Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 29/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 29/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
Decizia penală nr. 29/A
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror I. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelurile declarate de partea responsabilă civilmente . Group SA și de partea civilă P. V. M., împotriva sentinței penale nr. 270/05.11.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimat-inculpat G. G., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. E., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ emisă de Baroul București și apărător din oficiu D. Nuți, cu delegația nr._ din data de 11.01.2016, emisă de baroul București si apelantul parte civilă P. V. M., personal si asistat de apărător ales C. M., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 14.01.2016, emisă de Baroul I., lipsă fiind apelantul parte responsabilă civilmente . Group SA si partea responsabila civilmente . SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, potrivit art. 372 C.pr.pen., procedează la identificarea intimatului-inculpat G. G., care prezintă CI ., nr._.
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu M. E., si acordă onorariu parțial acesteia in cuantum de 260 lei,m aceasta asistând-ul pe inculpat la data de 28.12.2016, dată la care a fost soluționată cererea acestuia de prelungire a dreptului de circulație si a doamnei avocat din oficiu D. Nuți, prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia acordându-i acesteia onorariu parțial in cuantum de 130 lei.
Curtea in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință intimatului inculpat G. G. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Intimatul inculpatG. G., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Apărătorul apelantului parte civilă P. V. M. arată că apelul său vizează doar latura civilă a cauzei si solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale nr. 270/05.11.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ și rejudecând să fie majorat cuantumul despăgubirilor acordate, urmând a se avea in vedere actele depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelurilor declarate de partea responsabilă civilmente . Group SA și de partea civilă P. V. M., iar având in vedere prevederile art. 2 pct. 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului să se constate faptul că instanța de fond nu a motivat latura civilă a cauzei,m nefăcând altceva decât să constante că in cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Totodată, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apărătorul intimatului inculpat G. G. solicită admiterea apelului declarat de partea responsabilă civilmente . Group SA urmând a se constata faptul că la dosarul cauzei nu există dovezi cu privite la daunele solicitate.
Cu privire la apelul părții civile solicită respingerea acestuia având in vedere faptul că aceasta nu a făcut dovada daunelor materiale solicitate. In ceea ce privește daunele morale solicită admiterea apelului pe acest aspect, urmând ca partea responsabilă civilmente . Group SA să fie obligată la plata acestora.
Apărătorul apelantului parte civilă P. V. M. , pe apelul părții responsabile civilmente . Group SA, solicită respingerea acestuia, apreciind că daunele ocazionate de îngrijirea părții civile nu pot fi dovedite.
Intimatul inculpat G. G., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște si regretă săvârșirea faptei. De asemenea, arată că dorește să lucreze.
CURTEA
Asupra prezentelor apeluri.
Prin sentința penală nr. 270/05.11.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art.196 alin. 2 și 3 C.pen. raportat la art. 194 al. 1 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 396 al.10 N.C.p.p. stabilește în sarcina inculpatului G. G. fiul lui G. și S. născut la data de 25.04.1976 în mun. București, sector 8, domiciliat în mun. București, ..6, ., ., CNP –_, pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 83 alin. (1), (3) N.C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm C. civ. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Universitar de Urgență Elias și obligă pe inculpatul G. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente . GROUP S.A. și . la plata către acesta a sumei de 36.413 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile P. V. M..
În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de partzea civilă P. V. M. și obligă pe inculpatul G. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente . GROUP S.A. și . la plata sumei de 5.000 euro echivalent în lei la data efectuării plății cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 20.000 euro echivalent în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274 al.1 și 3 C.pr.pen. obligă pe inculpatul G. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente . GROUP S.A. și . la plata sumei 2.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria B. nr. 7706/P/2013 din data de 29.01.2015 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G. G., pentru săvârșirea infracțiunii de de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 al. 2 și 3 C.pen. raportat la art. 194 alin. 1 lit. e C.pen.
În fapt, în actul de sesizare al instanței s-a reținut că în data de 11.12.2013, orele 05:50, organele de poliție din cadrul I.P.J. I.-Serviciul Rutier au fost sesizate de dispeceratul unității cu privire la faptul că, în cursul aceleiași zile, la ora 05:30, în incinta Aeroportului Internațional Henri C., în orașul Otopeni, jud. I., a avut loc un accident de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a 4 persoane.
Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de poliție au constatat că accidentul s-a produs pe . parcarea amenajată în incinta Aeroportului Internațional Henry C., în interiorul loc. Otopeni, jud. I., unde circulația se desfășura pe un singur sens de mers, având aplicate marcaje longitudinale cu linie simplă discontinuă; pe acest sens de mers existau două benzi de circulație, fiecare având lățimea de 3,85 m, separate prin marcaje longitudinale simple discontinue, lățimea părții carosabile fiind de 7,70 m; în profil longitudinal, drumul era în palier și nu prezenta curbe sau declivități; în zona producerii accidentului exista indicatorul rutier „Oprirea Interzisă!".
La fața locului a fost găsit autovehiculul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_ (cu partea din față pe banda a II-a și, cu spatele, pe spațiul verde, orientat cu fața către axul drumului) și autobuzul marca Mercedes-Benz, cu nr. de înmatriculare_ (aflat pe carosabil, pe banda I, lângă bordură, orientat cu fața către Salonul Oficial al aeroportului).
Din primele cercetări, a rezultat că, în momentele premergătoare producerii accidentului, inculpatul G. G. a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatric._, pe . parcarea amenajată în incinta Aeroportului Internațional Henry C., pe raza loc. Otopeni, jud. I., și, întrucât nu s-a asigurat suficient în momentul efectuării unei manevre de depășire a autobuzului marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_ (ce staționa pe banda I a aceluiași sens de mers), a intrat în coliziune cu acesta; în urma accidentului, au suferit vătămări corporale persoanele vătămate P. V. M., P. I. E., S. C., precum și inc. G. G..
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/70/2014, persoana vătămată P. V. M. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, în condițiile unui accident rutier; leziunile pot data din 11.12.2013, au necesitat un număr de 55 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața persoanei vătămate.
De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/24/2014, emis de Serviciul de Medicină Legală I., persoana vătămată P. I. E. a prezentat la data examinării leziuni traumatice care pot data din 11.12.2013, posibil produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, în condițiile unui accident de circulație, pentru care a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții.
Cei doi conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ.
A fost audiat martorul I. C., angajat RATB, care a declarat că, în data susmenționată, avea de efectuat o cursă, pe traseul Aeroportul Internațional Henry C. - Gara B., scop în care s-a urcat la volanul autobuzului marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_ ; în jurul orei 05:15, a ajuns pe breteaua de acces a aeroportului respectiv, care duce către rondul de la Salonul Oficial, unde s-a oprit pentru a primi acceptul de a intra în terminalul „Sosiri"; „am redus viteza, am dat semnal dreapta și am oprit pe partea dreaptă, cât mai aproape de margine, unde intenționam să iau legătura telefonic cu cei abilitați, pentru a primi avizul de a intra la terminal. După ce am oprit, în timp ce mă pregăteam să apăs semnalul de avarii, am auzit și am simțit o lovitură puternică în partea stănqă-spate a autobuzului pe care îl conduceam."
A fost audiată și persoana vătămată S. C., care a declarat că, în momentele premergătoare impactului, se afla pe locul din stânga-spate în același autovehicul, împrejurare în care „am auzit o bușitură puternică, pe care am și simțit-o…”, dar nu a văzut modul în care s-a produs accidentul.
De asemenea, au fost audiate persoanele vătămate P. V. M. și P. I. E., care au precizat doar că, în momentul impactului, se aflau (ca pasageri, pe locurile dreapta-spate, respectiv dreapta-față) în autovehiculul condus de către inculpat, însă nu au putut oferi date cu privire la modul de producere a accidentului.
Cu ocazia audierii, inculpatul G. G. a declarat că, la data de 11.12.2013, era angajat la o companie de taximetrie, care încheiase un contract de prestări servicii cu S.C. BILLA S.A., în baza acestui contract urmând a se efectua transporturi - în regim taxi - ale angajaților acestei societăți, de la domiciliu la locul de muncă. Astfel, în data producerii accidentului, inculpatul a preluat - de la domiciliile lor - pe persoanele vătămate P. V. M., P. I. E. și S. CERSASELA; în jurul orelor 05:05-05:10, a pătruns pe breteaua de acces în incinta Aeroportului Internațional Henry C., circulând cu o viteză de aproximativ 40 km/h, pe banda nr. 1; „în momentul în care am ajuns în dreptul termocentralei din aeroport, pe prima bandă se afla parcat un autobuz RATB. Am început manevra de depășire a acestuia, m-am asigurat în oglinzi, însă nu am apreciat corect distanța si am acroșat cu partea dreaptă (respectiv farul, aripa și bara taximetrului pe care îl conduceam) autobuzul, în partea din stânga-spate a acestuia". Inculpatul a mai precizat că, în momentul impactului, persoanele vătămate P. V. M. și P. I. E. nu purtau centurile de siguranță.
Pentru stabilirea cu certitudine a împrejurărilor producerii accidentului, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică judiciară auto, concluzionându-se următoarele:
-„Direcția de deplasare a autobuzului marca Mercedes-Benz, cu nr. de înmatriculare_, a fost pe breteaua de acces a aeroportului Henri C., sensul de mers dinspre Drumul 10 către Salonul Prezidențial, iar, în momentele premergătoare impactului, a oprit pe partea dreaptă a drumului, raportat la sensul său de deplasare";
-„Direcția de deplasare a autoturismului marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, a fost pe breteaua de acces a aeroportului Henri C., sensul de mers dinspre Drumul 10 către Salonul Prezidențial";
-„Locul impactului dintre cele două vehicule a fost poziționat pe breteaua de acces a aeroportului Henri C., din localiatea Otopeni, jud. I., pe sensul de mers dinspre Drumul 10 către Salonul Prezidențial, în incinta Aeroportului Henri C.";
-„în momentul impactului, autovehiculul Skoda O. putea circula cu cca. 50km/h";
-„Starea de pericol, care a condus la producerea accidentului, a fost generată de către conducătorul autoturismului Skoda, numitul G. G., care a circulat pe breteaua de acces a aeroportului Henri C., fără a păstra o distanță suficientă față de autobuzul care se afla oprit pe partea dreaptă a drumului, raportat la sensul său de deplasare";
-„în momentul impactului, autobuzul Mercedes-Benz se afla oprit pe partea dreaptă a drumului, raportat la sensul său de deplasare";
-„Conducătorul autobuzului marca Mercedes-Benz, cu nr. de înmatriculare_ ...nu a dispus de posibilități tehnice de evitare a accidentului";
-„în momentele anterioare impactului, conducătorul autoturismului Skoda O., numitul G. G., a circulat pe breteaua de acces a aeroportului Henri C., fără a păstra o distanță suficientă față de autobuzul care se afla oprit pe partea dreaptă a drumului, raportat la sensul său de deplasare";
-inculpatul „ar fi avut posibilități de evitare a accidentului, dacă ar fi păstrat o distanță suficientă față de autobuzul care se afla oprit pe partea dreaptă a drumului, raportat la sensul său de deplasare".
Prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._ la data de 15.04.2015, s-a constatat în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., legalitatea rechizitoriului cu nr. 7706/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului-planșa foto raport de expertiză tehnică judiciară auto; raport de expertiză medico-legală, declarații martor, declarații parte civilă, declarații inculpat.
Sub aspectul laturii civile, partea civilă Priscop V. M., a aratat in cursul judecății ca se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 500.000 euro, dintre care 10.000 euro reprezentând daune materiale si 490.000 euro reprezentând daune morale.
Partea civilă S. C. DE URGENȚĂ ELIAS BUCUREȘTI a arătat in cursul judecății că se constituie parte civilă cu suma de 36.413,57 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu ingrijirea pacientului Priscop V. M..
La termenul din 14.10.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul G. G. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art. 375 raportat la art 396 alin. 10 C.pr.pen.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză în faza de urmărire penală din care rezultă existența faptei de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 al. 2 și 3 C.pen. raportat la art. 194 alin. 1 lit. e C.pen.
Analizând conform procedurii prevăzute de art.375 Cod procedură penală probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare.
Această situație de fapt rezultă din declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor, coroborate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală (proces verbal de cercetare la fața locului-planșa foto raport de expertiză tehnică judiciară auto; raport de expertiză medico-legală, declarații martor, declarații parte civilă, declarații inculpat).
În drept, fapta inculpatului G. G. care în data de 11.12.2013, a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ pe . parcarea amenajată, în incinta Aeroportului Internațional Henri Conadă pe raza localității Otopeni, județul I. și întrucât nu s-a asigurat corespunzător în momentul efectuării unei manevre de depășire, nepăstrând o distanță sufiecientă față de autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_ a intrat în coliziune cu acesta, în urma impactului rezultând vătămarea corporală a persoanei vătămate Priscop V. M., pasager în autoturismul marca Skosa, acesta din urmă prezentând leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 55 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă faptă prev. de art. 196 al. 2 și 3 C.pen. raportat la art. 194 al. 1 lit. e C.pen.
Vinovatia inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate, in raport cu fapta care a facut obiectul judecății, instanta a dispus condamnarea acestuia iar la proportionalizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicată instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de N.C.pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a luat in considerare gradul de pericol social suficient de mare al faptelor savarsite, gradul de pericol social pe care-l prezinta inculpatul. De asemenea, instanta a avut in vedere la individualizarea pedepsei pentru inculpat si faptul ca aceasta a avut o atitudine sincera, de recunoastere a faptei, a declarat ca regreta fapta comisa si a colaborat cu organele judiciare, precum și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei instanța a considerat că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar pericolul social pe care prezinta persoana inculpatului, care a aratat ca a inteles incorectitudinea faptelor sale si le regreta, care nu este cunoscut cu antecedente penale, permite executarea pedepsei în condițiile art. 83 alin. 1 și 3 N.C.pen., iar modalitatea amânării aplicării acesteia este cea mai adecvata modalitate de reintegrare sociala a inculpatului si cea care va garanta cel mai bine faptul că scopul pedepsei poate fi atins, nefiind necesară privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, față de atitudinea și susținerile inculpatului, instanța a facut aplicarea art.375 raportat la art. 396 alin 10 C.pr.pen, limitele de pedeapsă prevăzute de lege urmand a fi reduse cu o treime.
Astfel, în baza art.196 alin. 2 și 3 C.pen. raportat la art. 194 al. 1 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 396 al.10 N.C.p.p. a stabilit în sarcina inculpatului G. G. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 83 alin. (1), (3) N.C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Instanța constată că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunile săvârșite, prejudiciul suferit de natură materială și morală, care este cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
Prejudiciul suferit de către partea civilă prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial este de natură materială și morală, astfel încât despăgubirile civile pe care instanța le va acorda acestora nu reprezintă o modalitate de repunere în situația anterioară săvârșirii faptei, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valorile de care aceasta a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimțit impactul accidentului în viața sa obișnuită.
Astfel, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Universitar de Urgență Elias și va obliga pe inculpatul G. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente . GROUP S.A. și . la plata către acesta a sumei de 36.413 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile P. V. M..
În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. M. și va obliga pe inculpatul G. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente . GROUP S.A. și . la plata sumei de 5.000 euro echivalent în lei la data efectuării plății cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 20.000 euro echivalent în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274 al.1 și 3 C.pr.pen. a obligat pe inculpatul G. G. în solidar cu părțile responsabile civilmente . GROUP S.A. și . la plata sumei 2.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței au declarat apel partea responsabilă civilmente . Group SA și de partea civilă P. V. M..
Partea civilă a solicitat admiterea apelului și rejudecând să fie majorat cuantumul despăgubirilor acordate, urmând a se avea in vedere actele depuse la dosar.
În apelul său partea responsabilă civilmente . Group SA a solicitat reconsiderarea acestui cuantum, dat fiind că partea civilă nu a făcut dovada daunelor materiale prin documente justificative.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelanților dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că înaintea criticilor aduse de către aceștia se impune analizarea cu prioritate a unui aspect ce se circumscrie exigențelor Protocolului 7 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului și care impune sancționarea hotărârii judecătorești, pronunțată în condițiile încălcării acestuia.
Astfel, Curtea constată că prima instanță nu a efectuat o judecată pe fondul cauzei, câtă vreme aceasta nu s-a concretizat într-o motivare, contrar dispozițiilor art. 403 alin. 1 lit. c și d și art. 393 alin. 2 C.pr.pen.
Astfel, conform prevederilor legale sus-menționate, prima instanță avea obligația ca, în considerentele sentinței penale apelate să expună motivele, deopotrivă de fapt și de drept, pentru care l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile - aspect dedus de către instanța de control judiciar, neprecizat, însă, în mod expres, de către prima instanță.
Astfel, Curtea apreciază că nu poate proceda, pentru prima dată, la rejudecarea unor aspecte deosebit de importante ale fondului cauzei, statuând asupra laturii civile - în mod definitiv, în calea devolutivă de atac a apelului, singura, de altfel, în materie penală, - întrucât o astfel de soluție ar fi de natură a încălca - tuturor participanților la proces - dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, drept care nu face distincție sub aspectul soluționării de către instanțe a laturii penale și/sau a laturii civile a cauzei.
Așadar, potrivit art. 2 paragraful 1 teza I din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană, orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară.
Din această perspectivă, se observă faptul că, potrivit art. 408 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 2 C.pr.pen., împotriva sentinței penale pronunțate de către judecătorie se poate exercita calea de atac a apelului ce se judecă de către curtea de apel, instanță de control judiciar care are plenitudine de jurisdicție în soluționarea cauzei în ansamblul său.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că efectul devolutiv al apelului, reglementat în mod expres prin dispozițiile art. 417 C.pr.pen., nu trebuie interpretat ca impunând instanței de control judiciar o rejudecare completă a fondului în situația neîndeplinirii - indiferent din ce cauză - a acestei condiții de către instanța de fond, chiar și cu privire doar la anumite aspecte ale cauzei.
Astfel, efectul devolutiv nu poate fi înțeles nici ca o administrare a întregului material probatoriu, în sensul efectuării întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, nici ca o suplinire a omisiunii instanței de a se pronunța asupra unor aspecte deosebit de importante ale cauzei.
Totodată, Curtea constată că, în lipsa oricărei motivări sub aspectul anterior învederat, nu poate efectua o analiză concretă, efectivă, în ansamblul său, asupra sentinței penale apelate.
Mai mult decât atât, Curtea apreciază că pronunțarea în calea de atac a apelului asupra laturii civile nu este de natură numai a încălca dreptul participanților la dublul grad de jurisdicție, ci, totodată, ar afecta exercitarea în mod efectiv, iar nu doar teoretic și iluzoriu, a dreptului garantat de art. 6 din Convenția europeană, și anume dreptul părților la un proces echitabil - în componenta sa relevantă pentru prezenta cauză, respectiv dreptul la apărare al părților, întrucât acestea nu ar mai avea la dispoziție nicio cale de atac, decizia Curții fiind definitivă.
De asemenea, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod public, în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații îndreptate împotriva sa.
În acest context, Curtea apreciază că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultatul exigențelor ce decurg din prevederile sus-indicate ale Convenției. Astfel, acest text consacră, pe de o parte, dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și apărările în fața instanței de judecată, iar pe de altă parte, impune instanței de judecată obligația de a examina în mod efectiv susținerile părților. Cu privire la acest aspect, obligația instanței de motivare a hotărârii pronunțate este singurul mijloc prin care se verifică respectarea drepturilor părților, dar constituie, în același timp, și o exigență care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției.
Motivarea hotărârii judecătorești trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Totodată, motivarea este de esența hotărârilor judecătorești, reprezentând o garanție pentru părți în sensul că apărările, cererile și/sau susținerile lor au fost analizate de către instanță.
În acest sens, practica instanței supreme a fost constantă în a aprecia că inexistența motivării atrage casarea - actualmente, desființarea hotărârii - cu rejudecarea cauzei de către instanța care a încălcat dispozițiile legale ce reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătorești.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil (cauza Suominem c. Finlanda, hotărârea din 1 iulie 2003, cererea nr._/97; cauza Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999, cererea nr._/96; cauza B. c. România, hotărârea din 15 februarie 2007, cererea nr._/02; cauza Artico c. Italiei; cauza Perez c. Franței, cererea nr._/99, V. der Hurk c. Țărilor de Jos, hotărârea din 19 aprilie 1994; cauzele Albina c. România, hotărârea din 28 aprilie 2005 și D. c. România, hotărârea din 1 iunie 2000, cererea nr. 4710/2004, cauza Dimitrellos c. G., hotărârea din 7 aprilie 2005).
De asemenea, enunțarea argumentelor de fapt și de drept pe care judecătorul s-a întemeiat în soluția pe care a pronunțat-o trebuie să permită participanților la proces - deopotrivă, părților și reprezentatul Ministerului Public - să aprecieze, în mod rezonabil și efectiv, asupra temeiniciei căilor de atac promovate în cauză.
În cauza Hadjianastassiou c. G., hotărârea din 16 decembrie 1992, . nr. 252, Curtea europeană a arătat că judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile, căci numai astfel un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația națională.
Curtea europeană a statuat în mod constant, referitor la buna administrare a justiției, că deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează (cauza Ruiz Torija c. Spania, hotărârea din 9 decembrie 1994, cauza Helle c. Finlanda, hotărârea din 1 iulie 2003). Concluzionând, Curtea a apreciat că motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică atât diferitelor capete de acuzare, cât și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, pentru că permite justițiabilului să se asigure că cererile sale au fost examinate și că judecătorul a ținut cont de ele.
În același timp, motivarea hotărârii permite nu numai o acceptare a acesteia din partea justițiabilului, dar constituie și o garanție împotriva arbitrarului. Aceasta obligă judecătorul să precizeze expres care au fost elementele care l-au condus la luarea unei anumite soluții, prin acceptarea sau respingerea motivată a apărărilor părților.
Motivarea trebuie să permită analizarea unui raționament logic care a condus judecătorul la pronunțarea unei anumite soluții, în detrimentul alteia.
Așadar, pentru a răspunde cerințelor unui proces echitabil, motivarea hotărârii judecătorești trebuie să evidențieze faptul că judecătorul a analizat cu adevărat elementele concrete ale speței deduse judecății, în ansamblul său.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va admite apelurile formulate de partea responsabilă civilmente . Group SA și de partea civilă P. V. M., împotriva sentinței penale nr. 270/05.11.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte sentința penală apelată numai în ceea ce privește latura civilă și, în consecință:
Va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria B..
Într-un asemenea context, Curtea apreciază ca superfluă analiza celorlalte critici formulate de apelanți, aspectele invocate urmând a fi avute în vedere în mod corespunzător de către instanța de fond.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate pe latură penală.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri rămân în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, admite apelurile formulate de partea responsabilă civilmente . Group SA și de partea civilă P. V. M., împotriva sentinței penale nr. 270/05.11.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Desființează, în parte sentința penală apelată numai în ceea ce privește latura civilă și, în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria B..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate pe latură penală.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. C. C. B.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./15.01.2016
Judecătoria B. / jud. I. C. R.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 39/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
