Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1412/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1412/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 1412/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.1412
Ședința publică din data de 2 august 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: N. A.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. M..
Pe rol, se află cauza penală având ca obiect judecarea recursului declarat de inculpatul M. G.împotriva sentinței penale nr.421 din data de 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat M. G., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat Ț. Andromeda, în baza delegației nr._ din data de 27.05.2013 aflată la fila 7 din dosar, lipsă fiind intimatul-parte civilă D. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care la întrebarea Curții, recurentul inculpat M. G. personal, arată că nu dorește să facă alte precizări, menținându-și declarațiile date în fața organului de urmărire penală și a instanței de fond.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat M. G., invocând dispozițiile art. 385 pct. 2 lit. c) Cpp, pune concluzii de admitere a recursului astfel declarat, casarea sentinței penale recurate și, rejudecând, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
În acest sens, arată că inculpatul nu a agresat-o pe partea vătămată, D. I., precizând că sumele de bani au fost date de către aceasta de bunăvoie, sens în care apreciază că încadrarea juridică dată faptei de către organele de urmărire penală nu este cea corespunzătoare.
Totodată, precizează că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, întrucât nu a existat nici un motiv de constrângere, solicitând în fața instanței de fond achitarea, însă, ulterior acesta a revenit, solicitând schimbarea de încadrare juridică a infracțiunii reținute în sarcina sa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că la data de 2.02.2013, la ora 5:30, în timp ce se afla în incinta Gării de Nord, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată, D. I., să-i remită suma de 20 euro și 300 lei, după care i-a smuls banii din mâna, profitând de faptul că aceasta ținea în brațe un copil în vârstă de 4 ani.
Totodată, precizează că pentru a se reține infracțiunea de abuz de încredere este necesar să se dovedească existența unui raport juridic civil între partea vătămată și inculpat, sens în care apreciază că în prezenta cauză nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte acest aspect.
Mai mult, arată că relevantă este și declarația părții vătămate coroborată cu declarația martorului M. I., care audiat în fața instanței de fond și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, precizând, totodată, că inculpatul și partea vătămată au avut o discuție mai aprinsă, iar în momentul imediat următor inculpatul i-a smuls banii din mână și a fugit, victima părând speriată, întrucât inculpatul i-a spus să nu zică nimănui ceea ce s-a întâmplat.
Prin urmare, raportat la probele administrate în cauză, apreciază că în mod corect s-a reținut infracțiunea de tâlhărie în formă consumată.
De asemenea, apreciază că nu se impune nici reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, raportat la gravitatea infracțiunii, la faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acesteia, dar și la starea de recidivă a acestuia.
Recurentul inculpat M. G., având ultimul cuvântul, arată că în dosarul cauzei sunt doi martori care se contrazic, cu atât mai mult cu cât nu a amenințat-o pe partea vătămată. Totodată, arată că și la organul de urmărire penală și la instanța de fond a solicitat confruntarea cu partea vătămată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 421/29.04.2013, Judecătoria Sectorului 1 București în baza art. 334 C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare a instanței în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 208-209 C.pen.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen a fost condamnat inculpatul M. G. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă.
În baza art. 71 al.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
S-a aplicat aplicarea art.350 al.1 Cpp. și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
In baza art.88 Cp s-a dedus perioada reținerii si arestării preventive de la 04.02.2013 la zi.
În baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 14 C.pr.pen s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată D. I. și a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 500 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art.191 al.1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 02.02.2013, în jurul orelor 05,30, în timp ce se afla în incinta Gării de Nord, inculpatul M. G. a amenințat-o pe partea vătămată D. I. să îi remită suma de 20 de euro și 300 de lei, după care a smuls banii din mâna victimei, profitând de faptul că acesta o ținea în brațe pe fetița sa în vârstă de patru ani, și a fugit la metrou, în scopul însușirii banilor pe nedrept.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii care se coroborează cu plângerea și declarațiile părții vătămate D. I., și cu declarațiile martorilor ȘAHOI F. ȘI M. I..
Astfel, potrivit plângerii și declarației părții vătămate D. I., la data de 02.02.2013, în jurul orei 23.30, aceasta se afla în incinta Gării de Nord București împreună cu fiica sa în vârstă de 4 ani, cu scopul de a călători cu trenul la domiciliu și anume în direcția Iași. Partea vătămată a stat împreună cu fetița în sala de așteptare a Clasei I până în jurul orei 4.30, când s-au deplasat către ghișeul de bilete pentru a-și procura tichetele de călătorie, moment în care au fost acostați de către o persoană de sex masculin, îmbrăcată în negru, corpolentă, care a spus că și el se deplasează în aceeași direcție și că ”îi cunoaște pe toți Cordunenii”.
Partea vătămată a solicitat un bilet către Iași, moment în care persoana necunoscută s-a așezat în fața sa, cerând casierei o informație, aceasta spunându-i că nu există niciun tren spre Iași până la ora 12.00. Auzind acestea, partea vătămată a spus că nu mai dorește să cumpere bilet pentru tren, iar individul i-a propus să meargă într-un bar pentru a consuma băuturi alcoolice. Partea vătămată s-a deplasat împreună cu fetița sa și bărbatul la restaurantul ”Pamir”, unde acesta din urmă a consumat alcool, partea vătămată și fetița consumând cafea, respectiv suc. În timp ce se aflau la masă persoana necunoscută a invitat victima să consume alcool, adresând injurii(”vrei să te muiesc aici”) la momentul refuzului părții vătămate.
Mai apoi, persoana necunoscută i-a comunicat părții vătămate că are cunoștință de faptul că acesta a schimbat mai devreme 100 de euro, solicitându-i mai apoi acesteia euro.
Întrucât persoana vătămată nu a vrut să-i dea banii, făptuitorul a amenințat partea vătămată că va face rău atât lui (”pe tine te trimit în penisul gol la Iași”), cât și fetiței (”îți iau fetița și o dau la organe”). În acel moment partea vătămată s-a speriat, a luat copilul în brațe și a ieșit din restaurant. Făptuitorul a ieșit după victimă, s-a apropiat de aceasta și i-a solicitat nervos acesteia bani pentru a-și mai cumpăra o votcă. În urma amenințărilor proferate cu puțin timp înainte și a situației de dezechilibru fizic între el și făptuitor, persoana vătămată a scos din buzunar 2 bancnote de 10 euro, bancnote ce au fost luate de făptuitor. Nemulțumit de suma obținută, făptuitorul a amenințat persoana vătămată că dacă nu îi mai dă bani ” trimite 5 persoane și nu mai pleacă la Iași”. Astfel, D. I. a mai scos din buzunar suma de 300 lei pe care făptuitorul i-a smuls-o din mână, și după ce i-a spus persoanei vătămate să stea pe loc a fugit din gară spre stația de metrou.
Declarația părții vătămate se coroborează cu mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii și cu declarațiile martorilor M. I. și Șahoi F., date atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, ambii confirmând aspectul că inculpatul a amenințat partea vătămată și i-a smuls din mână o sumă de bani, după care a fugit spre metrou.
De asemenea, ambii martori au confirmat aceeași situație de fapt prezentată de partea vătămată cu privire la timpul, locul și modalitatea de desfășurare a evenimentelor, respectiv au declarat că în dimineața zilei de 02.02.2013, în jurul orei 05.30, se aflau împreună în incinta Gării de Nord lângă restaurantul ”Pamir” au văzut cum partea vătămată, care ține în brațe un copil de aproximativ 3 ani și jumătate, iese din bar și imediat după acesta iese și un individ corpolent, pe care aceștia îl cunoșteau din vedere sub porecla de ”G. Grasul”.
Totodată, martorii au declarat că imediat după evenimentele descrise, partea vătămată s-a apropiat de aceștia, cărora le-a spus că a fost amenințat să îi dea bani făptuitorului, că acesta i-a smuls banii din mână și l-a amenințat să nu mai spună nimănui despre faptă.
Declarațiile inculpatului M. G. nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, acestea aflându-se în contradicție atât cu propria sa atitudine pe parcursul judecății, cât și cu declarațiile părții vătămate.
Astfel, în declarația de învinuit M. G. referindu-se la martorii Șahoi F. și M. I., afirmă că la momentul la care a luat banii de la D. I. nici unul dintre ei nu era prezent și că ambii martori au alergat după el la metrou și că a vorbit cu amândoi spunându-le că se duce să ia o băutură și se întoarce în gară.
Se poate observa că aceste afirmații ale inculpatului se contrazic cu declarațiile martorilor atât din faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, declarații date sub jurământ.
Astfel, conform celor relatate de partea vătămată și martori, numai ȘAHOI F. l-a urmărit în stația de metrou pe M. G., martorul M. I. rămânând alături de partea vătămată până la sosirea unui echipaj de poliție.
În faza de judecată inculpatul a refuzat să mai facă declarații în fața instanței, prevalându-se de ”dreptul la tăcere”, însă a depus totuși prin avocat un înscris intitulat ”Note de ședință”, prin care a făcut mai multe afirmații pur subiective la adresa martorilor audiați în cauză, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1, această ultimă cerință fiind modificată la același termen în momentul în care instanța i-a prezentat inculpatului condițiile de incidență ale articolului menționat.
Analizând cazierul judiciar al inculpatului depus la dosarul cauzei, instanța a constatat că acesta mai fost condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar la momentul săvârșirii prezentei fapte se află în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 alin. 1 lit. b C.P.
În drept, fapta inculpatului M. G., care la data de 02.02.2013, în jurul orelor 05,30, în timp ce se afla în incinta Gării de Nord, a amenințat-o pe partea vătămată D. I. să îi remită suma de 20 de euro și 300 de lei, după care a smuls banii din mâna victimei, profitând de faptul că acesta o ținea în brațe pe fetița sa în vârstă de patru ani, și a fugit la metrou, în scopul însușirii banilor pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c C. P., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C. P..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii are un conținut complex și este alcătuit din două activități conjugate: furtul, ca acțiune principală, și constrângerea, ca acțiune subsidiară, aceasta din urmă fiind modalitatea de înlesnire a sustragerii.
Acțiunea de furt implică luarea unui bun mobil al altuia în scopul însușirii pe nedrept. Sustragerea se poate realiza și prin fapta victimei, când aceasta este constrânsă să remită ea bunurile. Astfel, în cauză inculpatul M. G. a constrâns partea vătămată să îi dea suma de 20 de euro și 300 de lei, smulgându-i din mâna acesteia, astfel cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor și părții vătămate., luând astfel un bun al altuia în scopul însușirii pe nedrept.
Acțiunea subsidiară ce completează elementul material al infracțiunii, este reprezentată de constrângerea părții vătămate de către inculpat în scopul remiterii bunurilor.
Constrângerea este în cauză reprezentată de amenințările formulate de inculpat, de natură a crea o stare de temere persoanei vătămate, amenințări formulate atât cu privire la iminenta săvârșire a unei fapte păgubitoare îndreptate atât împotriva sa, cât și împotriva fiicei în vârstă de 4 ani care însoțea persoana vătămată. Starea de temere a fost amplificată și de dezechilibrul aparent de forță și poziție dintre inculpat – care este o persoană corpolentă, ce cunoaște foarte bine zona Gării de Nord și în mod evident diverse persoane ce frecventează zona -, și persoana vătămată – care are o constituție astenică și care avea în grijă un copil de numai 4 ani, aflându-se în imposibilitatea vădită de a se opune în mod fizic acestor amenințări.
De asemenea, constrângerea persoanei vătămate s-a exprimat și printr-un act de violență, respectiv smulgerea banilor din mâna victimei, act confirmat de declarațiile martorilor și a persoanei vătămate.
Violențele la care se referă art.211 alin.1 C.pen. ca acțiuni adiacente, nu trebuie să îmbrace, în mod necesar, una din formele prevăzute în art. 180-181 C. pen, acestea pot consta și în alte acțiuni agresive îndreptate împotriva persoanei vătămate, cum este smulgerea unei sume de bani din mână, dacă aceasta a fost de natură a-i înfrânge voința.
S-a considerat că atât amenințările proferate la adresa părții vătămate, cât și acțiunea de smulgere a banilor, respectiv circumstanțele concrete ale cauzei au fost de natură să alarmeze și să intimideze partea vătămată, pentru ca aceasta să fie constrânsă să contribuie prin fapta sa la sustragerea de către inculpat a sumei de 20 euro și 300 de lei.
Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimonial părții vătămate, bunurile de care aceasta a fost lipsită, cât și atingerea adusă integrității corporale și libertății morale, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs este dovedită prin probatoriul administrat.
Impactul psihologic pe care trebuie să îl suporte victima în momentul în care este surprinsă de o astfel de acțiune bruscă și agresivă nu poate fi decât unul extrem de puternic. Persoanei vătămate i se provoacă un sentiment puternic de panică, frică și de profundă nesiguranță, indiferent dacă a reușit sau nu să opună rezistență făptuitorului.
Instanța a considerat că o acțiune de acest gen implică, așa cum altfel rezultă și din aplicarea regulii “verbum regens”, exercitarea unei violențe atât fizice, chiar dacă nu una care să provoace vătămări evidente, cat și psihice asupra persoanei vătămate, care este pusă într-o situație lipsită de apărare.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a C.pen., prevăzând și urmărind producerea rezultatului infracțional, scopul faptei sale fiind acela de a își însuși în mod fraudulos bunul părții vătămate.
Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a integrității corporale și a urmărit producerea acestui rezultat. Astfel, la solicitarea martorilor care l-au urmărit în stația de metrou inculpatul a refuzat să înapoieze banii părții vătămate, invocând diverse motive pentru păstrarea bunurilor sustrase.
Inculpatul a sustras bunurile în scopul însușirii pe nedrept folosind în acest sens violența asupra părții vătămate prin modalitatea de smulgere bruscă a sumei de bani din mâna părții vătămate, cât și prin proferarea de amenințări și injurii îndreptate împotriva acesteia sau a fiicei sale, pentru a înlesni sustragerea și păstrarea ulterioară a bunurilor sustrase, aspecte ce rezultă din probatoriul administrat.
Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante prevăzute de art.211 alin.2 lit.c Cpen., având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în incinta Gării de Nord, loc public în accepțiunea art.152 lit.b C.pen, având în vedere că locurile publice oferă condiții favorabile sustragerii de bunuri, iar cel care sustrage bunuri într-un loc public vădește o mai mare periculozitate socială, tocmai pentru că mizează pe toate aceste condiții favorabile, inclusiv pe încrederea publică, atunci când concepe planul său infracțional.
De asemenea, calificarea faptei este dată și de întrunirea circumstanței agravante prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b. Pentru a se reține această agravantă s-a luat în calcul doar fenomenul natural al nopții, care diferă în funcție de anotimp, urmând a se aprecia în concret dacă noaptea era instalată din punct de vedere natural.
Instanța raportându-se la data și ora săvârșirii faptei, respectiv luna februarie, în jurul orelor 5.30 dimineața, a reținut că fapta a fost săvârșită în timpul nopții.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat recurs, criticând-o sub aspectul încadrării juridice a faptei, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 213 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de critica adusă precum și conform prevederilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Urmare a unei judicioase examinări a probatoriilor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei comise de inculpat, analizând latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prin raportare la datele concrete ale speței.
Astfel, probele administrate demonstrează că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată, cerându-i să remită suma de 20 euro și 300 lei, după care i-a smuls banii din mână, profitând de faptul că aceasta ținea în brațe un copil de 4 ani.
Susținerea inculpatului că sumele de bani au fost date de către acesta de bunăvoie nu se bazează pe probatoriul administrat, iar pentru a se putea reține infracțiunea de abuz de încredere, trebuia să se dovedească existența unui raport juridic civil între părți.
Din contră, din declarația martorului M. I., coroborată cu declarația părții vătămate, rezultă că anterior smulgerii banilor, a existat între părți o discuție mai aprinsă, iar după fuga inculpatului, victima părea speriată.
Pe cale de consecință, în mod corect s-a reținut infracțiunea de tâlhărie.
De asemenea, nu se impune nici reducerea pedepsei în raport de gravitatea faptei, de atitudinea procesuală a inculpatului, precum și de starea de recidivă a acestuia.
Astfel fiind, față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Va deduce prevenția inculpatului la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr.421 din data de 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul penal nr._ .
Deduce prevenția inculpatului de la 04 februarie 2013 la 02 august 2013.
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuielile judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică astăzi 02 august 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. L. P. DUMITRIȚA N. A.
GREFIER
D. T.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. D.I. M. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
