Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 697/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 697/2015

DOSAR NR._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.697

Ședința publică din data de 15.05.2015

Curtea constituită din:

Președinte: D. D.

Judecător: G. R.

Grefier: I. C. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..

Pe rol, se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul R. I. împotriva Sentinței penale nr. 134/17.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București, din Dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 06.05.2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta Decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod de procedură penală, a amânat succesiv pronunțarea la data de 13.05.2015 și la data de 15.05.2015, astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 134/17.03.2015, Judecătoria Sectorului 2 București în temeiul art. 125 rap. la art. 114 alin. 2 lit. b NCP dispune față de inculpatul R. I. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 NCP cu aplic. art. 113 și urm.

În temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 424/29.04.2013 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin neapelare și a înlocuit pedeapsa aplicată inculpatului cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe perioada de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 22 alin. 4 lit. a din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal a aplicat inculpatului măsura educativă cea mai grea, și anume măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 127 C.p. rap. la at. 72 C.p. a computat din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ măsura reținerii inculpatului pe o perioadă de 15 ore și 39 minute, începând cu data de 10.06.2014 până la data de 11.06.2014, ora 12.30.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 215 ind. 1 C.p. a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat.

A constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză.

În baza art. 19 și 25 CPP rap. la art. 397 CPP rap. la art. 1349, art. 1357, 1381 și 1385 C.civ C.civ a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă M. L. N. și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 1000 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul 398 raportat la art. 274 alin. 1 CPP a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei, cheltuielile judiciare către stat

În baza art. 274 alin. 1 teza finală CPP onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, avocat D. S., în cuantum total de 300 de lei, fiind avansat din fondurile speciale alocate de Ministerul Justiției și au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul emis la data de 13.08.2014 în dosarul penal nr. 7972/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului R. I., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 113 alin. 3 C.p.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 31.05.2014 în jurul orelor 16.30, inculpatul R. I. se afla în Piața Floreasca și observând-o pe persoana vătămată, M. L. N. care avea asupra sa o plasă din plastic de culoare deschisă conținând mai multe produse alimentare, a urmărit-o pe aceasta pe traseul de la ieșirea din complexul comercial până pe .. 13, sector 2, unde inculpatul, în timp ce persoana vătămată încerca să deschidă poarta de acces către curtea imobilului, a deposedat-o prin smulgere pe persoana vătămată M. L. N. de un portofel conținând suma de 1000 de lei precum și acte de identitate, după ce în prealabil a încercat să îi smulgă din mână acesteia sacoșa din plastic, moment în care o toartă a sacoșii s-a rupt, iar cumpărăturile împreună cu o plasă albă în care se afla portofelul au căzut pe jos. După ce a sustras portofelul, inculpatul a fugit de la fața locului îndreptându-se înspre . Comercial Floreasca.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal din data de 31.05.2014 privind deplasarea organelor de poliție din cadrul Secției 6 Poliție pe . ca urmare a sesizării de către persoana vătămată M. L. N. (fila 11); proces- verbal de cercetare la fața locului din data de 31.05.2014 și planșa fotografică aferentă(filele 18- 21); proces- verbal din data de 31.05.2014 (fila 22);proces- verbal de identificare camere de supraveghere din data de 04.06.2014 (fila 24);proces- verbal predare imagini (fila 27);proces- verbal predare imagini din data de 10.06.2014 (fila 35);proces- verbal predare imagini din data de 06.06.2014 (fila 39); proces- verbal din data de 10.06.2014 privind vizionarea imaginilor video, respectiv planșă fotografică aferentă (filele 41- 55); proces- verbal cosnemnare declarație a martorului U. Florența din data de 10.06.2014, respectiv declarația martorului U. Florența din data de 10.06.2014 (filele 57- 62); declarație persoana vătămată M. lenuța N. din data de 10.06.2014;proces- verbal de consemnare a declarației orale date de R. I. la data de 10.06.2014 (filele 93- 95);declarații inculpat R. I. din data de 10.06.2014, 11.06.2014, 01.07.2014 (filele 69-73 ; 98- 101); declarație martor U. E. din data de 01.07.2014; proces- verbal din data de 10.06.2014 privind prezentarea inculpatului la Secția 6 – Poliție; proces- verbal din data de 10.06.2014 privind depistarea inculpatului R. I. în zona Pieței Floreasca;patru Cd-uri ( filele 28, 32, 36, 40); cazier judiciar.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 23.09.2014, în temeiul art. 346 alin. 1, 2 NCPP rap. la art. 342 NCPP, judecătorul de cameră preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea dată, a constată legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul emis la data de 13.08.2014 în dosarul penal nr. 7972/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecării cauzei față de inculpatul R. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 113 alin. 3 C.p.

În circumstanțiere, inculpatul a depus la dosar înscrisuri medicale din care reieșea că suferă de afecțiuni de natură psihică.

Prin încheierea din data de 16.12.2014, cu motivarea din cuprinsul încheierii, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea stabiririi existeneței discernământului inculpatuluzi la data comiterii faptei deduse judecății.

Răspunzând solicitării instanței, în cauză s-a întocmit de către INML „M. Minovici” raportul de expertiză medico – legală psihiatrică nr. A_, potrivit căruia inculpatul avea discernămânntul păstrat în legătură cu fapta dedusă judecății.

În ședința publică 24.02.2015, instanța a dispus citirea actului de sesizare și a adus inculpatului la cunoștință învinuirea.

Inculpatul a precizat că recunoaște comiterea faptei, că își însușește actul de sesizare și mijloacele de probă administrate în cauză, după care s-a procedat la audierea acestuia, declarațiile sale prin care a recunoscut deplin comiterea faptelor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

În cauză nu s-a solicitat administrarea de probe noi în afara celor administrate pe parcursul urmăririi penale.

În vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatului și verificării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, ca urmare a dispoziției instanței, la dosar a fost comunicate fișa sa de cazier judiciar și sentința penală nr. 424/29.04.2013 a Judecătoriei sector 1 București.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate anterior, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat, precum și declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal prin care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare.

În drept, fapta reținută în sarcina inculpatului R. I., constând în aceea că la data de 31.05.2014, ora 16.30, în timp ce se afla pe ., sector 2, a deposedat-o pe partea civilă M. L. N., prin smulgere, de o sacoșă din plastic ce conținea produse alimentare, un portofel conținând aproximativ suma de 1000 de lei precum și actele de identitate ale acesteia, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tălhărie prev. de art. 233 alin.1 din C.pen. cu aplicarea art. 113 alin. 3 din C.pen., având în vedere că la data comiterii faptei, inculpatul R. I. era minor.

La individualizarea judiciară a măsurii educative aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia – în mod premeditat, prin acte de violență fizică (smulgerea), persoana vizată de inculpat (persoană de sex femeiesc, în vârstă), consecințele acesteia (deposedarea de bunuri), persoana inculpatului – persoană care a perseverat în activitatea infracțională, suferind anterior alte condamnări, atitudinea sinceră manifestată de acesta pe parcursul procesului penal.

În raport de considerentele ce preced, în temeiul art. 125 rap. la art. 114 alin. 2 lit. b NCP a dispus față de inculpatul R. I. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 NCP cu aplic. art. 113 și urm.

Întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere dispuse anterior, în temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 424/29.04.2013 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin neapelare și a înlocuit pedeapsa aplicată inculpatului cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe perioada de 2 ani și 6 luni.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul R. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivul de apel al Parchetului vizează nelegalitatea hotărârii judecătorești sub aspectul deducerii măsurilor preventive fără respectarea dispozițiilor art. 127 Cod penal și art. 278 Cod procedură penală.

Inculpatul R. I. a solicitat reducerea duratei de 3 ani a măsurii educative privativă de libertate a internării într-un centru de detenție, față de atitudinea de recunoaștere și regret a infracțiunii de tâlhărie calificată, pentru care a fost trimis în judecată.

Examinând sentința atacată în raport de motivul de apel invocat, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la data de 24.03.2015, instanța de fond s-a sesizat din oficiu cu privire la înlăturarea omisiunii vădite, reținute prin minuta sentinței penale nr. 134/17.03.2015, constatând în temeiul art. 278 Cod procedură penală că inculpatul R. I. a fost reținut în cauză de la 10.06.2014 la 11.06.2014.

Îndreptarea erorii materiale este mijlocul prin care este corectată eroarea materială dintr-un act procesual sau procedural.

Potrivit art. 127 rap. la art. 72 Cod penal, instanța se pronunță asupra măsurilor educative privative de libertate, iar dispozițiile art. 71 - 73 se aplică în mod corespunzător.

Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 421 pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.

Va desființa, în parte, sentința apelată și rejudecând, în fond:

Va înlătura dispoziția privind înlăturarea omisiunii vădite realizată prin încheierea din camera de consiliu din data de 24.03.2015 și din dispozitivul sentinței apelate.

În temeiul art.127 Cod penal rap. la art.72 Cod penal va computa din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ măsura reținerii inculpatului R. I. pe o perioadă de 15 ore și 39 minute, începând cu data de 10.06.2014 până la data de 11.06.2014 ora 12:30.

Cu privire la apelul declarat de către inculpatul R. I., Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 125 alin. 2 Cod penal măsura educativă a internării într-un centru de detenție se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

În raport de aceste dispoziții și de gravitatea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 113 și urm. Cod penal, săvârșită de către inculpatul R. I., cât și de antecedența sa penală, concretizată în revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 424/29.04.2013 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin neapelare și a incidenței dispozițiilor art. 22 alin. 4 lit. a din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, privind Codul penal, Curtea constată că, judecătorul instanței de fond a stabilit în mod corect durata de 3 ani a măsurii educative privativă de libertate a internării într-un centru de detenție.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R. I. împotriva aceleași sentințe.

Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.134/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.

Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând, în fond:

Înlătură dispoziția privind înlăturarea omisiunii vădite realizată prin încheierea din camera de consiliu din data de 24.03.2015 și din dispozitivul sentinței apelate.

În temeiul art.127 Cod penal rap. la art.72 Cod penal compută din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ măsura reținerii inculpatului R. I. pe o perioadă de 15 ore și 39 minute, începând cu data de 10.06.2014 până la data de 11.06.2014 ora 12:30.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R. I. împotriva aceleași sentințe.

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D. D.G. R.

GREFIER

I. C. M.

Red. G.R.

Dact.G.P.

4 ex.

Red. T.F. C. – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI