Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1037/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1037/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 1037/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1037/A
Ședința publică din data de 22 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de inculpatul C. R. împotriva sentinței penale nr.585/F din data de 02 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului I București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul inculpat C. R., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat Romanoschi R., conform împuternicirii avocațiale nr._/29.08.2014, (aflată la fila 10 dosar), lipsă fiind intimata parte vătămată C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelantul inculpat depune la dosarul cauzei un memoriu pentru a fi avut în vederea la soluționarea cauzei.
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat C. R. arată că nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței de apel, precizând că își menține declarația formulată în cursul judecății în primă instanță.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului inculpat C. R., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecând cauza, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală apelată este prea mare în raport cu fapta săvârșită.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Susține că în cauză s-a făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, având în vedere gravitatea faptei săvârșite precum și faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat și în Germania pentru o infracțiune de viol și vătămare corporală.
Apelantul inculpat C. R., personal, în ultimul cuvânt, susține că pentru fapta pe care a comis-o în Germania a fost judecat și condamnat iar pedeapsa care i-a fost aplicată a executat-o tot în Germania.
Referitor la fapta pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, consideră că pedeapsa care i-a fost aplicată este mult prea mare, având în vedere că nu a folosit spray paralizant, nu a sustras nici un bun ci doar a împins-o pe partea vătămată.
Curtea, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 585/02.07.2014, Judecătoria Sectorului 1 București în baza art. 386 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen., în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., art. 43 alin. 5 C.pen.
În baza art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., art. 43 alin. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. a condamnat pe inculpatul C. R. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de tentativă la tâlhărie calificată în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 67 alin. 2 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. a interzis inculpatului ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 09.03.2014 la zi.
În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. a luat act că persoana vătămată C. F. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
In baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, care se va realiza conform disp. art. 7 alin. 3 din acelasi act normativ.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea probelor administrate la urmărirea penală – motivat de faptul că inculpatul, la termenul din 30.06.2014 și-a recunoscut vinovăția în fața instanței și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 374 – 375 Cod procedură penală – instanța de fond a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei că, la data de 08.03.2014, în jurul orei 19.00, inculpatul C. R. a pătruns in magazinul M. Image situat în București, ., sector 1 și a încercat să sustragă un produs alimentar, după care a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate C. F., pentru a-și asigura scăparea.
Din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate C. F. cu cele ale martorei D. M. F., rezultă că în seara zilei de 08.03.2014, în jurul orei 19,00, inculpatul C. R. a intrat în magazinul M. Image situat în București, ., sector 1, îndreptându-se către raionul în care se găseau produse lactate și a luat un produs pe care l-a introdus sub paltonul pe care îl purta. Inculpatul a fost observat de către una dintre angajatele magazinului, martora D. M. F., care i-a atras atenția inculpatului să lase produsul pe raft, solicitându-i în același timp colegei sale, persoana vătămată C. F., să cheme firma de pază.
În continuare, martora D. M. F. i-a cerut inculpatului să rămână în magazin, pentru că a fost solicitată intervenția agenților de pază, iar persoana vătămată a blocat cu zăvorul ușa de acces în magazin, întrucât a observat că inculpatul intenționează să fugă.
Tot din declarațiile persoanei vătămate C. F. și a martorei D. M. F. rezultă că inculpatul C. R. a lăsat produsul pe raft și a încercat să părăsească incinta magazinului, iar în momentul în care a observat că angajatele i-au blocat accesul, a lovit-o cu pumnul în zona feței pe persoana vătămată și a scos un spray paralizant pe care îl avea asupra sa, pulverizând substanța iritantă în direcția acesteia. În aceste condiții, inculpatul a reușit să părăsească magazinul, fiind însă prins de către organele de poliție la scurt timp de la săvârșirea faptei, cu această ocazie fiind găsite mai multe produse alimentare asupra sa, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare.
Astfel cum reiese din procesele-verbale încheiate în acest sens, atât persoana vătămată C. F., cât și martora D. M. F., l-au recunoscut pe inculpatul C. R., ca fiind persoana care în data de 08.03.2014, în jurul orei 19.00, a incercat să sustragă un produs alimentar din magazinul M. Image situat în București, ., sector 1, exercitând de acte de violență asupra persoanei vătămate C. F. pentru a-și asigura scăparea.
Declarațiile persoanei vătămate și a martorei se coroborează cu procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere aflate în incinta magazinului, care confirmă situația de fapt expusă anterior.
Intenția inculpatului de a-și însuși produsul alimentar fără a-l plăti rezultă din acțiunea acestuia de a introduce bunul sub paltonul pe care îl purta.
De asemenea, folosirea de către inculpatul C. R. a unui spray paralizant este dovedită și de fișa de diagnostic emisă de Spitalul Elias, care atestă leziunile oculare suferite de persoana vătămată. Martora D. M. F. nu a suferit vreo vătămare ca urmare a folosirii de către inculpat a spray-ului paralizant.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C. R. a avut o poziție procesuală nesinceră, negând faptul că a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate. De asemenea, acesta a susținut că sprayul folosit împotriva acesteia s-a declanșat accidental, în buzunar.
Aceste susțineri ale inculpatului sunt în contradicție cu întreg materialul probator administrat în cauză, dar și cu poziția avută de inculpat în fața instanței de judecată, când a recunoscut fapta, astfel cum este expusă în actul de sesizare, solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen.
În drept, instanța a analizat, in prealabil, in baza art. 386 C.p.p., cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, de schimbare a încadrarii juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen., în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., art. 43 alin. 5 C.pen.
Astfel, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 115/24.03.2011 a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare, în temeiul art. 149 rap. la art. 145 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală din data de 06.06.2008 a Tribunalului Districtual Landgericht Koln, rămasă definitivă la data de 20.05.2009, prin care inculpatul C. R. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă agravată, privare de libertate și vătămare corporală prevăzute de Codul penal german. Prin aceeași sentință, instanța a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, durata arestării preventive, precum și perioada executată, din data de 25.10.2007 la 12.02.2008 și de la 28.04.2008 la zi.
La data de 13.04.2011, inculpatul a fost liberat condiționat și expulzat în România. Așadar, inculpatul a executat în mod efectiv aproximativ 3 ani și 3 luni închisoare până la data liberării condiționate, rămânând un rest neexecutat de aproximativ 2 ani și 9 luni închisoare, astfel încât pedeapsa de 6 ani închisoare a fost considerată ca executată în cursul lunii ianuarie 2014.
În aceste condiții, instanța a constatat că infracțiunea dedusă judecății, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, a fost comisă după considerarea ca executată, dar mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare, a pedepsei de 6 ani închisoare dispusă prin sentința penală din data de 06.06.2008 a Tribunalului Districtual Landgericht Koln, Germania, rămasă definitivă la data de 20.05.2009, recunoscută prin sentința penală nr. 115/24.03.2011 a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare, fiind astfel îndeplinite condițiile recidivei postexecutorii.
În consecință, în baza art. 386 C.p.p., instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen., în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., art. 43 alin. 5 C.pen.
Astfel, fapta inculpatului C. R., care la data de 08.03.2014, în jurul orei 19.00, a pătruns in magazinul M. Image situat în București, ., sector 1 și a încercat să sustragă un produs alimentar, după ce a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate C. F., pentru a-și asigura scăparea, întrunește sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie, fapta prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap la art. 233 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. a, d C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., art. 43 alin. 5 C.pen.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, comiterea faptei în timpul nopții, prin utilizarea unui spray paralizant și prin lovirea persoanei vatamate cu pumnul in zona fetei, elemente ce denota o îndrazneala deosebita.
De altfel, instanța a apreciat că gravitatea faptei este determinată în proporție covârșitoare de actele de violență exercitate asupra persoanei vătămate, care erau apte să producă urmări serioase asupra integrității corporale a acesteia. Faptul că bunul pe care inculpatul avea intenția de a-l sustrage are o valoare redusă nu diminuează decât în foarte mică măsură gradul de pericol generat de fapta comisă, având în vedere actele de violență realizate de inculpat asupra persoanei vătămate pentru a-și asigura scăparea.
Totodată, faptul că inculpatul avea asupra sa un spray paralizant, pe care nu a ezitat să-l folosească, denotă că actele de violență exercitate asupra persoanei vătămate nu au avut un caracter spontan, inculpatul pătrunzând în magazin cu intenția de a sustrage bunuri și fiind pregătit să utilizeze acest dispozitiv în situația în care va fi surprins de angajații magazinului, ceea ce s-a și întâmplat. Toate aceste elemente conturează o personalitate violentă a inculpatului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta este recidivist, suferind în trecut multiple condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva unor valori sociale diferite, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, ceea ce relevă perseverență în încălcarea legii penale, pedepsele aplicate anterior neavând aptitudinea de a determina îndreptarea acestuia. De asemenea, predispoziția inculpatului la săvârșirea unor infracțiuni de violență este relevată și de condamnarea suferită de inculpat prin sentința penală din data de 06.06.2008 a Tribunalului Districtual Landgericht Koln, Germania, rămasă definitivă la data de 20.05.2009, prin care inculpatul C. R. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă agravată, privare de libertate și vătămare corporală prevăzute de Codul penal german.
În beneficiul inculpatului s-a reținut faptul că a avut o atitudine procesuală corespunzătoare în faza de judecată, recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa.
În privința limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, infracțiunea de tâlhărie calificată dedusă judecății se sancționează cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani, limite care se păstrează în urma aplicării succesive a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de disp. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 43 alin. 5 C.pen.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea față de inculpatul C. R. a unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 3 ani și 6 luni, aceasta fiind aptă să îndeplinească scopul preventiv și pe cel punitiv al sancțiunilor penale.
În privința pedepselor complementare și accesorii, instanța a reținut că potrivit art. 67 alin. 2 C.pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Având în vedere că art. 234 C.pen. prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, în baza art. 67 alin. 2 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, în baza art. 65 alin. 1 C.pen. a interzis inculpatului ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. pe perioada executării pedepsei principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. R. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând stabilirea unui cuantum mai redus, față de împrejurările comiterii faptei, fapta rămânând în faza tentativei.
Curtea, examinând potrivit art.420 Cod procedură penală apelul inculpatului, probele administrate, criticile formulate, cum și din oficiu, constată că acesta este întemeiat.
Sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei reținute de instanța de fond, se constată că s-a făcut o temeinică examinare a probelor administrate, coroborate cu declarațiile inculpatului, de recunoaștere a vinovăției, fiind stabilite, dincolo de orice îndoială, împrejurările comiterii faptelor și vinovăția inculpatului.
Având în vedere limitele de pedeapsă potrivit încadrării juridice din noua lege penală, împrejurările comiterii faptei – care a rămas în faza tentativei, poziția procesuală sinceră a inculpatului, se constată că o pedeapsă redusă la 2 ani și 6 luni închisoare (față de 3 ani și 6 luni), corespunde într-o mai mare măsură criteriilor art.74 Cod penal, împrejurărilor cauzei, necesității de îndreptare a inculpatului, chiar dacă acesta este recidivist postexecutoriu.
Așa fiind, urmează a admite apelul inculpatului, potrivit art.421 pct.2, lit.a Cod procedură penală și a desființa sentința doar în limitele ce preced.
Potrivit art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, va deduce prevenția inculpatului de la data de 09.03.2014 până la zi.
Urmează a face aplicarea art.275 alin.3 și art.272 alin.1, 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul C. R. împotriva Sentinței penale nr.585/F din data de 02 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.32 alin.1 rap. la art.233 corob. cu art.234 alin.1 lit.a, d cu aplic. art.41 alin.1 în ref. la art.43 alin.5 din Codul penal și cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, în stare de recidivă postexecutorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 09 martie 2014 până la zi.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. S. C. V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. N.S.
Dact. G.P.
2 ex.
Red. A. P. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1093/2014. Curtea de... → |
|---|
