Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2102/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2102/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 2102/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ Nr.2102/R
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. B.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: C. B.
. . . . . . . . .
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata C. M.împotriva încheierii de ședință din data de 01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată C. M. personal, în stare de arest, asistată de avocat B. L. care substituie apărătorul ales doamna avocat L. F. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se că s-a depus la dosar, ca urmă, recursul declarat de inculpata C. M. împotriva încheierii de ședință din 01.11.2013 pronunțată de Secția a II-a penală - Tribunalul București.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentei inculpate C. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond punerea în libertate a inculpatei, arătând că motivarea primei instanțe este generică.
Urmează a se avea în vedere că inculpata are un domiciliu stabil, are o stare de sănătate precară, aspect care rezultă din actele depuse la dosar, în acest sens apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art.136 pct.8 C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii atacate ca legală și temeinică sub toate aspectele, apreciind că nu au încetat să subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite cerințele art.148 lit.f C.p.p., în raport de gravitatea faptelor comise și numărul mare al actelor materiale., dar și faptul că inculpata a săvârșit fapta în stare de recidivă prev.de art.37 lit.a C.p.
Recurenta inculpată C. M., având ultimul cuvânt, precizează că acea condamnare pentru care se reține recidiva este aplicată pentru o faptă săvârșită cu 10 ani în urmă. Mai arată că nu este vinovată pentru comiterea faptelor din prezenta cauză.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1.11.2013, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art. 3002 Cpp rap. la art. 160b alin.1 și 3 Cpp a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C. I. ROBER (arestat în baza M.A.P.Nr.172/UP/27.06.2013 emis de Tribunalul București - Secția I Penală,) și C. M. (arestată în baza M.A.P.Nr.173/UP/27.06.2013 emis de aceeași instanță), respingându-le, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Judecătorul fondului a opinat că a analizat, ca instanță de judecată investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii, precum și împrejurarea dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și, eventual, existența unor noi temeiuri care să justifice privarea de libertate.
Din această perspectivă, prima instanță a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p.
Totodată, s-a constatat că există probe din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților reglementate de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, s-a observat că acesta rezultă din gravitatea, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpaților, precum și efectele psihologice ale distribuirii drogurilor asupra colectivității, existând temerea că, odată puși în libertate, ar constitui un pericol concret deosebit de ridicat pentru ordinea publică și și-ar relua activitatea infracțională, fiind îndeplinite disp. art. 148 al. 1 lit. f Cod de procedură penală.
Cu privire la cererile formulate de inculpații C. M. și C. I. R., prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conf. disp. art.139 C.p.p., în susținerea cererii inculpații arătând că nu se mai mențin temeiurile inițiale avute în vedere la luarea acestei măsuri, motivat de faptul că inculpata C. M. are grave probleme de sănătate, că nu a recunoscut comiterea faptei precum și faptul că la momentul arestării avea un loc de muncă, iar inculpatul C. I. faptul că la domiciliul acestuia nu s-au găsit droguri, că are doi copii minori în întreținere, iar bunul mers al procesului penal nu va fi împiedicat prin punerea în libertate a acestora, s-a apreciat că acestea nu sunt de natură să conducă la ideea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel încât, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului având în vedere disp. art. 148 C.p.p. rap. la art. 143 C.p.p.
Încheierea a fost recurată de inculpata C. M., pentru motivele susținute oral de avocatul său ales și consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, Curtea, în baza propriei analize a datelor cauzei și similar primei instanțe, consideră că există dovezi suficient de convingătoare care mențin la un nivel suficient de rezonabilitate presupunerea legitimă că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 3345/D/P/2012 din 23.07.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cp, săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 lit.a Cp.
De asemenea, este corectă și aprecierea că, de la momentul arestării sale nu a intervenit niciun element de fapt sau de drept care să înlăture această bănuială, aspectele învederate de inculpată ca temei al înlocuirii măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sunt preexistente și evaluate de instanța de judecată care a fost învestită cu luarea acestei măsuri.
Din analiza strict criminologică a probelor deja existente la dosar reiese și menținerea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta pentru comunitate judecarea în stare de libertate a acesteia și care nu s-a estompat prun trecerea timpului.
În consecință, cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856 alin.3 Cpp, Curtea, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cpp, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C. M. împotriva încheierii de ședință din 01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 13.
Obligă inculpata la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. E. B. I. C. B. F. V.
GREFIER,
C. B.
Red. A.E.B./Dact. P..A.M.. 2 ex./26.11.2013
Tribunalul București S a II-a: jud.: B. M.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
