Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 74/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 74/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:168._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.74/CO
Ședința publică din data de 05 februarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: I. T.
Grefier: Victorița S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București a fost reprezentant de procuror A.-D. Ostin
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpații Ț. A. I. și P. N., împotriva încheierii din data de 28.01.2016, pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul-inculpat Ț. A. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat D. A.-I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/05.02.2016 emisă de Baroul Călărași, pe care o depune la dosar și contestatorul-inculpat P. N., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat N. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2016 emisă de Baroul Călărași, pe care o depune la dosar și de apărător din oficiu, avocat C. L., în baza delegației nr._/02.02.2016 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la fila 10 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat P. N., prin prezentarea apărătorului ales, urmând a se pronunța cu privire la plata onorariului parțial.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat Ț. A. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv înscrisuri din Norvegia din care rezultă că aceasta are o societate, un cont deschis, precum și veniturile realizate de inculpat în anul 2014.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu depunerea înscrisurilor solicitate.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apărătorul ales al contestatorului-inculpat, având în vedere că situația personală a acestuia este unul dintre criteriile avute în vedere la evaluarea măsurii preventive, constatând-o administrată prin depunerea înscrisurilor și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat Ț. A. I., avocat D. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, urmând a se constata că hotărârea pronunțată de Tribunalul Călărași este netemeinică și nemotivată.
În acest sens, arată că instanța de fond a făcut o motivare generală, pentru ambii inculpații, ceea ce contravine atât normelor naționale, cât și jurisprudenței CEDO, în sensul că instanța are obligația de a analiza pentru fiecare inculpat în parte, individual, necesitatea menținerii acestei măsuri.
Or, gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați nu poate constitui un element care să conducă la o astfel de măsură, solicitând a fi avută în vedere poziția procesuală avută pe parcursul cercetărilor, apreciind că primează prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Arată că atâta timp cât la dosarul cauzei nu există probe concrete din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage urmăririi penale sau că ar împiedica buna desfășurare a procesului penale, această măsură nu mai este justificată.
Mai mult, arată că trebuie avută în vedere și persoana inculpatului, atât înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și pe parcursul cercetării și, de asemenea, faptul că s-a dispus începerea urmăririi în anul 2011, iar măsura arestării preventive s-a dispus în anul 2015.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este neîntemeiată și nemotivată, învederând că inculpatul până la momentul arestării a încasat venituri și a avut o atitudine în societate conform legii, că acesta are o familie, are un copil minor, aspecte ce sunt de natură a crea convingerea că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației și să se constate că deși a formulat o solicitare de înlocuire a măsurii arestării preventive în fața instanței de fond, aceasta nu a fost motivată.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat P. N., avocat N. L., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate, desființarea încheierii contestate și să se dispună lăsarea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv aceea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Arată că înțelege să critice hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și de netemeinicie.
În ceea ce privește nelegalitatea încheierii contestate, solicită să se observe că instanța de fond s-a pronunțat asupra menținerii arestării preventive, fără a indica perioada pentru care se menține această măsură. În acest sens, consideră că era obligatoriu pentru instanță să dispună pentru ce perioadă se menține măsura arestării preventive., învederând că art.362 Cod procedură penală cu referire la art.208 Cod procedură penală nu prevede obligativitatea instanței de a menține măsura arestării preventive obligatoriu pentru 60 de zile, aceasta putând fi dispusă și pentru o perioadă mai scurtă. Ca urmare, prin coroborare cu art.230 lit.e Cod procedură penală, apreciază că soluția instanței de fond este nelegală, în condițiile în care nu a fost prevăzut termenul și data la care expiră măsura arestului preventiv. Mai mult, arată că în încheierile anterioare, același judecător a dispus măsuri diferite.
Cu privire la netemeinicia soluției, consideră că instanța de fond nu a verificat față de inculpatul P. N. motivele invocate de apărare. În acest sens, apreciază că cererea trebuie analizată și motivată prin prisma temeiurilor de la momentul formulării acesteia.
Arată că a solicitat să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, învederând că inculpatul este arestat de 7 luni, cauza a depășit procedura camerei preliminare, nu mai există interdicții între inculpații liberi și inculpații arestați. Mai mult, solicită să se observe că inculpatul s-a prezentat la organele judiciare, în urma unei citații telefonice, acesta aflându-se la acel moment cu contract de muncă în Norvegia.
Consideră că poziția procesuală a inculpatului, de a nu împiedica și a se sustrage urmăririi penale, trebuie evaluată în sensul că nu există indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar împiedica aflarea adevărului, cercetarea judecătorească sau că aceasta s-ar sustrage urmăririi penale.
Apreciază că a fost depășit termenul rezonabil, solicitând a fi avute în vedere și garanțiile morale pe care le oferă inculpatul, în sensul că aceasta își câștiga existența în mod licit, avea un contract de muncă în Norvegia.
Mai mult, consideră că lăsarea acestuia în libertate, eventual sub măsura controlului judiciar i-ar da posibilitate inculpatului să se angajeze în țară întrucât familia acestuia are contractate mai multe credite bancare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor ca nefondate și menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.275 Cod procedură penală.
Solicită să fie avut în vedere faptul că judecătorul instanței de fond a analizat atât circumstanțele reale, cât și cele personale privind menținerea arestului preventiv și a subzistenței motivelor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, precum și a pericolului social.
Arată că deși inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, însă aceasta nu este golită de conținut, în raport de motivarea făcută de judecătorul instanței de fond, învederând că din probele administrate rezultă presupunerea rezonabilă ca inculpații să fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Mai arată că judecătorul instanței de fond a analizat pentru fiecare inculpat, în parte, menținerea măsurii arestului preventiv, făcând o analiză indirectă cu privire la faptul că nu se impune o altă analiză mai puțin coercitivă.
Cu privire la nelegalitatea hotărârii, arată că aceasta reprezintă doar un punct de vedere și o interpretare a dispozițiilor legale, hotărârea fiind legală și temeinică în condițiile prevăzute de art.362 Cod procedură penală, raportat la art.208 Cod procedură penală.
Contestatorul-inculpat Ț. A. I., având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 7 luni de zile și că în toate încheierile se precizează că se ocupa cu racolarea persoanelor vătămate, solicitând, în acest sens, să fie avute în vedere declarațiile acestora. Mai arată că muncește de când avea 10 ani, că a făcut sport de performanță, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, învederând că fiul său urmează să împlinească 2 ani în curând și că nu are antecedente penale.
Contestatorul-inculpat P. N., având ultimul cuvânt, arată că în anul 2014 muncea în Norvegia și că are o fetiță de 6 ani. Mai arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra contestației penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 28.01.2016, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția penală au fost respinse cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații Ț. P., Ț. E., Ț. A. I. și P. N., cum și cererea de revocare/înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulată de inculpata C. M..
În baza art.362 alin.2 C.p.p. cu ref. la 208 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților Ț. P., Ț. E., Ț. A. I. și P. N., începând cu data pronunțării prezentei încheieri
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Călărași nr. 28D/P/2011 din 13.10.2015, înregistrat la Tribunalul Călărași sub nr._ 15 la data de15.10.2015, au fost trimiși în judecată, printre altii, inculpații:
P. N. - pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 C.pen.;
- constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.
toate cu aplic art. 38 alin. 1 C. pen.;
Ț. A.-IO N. - pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C. pen.;
- proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 C .pen.,toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C. pen.
Ca situație de fapt a reținut că în anul 2010 s-a constituit grupul infracțional organizat condus de inculpatul Ț. P. ce a acționat concertat în perioada 2010 - 2015, în scopul racolării de tinere fete din România pentru a le determina să practice prostituția pe teritoriul Spaniei, Austriei, Franței și Germaniei în vederea obținerii unor sume mari de bani în beneficiul grupării.
În centrul grupării infracționale s-a aflat inculpatul Ț. P. zis „P.", în prezent chiar condamnat în altă cauză pentru asemenea fapte la pedeapsa de 10 ani și 6 luni, alături de membri ai unui alt clan de temut cu aceleași preocupări infracționale „Țaganu" destructurat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Călărași la începutul anului 2011.
S-a mai menționat că grupul „Pompi" este o aripă desprinsă din clanul „Țaganu", de la ai cărui membri Ț. P. și acoliții săi au învățat o . tehnici infracționale de gen și au primit totodată sprijin în crearea relațiilor și a legăturilor cu alți reprezentanți de seamă ai lumii interlope, între acestea existând și relații de cumetrie.
Activitatea de recrutare a fetelor se realiza de regulă, mai ales în primii ani ai funcționării grupului, de către cei trei reprezentanți importanți ai grupului - Pompi, N. sau G. - pe teritoriul României, fiind vizate doar persoane de sex feminin provenite de regulă din familii dezorganizate, cu o situație materială precară și în general fără instrucție școlară pentru a putea fi manipulate cu ușurință.
De recrutarea fetelor, însă cu o pondere mai mică, s-a ocupat însă și inculpatul P. N. și, mai târziu, când a început să dețină un rol mai important în cadrul grupării, pe măsură ce tatăl său a început să aibă probleme cu organele judiciare, în activitatea de racolare a fetelor s-a implicat și Ț. A.-I..
S-a mai precizat că în perioada de referință sumele de bani care au fost transferate prin intermediul serviciilor de transfer rapid către membrii grupării direct sau prin diferite persoane intermediare se ridică la suma de 157.322 euro, însă în mod evident aceasta nu ar reprezenta decât o parte din suma totală reală câștigată de membrii grupării din activitățile de practicare a prostituției de către fetele „păstorite" de grupare întrucât membrii grupării colectau și direct bani de la fete fie cu prilejul deplasării lor în străinătate, fie atunci când fetele veneau în țară.
Se mai reține că în perioada 2011-2012, inculpații au testat și piața din Austria, apelând la sprijinul unor rude cu preocupări similare (Ț. M.) cel mai implicat în plasarea numitei E. I. pe piața austriacă fiind inculpatul P. N., iar după încarcerarea liderului Ț. P., fiul său Ț. A.-I. s-a văzut nevoit să preia o mare parte din atribuțiile și din rolul tatălui său în grupare și să deschidă o nouă linie de acțiune, ducând fete „la produs" în Germania, unde de asemenea câștigurile au fost substanțiale.
S-a mai arătat că activitățile infracționale ale grupării s-au întins pe parcursul a 6 ani de zile (2010 - 2015) chiar dacă au existat fluctuații de personal atât din punct de vedere al componenței grupului (unii membrii au părăsit gruparea -P. N. și P. A.) cât și din punct de vedere al fetelor controlate care au practicat prostituția în beneficiul grupării.
În timpul urmăririi penală, față de inculpatul P. N. procurorul a luat măsura reținerii, iar judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Călărași pe cea a arestării preventive, dispusă prin încheierea nr. 45/24.07.2015 (dosar nr._ ) față de inculpatul Ț. A. I., respectiv prin încheierea nr. 48/30.07.2015 (dosar nr._ ) față de inculpatul P. N..
Prezenta verificare a legalității și temeiniciei măsurilor preventive dispuse în cauză are loc în condițiile art. 362 C.p.p și ale art. 208 C.p.p., iar tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce-i privește pe inculpații arestați preventiv Ț. A. I. și P. N., s-a menționat că la luarea măsurii arestării preventive judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că inculpații se află în situația prevăzută de art. 223 alin. 2 C.p.pen., în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, apreciind în baza evaluării gravității faptelor, a modului de comitere, a circumstanțelor caracterizând faptele și persoanele inculpaților, că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
La momentul începerii etapei judecății în fond, că probatoriu administrat în cauză în timpul urmăririi penale, nemodificat în urma soluționării cererilor de excludere de probe - declarații de persoane vătămate, declarații de martori, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate, relațiile furnizate de instituțiile bancare privind transferurile de bani între prostituate și inculpați sau rude sau apropiați ai acestora – este suficient și în prezent pentru a se putea reține ca rezonabilă suspiciunea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, în sensul dispozițiilor art. 202 alin. 1 teza I C.p.pen.
S-a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a câte două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, respectiv infracțiunile prev. de art. 367 alin. 1 C.pen. (pedeapsă de la 1 la 5 ani) și de art. 213 alin. 1 C.pen. (pedeapsă de la 2 la 7 ani), situație în care se constată îndeplinită condiția prev de art, 223 alin. 2 C.p.p. privind limitele de pedeapsă.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate prev. de art. 223 alin. 2 C.p.pen., s-a apreciat ca fiind îndeplinită și această condiție, în raport de gravitatea faptelor, durata activității infracționale, numărul de persoane implicate și consecințele asupra persoanelor vătămate.
S-au formulat oral cereri de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive pe care judecătorul de cameră preliminară le va analiza în temeiul art.207 alin. 5 C.p.p., în legătură cu acestea reținându-se următoarele:
Pentru inculpatul Ț. I. A. s-a apreciat că nu se poate reține încetarea sau modificarea temeiurilor inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și, față de faptul că privarea de libertate a început la 24.07.2015, văzând și gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost cercetați și sunt trimiși în judecată, va îndepărta critica privind durata excesivă a măsurii privative de libertate.
S-au invocat de către apărare circumstanțe caracterizând persoana inculpatului (familie, copii minori, stare de sănătate), însă judecătorul a considerat ca nu poate conferi acestora o valoare mai mare în raport de gravitatea acuzației și necesitatea realizării scopului măsurii preventive, prev. de art. 202 alin.1 și 3 C.p.p.
În ceea ce privește pe inculpatul P. N., constatând că apărarea reiterează aceleași susțineri făcute atât în timpul urmăririi penale cât și în procedura de cameră preliminară cu ocazia judecării cererilor de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, a cererilor de înlocuire sau revocare a acestei măsuri și a verificărilor privind legalitatea și temeinicia arestării preventive, fără a fi relevante elemente de noutate care să nu fi fost analizate anterior, s-a apreciat că nu se relevă și nici nu se dovedește dispariția sau modificarea temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, pentru îndeplinirea condițiilor luării măsurii arestării preventive și respectiv menținerii acestor condiții nu este necesar ca infracțiunile pentru care s-a dispus măsura să facă parte dintre cele nominalizate de art. 223 alin.2 C.p.p., fiind îndeplinită condiția (în cazul acestui inculpat) al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Este adevărat că acest inculpat a încetat activitatea în cadrul grupului în 2014, însă durata și contribuția concretă urmează a fi evaluate, eventual, în operațiunea de individualizare a pedepsei.
Față de această situație, neputând reține ca probată o altă situație de fapt decât cea rezultând deocamdată din probatoriul parchetului, prima instanta a respins cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpații Ț. A. I. și P. N..
**************************************************************************
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații Ț. A. I. și P. N. care au solicitat admiterea contestațiilor.
Inculpatul Ț. A. I., prezent și asistat de apărător ales, a menționat că infracțiunile presupus comise nu sunt de natură să conducă la reținerea și menținerea stării de arest, că nu este vinovat, nu sunt probe care să certifice vinovăția sa, dacă s-ar schimba măsura arestării preventive nu ar împiedica în niciun fel bunul mers al cercetărilor. A mai arătat că începerea urmăririi penale s-a dispus în anul 2011, iar măsura arestării preventive s-a dispus abia în anul 2015 deci, se presupune că în acest interval de timp nu a adus vreo atingere bunului mers al cercetărilor. Nu are antecedente penale, are un copil minor și are o familie organizată. A învederat că, deși la instanța de fond a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, aceasta nu a fost motivată.
Inculpatul P. N., asistat de apărător ales, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv controlul judiciar ori arestul la domiciliu, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este în arest preventiv de 7 luni, s-a prezentat la organele judiciare, nu s-ar sustrage cercetărilor și nu ar împiedica aflarea adevărului. În concluzie, inculpatul a învederat faptul că dacă s-ar schimba măsura arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, nu s-ar îngreuna bunul mers al procesului și ar putea să se angajeze pentru a asigura familiei un trai decent. Inculpatul a mai invocat faptul ca încheierea este nelegala întrucât prima instanța nu a indicat perioada pentru care s-a dispus menținerea arestării preventive.
Inculpatul Ț. A. I. a depus la dosarul cauzei acte în circumstanțiere.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate apreciază că în cauză contestațiile formulate de inculpații Ț. A. I. și P. N. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 208 alin. 4 Cpp, in cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu luate fata de inculpat.
În prezenta cauză, analizând actele dosarului, instanța constată că probele administrate până în prezent relevă o suspiciune rezonabila de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși in judecata, in accepțiunea art. 202 alin. 1 din C.proc.pen: declarații de persoane vătămate, declarații de martori, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate, relațiile furnizate de instituțiile bancare privind transferurile de bani între prostituate și inculpați sau rude sau apropiați ai acestora.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, însă la acest moment procesual exista probe suficiente de natură a confirma că este posibil să fi săvârșit faptele. Apărările inculpaților, ca și lămurirea tuturor împrejurărilor de săvârșire vor fi realizate integral pe parcursul cercetărilor, la acest moment existând probe suficiente pentru menținerea măsurii preventive, pentru care este cerut un nivel probator inferior celui necesar a conduce instanța la concluzia dovedirii acuzației dincolo de orice îndoială rezonabilă, impus pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, astfel cum impun dispoz. art. 103 alin. 3 Cpp. Această interpretare este în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului: în hotararile Brogan c. Marii Britanii si Murray c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii inca din momentul arestarii. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor. Faptele care suscita banuieli nu au acelasi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea si, cu atat mai putin, cu cele care permit condamnarea.
Astfel, in sarcina inculpatului P. N. zis „N.” și uneori Ninel" se retine ca a făcut parte din nucleul grupării infracționale ocupând, chiar dacă pentru o perioadă de timp mai redusă decât ceilalți inculpați, un rol și o poziție importante în economia și ierarhia grupului, aflându-se într-un contact permanent cu liderul Ț. P. care era și nașul său, dar și cu Ț. E. pe care, prin prisma relației cu Pompi, îl numea tot: nașule",
Acest inculpat a colaborat foarte bine și cu fiul nașului său, Ț. A.-I. cu care obișnuia să meargă să ia fetele de la aeroport.
Fiind angajat șofer o perioadă la Aldis CăIărași și călătorind în virtutea meseriei foarte mult prin țară, acest inculpat a racolat victimele, intrând în acest mod în contact cu o . fete pe care le convingea că are sentimente pentru ele și le determina să se prostitueze în beneficiul amândurora; în realitate, însă, banii ajungeau la toți membrii grupării, chiar dacă el colecta bani de la fetele de care se ocupa personal.
Indicii cu privire la săvârșirea faptelor rezulta din declarația martorei D. I.-A., convorbirile telefonice interceptate in cauza (e.g. 2 ianuarie 2011), declarațiile martorelor Butăriță M., M. B.-G., Stoianof N., a martorei cu identitate protejată R. L., B. C.-D., declarația inculpatului Ț. P. care a declarat despre D. I. și E. I. că erau fetele lui N., chiar dacă în mod nereal susține că el nu avea nicio legătură cu ele, înscrisurile care atesta transferurile de bani de la și către acest inculpat.
Cu privire la inculpatul Ț. A.-I. (zis "A."), se retine ca a preluat o mare parte din atribuțiile grupului după arestarea tatălui sau, recrutând și transportând personal fete în străinătate pentru a asigura în continuare bunăstarea sa și a familiei sale. Participația sa este atestata de convorbirile interceptate in cauza (e.g. discuția purtată pe 14.10.2013 cu inculpatul P. N., declarațiile martorelor P. I., Stoianof N., Butăriță S.-M., martora cu identitate protejată R. L., înscrisurile ce atesta transferurile bancare efectuate de victime către acest inculpat (acesta a primit diferite sume de bani începând cu 02.03.2010 și până în 27.05.2015 de la V. G., V. G., Butăriță S.-M., Ț. E., Ț. P., N. A., R. S. din Franța, Spania, Germania, în sumă totală de 9150 euro).
Totodată, instanța apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației și privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică în raport de natura infracțiunilor, modul de comitere (alături de inculpați care au acționat în mod organizat, prin acțiunea conjugată a mai multor persoane), perioada mare de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, folosirea teritoriului unui alt stat pentru finalizarea obiectivelor infracționale (relocarea victimelor . le-a pus . vulnerabilitate si de dependență fata de inculpați), consecințele asupra personalității persoanelor vătămate, de circumstanțele personale ale inculpaților (deși inculpații invocă faptul că au in întreținere minori nu au ezitat sa se implice in activitatea de recrutare/transportare a victimelor in scopul exploatării sexuale a acestora), dar și de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de această natură și în această modalitate sunt cercetate în stare de libertate ceea ce atrage o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare, de dezaprobare publică, putând lăsa impresia tolerării de către autorități a activităților infracționale.
Apreciem, de asemenea, că se impune menținerea privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere ca nu s-a finalizat cercetarea judecătoreasca, pentru a se asigura prezența inculpaților în fața organelor judiciare (atât pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cât și pentru exercitarea nemijlocită a dreptului la apărare), dar și pentru a preveni formularea unor apărări comune cu ceilalți inculpați din cauză sau concretizarea unor înțelegeri frauduloase cu persoanele vătămate.
Curtea are în vedere și că la acest moment, în prezenta cauză, inculpații sunt cercetați din data de 24/30.07.2015 în stare de arest preventiv. Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a afirmat în mod constant că durata rezonabila a privarii de libertate nu poate fi analizata in abstracto, ci in fiecare caz in parte in raport de particularitatile cauzei. Astfel, s-a aratat ca la mentinerea masurii arestarii preventive trebuie analizata persistenta motivelor care justifica privarea de libertate a inculpatului, apreciind ca dupa o anumita perioada de timp motivele existente la luarea masurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative decat daca există indicii concrete in sensul existentei unui interes public ce prevaleaza, în ciuda existentei prezumtiei de nevinovatie, regulii respectarii libertatii individuale (W c. Elvetiei, Hotararea din 26 ianuarie 1993).
Curtea constata că in raport de circumstanțele concrete ale cauzei în care sunt cercetați mai mulți inculpați, pentru o pluralitate de acte de executare, de probatoriul pe care îl presupune justa soluționare a cauzei, fără a se constata perioade mari de inactivitate din partea organelor judiciare, care au luat toate măsurile pentru buna desfășurare a procesului penal, detenția provizorie a inculpaților nu se întinde dincolo de limite rezonabile.
Curtea apreciază ca prima instanța a motivat soluția sa cu privire la necesitatea menținerii privării de libertate cu privire la ambii inculpați întrucât elementele comune justificau o astfel de abordare, cu mențiuni separate cu privire la elementele de diferențiere atunci când s-a impus. Cu privire la nemotivarea de către prima instanță a soluției de respingere a cererii de înlocuire/revocare a măsurii arestării preventive, Curtea apreciază ca prima instanță a analizat criteriile care impun aceasta soluție ca urmare a faptului ca acestea sunt similare cu cele avute in vedere la stabilirea necesitații privării in continuare de libertate.
Totodată, Curtea apreciază ca prima instanța nu avea obligația de a stabili termenul pentru care a dispus menținerea arestării preventive întrucât dispoz. art. 362 Cpp nu impun o astfel de obligație in cursul judecații, spre deosebire de art. 226 alin. 2 Cpp si art. 236 alin. 2 Cpp care impun luarea/prelungirea măsurii in cursul urmăririi penale pe o durata de maxim 30 de zile. Menținerea arestării preventive in cursul procedurii de camera preliminara si a judecații se dispune fără stabilirea unei durate si se întinde pana la următoarea menținere (in cazul in care se face inainte de expirarea termenului de 30/60 de zile prev. de art. 207 alin. 6 si de art. 208 alin. 4 Cpp), la revocarea sau înlocuirea sa sau la expirarea termenului maxim de 30/60 de zile.
Prin urmare, instanta constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 208 alin. 4 C.p.p., subzista temeiurile care au determinat arestarea preventiva: există cazul prev.de art. 223 alin. 2 teza finală C.p.p. (infractiunile se numara printre cele pentru care legea prevede o pedeapsa de 5 ani inchisoare sau mai mare, iar privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica), iar măsura arestării preventive corespunde scopului reglementat de art.202 alin. 1 C.p.p., privarea de libertate a inculpaților fiind necesară pentru buna finalizare a procesului penal și nefiind suficientă o măsură alternativă neprivativă de libertate în raport de stadiul procesual și de criteriile analizate anterior.
Așa fiind, se vor respinge, ca neîntemeiate, contestațiile declarate de inculpații Ț. A. I. și P. N., împotriva încheierii din data de 28.01.2016, pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. vor fi obligați contestatorii la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al inculpatului P. N. în cuantum de 70 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca neîntemeiate, contestațiile declarate de inculpații Ț. A. I. și P. N., împotriva încheierii din data de 28.01.2016, pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorii la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al inculpatului P. N. în cuantum de 70 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2016.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
Victorița S.
red. I.T./29.02.2016
dact. A.L. 2 ex.
jud fond R.R.-T.Călărași
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
