Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 476/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 476/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.476/CO

Ședința publică din data de: 08.09.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: D. L.

GREFIER: S. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 27.08.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I-a penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați G. M. A. și E. A. S., asistați de apărător ales D. D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul inculpat S. M. A. S., asistat de apărător din oficiu P. G., cu delegație la dosar. Se prezintă și interpretul de limba arabă Rashid Abdulah Abdul Rahman, cu autorizație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate de P..

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației declarate de P., desființarea încheierii atacate și respingerea cererilor inculpaților de revocare a măsurii controlului judiciar. Arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că se impune revocarea măsurii preventive, apreciind că subzistă temeiurile ce au dus la luarea acestei măsuri și este necesară menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată. Solicită a se avea în vedere natura faptelor de care sunt acuzați inculpații și prejudiciul creat.

Apărătorul ales al inculpaților G. M. A. și E. A. S. solicită respingerea contestației declarate de P., ca nefondată. Arată că inculpatul E. A. S. este cetățean român, iar inculpatul G. M. A. se află în executarea unei pedepse, astfel că susținerea Parchetului cum că s-ar sustrage inculpații de la judecată, nu este justificată. Solicită a se avea în vedere durata măsurii preventive, apreciind că a fost depășit cu mult termenul rezonabil, precum și împrejurarea că cercetarea judecătorească este aproape finalizată.

Apărătorul din oficiu al inculpatului S. M. A. S. solicită respingerea contestației declarate de P. și menținerea încheierii contestate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că s-a depășit cu mult termenul rezonabil al măsurii preventive. Arată că inculpatul este stabilit în România de mult timp, unde are o familie și doi copii minori.

Inculpatul G. M. A., în ultimul cuvânt, arată că se află în executarea unei pedepse, astfel că nu se poate sustrage de la judecată. Arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.

Inculpatul E. A. S., în ultimul cuvânt, arată că este cetățean român, că are familie și un loc de muncă.

Inculpatul S. M. A. S., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.

CURTEA,

Asupra contestației penale de față:

Prin încheierea de ședință din 27.08.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art. 362 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 208 C.p.p. și art 242 alin. 1, au fost admise cererile formulate de avocații inculpaților și revocată măsura controlului judiciar dispusă față de inculpații E. A. H. S., G. M. A., S. M. A. A. SAIREHNR prin încheierea din 13.02.2014 a Tribunalului București.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 28.02.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu (dosar nr.5896/P/2010), s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților

- H. M. A. AL N., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 și trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.; a trei infracțiuni de determinare a înmatriculării unei societăți în temeiul unui act constitutiv fals, prev. de art.280/2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, toate cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.; a două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin.1 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., și două infracțiuni de instigare la uz de fals, prev. de art.25 rap. la art.291 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.; a unei infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin.1 C.pen., și o infracțiune de instigare la uz de fals, prev. de art.25 rap. la art.291 C.pen., ambele cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.; a trei infracțiuni de folosire a instrumentelor oficiale false, prev. de art.287 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen., și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 C.pen., cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.;

- E. A. H. S., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005; a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr. 241/2005, și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 C.pen., toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen.; și

- S. M A A. SHAIREH, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005; a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr. 241/2005, și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 C.pen., toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul H. M. A. Al N. întocmea procuri false prin care numiții Codăuși S. ori S. D. erau împuterniciți, de diferiți cetățeni străini, să efectueze demersuri pentru înființarea și înregistrarea unor societăți fantomă.

După ce societatea fantomă era înființată, inculpatul H. M. A. Al N. găsea diferite persoane pe care le punea împuternicite pe conturile bancare. Încă de la deschiderea contului bancar, persoana împuternicită era pusă să semneze în alb mai mult dispoziții de plată externe, acestea fiind folosite ulterior la efectuarea plăților către furnizorii externi.

La deschiderea contului bancar, persoana împuternicită era însoțită la bancă, după caz, de inculpații E. A. H. S., S. M. A. A. Shaireh ori H. M. A. Al N..

În continuare, inculpații E. A. H. S. și S. M A A. Shaireh efectuau achiziții intracomunitare de legume, fructe și carne, pe care le comercializau către mai mulți clienți ce își desfășoară activitatea în Complexul comercial Legume - Fructe Voluntari.

Deși marfa se ducea direct de la furnizorul extern către clientul final din Complexul comercial Legume - Fructe Voluntari, pentru a îngreuna activitatea de cercetare, dar și pentru a ascunde adevărata proveniență a mărfurilor, inculpații E. A. H. S. și S. M A A. Shaireh treceau marfa, scriptic, prin mai multe societăți comerciale.

Astfel, mărfurile erau achiziționate din străinătate prin intermediul S.C. Zemaxa Final S.R.L., după care erau trecute în S.C. Nesun Atiff .., apoi în S.C. Focus Grand S.R.L., al cărui unic asociat și administrator este inculpatul S. M A A. Shaireh și, în cele din urmă, ajungeau la clientul final, cum este, spre exemplu, S.C. Exotic Roxy S.R.L..

Tot astfel se întâmpla și în cazul S.C. Ozar Exotic S.R.L..

În anumite cazuri, din S.C. Ozar Exotic S.R.L. mărfurile treceau în S.C. Coral Concept Consum S.R.L., al cărui unic asociat și administrator este Moaid A. Hassein Elawi, fratele inculpatului E. A. H. S., iar apoi ajungeau la clientul final, cum este spre exemplu, S.C. Citrus Fresh S.R.L.

Alteori, din S.C. Ozar Exotic S.R.L. mărfurile treceau în S.C. Coral Concept Consum S.R.L., pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la clientul final.

Prin acest procedeu, susține P., inculpații H. M. A. Al N., E. A. H. S. și S. M A A. Shaireh urmăreau ca TVA-ul și profitul să fie transferat către societățile fantomă, cum sunt, spre exemplu, S.C. Zemaxa Final S.R.L., S.C. Ozar Exotic S.R.L. și S.C. Marmorana Wish S.R.L., ai căror administratori, fiind niște entități fictive, nu puteau fi trași la răspundere.

In cuprinsul actului de sesizare s-a mai arătat că, în toată această activitate infracțională, inculpații H. M. A. Al N., E. A. H. S. și S. M. A. A. Shaireh au mizat pe faptul că, scriptic, aceștia nu apăreau în niciun document emis pe numele firmelor fantomă, astfel încât, teoretic, aceștia ar fi fost greu de identificat și, implicit, de tras la răspundere penală.

Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 19.11.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în baza art.136, art.143, art.146, art.148 lit.f și art.151 C.proc.pen., au fost arestați preventiv inculpații H. M. A. Al N. și E. A. H. S., pe o durată de 29 zile, emițându-se M.A.P. nr. 43/UP/19.11.2010 și M.A.P. nr. 44/UP/19.11.2010.

Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 05.01.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._, în baza art.136, art.143, art.146, art.148 lit.f și art.151 C.proc.pen., a fost arestat preventiv inculpatul S. M A A. Shaireh, pe o durată de 29 zile, emițându-se M.A.P. nr. 2/UP/05.01.2011.

Starea de arest preventiv a inculpaților a fost menținută prin încheierile din 3.03.,14.04.2011, pentru toți cei trei inculpați, iar pentru inculpatul H. M. A. Al N. măsura arestării preventive a fost menținută până la data de 24.08.2011.

Ulterior, pe parcursul desfășurării procesului penal, Curtea de Apel București a dispus, prin deciziile nr. 1097/18.05.2011 și nr.1620/24.08.2011, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților E. A. H. S., S. M. A. A. Shaireh și respectiv H. M. A. Al N., impunându-le o . interdicții menite să garanteze că în stare de libertate fiind, aceștia nu se vor sustrage de la judecata, nu vor săvârși alte infracțiuni și nu vor întreprinde activități care să influențeze probatoriul cauzei.

Prin incheierea de ședința din data de 13.02.2014 Tribunalul, în baza art. 211 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 214 C. proc. pen., a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpații E. A. H. S., H. M. A. Al N. (în realitate G. M. A. A.) și S. M. A. A. S., până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. s-a impus inculpaților respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:

a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecata cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la secția de politie pe a cărei rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, a impus inculpaților să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Măsura controlului judiciar luată față de inculpați s-a menținut succesiv.

Prin decizia din data de 14.08.2015 Curtea de apel București a admis contestația Parchetului și a dispus menținut controlul judiciar față de cei trei inculpați.

Examinând în baza art.208 alin.5 C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpații G. Muammad A. A. (nume fictiv H. M. A. Al N.), E. A.H. S. și S. M A A. Shaireh prin încheierea de ședința menționată, Tribunalul a reținut că această măsură se impune a fi revocată, măsura preventivă a controlului judiciar nemaiavând un caracter proporțional cu gravitatea acuzaților aduse inculpaților și nemaifiind necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acestei măsuri- realizarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru ca inculpații sa fie permanent la dispoziția organelor judiciare, pentru a da lămuriri ori de câte ori va fi necesar.

S-a mai constatat că față de inculpații E. A.H. S. și S. M A A. Shaireh măsura arestării preventive a durat aprox. 6 luni, iar măsura liberării provizorii sub control judiciar a durat aprox. 2 ani și 9 luni; măsura controlului judiciar față de cei doi inculpați durează de aprox. 1 an și 7 luni.

În total cei doi inculpați s-au aflat sub imperiul măsurilor preventive timp de 4 ani și 10 luni, din care măsuri preventive restrictive de drepturi și libertăți timp de 4 ani și 4 luni, în care inculpații au suportat restricții privitoare la libertatea de mișcare și la viața socială.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G. Muammad A. A. (nume fictiv H. M. A. Al N.) s-a constatat că măsura arestării preventive a durat aprox. 7 luni; iar măsura liberării provizorii sub control judiciar a durat aprox. 2 ani și 6 luni; măsura controlului judiciar față de inculpat durează de aprox. 1 an și 7 luni.

În total inculpatul s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive timp de 4 ani și 8 luni, din care măsuri preventive restrictive de drepturi și libertăți timp de 4 ani și o lună, în care inculpatul a suportat restricții privitoare la libertatea de mișcare și la viața socială.

S-a reținut că în sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,l care garantează libertatea și siguranța persoanei, acesta privind libertatea sa fizică, și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție (dreptul la liberă circulație atât în interiorul unui stat, cât și între state, ce nu are un caracter absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4) și respectiv art. 8 din Convenție potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, nefiind admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

În ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului.

Cu referire la proporționalitatea restricției impuse, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o asemenea măsură este justificată numai atât timp cât urmează scopul vizat. Mai mult, chiar atunci când era justificată de la început, măsura care restricționează libertatea individuală de circulație poate deveni disproporționată și poate încălca acele drepturi ale persoanei dacă este extinsă, în mod automat, pentru o perioadă îndelungată. Autoritățile naționale au obligația de a se asigura că încălcarea dreptului persoanei de a-și părăsi țara este, de la început și pe parcursul duratei sale, justificată și proporționată, având în vedere circumstanțele. Ele nu pot extinde măsurile care restricționează libertatea de circulație a individului pentru perioade mari de timp, fără o reexaminare regulată a justificării lor(cauza Battista v. Italia).

În cauza Rosengren împotriva României (hotărârea din 24 aprilie 2008) Curtea a constatat încălcarea art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 prin impunerea nemotivată a interdicției de a părăsi localitatea pe o durată prea lungă de timp.

S-a mai reținut că la 19 decembrie 1995 o Judecătorie din București, la cererea reclamantului, a revocat măsura arestării preventive, dar i-a impus obligația de a nu părăsi orașul, ca măsură de siguranță prevăzută de Codul de procedură penală român. Curtea a reținut că interdicția de a părăsi Bucureștiul a constituit o ingerință în dreptul la liberă mișcare a reclamantului. Această ingerință încalcă art. 2 din Protocol Adițional nr. 4 cu excepția cazurilor în care “este în conformitate cu legea”, este aplicată în vederea atingerii unui scop legitim expus în art 2 par. 3 și 4 din Protocol Adițional nr. 4 și, în plus, este necesar în cadrul unei societăți democratice pentru a atinge un scop în cauză. Curtea reiterat că nu poate fi contestat faptul că un Stat poate aplica diferite măsuri preventive, restricționând libertatea unui acuzat pentru a asigura derularea eficientă a unei urmăriri penale, în măsura în care o astfel de măsură și în special durata acesteia sunt proporționale cu scopul intenționat

In cazul de față, interdicția de a părăsi Bucureștiul a fost impusă reclamantului la 19 decembrie 1995 și a durat până la sfârșitul procedurilor, la 13 martie 2002. Măsura în cazul de față, a durat astfel șase ani și trei luni, o durată care poate constitui în sine o încălcare a art 2 din Protocol Adițional nr. 4.

Curtea a constatat compatibilitatea cu art. 2 din Protocol Adițional nr. 4 privind obligațiile legate de restricționarea libertății de mișcare a reclamantului într-o . cauze în care erau la mijloc proceduri penale. În special, în cazul Antonenkov și alții (22 Noiembrie 2005), unde durata unei astfel de restricții în cursul unei proceduri penale a fost de patru ani și zece luni, Curtea nu a considerat că art. 2 din Protocol Adițional nr. 4 a fost încălcat. În cazul Fedorov și Fedorova, unde această obligație i-a fost impusă reclamantului timp de patru ani și trei luni și, respectiv patru ani și șase luni, Curtea a considerat că circumstanțele în cazul de restricționare a libertății de mișcare a reclamantului nu a fost disproporțională. Totuși, în cazul I. împotriva Ucrainei, Curtea a considerat că interdicția de aproape unsprezece ani, dintre care nouă ani au fost sub jurisdicția Curții ratione temporis, a constituit o încălcare a libertății de mișcare prin durata acestei interdicții.

În cauza Luordo împotriva Italiei, Curtea a constatat că măsura preventivă restrictivă de libertate care a durat 14 ani și 8 luni nu a fost proporțională din cauza duratei acesteia; la fel, în cauzele Prescher împotriva Bulgariei, unde măsura a durat mai mult de 5 ani, Riener împotriva Bulgariei, unde măsura a durat mai mult de 10 ani; de asemenea, în cauza A.E. împotriva Poloniei, în privința proporționalității măsurii Curtea a constatat că art. 2 din Protocol Adițional Nr. 4 a fost încălcat întrucât măsura preventivă a durat aprox. 6 ani, măsura fiind verificată o singură dată. Totodată, în cauzele Miazdzyk contra Poloniei și Prescher împotriva Bulgariei Curtea a constatat că art. 2 din Protocol Adițional nr. 4 a fost încălcat întrucât măsura preventivă a durat aprox. 5 ani și 2 luni, respectiv 5 ani și 3 luni; în cea din urmă cauză, Curtea a arătat că instanța nu a ținut cont de faptul că procedura se desfășura foarte lent, că reclamantul nu a obstrucționat desfășurarea cercetărilor și nu a încercat să fugă și nici nu a analizat dacă prezența reclamantului în mod continuu la dispoziția autorităților mai era necesară după atâția ani pe parcursul cărora s-a desfășurat procedura

Instanța a apreciat că sub aspectul duratei măsurii preventive, măsura controlului judiciar, la acest moment procesual nu mai este proporțională cu gravitatea acuzaților aduse celor trei inculpați, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpații E. A.H. S. și S. M A A. Shaireh s-au aflat sub imperiul măsurilor preventive timp de 4 ani și 10 luni, din care măsuri preventive restrictive de drepturi și libertăți timp de 4 ani și 4 luni, iar inculpatul G. Muammad A. A. (nume fictiv H. M. A. Al N.), s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive timp de 4 ani și 9 luni, din care măsuri preventive restrictive de drepturi și libertăți timp de 4 ani și o lună, în care toți cei trei inculpați au suportat restricții privitoare la libertatea de mișcare și la viața socială.

De asemenea, instanța a mai apreciat că măsura preventivă nu mai este necesară pentru atingerea scopului urmărit-buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, durând de aprox. 4 ani și 6 luni, iar inculpații s-au prezentat la fiecare termen de judecată respectând toate obligațiile impuse; totodată, se constată că nu există date concrete din care să rezulte temerea că inculpații ar putea fugi ori s-ar putea ascunde.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul București.

P. a solicitat admiterea contestației, constatarea legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar luată față de inculpați și menținerea acesteia.

Curtea, examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.425¹ și art.242 C. pr. pen., constată că este nefondată contestația, pentru considerentele care urmează.

Inculpații au fost trimiși în judecată, între altele, în stare de arest preventiv, după cum urmează:

- H. M. A. AL N., trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 și trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.; a trei infracțiuni de determinare a înmatriculării unei societăți în temeiul unui act constitutiv fals, prev. de art.280/2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, toate cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.; a două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin.1 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., și două infracțiuni de instigare la uz de fals, prev. de art.25 rap. la art.291 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.; a unei infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 alin.1 C.pen., și o infracțiune de instigare la uz de fals, prev. de art.25 rap. la art.291 C.pen., ambele cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.; a trei infracțiuni de folosire a instrumentelor oficiale false, prev. de art.287 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen., și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 C.pen., cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.;

- E. A. H. S., trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005; a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr. 241/2005, și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 C.pen., toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen.; și

- S. M A A. SHAIREH, trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005; a trei infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr. 241/2005, și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 C.pen., toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen., reținându-se ca situație de fapt că inculpatul H. M. A. Al N. întocmea procuri false prin care numiții Codăuși S. ori S. D. erau împuterniciți, de diferiți cetățeni străini, să efectueze demersuri pentru înființarea și înregistrarea unor societăți fantomă.

La deschiderea contului bancar, persoana împuternicită era însoțită la bancă, după caz, de inculpații E. A. H. S., S. M. A. A. Shaireh ori H. M. A. Al N..

Tot astfel se întâmpla și în cazul S.C. Ozar Exotic S.R.L..

Alteori, din S.C. Ozar Exotic S.R.L. mărfurile treceau în S.C. Coral Concept Consum S.R.L., pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la clientul final.

Prin acest procedeu, susține P., inculpații H. M. A. Al N., E. A. H. S. și S. M A A. Shaireh urmăreau ca TVA-ul și profitul să fie transferat către societățile fantomă, cum sunt, spre exemplu, S.C. Zemaxa Final S.R.L., S.C. Ozar Exotic S.R.L. și S.C. Marmorana Wish S.R.L., ai căror administratori, fiind niște identități fictive, nu puteau fi trași la răspundere.

In cuprinsul actului de sesizare s-a mai arătat că, în toată această activitate infracțională, inculpații H. M. A. Al N., E. A. H. S. și S. M. A. A. Shaireh au mizat pe faptul că, scriptic, aceștia nu apăreau în nici un document emis pe numele firmelor fantomă, astfel încât, teoretic, aceștia ar fi fost greu de identificat și, implicit, de tras la răspundere penală.

Față de inculpații menționați, s-a luat măsura arestului preventiv prin încheierile din 19.10.2010 și 05.01.2011 ale Tribunalului București, stare de arest ce a fost menținută, iar la data de 13.02.2014, Tribunalul București a dispus luarea măsurii controlului judiciar, cu respectarea obligațiilor ce le-au fost impuse, măsură ce a fost menținută succesiv.

Dând curs dispozițiilor art.362 alin.2 raportat la art.208 C. pr. pen., cu referire la art.242 alin.1 din același cod, în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond că nu se mai impune menținerea acestei măsuri, dispunând revocarea sa.

Fără a pune la îndoială gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații – aspect pus în evidență atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și de conținutul concret al activității presupus infracționale imputate fiecărui inculpat – Curtea constată, în acord cu instanța de fond, că măsurile preventive la care au fost supuși inculpații în prezenta cauză totalizează 4 ani și 8 luni în cazul inculpatului G. M. A. A. și, respectiv, 4 ani și 10 luni în cazul inculpaților E. A.H.S. și S. M.A. A. Shaireh, astfel că a fost atinsă limita rezonabilă pentru care pot fi menținute aceste măsuri din perspectiva jurisprudenței CEDO.

D. urmare, la acest moment procesual nu mai sunt îndeplinite cerințele proporționalității și necesității măsurii preventive, situație în care este legală și temeinică soluția de revocare a controlului judiciar.

Mai este de observat că în cauză cercetarea judecătorească durează de cca 4 ani și 6 luni, fiind aproape de finalizare, iar inculpații și-au respectat întocmai obligațiile impuse, neafectând buna desfășurare a procesului penal.

În același timp, nu există indicii că inculpații ar urma să comită noi infracțiuni ori să se sustragă de la judecată, cu atât mai mult cu cât inculpatul G. M. A. A. se află în executarea unei pedepse, inculpatul E. A.H.S. este cetățean român, iar inculpatul S. M.A. A. Shaireh este stabilit de mai mult timp în România, unde are o familie ce include și doi copii minori.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. raportat la art.425¹alin.7 pct.1 lit.b raportat la art.242 alin.1 C. pr. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.275 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Văzând și dispozițiile art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din 27.08.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru avocat din oficiu pentru inculpatul S. M.A. A. S., în cuantum de 130 lei, precum și onorariul pentru 3 ore interpret, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2015.

PREȘEDINTE,

D. L.

GREFIER,

S. N.

Red. D.L.

Dact. A.L. 2 ex./29.09.2015

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1075/2015....		Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1087/2015.... →

Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI