Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 167/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 167/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 167
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. C. D.
GREFIER – O. I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCURESTI a fost reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul B. C. împotriva încheierii de ședință din data de 11.03.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 martie 2015,când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2015, Tribunalul Ialomița, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat că instanța este legal sesizată prin Rechizitoriul nr. 499/P/2013 din data de 18.12.2014 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița privind pe inculpatul B. C., fiul lui M. și V., născut la data de 22.08.1969, în ., domiciliat în mun. S., ., ., jud. Ialomița, posesor al CI, ., nr._, CNP_ căsătorit studii profesionale, trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea nr.241/2005 și art. 9 alin 1 lit.b, din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin 1 cod penal.
A constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză privind inculpatul B. C.. A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul B. C. (date) privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.449/P/2013 întocmit la data de 18.12.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul Ialomița inculpatul B. C., a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de: art.4 din Legea nr.241/2005 și art.9 alin 1 lit.b, din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.35 alin 1 cod penal.
S-a reținut că fapta inculpatului B. C., care în calitate de asociat unic și administrator al . S. în cursul lunilor ianuarie –februarie 2014, a refuzat în mod nejustificat să prezinte organelor fiscale documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor fiscale, deși a fost somat în mod legal în acest sens prin transmiterea invitației nr._/23.01.2014 și a luat în mod nemijlocit cunoștință de aceasta prin semnătura aplicata în calitate de destinatar pe confirmarea de primire în data de 30.01.2014.
Totodată, în perioada aprilie 2012 – iunie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în scopul diminuării cuantumului obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în calitate de administrator al ., nu a înregistrat în evidența contabilă a societății un nr. de 12 facturi fiscale de achiziții cereale de la 3 furnizori și un nr. de 111 facturi fiscale de livrare cereale către un nr. de 13 parteneri comerciali, ocazie cu care a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală 291.120 lei, din care suma de 219.665 lei reprezintă impozit pe profit și suma de 71.455 lei reprezintă TVA de plată.
Actul de sesizare a instanței de judecată cuprinde mențiunile prevăzute de art.328 Cod procedură penală, respectiv fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și, în mod corespunzător, mențiunile prevăzute la art. 286 alin. 2 Cod procedură penală, datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, măsuri asigurătorii, măsuri preventive luate în cauză, cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei.
La data de 09.01.2015 inculpatul, prin avocat, a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în temeiul art.344 al.2 Cod pr.penală.
Astfel, a solicitat a se constata că inculpatul a invocat încă de la prima declarație dată faptul că nu a urmărit să se sustragă controlului fiscal și nici îndeplinirii obligațiilor fiscale și a arătat că toate actele contabile și evidența contabilă au fost la martora B. M. –S., cea cu care a avut o convenție de prestări servicii contabile, convenție încheiată verbal.
Organele de cercetare penală au dat dovadă de superficialitate și nu au efectuat percheziție domiciliară și la martora B.. Aceasta este o gravă neregulă în legătură cu administrarea probatoriilor și cu legalitatea și temeinicia efectuării actelor procesuale în faza de urmărire penală.
A mai arătat că a depus deciziile privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA, ambele emise în anul 2013, precum și bilanțul depus pentru anul fiscal 2013, pentru societatea Ianprod Agro SRL. Organele de urmărire penală aveau obligația să administreze probe atât împotriva inculpatului, cât și în favoarea acestuia.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 346 cod prc. Penală, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei la P., în vederea readministrării probatoriului și a refacerii actului de sesizare în condițiile legii, care, potrivit art.344 al.4 Cod pr.penală, a răspuns în scris acestor cereri formulate de inculpat, solicitând respingerea lor.
Judecătorul de cameră preliminară, a constatat că cererile și excepțiile invocate de inculpat sunt neîntemeiate, întrucât obiectul procedurii nu include aspecte legate de aprecierea și evaluarea probelor. S-a apreciat că aceste chestiuni sunt atributul exclusiv al instanței de judecată care exced procedurii camerei preliminare și nu pot conduce la restituirea cauzei la procuror.
Totodată, judecătorul a apreciat că nici din oficiu nu se impune ridicarea unor asemenea excepții, fiind respectate disp. art.328 Cod pr.penală privind cuprinsul rechizitoriului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul B. C., care, prin avocatul său, a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea încheierii atacate și, în consecință, admiterea cererii înlocuirii măsurii arestului preventiv cu una dintre măsurile prev. de art. 202 alin. 4 C.pr.pen., respectiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, precizând că se află în stare de arest preventiv de aproape 4 luni de zile, în condițiile în care el nu este recidivist, iar infracțiunile reținute în sarcina sa sunt două infracțiuni de evaziune fiscală.
A apreciat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a efectuat o analiză corectă a situației inculpatului în raport cu disp. art. 242 alin. 2 C.pr.pen., menționându-se faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, precum și împrejurarea că există indicii temeinice cu privire la existența faptelor și a vinovăției inculpatului care decurg chiar din recunoașterea inculpatului.
A susținut că aceste împrejurări, prin ele însele, nu sunt de natură să conducă la concluzia că se impune menținerea măsurii arestării preventive.
A solicitat să se aibă în vedere faptul că, așa cum s-a pronunțat în Recomandarea nr. 11/1980 Comitetul de miniștri ai Europei, detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a crede că există unul sau mai multe dintre pericolul de a se sustrage cercetării judecătorești, cel de obstrucționare a cursului justiției, ori acela ca inculpatul să comită o nouă infracțiune gravă. Însă, în raport de aceste aspecte, nu există nici un indiciu că inculpatul s-ar alfa într-o asemenea ipostază.
Inculpatul a mai arătat că, în Cartea V. privind aplicarea legislației Uniunii Europene referitoare la detenție în cadrul justiției penale adoptată în anul 2011 de Comisia Europeană, se menționează că arestarea preventivă se aplică numai atunci când s-a ajuns la concluzia că toate celelalte măsuri sunt insuficiente.
De asemenea, inculpatul a arătat că, pe tot parcursul procesului penal, nu a avut o poziție de obstrucționare a justiției, situația prezentă datorându-se contabilei, vina sa constând doar în faptul că nu a încheiat un contract de prestări servicii cu acea contabilă pentru a-i ține evidențele contabile.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind fondată, în considerarea următoarelor argumente:
Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2015, Tribunalul Ialomița, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat că instanța este legal sesizată prin Rechizitoriul nr. 499/P/2013 din data de 18.12.2014 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița privind pe inculpatul B. C.,, trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea nr.241/2005 și art. 9 alin 1 lit.b, din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin 1 cod penal si a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul B. C. (date) privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar Curtea a reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat în urmă cu 4 luni de zile, in aceste condiții apreciindu-se că se impune a se analiza dacă măsura arestării preventive se mai încadrează sau nu într-un termen rezonabil, față de art.5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F.; în caz negativ, impunandu-se a se lua în considerare o altă măsură preventivă (măsura controlului judiciar/măsura arestului la domiciliu).
Curtea, evaluând gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, considera că privarea de libertate a acestuia nu mai este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea apreciaza că se poate recurge la o măsură preventivă alternativă, mai ușoară, socotind că măsura controlului judiciar oferă pârghii în urmărirea conduitei pe care o va adopta pe viitor inculpatul.
Rațiunea măsura controlului judiciar constă în garantarea libertății individuale în procesul penal și presupune adoptarea unei măsuri care poate asigura desfășurarea normală a procesului penal.
Instituția de drept procesual a controlului judiciar își păstrează caracterul preventiv și facultativ, astfel că se poate aprecia că prezintă o vocație a inculpatului .
Curtea apreciază că luarea măsurii controlului judiciar este oportună la acest moment procesual și de natură a asigura cerințele codului de procedură penală, în sensul unei bune desfășurări, în continuare, a procesului penal și împiedicării unei eventuale sustrageri a inculpatului de la judecată.
Curtea constată că interdicțiile ce se pot impune inculpatului sunt legate de restrângerea posibilităților lui de mișcare, în așa fel încât să fie permanent sub control și să nu aibă posibilitatea de a împiedica buna desfășurare a procesului penal.
CEDO a statuat că probele sunt un factor relevant pentru existența și persistența unor indicii serioase de vinovăție în comiterea unei infracțiuni dar, după trecerea unui interval de timp, nu mai pot justifica starea de arest.
Totodată, CEDO a arătat, în mod constat, că nu este suficient să fie îndeplinite condițiile legislației interne în ceea ce privește arestarea, ci trebuie să fie necesară în circumstanțele cauzei, întrucât detenția unei persoane este atât de gravă încât este justificată numai atunci când celelalte măsuri mai puțin severe au fost analizate și s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individuală.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 208 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 211 C.p.p. va înlocui măsura arestării preventive luata de inc. B. C. cu măsura controlului judiciar, în temeiul art.215 alin.1 N.C.proc.pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, va dispune ca inculpatul să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; - să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază își are domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin.2 N.C.proc.pen., pe timpul controlului judiciar, va impune inculpatului să respecte următoarele obligații: - să nu depășească limita teritorială a tarii, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecata care a dispus măsura; - sa nu ia legătura cu martorii B. M. si B. M. S.; - să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență.
În temeiul art.215 alin.3 N.C.proc.pen., va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art.215 alin.4 N.C.proc.pen., va dispune ca supravegherea inculpatului să fie realizată de secția de poliție în a cărei rază își are domiciliul- Politia S..
Va dispune punerea de îndată in libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 208 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 211 C.p.p. înlocuiește măsura arestării preventive luata de inc. B. C. cu măsura controlului judiciar.
În temeiul art.215 alin.1 N.C.proc.pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, dispune ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază își are domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin.2 N.C.proc.pen., pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a tarii, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată care a dispus măsura;
- să nu ia legătura cu martorii B. M. și B. M. S.;
- să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență.
În temeiul art.215 alin.3 N.C.proc.pen., atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art.215 alin.4 N.C.proc.pen., dispune ca supravegherea inculpatului să fie realizată de secția de poliție în a cărei rază își are domiciliul - Politia S..
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
Președinte
D. C. C.
Grefier
O. B.
Red.D.C.C./ data…………..
Tehnored.V.D./5 ex./21.04.2015
Jud.Ialomița– jud.T.A.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 409/2015. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
