Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 702/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 702/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 702/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.702/A
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: G. R.
GREFIER: I. C. M.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de inculpatul P. V.-A. împotriva sentinței penale nr.233/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 06.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.391 alin.1 Cod de procedură penală, a amânat succesiv pronunțarea la data de 13.05.2015 și la data de 15.05.2015, astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.233 din 18 martie 2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 3 București l-a condamnat pe inculpatul P. V. A. (fiul lui M. și M., născut la data de 25.09.1990 în București, C.N.P._, domiciliat în București, .. D. nr.42, sector 3, cetățean român, studii medii, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale), în baza art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.penală rap. la art.61 alin.2 și 4 lit.c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, la 1.800 lei amendă penală (180 zile amendă).
În baza art.22 alin.4 din Legea nr.187 /2012 cu aplic. art.129 alin.2 lit.d Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.233/30.03.2011 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011, pedeapsă ce a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 9 luni, majorată cu 1 lună, în final măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 10 luni.
În baza art.72 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa pronunțată perioada reținerii de la data de 23.07.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 30.08.2013, în jurul orei 10:40,inculpatul P. V. A. a condus autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe . 3, din direcția . . oprit pentru control de un echipaj de poliție, s-a constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, ocazie cu care a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la I.N.M.L. unde i s-au recoltat 2 probe biologice la orele 12:35 și 13:35, rezultând următoarele valori ale alcoolemiei: 1,75 g%o la prima recoltare, la ora 12:35 și 1,55 g%o la a doua recoltare.
La reținerea acestei situații de fapt, instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în fața instanței, respectiv: procesul verbal de depistare, declarațiile inculpatului, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, procesul verbal de recoltare probe biologice, raportul de expertiză medico-legală nr.565/i/2014, precum și declarațiile martorului Jereb M..
Astfel, în fața instanței de fond inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.375 rap. la art.396 alin.10 Cod pr.penală, menținând declarațiile date anterior în cauză în cursul urmăririi penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a declarat că le cunoaște și le însușește.
Din procesul-verbal de depistare a rezultat că la data de 30.08.2013, ora 10:40, după ce condusese autoturismul Renault Megane cu nr.de înmatriculare_ pe . V. A. a fost testat cu aparatul etilotest, marca Drager ., nr. 0154, iar la poziția_, acesta a arătat o valoare de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie a rezultat că inculpatul P. V. A. prezenta o alcoolemie de 1,75 g%o la prima recoltare, la ora 12:35 și de 1,55 g%o la a doua recoltare, la ora 13:35.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 5651/i/2014 a rezultat că la momentul evenimentului rutier, 30.08.2013, ora 10:40, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de circa 2,10-2,15 g%o, în funcție de ritmul individual de absorbție a alcoolului în organism.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. V. A., care la data de 30.08.2013 a condus autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe ., având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,10 - 2,15 g%0., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Instanța a constatat că inculpatul P. V. A. a fost condamnat prin sentința penală nr.233/30.03.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2011, în minorat, la 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și a săvârșit fapta dedusă judecății în cauză la data de 30.08.2013 în perioada definitivării termenului de încercare, fiind aplicabile dispozițiile art.22 alin.4 din Legea nr.187/2012 cu aplic. art.129 alin.2 lit.d Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Având în vedere că de la data comiterii faptei până la judecarea cauzei a intervenit o lege penală nouă, instanța a aplicat legea penală mai favorabilă, conform art.5 Cod penal, apreciind că noua lege este mai favorabilă întrucât prevede și pedeapsa alternativă a amenzii.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 Cod penal, pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și incidența art.396 alin.10 Cod pr.penală, respectiv reducerea limitelor pedepsei cu o treime în cazul pedepsei închisorii sau cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.
În raport de acestea, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, instanța a apreciat că pedeapsa alternativă a amenzii, respectiv 1.800 lei amendă penală echivalentul a 180 zile amendă, este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Instanța a apreciat că pedeapsa aplicată este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării.
Totodată, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul provine dintr-o familie organizată, a avut loc de muncă la momentul săvârșii faptei, are studii superioare, a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârșirea faptei, conturându-se astfel o bună moralitate a inculpatului și o bună conduită a acestuia în societate, anterior săvârșirii faptei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, inculpatul P. V. A., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea sentinței pronunțate în cauză și rejudecând, în fond, redozarea pedepsei și păstrarea modalității de executare din condamnarea anterioară.
În motivarea orală a apelului inculpatul, prin apărătorul ales, arată că fapta din cauză este doar o greșeală, a recunoscut integral acuzația, a regretat săvârșirea faptei, pedeapsa anterioară fiind săvârșită în stare de minoritate. În privința circumstanțelor personale, menționează că este angajat, fiind mecanic auto, în curând va fi tată, iar pedeapsa își va atinge scopul prin menținerea beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul-inculpat P. V.-A., cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 Cod pr.penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpatul P. V.-A. în condițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală, împrejurare care exonerează Curtea de a mai analiza situația de fapt.
Critica inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei este nefondată, în condițiile în care prima instanță i-a aplicat sancțiunea alternativă cea mai blândă și într-un cuantum minim.
Pe de altă parte potrivit art.22 alin.4 teza a II-a din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Codului penal “dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin.(2) sau (3), după care….dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art.129 alin.(2) din Codul penal”.
Situația juridică a apelantului-inculpat se circumscrie ipotezei din textul menționat, astfel că în mod corect prima instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 9 luni închisoare și a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educative, pe care a sporit-o cu minimul de o lună cerut imperativ de dispozițiile art.129 alin.2 lit.d Cod penal.
Pentru acest considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, soluție în raport de care, în temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. V.-A. împotriva sentinței penale nr.233/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr. _ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală, obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. G. R.
Grefier,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.4/09.07.2015
Judecătoria sector 3 București – judecător A. U.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 695/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
