Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1075/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1075/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 1075/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1075/A
Ședința publică din data de 09 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: G. R.
GREFIER: I. C. M.
.
Ministerul Public–P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–D.I.I.C.OT.–Serviciul Teritorial București a fost reprezentat prin procuror V. G..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de condamnata-revizuentă P. M. împotriva sentinței penale nr.973/1.10.2014, pronunțată de Tribunalul G..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns condamnata-revizuentă, personal, aflată în stare de arest preventiv, asistată de avocat din oficiu C. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/03.09.2015, pe care o depune în ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocatul din oficiu al condamnatei-revizuente solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv un memoriu.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri și dispune administrarea ei prin depunerea la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu al condamnatei-revizuente, având cuvântul, solicită admiterea apelului, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, apreciind că este vorba despre droguri legale, dar și că sentința penală se întemeiază pe declarațiile unui martor care a dat declarații mincinoase.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, motivat de lipsa dovedirii cazurilor invocate, respectiv art. 423 lit. a, b, c și d Cod de procedură penală.
Apelanta-condamnată-revizuentă, personal, având ultimul cuvânt, susține că nu știe să scrie și să citească, nu i-a dat droguri de mare risc, că procurorul a scris declarația și ea a semnat, că nu sunt adevărate declarațiile.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.973/1.10.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata P. M. împotriva sentinței penale nr.612/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul G. rămasă definitivă prin decizia penală nr.2154/25.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că petenta nu a arătat mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea vreuneia din cazurile de revizuire invocate și nici nu a depus copie de pe vreun înscris de care înțelege să se folosească, în afară de hotărârile pronunțate în cauză.
Constatând că în cauză cererea nu a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art.456 alin.2 și 3 Cod pr.penală, instanța a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Astfel pentru cazul prevăzut de art.453 alin.1 lit.a Cod pr.penală, petenta nu a invocat fapte sau împrejurări noi care pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ci faptul că drogurile pe care i le înmâna inculpatului G. I. M. erau droguri legale, afirmație nesusținută prin nicio probă, cu atât mai mult că în cursul urmăriri penale s-a stabilit pe baza raportului de constatare tehnică-științifică nr._/13.09.2010, că proba analizată este constituită din 2,20 grame heroină, cu referire la cantitatea de droguri pe care a introdus-o inculpatul G. I. M. în penitenciar după ce a primit-o de la P. M..
Pentru cazul de revizuire prevăzut de art.453 alin.1 lit.b Cod pr.penală, petenta a susținut că declarațiile martorului A. C. și ale inculpatului G. I. M. au fost mincinoase.
Cazul de revizuire se referă la declarația martorului care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, ori în cauză condamnata nu a făcut dovada că vreunul din martori a fost condamnat pentru această infracțiune, nici măcar că a existat o sesizare din oficiu sau vreo plângere referitoare la pretinsa mărturie mincinoasă.
Pentru cazul prevăzut de art. 453 alin.1 lit.b petenta se rezumă la a concluziona că înscrisurile de la dosar sunt falsuri, probe mincinoase.
Textul de lege cere ca, înscrisul care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere să fi fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii.
Pentru cazul prevăzut de art. 453 alin.1 lit.d, textul de lege cere ca „un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală, să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere”, ori argumentul petentei a fost în sensul că „procurorul care a instrumentat cazul a folosit dosarul producând probe mincinoase în baza unor declarații mincinoase obținute prin promisiuni și favoruri”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, condamnata - revizuentă P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Analizând sentința apelată prin prisma criticii formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 Cod pr.penală, Curtea constată că apelul este nefondat.
Așa cum a arătat instanța de fond, motivele invocate de revizuenta-condamnată nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.453 alin.1 lit.a-f Cod pr.penală.
Astfel, prin cererea de revizuire condamnata nu a învederat fapte sau împrejurări noi, necunoscute de către instanță la soluționarea pe fond a cauzei; nu s-a făcut dovada că declarațiile martorilor au fost mincinoase, ori că înscrisurile de la dosar sunt falsificate și nici că procurorul instrumentator al cauzei a produs probe mincinoase.
Practic, condamnata a invocat formal cazurile de revizuire prevăzute la art.453 alin.1 lit.a,b și d Cod pr.penală, fără a aduce vreo dovadă în sprijinul celor afirmate.
În consecință Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnata-revizuentă P. M. soluție în raport de care în temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală va fi obligată apelanta-condamnată-revizuientă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b CPP respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnata-revizuentă P. M. împotriva sentinței penale nr.973/1.10.2014, pronunțată de Tribunalul G..
În temeiul art.275 alin.2 CPP obligă pe apelanta-condamnată-revizuentă la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. G. R.
GREFIER,
I. C.-M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M. - ex.4/02.10.2015
T.G. – judecător Gherghița P.
| ← Comisie rogatorie internaţională. Sentința nr. 136/2015.... | Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
