător că merg la lichidator și la judecătorul sindic, având oamenii lor (proces-verbal redare f. 87-160, vol. III).

Din actele efectuate în cauză în legătură cu faptele prezentate la acest punct al expunerii nu au rezultat indicii temeinice privind comiterea unei fapte penale de către avocatul M. C. din cadrul Baroului București.

La data de 7.12.2010 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către I. N. a unei noi infracțiuni de trafic de influență, prev. de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fapta constând în aceea că, la data de 7.12.2010, cu ocazia unei întâlniri pe care a avut-o la Hotel Marriot cu un om de afaceri din Turcia, numitul KORKMAZ LEVENT, i-a prezentat acestuia oportunitatea încheierii unor contracte de execuție lucrări în țări arabe, cu precădere Libia, menționând că are cele mai bune conexiuni la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, respectiv o persoană care lucrează în acest minister pe zona Libia.

Situația de fapt de la acest punct a fost discutată de inculpat și telefonic cu numita „L.", la 6.12.2010, I. N. afirmând că îi va da cetățeanului turc un dosar de prezentare, iar proiectul va fi accesat în Libia, fapt ce a determinat o îngrijorare din partea interlocutoarei, care a spus: „să dea omul atâția bani? O sută de mii de euro unde se dau?" (proces-verbal redare f. 197-212, voi. III).

I. N. a mai precizat în cadrul întâlnirii din 7.12.2010, că proiectele sunt în valoare de cel puțin 100 milioane de dolari și a subliniat că din avansul de 25-30% din valoarea lucrării omul de afaceri turc va trebui să achite „obligațiile" (față de persoanele din România - n.n.), aceste „obligații" fiindu-i aduse la cunoștință anterior cetățeanului turc de numita „L.", cunoștință comună a celor doi, respectiv 3% comision de consultanță (reprezentând, în fapt, parte din prețul traficării influenței) și suma de 100.000 euro cash. I. N. a menționat că jumătate din cei 3% trebuie dați când se pleacă din România, pentru firma de consultanță, iar jumătate după începerea lucrărilor și primirea avansului de la beneficiarul lucrării (proces-verbal de redare f. 223-224, vol. III).

Omul de afaceri turc a susținut că va trebui întâi să vadă proiectul, I. N. asigurându-1 că i se vor da informații cu privire la acesta. La această întrevedere a participat, în parte, și martorul P. RÂUL A., care a declarat că a fost prezentat cetățeanului turc ca fiind o persoană cu posibilități relaționale de afaceri pe spațiul țărilor arabe (f. 47-49, vol. I).

Modalitățile prin care inculpatul I. N. a lăsat să se creadă că are influență asupra unor funcționari pentru a-i determina să facă anumite acte ce intrau în atribuțiile lor de serviciu au fost următoarele:

- organizarea unei întâlniri între martorul-denunțător SECERE I. A. și primarul comunei Găneasa, pe parcursul căreia s-a discutat despre un program cuprinzând mai multe proiecte;

- sublinierea în prezența martorului-denunțător SECERE I. A. a faptului că ar avea conexiuni în Irak la nivel de prim-ministru și de ministru al lucrărilor publice, iar intermediarul ar fi „nepotu"... așa... care el facilitează totu" acolo!".

-purtarea de către I. N., în prezența

martorului-denunțător SECERE I. A., a unor

discuții telefonice cu o persoană neidentificată, afirmând la un

moment dat: „Lasă că vorbesc eu cu ăla mare și vedem!"

-înfățișarea unor documente, în timpul întâlnirii avute

cu martorul-denunțător M. P., acte din care a citit

valoarea lucrărilor și condițiile de participare la licitație,

creând acestuia convingerea existenței unor piste relaționale

importante pentru afacerea ce urma a se derula.

-în cadrul unei discuții purtate la 21.10.2010 cu

martorul-denunțător COTARLAN PETRUTĂ, învinuitul I.

N. a menționat, referitor la posibilitatea obținerii unor

fonduri nerambursabile pentru realizarea unor investiții în

energie verde - instalații eoliene - că „îi poate da o persoană

importantă..., care este mâna dreaptă a premierului și are

toate porțile deschise", spunând și că îl va prezenta pe cel

interesat „unde trebuie";

- cu ocazia solicitării de la martorul-denunțător COTARLAN P. a sumei de 50.000 euro pentru sine și pentru o altă persoană, care făcea legătura cu lichidatorul, I. N. a afirmat că, în momentul primirii acestei sume, „se urcă în mașină cu denunțătorul și merg direct la lichidator", explicând posibilitatea cumpărării acestui pachet de la lichidator prin aceea că „astea au fost deja adjudecate, iar anunțul de licitație s-a dat la Paris", creând impresia unei informări având ca sursă directă funcționarul;

- la data de 7.12.2010, cu ocazia unei întâlniri pe care a avut-o la Hotel Marriot cu un om de afaceri din Turcia, numitul KORKMAZ LEVENT, învinuitul i-a prezentat acestuia oportunitatea încheierii unor contracte de execuție lucrări în țări arabe, cu precădere Libia, menționând că are cele mai bune conexiuni la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, respectiv o persoană care lucrează în acest minister pe zona Libia, și folosind aceeași manieră convingătoare de prezentare a unor informații, ca și cum ar fi provenit direct din sfera de activitate a funcționarilor pe lângă care ar fi urmat să-și folosească influența.

Fiind audiat, inculpatul I. N. a declarat (f. 53-55, vol. I), că recunoaște faptele ce au fost reținute în sarcina sa, arătând că sumele de bani pretinse erau numite „comisioane" și că a afirmat față de denunțători fie că „știe pe acela mare de la SEAP", fie că „deține conexiuni la nivel de ministru al lucrărilor publice", fie că „îl cunoaște pe fratele lui M. H., care are o firmă de consultanță și care ar fi mâna dreaptă a premierului, având toate porțile deschise".

Tribunalul a retinut ca situatia de fapt expusa in actul de sesizare al instantei are la baza urmatoarele mijloace de proba si anume:

-denunțul și declarațiile martorului denunțător SECERE

I. A. - f. 10-17, vol. I.

- denunțul și declarația martorului denunțător C. P. - f. 33-35, vol. I.

-denunțul și declarația martorului denunțător M.

P.-f. 38-42, vol. I.

-declarația martorului R. M. - f. 43-45, vol. I.

3) declarația martorului P. RÂUL A. -f. 47-49, vol. I.

- declarațiile învinuitului I. N. - f. 53-56, vol. I.

- proces-verbal de redare a unei convorbiri telefonice dintre I. N. și SECERE I. A., DIN 15.06.2010-f. 1-4, vol. II.

- proces-verbal de redare a discuției purtate în mediul ambiental între I. N. și SECERE I. A. la 15.06.2010-f. 10-76, vol. II.

-proces-verbal de redare a discuției purtate în mediul

ambiental între I. N. și SECERE I. A. la

13.07.2010-f. 77-121, vol. II.

- proces-verbal de redare a unei convorbiri telefonice dintre I. N. și SECERE I. A., DIN 28.07.2010 - f. 122-130, vol. II.

- proces-verbal de redare a unei convorbiri telefonice dintre I. N. și M. P., din 30.07.2010 - f. 131-146, vol. II.

- proces-verbal de redare a două convorbiri telefonice

dintre I. N. și R. M., din 1.10.2010 -f. 147-160, vol. II.

-proces-verbal de redare a unei convorbiri telefonice

dintre I. N. și R. M., din 4.10.2010-f. 161-189, vol. II.

-proces-verbal de redare a unei convorbiri telefonice

dintre I. N. și R. M., din 6.10.2010-f. 161-189, vol. II.

- proces-verbal de redare a trei convorbiri telefonice dintre I. N. și C. P., din 29.11.2010 - f. 161-189, vol. II.

- proces-verbal de redare a discuției purtate în mediul ambiental între I. N. și C. PETRUTĂ la 21.10.2010-f. 190-265, voi. II.

- proces-verbal de redare a discuției purtate în mediul ambiental între I. N. și C. PETRUTĂ la 17.11.2010-f. 1-85, vol. III.

- proces-verbal de redare a discuției purtate în mediul ambiental între I. N. și C. P. la 30.11.2010-f. 86-160, vol. III.

- proces-verbal de redare a șase convorbiri telefonice dintre I. N. și COTARLAN P., din 1.12.2010 -2.12.2010 - f. 161-196, vol. III.

- proces-verbal de redare a cinci convorbiri telefonice dintre I. N. și „L.", din 6.12.2010- f. 197-212, vol. III.

- proces-verbal de redare a discuției purtate în mediul

ambiental între I. N. și cetățeanul turc KORKMAZ

LEVENT la 7.12.2010 - f. 223-224, vol. III.

-listingul convorbirilor și comunicărilor telefonice

interceptate și înregistrate în perioada 15.06._10-vol. IV.

- 11 (unsprezece) suporți optici inscripționați, conținând Iconvorbirile telefonice și cele purtate în mediul ambiental, relevante pentru cauză, conform art. 91 ind. 3 C.p.p.

Analizand coroborat, materialul probator administrat in cauza in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta a reținut in fapt si in drept urmatoarele:

Pe parcursul cercetarii judecatoresti, dupa citirea actului de sesizare, conform art.322 Cpp, instanta a procedat la audierea inculpatului in conformitate cu dispozitiile art.323 Cpp cat si a martorilor din acte, in conformitate cu dispozitiile art.327 Cpp, declaratiile acestora fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei.

Astfel s-a procedat la termenul din 25.04.2012 la audierea inculpatului I. N., care a aratat ca stie pentru ce este trimis in judecata penala dar ca nu se face vinovat de savarsirea faptelor retinute in sarcina sa prin rechizitoriul parchetului, instanta retinand ca desi nu a contestat faptul ca ii cunoaste pe denuntatori sau pe martorii implicati in aceasta cauza si de asemenea nu a negat nici intalnirile cu acestia, a incercat in fata instantei sa prezinte o alta latura a situatiei de fapt, in sensul ca nu le-a solicitat nici un fel de comision acestora pretinzand ca are influenta asupra altor persoane, ci doar au purtat discutii pe diverse teme de afaceri in care puteau lucra impreuna, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei, filele 39-40 dosar fond .

La termenul de judecata din 17.05.2012 s-a procedat la audierea denuntatorului M. P., declaratie consemnata si atasata la dosarul cauzei, fila 46, in care acesta arata ca mentine declaratiile date in faza de urmarire penala, dar a aratat ca nu il cunoaste pe inculpat, desi este posibil ca acesta sa fi participat la unele intalniri avute cu alte doua persoane, un domn pe nume R. si o femeie al carei nume nu il cunoaste, intalniri avute cu scopul propunerii de catre acesta a unor lucrari de ordinal miliardelor, lucrari ce urmau a-i fi facilitate de persoanele respective care ar fi lucrat in Ministerul Agriculturii si carora ar fi trebuit sa le dea un comision de 100.000 euro.

Desi martorul a revenit partial asupra declaratiei date in faza urmaririi penale acesta nu a putut oferi explicatii plauzibile pentru neconcordantele cu declaratiile din faza urmaririi penale, astfel incat instanta a avut in vedere declaratia initiala si denuntul formulat de acesta, care se coroboreaza cu materialul probatoriu administrat in cauza.

Instanta a avut in vedere ca impotriva acestuia s-a pus in miscare actiunea penala pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa tocmai ca urmare a declaratiilor date de acesta in fata instantei de judecata, in contradictoriu cu cele declarate in faza de urmarire penala.

S-a procedat la audierea martorului denuntator SECERE I. A. la termenul din 11.09.2012, a carui declaratie se afla consemnata si atasata la dosarul cauzei, fila 65-66 dosar fond, declaratie in care acesta isi mentine afirmatiile din faza de cercetare penala, aratand ca l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul numitei L., care i-a propus facilitarea obtinerii unor lucrari pentru constructia unui termosistem, in schimbul platii unui comision.

Martorul a mai aratat ca isi aminteste ca a purtat mai multe discutii cu inculpatul pentru lucrari in strainatate dar care nu s-au concretizat si ca cele declarate in faza de urmarire penala corespund intocmai adevarului, amintindu-și ca inculpatul i-a precizat ca are relatii in Irak la nivel de ministru, lucru intarit si de numita L. cu prilejul intalnirilor cu aceasta.

De asemenea martorul a precizat ca inculpatul i-a dat de inteles ca facilitarea obtinerii lucrarilor trebuie rezolvata in asa fel incat toata lumea sa fie multumita, fapt ce l-a condus la concluzia ca trebuie platit un comision, fapt intarit apoi de L. care i-a comunicat suma de 30.000 euro, suma ce ii fusese transmisa acesteia de inculpat.

La acelasi termen de judecata a fost audiat si martorul P. R. A., a carui declaratie se afla atasata la fila 77-78 dosar fond, in care acesta arata că își mentine declaratiile din faza de urmarire penala, ca il cunoaste pe inculpat si ca a participat la o intalnire cu acesta si cu un cetatean turc si inca 2 femei, in anul 2010 la hotel Mariot, ocazie cu care s-a discutat posibilitatea unei colaborari de afaceri pentru exploatarea unei oportunitati in realizarea de lucrari de infrastructura in Irak, acesta fiind prezentat de inculpat cetateanului turc ca o persoana care a mai facilitat asemenea lucrari si care cunoaste procedurile. Martorul a mai aratat ca este adevarata afirmatia sa din faza de urmarire penala ca inculpatul s-a prezentat ca fiind o persoana cu o functie inalta in Ministerul Agriculturii.

La termenul de judecata din 10.01.2013, instanta a procedat la audierea martorilor R. M. si COTARLAN P., ale caror declaratii se afla consemnate si atasate la dosarul cauzei, din acestea instanta retinand ca isi mentin cele sustinute in faza de urmarire penala.

La propunerea inculpatului a fost audiata si martora ABDUL L. fosta U., care insa nu a oferit niciun fel de relatii despre persoanele implicate in aceasta cauza.

Instanta a retinut astfel ca sustinerile inculpatului in sensul ca nu a solicitat comisioane si nici nu a discutat de sume de bani cu martorii audiati sunt astfel infirmate de declaratiile martorilor denuntatori asa cum au aratat acestia in declaratiile date atat in faza de urmarire penala cat si in faza cercetarii judecatoresti, inculpatul necontestand de altfel nicio intalnire cu acestia sau obiectul intalnirilor .

Mai mult instanta a retinut ca inculpatul a avut o cu totul alta pozitie in faza urmaririi penale, fapt ce a indus in eroare organele de cercetare penala care au solicitat prin actul de sesizare ca instanta sa ia act de pozitia acestuia de recunoastere totala si colaborarea cu acestea, si in consecinta sa-i aplice inculpatului o reducere substantiala a pedepselor aplicate sub minimul prevazut de lege.

Din analiza continutului mijloacelor de proba administrate in cauza, atat in cursul urmaririi penale cat si in faza cercetarii judecatoresti, tribunalul a retinut ca situatia de fapt expusa in actul de sesizare al instantei este corecta si ca inculpatul se face vinovat de savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, din toate declaratiile martorilor audiati coroborate cu celelalte probe administrate in cauza, in special cu procesele verbale de redare a interceptarilor si despre care s-a facut vorbire in actul de sesizare al instantei reiesind vinovatia inculpatului.

Astfel faptele inculpatului I. N., care, în cursul lunii iunie 2010, a pretins de la martorul-denunțător SECERE I. A. suma de 50.000 euro, reprezentând un procent din valoarea unor lucrări, pentru a-i asigura acestuia, prin influența pe care o are asupra unor funcționari din aparatul administrativ, câștigarea unor licitații în valoare de 5 milioane de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.

Fapta inculpatului I. N., care, în cursul lunii iulie 2010, a pretins de la martorul-denunțător M. P. suma de 100.000 euro, înainte de semnarea unui contract, asigurându-1 pe denunțător de câștigarea licitației privind atribuirea unor lucrări în valoare de 50 milioane RON, întrucât ar fi cunoscut persoane influente din cadrul Ministerului Agriculturii, unde pretindea că lucrează, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.

Fapta inculpatului I. N., care, la data de 30.11.2O1O, a pretins de la martorul-denunțător C. P. suma de 50.000 euro, său pentru intervenția pe lângă un lichidator judiciar în scopul câștigării de către denunțător a unei licitații având ca obiect imobile aflate în raza municipiului București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.

Fapta inculpatului I. N., care, la data de 7.12.2010, a pretins numitului KORKMAZ LEVENT 3% din valoarea unei lucrări de circa 100 milioane dolari, drept comision de consultanță (reprezentând, în fapt, parte din prețul traficării influenței) și suma de 100.000 euro cash, pretinzând că are influență asupra unor funcționari la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, respectiv o persoană care lucrează în acest minister pe zona Libia, pentru a determina încredințarea lucrărilor către firma cetățeanului turc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.

Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, retinand vinovatia inculpatului in ceea ce priveste savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata penala, instanta l-a condamnat pe inculpat la pedepse cu inchisoarea pentru fiecare infractiune savarsita.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere, in raport de incadrarile juridice date faptelor retinute inculpatului, criteriile generale de individualizare prev in art.72 Cp, adică de dispozițiile părtii generale ale Codului penal, de limitele speciale al pedepselor prevazute pentru fiecare din infracțiunile savarsite, de gradul de pericol social al faptelor săvîrșite care este unul mare - dat de amploarea acestui fenomen - de activitatea infracțională îndelungată a inculpatului, desfasurata pe parcursul a mai multe luni, de consecințele nefaste pe care le are proliferarea coruptiei in societatea romaneasca, infracțiunile săvârșite fiind de natură să afecteze grav încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Pe de altă parte, s-a arătat că pericolul social ridicat rezultă din modul de operare, repetabilitatea actelor materiale de aceeași natură, folosirea prerogativelor conferite prin declinarea unor calitati mincinoase, în scopul obținerii de avantaje materiale necuvenite, precum și din limitele minime și maxime de pedeapsă prevăzute de lege pentru acest tip de infracțiuni.

Instanta a tinut seama si de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, aflandu-se in stare de recidiva postexecutorie, in trecut fiind condamnat pentru fapte de aceeasi natura, ceea ce denota o perseverenta infractionala, de poziția lui procesuală, respectiv atitudinea oscilanta, mergînd de la recunoașterea totala a faptelor in timpul urmaririi penale pînă la atitudini de zădărnicire a aflării adevărului si nerecunoastere totala in fata instantei judecatoresti .

Astfel instanta a avut in vedere la individualizarea pedepselor si conduita acestuia in societate, loc de munca stabil, dar si numarul de fapte savarsite de inculpat. Aceasta nu inseamna insa, in opinia instantei de fond ca inculpatul nu trebuie tras la raspundere pentru faptele savarsite, pentru a fi atins si scopul represiv avut in vederea la aplicarea unei sanctiuni penale .

F. de aceste considerente instanta a apreciat ca aceste elemente reprezinta un criteriu important in stabilirea unor pedepse cu inchisoarea . spre minimul pedepselor prevazute de lege, dar ca nu se impune si acordarea de circumstante atenuante prev de art.74 lit.a, c Cp, asa cum a solicitat parchetul prin actul de sesizare.

De asemenea instanta, avand in vedere ca inculpatul I. N. a savarsit mai multe fapte inainte de a fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, a dispus in baza art 33 lit a, 34 lit. b C.p, contopirea pedepselor aplicate, astfel incat acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicata.

Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, pentru inculpat, s-a apreciat că singura modalitate de executare optima, in opinia instantei, este aceea cu privare de libertate, astfel incat instanta a făcut aplicarea art.71-64 Cp. lit.a teza ll-a si lit.b Cp .

Totodată s-a făcut aplic.art.350 Cpp si s-a dispus arestarea inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. și apelantul-inculpat I. N..

P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecarea cauzei pe fond de către instanța de apel, arătând că înțelege să critice sentința apelată sub trei aspecte, respectiv, greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, neaplicarea unui spor de pedeapsă, greșita reținere a disp. art. 350 al. 1 C.p.p. și neaplicarea pedepsei complementare.

Apelantul-inculpat I. N. a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecând pe fond, achitarea sa în baza art. 10 lit. a C.p.p. sau în baza art. 10 lit. d C.p.p., iar în subsidiar, a învederat aceleași critici, vizând redozarea pedepselor aplicate de prima instanță, in lumina circumstanțelor sale personale, în sensul de a se reține disp. art. 74 coroborat cu art. 76 Cod penal, o altă critică vizând modalitatea de executare a pedepsei, solicitând suspendarea sub supraveghere sau suspendarea condiționată a executării.

Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea, conform art. 379 și urm. C.p.p., constată urmatoarele:

Referitor la cele susținute în apelul declarat de P., Curtea constată că primul motiv de apel, vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului este fondat.

Astfel, deși judecătorul fondului a reținut întocmai toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.p., nu le-a dat eficiența legală corectă, în sensul că pedepsele aplicate, de câte 3 ani închisoare fiecare, nu sunt de natură să determine atingerea scopului prev. de art. 52 C.p.

Curtea opinează în sensul celor de mai sus, întrucât, deși prima instanță a reținut că în procesul de individualizare ca elemente de stabilire a cuantumului acestor pedepse, gradul de pericol social al faptelor săvîrșite considerat în mod just ca fiind unul mare - dat de amploarea acestui fenomen - de activitatea infracțională îndelungată a inculpatului, desfasurata pe parcursul a mai multe luni, de consecințele nefaste pe care le are proliferarea coruptiei in societatea romaneasca, infracțiunile săvârșite fiind de natură să afecteze grav încrederea cetățenilor în instituțiile statului, modul de operare, repetabilitatea actelor materiale de aceeași natură, folosirea prerogativelor conferite prin declinarea unor calitati mincinoase, în scopul obținerii de avantaje materiale necuvenite, care denotă același grad ridicat de pericol social, prin stabilirea unor pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, a diminuat rolul celorlalte criterii de individualizare, deloc lipsite de importanță.

Astfel, deși prima instanta a tinut seama si de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, aflandu-se in stare de recidiva postexecutorie, in trecut fiind condamnat pentru fapte de aceeasi natura, reținând perseverenta infractionala a acestuia, de poziția lui procesuală, respectiv atitudinea oscilanta, mergînd de la recunoașterea totala a faptelor in timpul urmaririi penale pînă la atitudini de zădărnicire a aflării adevărului si nerecunoastere totala in fata instantei judecatoresti, nu a apreciat correct cuantumul pedepselor aplicate, care în mod surprinzător este unul mai mic decât pedeapsa anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare, care reprezintă primul termen al recidivei post executorii.

Astfel, instanta de fond reținând la individualizarea pedepselor si conduita inculpatului in societate, locul de munca stabil, dar si numarul de fapte savarsite de inculpat, a diminuat efectul juridic al cauzelor de agravare facultativă a pedepselor aplicate, respectiv recidiva post executorie și concursul de infracțiuni, acordând o mai mare importanță elementelor de individualizare favorabile inculpatului, deși, acestea reprezintă o mică pondere în totalul criteriilor de individualizare menționare anterior, care în mare lor majoritate sunt în detrimentul inculpatului.

Pe de altă parte, Curtea împărtășește părerea judecătorului fondului, în sensul că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, acestea fiind înlăturate, la o primă analiză de cauzele de agravare facultativă a pedepselor precizate anterior, ceea ce nu înseamnă că în procesul de individualizare, circumstanțele personale ale inculaptului au fost total eludate, aspect subliniat în cele de mai sus, însă acestor circumstanțe li s-a dat o altă valență juridică decât cea dorită de inculpat.

În ceea ce privește necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, aspect învederat de parchet în motivele de apel formulate, Curtea consideră că în condițiile în care se va proceda la o majorare a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, cu 1 an închisoare, astfel încât în final acesta să aibă de executat o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, nu se mai impune aplicarea unui asemenea spor, al cărui effect este anhilat tocmai de această majorare a cuantumul pedepselor.

Referitor la motivul de apel al parchetului vizând greșita aplicare a disp. art. 350 al. 1 c.p.p., Curtea îl va cenzura ca nefondat, fiind lipsită de relevanță menționarea acestui text de lege în minuta și respectiv dispozitivul sentinței apelate, fiind evident că emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii se va produce la momentul rămânerii definitive a sentinței apelate, iar o eventuală arestare preventivă a inculpatului, pe parcursul soluționării cauzei în oricare stadiu procesual, poate interveni numai încondițiile prev. de art. 160 ind. a C.p.p.

În ceea ce privește neaplicarea pedepsei complementare, Curtea apreciază că atâta timp cât o asemenea pepdeapsă nu este obligatorie, ea poate fi aplicată numai cu respectarea cerințelor prev. de art. 65 al. 1 C.p., printre care se enumeră necesitatea unei asemenea pedepse.

În speță, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, Curtea consideră că nu se impune aplicarea unei asemenea pedepse complementare, față de modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante, în regim privativ de libertate, care a atras automat aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 71-64 al. 1 lit. a teza doua și lit. b C.p., care se execută pe parcursul executării pedepsei principale, în timp ce pedeapsa complementară ar căpăta eficiență numai după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C.p.

În consecință și acest motiv de apel este apreciat ca nefondat.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei principale, se cuvine precizat că având în vedere cuantumul acestei pedepse, dar mai ales reținerea disp. art. 37 lit. b C.p., este evident că în cauză nu pot fi aplicate disp. art. 81 C.p. sau disp. art. 86 ind. 1 C.p., chiar presupunând că instanța ar fi opinat în acest sens, ceea ce nu este cazul.

Față de cele de mai sus și pentru motivele precizate apelul parchetului va fi admis, așa cum se va arăta.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, Curtea reține următoarele:

Din coroborarea următoarelor probe: denunțul și declarațiile martorului denunțător SECERE I. A., denunțul și declarația martorului denunțător C. P., denunțul și declarația martorului denunțător M. P., declarația martorului R. M., declarația martorului P. RÂUL A. declarațiile inculpatului I. N., procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și a discuțiilor purtate în mediul ambiental, declarațiile martorului COTARLAN P., și ale martorei ABDUL L. fosta U., Curtea reține că sustinerile inculpatului in sensul ca nu a solicitat comisioane si nici nu a discutat de sume de bani cu martorii audiati sunt infirmate de declaratiile martorilor denuntatori asa cum au aratat acestia in declaratiile date atat in faza de urmarire penala cat si in faza cercetarii judecatoresti, inculpatul necontestand de altfel nicio intalnire cu acestia sau obiectul intalnirilor, ci numai împrejurarea că ar fi solicitat anumite comisioane drept răsplată pentru intervențiile pe care se angajase să le facă în favoarea martorilor denunțători la diferite persoane și instituții, în vedere facilitării încheierii de către acești martori denunțători a unor contracte de prestări servicii foarte avantajoase material pentru aceștia.

Din analiza continutului mijloacelor de proba administrate in cauza, atat in cursul urmaririi penale cat si in faza cercetarii judecatoresti, în mod just tribunalul a retinut ca situatia de fapt expusa in actul de sesizare al instantei este corecta si ca inculpatul se face vinovat de savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, din toate declaratiile martorilor audiati coroborate cu celelalte probe administrate in cauza, in special cu procesele verbale de redare a interceptarilor si despre care s-a facut vorbire in actul de sesizare al instantei reiesind vinovatia inculpatului.

Împrejurarea că martorul denunțător M. P. a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, ceea ce a determinat cercetarea sa pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă nu este de natură să determine o altă concluzie în ceea ce privește situația de fapt însușită de către Curte.

Astfel, în mod correct s-a apreciat că faptele inculpatului I. N., care, în cursul lunii iunie 2010, a pretins de la martorul-denunțător SECERE I. A. suma de 50.000 euro, reprezentând un procent din valoarea unor lucrări, pentru a-i asigura acestuia, prin influența pe care o are asupra unor funcționari din aparatul administrativ, câștigarea unor licitații în valoare de 5 milioane de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.

În același sens, legal s-a stabilit că fapta inculpatului I. N., care, în cursul lunii iulie 2010, a pretins de la martorul-denunțător M. P. suma de 100.000 euro, înainte de semnarea unui contract, asigurându-1 pe denunțător de câștigarea licitației privind atribuirea unor lucrări în valoare de 50 milioane RON, întrucât ar fi cunoscut persoane influente din cadrul Ministerului Agriculturii, unde pretindea că lucrează, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.

Totodată, în mod întemeiat s-a concluzionat că fapta inculpatului I. N., care, la data de 30.11.2O1O, a pretins de la martorul-denunțător C. P. suma de 50.000 euro, său pentru intervenția pe lângă un lichidator judiciar în scopul câștigării de către denunțător a unei licitații având ca obiect imobile aflate în raza municipiului București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.

Nu în ultimul rand s-a apreciat just că fapta inculpatului I. N., care, la data de 7.12.2010, a pretins numitului KORKMAZ LEVENT 3% din valoarea unei lucrări de circa 100 milioane dolari, drept comision de consultanță (reprezentând, în fapt, parte din prețul traficării influenței) și suma de 100.000 euro cash, pretinzând că are influență asupra unor funcționari la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, respectiv o persoană care lucrează în acest minister pe zona Libia, pentru a determina încredințarea lucrărilor către firma cetățeanului turc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.

Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză au fost administrate suficiente mijloace de probă care să conducă la condamnarea fără dubiu a inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, sens în care apelul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Referitor la motivul de apel invocat în subsidiar de către inculpat, vizând individulizarea pedepselor și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Curtea nu îl va mai analiza, întrucât acestor critici li s-a răspuns cu prilejul analizării apelului parchetului, potrivit celor de mai sus.

Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.379 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I. N., împotriva sentinței penale nr. 53/24.01.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.

În baza art.379 pct. 2 lit. a C.p.p. Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Î.C.C.J.-DN.A., împotriva sentinței penale nr. 53/24.01.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, va desființa în parte, sentința apelată și rejudecând pe fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului de către prima instanță, în cele patru pedepse componente, de câte 3 ani închisoare fiecare, pe care le va repune în individualitatea lor și astfel va majora cuantumul fiecăreia din aceste patru pedepse, de la 3 ani închisore, la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. se vor contopi cele patru pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, aplicate prin prezenta decizie, în final, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

Restul dispozițiilor sentinței apelate, vor fi menținute.

Văzând și disp. art. 192 al. 2 și 3 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I. N., împotriva sentinței penale nr. 53/24.01.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.

În baza art.379 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Î.C.C.J.-DN.A., împotriva sentinței penale nr. 53/24.01.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.

Desființează în parte, sentința apelată și rejudecând pe fond, descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului de către prima instanță, în cele patru pedepse componente, de câte 3 ani închisoare fiecare, pe care le repune în individualitatea lor.

Mărește cuantumul fiecăreia din aceste patru pedepse, de la 3 ani închisore, la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. contopește cele patru pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, aplicate prin prezenta decizie, în final, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului parchetului, vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă apelantul-inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către sta, aferente apelului pe care l-a declarat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2013.

Președinte, Judecător,

P. V. A. C. E. R.

Grefier,

R. D. C.

Red. CER

2 ex./20.06.2013

Dosar fond nr._ -Trib. București, Secția a-II-a Penală

Jud. fond – B. E.

← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1204/2013....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 138/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1076/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Îndemnul la consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 11. Decizia nr. 165/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1204/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1166/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1188/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Hotărâre din 20-06-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2444/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI