Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 990/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 990/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 990/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.990/A
Ședința publică din data de 27 iulie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: B. V.
Judecător: G. R.
Grefier: V. R. E.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, împotriva sentinței penale nr. 225/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul Ș. V., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic prin apărător desemnat din oficiu, avocat M. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Fiind întrebat, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, inculpatul Ș. V. arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel și își menține declarațiile date anterior.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra dezbaterii apelului.
Reprezentantul Ministerului Public critică hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate. Consideră că judecătorul de la instanța de fond în mod nelegal a aplicat inculpatului amânarea aplicării pedepsei, având în vedere că limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 10 ani, iar potrivit art.83 alin.2 din Codul de procedură penală, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, dacă aceasta este de 7 ani sau mai mare. Consideră că se justifică executarea pedepsei aplicată inculpatului în regim de detenție, având în vedere gravitatea faptei de tâlhărie. De asemenea, mai arată că inculpatul are antecedente penale, în prezent fiind arestat în altă cauză. În concluzie, apreciază că singura modalitate de executare a pedepsei, care se justifică față de inculpat, este în regim de detenție. Solicită să fie aplicată inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercițiului acelor drepturi interzise, ca pedeapsă complementară. Arată că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă și, totodată, precizează că inculpatul a sustras și o sumă de bani în cuantum 85 de lei, care au fost recuperați de la acesta, conform chitanței de la fila 86 din dosarul de urmărire penală. În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții în sensul celor mai sus menționate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea în parte a apelului formulat de Ministerul Public, în sensul nelegalității aplicării dispozițiilor art.83 Cod penal, apreciind că judecătorul de la instanța de fond, în mod nelegal, a dispus amânarea aplicării pedepsei, Solicită respingerea apelului, ca nefondat, în ceea ce privește executarea pedepsei în regim de detenție. Solicită să se aibă în vedere conduita inculpatului anterioară săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat. Consideră că în cauză ar putea fi aplicate dispozițiile art.91 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Solicită admiterea în parte a apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și aplicare art.91 din Codul penal.
Inculpatul Ș. V., personal, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 225/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art. 233 alin.1 și art. 234 alin. 1, lit. d Cod Penal cu aplicarea 396 al. 10 C.P.P., a fost condamnat inculpatul Ș. V. [zis “V./Lovari”, fiul natural al Verdeței, născut la data de 29.12.1994, în București, domiciliat în București, ., sect.3, CNP_, de cetățenie română, studii 6 clase, necăsătorit - în concubinaj, fără ocupație, fără profesie, situația militară nesatisfăcută, cunoscut cu antecedente penale] la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la data de 10.11.2014.
În baza art. 67 rap. la art. 68 al. 1 C.p., a fost interzis inculpatului - ca pedeapsă complementară - exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b h și k C.p., pe o durată de 3 ani, de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare.
În baza art. 9 din Legea nr.187/2009 de punere în aplicare a Codului Penal și art. 83 Cod Penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 84 C.p., care curge de la data rămânerii definitive a sentinșei hotărâri.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 85 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art. 85 alin. 2 C.p., s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații:
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a amânării pedepsei prevăzute de art. 88 alin. 1 și 3 Cod Penal, în sensul că nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau obligațiilor stabilite ori săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului de supraveghere de 2 ani stabilit atrage revocarea amânării și executarea efectivă a pedepsei de 1 an aplicate cu stabilirea pedepsei pentru noua infracțiune săvârșită în condițiile sporului prevăzut de concursul de infracțiuni.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 11.11.2014, la zi.
În temeiul art. 399 al. 2 Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat în cauză.
În temeiul art.272 raportat la art. 274 al. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru urmărirea penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, judecând cauza pe baza recunoașterii vinovăției, conform art.349 alin.2 Cod procedură penală, următoarea situație:
În data de 10 noiembrie 2014, numita B. C. E. a sesizat organele de poliție din cadrul D.G.P.M. București - Poliția Sector 3 – Secția 23 Poliție, cu privire la faptul că, în 10.11.2014, în jurul orei 2030, în timp ce se afla în fața scării A1 a blocului 21B, din București, Ale. Barajul Dunării, nr. 4B, Sector 3, a fost deposedată prin violență de geanta personală de culoare neagră, ce i-a fost smulsă din mână, aceasta conținând următoarele bunuri: un portofel de culoare gri din piele în interiorul căruia se aflau cartea sa de identitate, permisul de conducere, un card bancar ING, un card Billa și un card de reducere ptr. produse farmaceutice; suma de 150 lei; talonul autoturismului marca Dacia L. cu nr._ pe numele B. E.; un talken ING; 2 (două) stick-uri unul de 8 GB, iar celălalt de 16 GB; 2 (două) telefoane mobile, unul marca Samsung Young, cu carcasa de culoare gri în care se afla cartela Vodafone cu număr de apel_, iar celălalt marca Nokia Lumia, cu carcasa de culoare neagră în care se afla cartela Vodafone cu număr de apel_.
În seara zilei de 10.11.2014, în jurul orei 19,00, inculpatul Ș. V., zis V. Lovari și martorul B. V., deplasându-se pe .-a întâlnit cu martorul D. C. G. zis R., în apropierea magazinului LIDL și după ce au stat de vorbă câteva minute, au decis să se deplaseze către domiciliile lor, astfel că au pornit împreună din direcția Pieței M., sector 3.
Potrivit declarațiilor martorului D. C. G. și ale martorului B. V., în jurul orei 20,30, cei trei s-au oprit pentru a fuma o țigară pe . dreptul blocului 21B, la scara A1. Inculpatul s-a oprit în fața ușii de acces ., la scurt timp și-a făcut apariția persoana vătămată și în momentul în care încerca să deschidă ușa inculpatul s-a îndreptat către aceasta, i-a smuls geanta din mână după care a fugit în direcția Liceului Al.I.C., sector 3. După ce a luat din geantă cele două telefoane mobile și suma de bani, a aruncat geanta conținând celelalte bunuri în zona din apropierea magazinului Titan. Ulterior, s-a deplasat la locuința martorului C. F., căruia i-a arătat telefoanele sustrase și suma de bani.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut inițial săvârșirea faptei, ulterior recunoscând în fața judecătorului de drepturi și libertăți că recunoaște și regretă fapta, că se afla în stare de beție la acel moment și că împreună cu el nu se mai afla nicio persoană. În declarația din data de 27.11.2014, inculpatul Ș. V. a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de urmărire penală.
A arătat instanța de fond că fapta, astfel cum a fost descrisă, se probează cu următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, declarații de martori, dovada de ridicare și de predare a bunului recuperat, declarații inculpat date atât la urmărirea penală cât și în cursul judecății .
A concluzionat judecătorul fondului că situația de fapt expusă a fost corect, obiectiv și complet descrisă în Rechizitoriu, fiind confirmată prin declarația inculpatului în urmarea procedurii judecății pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpați în temeiul art. 349 alin. 2 rap. la art.377 și art. 396 al. 10 Cod procedură penală, nefiind necesară readministrarea probelor în timpul judecății.
În ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a apreciat că între instituția amânării aplicării pedepsei și a suspendării executării pedepsei nu există diferențe esențiale în ce privește consecința nerespectării măsurilor de supraveghere sau a săvârșirii în termenul de încercare stabilit a unei noi infracțiuni, acestea din urmă ducând la revocare și executare efectivă a pedepsei - ceea ce înseamnă, de fapt, aplicarea pedepsei, iar inculpatul este oricum supus măsurilor de supraveghere chiar dacă pe perioade de timp diferite
Din considerentele mai înainte expuse, judecătorul fondului a socotit că executarea efectivă a pedepsei ar fi inutilă și excesivă existând probabilitatea ridicată de îndreptare a inculpatului conform ordinii de drept și regulilor de conviețuire socială, prin supravegherea comportamentului acestuia cu îndeplinirea strictă a unor obligații.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, pentru nelegalitatea stabilirii amânării aplicării pedepsei, având în vedere că limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 10 ani, iar potrivit art.83 alin.2 Cod penal, nu se poate dispune, dacă pedeapsa este de 7 ani sau mai mare.
Față de gravitatea faptei, se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată apelul fondat.
Potrivit art.83 alin.2 Cod penal, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, dacă pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani sau mai mare, iar infracțiunea comisă de inculpatul Ș. V. se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Pe de altă parte, recunoașterea faptei, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, nu modifică limitele prevăzute de lege, având ca efect doar reducerea acestora, în procesul de individualizare a pedepsei.
Fapta comisă de inculpat, în condițiile descrise și recunoscute, prezintă o gravitate deosebită, pedeapsa aplicată fiind corespunzătoare acestei periculozități a modului de comitere, astfel că executarea în regim de detenție este o modalitate în măsură să atingă scopul pedepsei, având în vedere și datele personale ale inculpatului, fiind, în prezent, arestat în altă cauză.
Va aplica pedepsele accesorie și complementară conform art.67 și art.65 Cod penal.
Va deduce din pedeapsă perioada de arestare preventivă în cauză, până la punerea efectivă în libertate, așa cum a fost dispusă prin sentința apelată, conform art.399 alin.2 Cod procedură penală, executorie conform art.399 alin.4 Cod procedură penală.
Pe latură civilă, va lua act că partea vătămată B. C. E. nu s-a constituit parte civilă, cu consecința confiscării sumei de 85 lei, indisponibilizată conform actelor dosarului (fila 86 d.u.p.).
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva sentinței penale nr. 225/16.03.2015 a Judecătoriei Sector 3 București.
Desființează parțial sentința penală apelată, și rejudecând în fond:
În baza art. 233 alin. 1 și art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul Ș. V. la 2 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h și k Cod penal, pe perioada prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 67 rap. la art. 68 alin. 1 Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h și k Cod penal, pe timp de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, scade din pedeapsa de 2 ani aplicată în cauza de față, perioada de la 11.11.2014 până la punerea efectivă în libertate dispusă prin sentința penală apelată.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Ia act că partea vătămată B. C. E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 112 lit. e Cod penal, dispune confiscarea sumei de 85 lei de la inculpat, conform chitanței . nr._ din 28.11.2014, aflată la fila 86 d.u.p.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Onorariu avocat oficiu de 260 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. V. G. R.
GREFIER,
V. R. E.
red.B.V.
dact.L.G.
ex.4
red.A.I.C.-Jud.Sect.3
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 125/2015. Curtea de... → |
|---|
