Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 5/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 5/2016
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.5/F
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror A. E..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul condamnat C. N. cu privire la Sentința penală nr.18/F din data de 10 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel B. – Secția Penală în Dosarul nr._ (rămasă definitivă prin Decizia nr.168/A din data de 10 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 13 ianuarie 2016 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, Curtea a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 15 ianuarie 2016, când a hotărât astfel:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul C. N. a solicitat constarea intervenirii unei cauze de stingere a pedepsei ca urmare a dezincriminării uneia dintre faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B., rămasă definitivă prin decizia penală nr.168/A din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea cererii petentul arată că una dintre pedepsele aplicate prin respectiva hotărâre a fost pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită săvârșită în modalitatea nerespingerii promisiunii de a primi bani sau alte foloase în scopul de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contra acestor îndatoriri, faptă prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal 1969, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000. Analizând considerentele deciziei nr.168/A din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a arătat că prin a nu respinge o promisiune, instanța de apel a reținut că înseamnă a nu da la o parte, a nu refuza, a nu-ți manifesta dezacordul față de promisiunea mituitorului. În opinia acestuia, analizarea acestor argumente coroborate cu dispoziția instanței de control judiciar în sensul de a menține dispozițiile sentinței, conduc la concluzia că acesta a fost condamnat pentru o faptă care a fost dezincriminată odată cu . noului cod penal. Sub acest aspect s-a invocat că în actuala reglementare infracțiunea de luarea de mită poate fi săvârșită în trei modalități alternative de pretinde, primire sau acceptarea promisiunii unor bani sau unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea îndeplinirii ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contra acestor îndatoriri. Dispozițiile codului penal anterior incriminau în art.254 cod penal pe lângă aceste trei acțiuni și o inacțiune, respectiv nerespingerea unui asemenea promisiuni, inacțiune care nu a mai fost incriminată în noul cod penal.
Contestatorul a apreciat că referitor la această faptă pentru care a fost condamnat a intervenit dezincriminarea conform art.4 cod penal, în cauză devenind aplicabile dispozițiile art.598 alin.1 it.d cod proc.pen., privind existența unei cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În final, contestatorul a precizat că în urma constatării dezincriminării infracțiunii de luare de mită faptă prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal 1969, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat la prin hotărârea sus-menționată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat (fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu), instanța ar trebui să descontopească restul pedepselor aplicate, iar în urma recontopirii să fie dată spre executare pedeapsa cea mai grea, fără a mai fi aplicat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare dispus prin hotărârea de condamnare.
În drept, au fost invocate prevederile art.4 cod penal și ar.598 alin.1 lit.d cod proc.pen.
La dosarul cauzei au fost atașate în copii conforme: M.E.P.Î nr.21/2012 din 11.06.2014 emis de Curtea de Apel B., sentința penală nr.18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B. și decizia penală nr.168/A din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Cu ocazia susținerii contestației la executare, contestatorul a invocat și prevederile art.598 alin.1 lit.a cod proc.pen., considerând în esență că a fost pusă în executare o hotărâre nedefinitivă în raport de mențiunile necorespunzătoare înscrise în M.E.P.Î nr.21/2012 din 11.06.2014 emis de Curtea de Apel B., cu referire la anul la care acesta ar fi fost emis.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B., rămasă definitivă prin decizia penală nr.168/A din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de inculpatul C. N. s-a pronunțat următoarea soluție:
„I.1. În baza art. 254 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, condamnă pe inculpatul C. N., fiul lui I. și M., născut la data de 09.04.1975, în Râmnicu Sărat, jud. B., domiciliat în B., .. 166A, jud. I., fără forme legale în București, . A, sector 1, posesor C.I. ._, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat (fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu).
2. În baza art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu).
3. În baza art. 25 Cod penal, raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal și art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma instigării, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare (fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu).
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (fapta descrisă la punctul 3 din rechizitoriu).
5. În baza art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta descrisă la punctul 3 din rechizitoriu).
6. În baza art. 254 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat (fapta descrisă la punctul 4 din rechizitoriu).
7. În baza art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta descrisă la punctul 4 din rechizitoriu).
8. În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 (fapta descrisă la punctul 5 din rechizitoriu).
9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 (fapta descrisă la punctul 6 din rechizitoriu).
10. În baza art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta descrisă la punctul 7 din rechizitoriu).
11. În baza art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta descrisă la punctul 8 din rechizitoriu).
12. În baza art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta descrisă la punctul 9 din rechizitoriu).
13. În baza art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta descrisă la punctul 10 din rechizitoriu).
14. În baza art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta descrisă la punctul 11 din rechizitoriu).
15. În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 (fapta descrisă la punctul 12 din rechizitoriu).
16. În baza art. 288 alin. 2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare (fapta descrisă la punctul 13 din rechizitoriu).
17. În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup în vederea săvârșirii
de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. 1 Cod penal (fapta descrisă la punctul 21 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 alin. 3 Cod penal, contopește pedepsele de mai sus și aplică pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporește la 6 ani închisoare, alături de care aplică și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.
Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive din data de 23.04.2010 până în data de 25.11.2010.”
În prezenta cauză, contestatorul C. N. invocă pe calea unei contestații la executare prevăzută de art.598 alin.1 lit.d cod proc.pen. că infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat (fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu) a fost dezincriminată.
Cu titlu prealabil, Curtea apreciază că în cazul unui condamnat definitiv, analiza incidenței unei legi de dezincriminare a infracțiunii ce a atras condamnarea sa, se poate realiza pe calea unei cereri introduse conform art.595 cod proc.pen., iar nu conform art.598 alin.1 lit.d cod proc.pen.
Cu toate acestea, Curtea va analiza cererea condamnatului C. N. atât prin prisma dispozițiilor art.595 cod proc.pen., cât și prin prisma cazurilor de contestație la executare prevăzute de art.598 alin.1 lit.a și lit.d cod proc.pen.
Curtea reține că potrivit art.4 din noul cod penal, în vigoarea de la data de 01.02.2014 „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.”
Totodată, conform art.289 alin.1 din noul cod penal, „fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.”
Nu în ultimul rând, conform art.254 alin.1 cod penal 1969, „Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.”
În contextul noului cod penal, aprecierea intervenției legii de dezincriminare ar trebui să se realizeze printr-o apreciere in concreto a faptei, realizându-se o dezincriminare atunci când
în raport de legea nouă, fata concretă comisă de inculpat nu mai atrage răspunderea penală, fie că legea nouă suprimă incriminarea (aceasta nemaiavând corespondent în legea nouă), fie că prin prevederile legii noi se restrânge sfera de incidență a unui anumit text astfel încât fapta concretă comisă de inculpat nu mai întrunește condițiile impuse de acesta.
Însă verificarea incidenței legii de dezincriminare, chiar dacă s-ar realiza pe baza unei aprecieri in concreto nu presupune niciodată o rejudecare a cauzei sau administrarea de noi probe, evaluarea urmând a fi realizată doar pe baza datelor reținute de instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Curtea constată că în raport de noua reglementare, elementul material al infracțiunii de luare de mită nu mai prevede în conținutul constitutiv, ca modalitate alternativă, săvârșirea faptei prin nerespingerea promisiunii.
Contestatorul susține că prin această nouă orientare a incriminării infracțiunii de luare de mită, noul legiuitor penal a înțeles să dezincrimineze fapta de luare de mită săvârșită anterior în modalitatea nerespingerii promisiunii de bani sau alte foloase.
Este adevărat că noul cod penal nu a mai prevăzut drept variantă alternativă a elementului material al infracțiunii de luare de mită, nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase, ce s-ar traduce în atitudinea inculpatului de a nu avea o reacție fermă, expresă în fața unei oferte de mituire. În actuala reglementare însă, nerespingere promisiunii de mită poate constitui totuși elementul material al laturii obiective în cadrul infracțiunii de luare de mită, în condițiile în care atitudinea inculpatului s-ar traduce printr-o acceptare tacită, dar neîndoielnică a promisiunii de mită.
Legiuitorul noului cod a stabilit printre variantele alternative ale infracțiunii de luare de mită și acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, însă nu a prevăzut că această acceptare trebuie să fie expresă, aceasta putând fi și tacită, putând rezulta dintr-un ansamblu de manifestări ale făptuitorului, care îi pot forma mituitorului convingerea că acesta a acceptat suma de bani oferită în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
În prezenta cauză, prin actul de sesizare, inculpatul C. N. a fost trimis în judecată printre altele, deoarece în perioada octombrie - decembrie 2009, acesta, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., a pretins, prin intermediul inculpatei G. I. C., avocat în Baroul București, suma de 4.000 euro de la investigatorul sub acoperire T. Ervin E., cercetat în dosarul nr. 5021/P/2009 al unității de parchet anterior menționate, în scopul facilitării dispunerii față de investigator a unei soluții de netrimitere în judecată și în cadrul aceleiași activități infracționale, cel prim menționat a pretins, prin intermediul aceleiași complice, suma de 4.000 euro și de la investigatorul sub acoperire A. F., în scopul precizat mai sus, legat de facilitarea emiterii soluției favorabile față de investigatorul sub acoperire T. Ervin E., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Prin sentința penală nr.18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B., rămasă definitivă prin decizia penală nr.168/A din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul C. N. a fost condamnat pentru această infracțiune prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Cu privire la soluția de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele deciziei penale nr.168/A din 10.06.2014 a apreciat că elementul material al infracțiunii de luare de mită în discuție a fost săvârșit în cazul apelantului inculpat C. N., în modalitatea nerespingerii promisiunii care „s-a realizat printr-o inacțiune care este anterioară ori concomitentă cu îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor sale de prim procuror. Actele pentru a căror îndeplinire a fost pretinsă și primită suma de 4000 de euro de către avocata G. I. C. de la investigatorul sub acoperire T. Ervin E.,
oferită apelantului inculpat și nerespinsă de către acesta, intrau în sfera atribuțiilor specifice de prim procuror (verificarea sub aspectul legalității și temeinicei a actelor procedurale întocmite de către procurorii din subordine), acesta putând facilita astfel obținerea unei soluții favorabile investigatorului sub acoperire (ordonanța din 7 octombrie 2009, dată în dosarul nr.5021/P/2009 prin care prim procurorul C. N. a infirmat în conformitate cu disp. art.264 alin.3 din Codul de procedură penală rechizitoriul emis în cauză de către procurorul M. F., la data de 25 septembrie 2009, constituie un act ce intra în sfera atribuțiilor de serviciu ale apelantului inculpat). De asemenea, repartizarea dosarului unui alt procuror, precum și verificarea legalității și temeiniciei soluției pronunțate de noul procuror de caz intrau în sfera atribuțiilor de serviciu ale apelantului inculpat.”
A mai reținut instanța supremă că „Din convorbirile ambientale purtate între cei doi inculpați, precum și din declarațiile acestora, care se coroborează între ele (declarații date în cursul urmăririi penale) rezultă că inculpata G. I. C., în câteva situații în care a discutat cu apelantul despre dosarul lui T. Ervin E., și-a exprimat, prin modul de adresare, intenția de a-i oferi celui din urmă o parte din suma de 4000 euro primită de la investigatorul sub acoperire T. Ervin E., iar apelantul, deși nu a acceptat în mod neechivoc oferta inculpatei, nu a respins-o.”
În final, instanța supremă a apreciat că „Sub aspectul laturii subiective, apelantul inculpat a acționat cu intenție directă, având reprezentarea faptului că i se oferă de către inculpata G. I. C. o parte din suma de 4000 euro pe care aceasta a pretins-o și a primit-o de la investigatorul sub acoperire T. Ervin E. în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă procurori pentru soluționarea favorabilă a cauzei în care cel din urmă era cercetat. În plus, cunoscând demersurile inculpatei, atât în relația acesteia cu mituitorul, cât și în dosarul nr.5021/P/2009, apelantul inculpat nu și-a manifestat dezacordul față de promisiunea mituitorului, implicându-se în soluționarea cauzei în care acesta era cercetat.”
Analizând aceste considerente din prisma prevederilor art.4 cod penal, Curtea apreciază că fapta inculpatului C. N., astfel cum a fost ea reținută prin sentința penală nr.18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B., rămasă definitivă prin decizia penală nr.168/A din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constat în nerespingerea unei promisiuni de mită, element material care poate fi subsumat unei acceptări tacite și neîndoielnice a promisiunii de mită.
Curtea apreciază că din considerentele celor două hotărâri anterior menționate, rezultă, mai presus de orice dubiu, că inculpatul C. N. a acceptat în mod tacit o parte din suma de 4.000 de euro pe care coinculpata G. I. C. a pretins-o și a primit-o de la investigatorul sub acoperire T. Ervin E. în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă procurori pentru soluționarea favorabilă a cauzei în care cel din urmă era cercetat. Dovada de netăgăduit în acest sens este propria atitudine a inculpatului C. N., care în urma discuțiilor telefonice cu coinculpata G. I. C., s-a implicat în soluționarea dosarului penal nr.5021/P/2009 în care era cercetat investigatorul sub acoperire T. Ervin E. pentru comiterea a două infracțiuni la legea circulației - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, implicare ce a fost de natură să îngreuneze urmărirea penală.
Sub acest aspect, în considerentele deciziei penale nr.168/A din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că „Apelantul inculpat a contribuit la realizarea beneficiului promis de inculpata G. I. C. investigatorului sub acoperire - obținerea unei soluții de netrimitere în judecată a acestuia în schimbul sumei de 4000 euro pe care cea din urmă o pretinsese și o primise de la investigator pentru promisiunile pe care i le făcuse de a interveni pe lângă procurorii de la P. de pe lângă Judecătoria B.-, în acest sens, inculpatul utilizând atât experiența profesională de procuror, cât și prerogativele funcției de prim procuror. În concret, apelantul inculpat i-a dat inculpatei G. I.
C. sfaturi pe care aceasta le-a transmis investigatorului sub acoperire în legătură cu atitudinea pe care cel din urmă trebuia să o adopte în împrejurările în care față de el fusese emis de către procurorul de caz mandat de aducere pentru a asigura prezența sa la sediul parchetului în vederea audierii și prezentării materialului de urmărire penală și pentru a evita parcurgerea etapelor judiciare care ar fi fost de natură să conducă la întocmirea rechizitoriului, i-a solicitat inculpatei să trimită la dosar o cerere în care T. Ervin E. să arate, în mod contrar realității, că s-ar afla în străinătate pentru tratament medical și prin aceasta să motiveze imposibilitatea de a se prezenta la parchet; a consiliat-o pe inculpată cu privire la depunerea la dosar a unor înscrisuri, necesare pentru crearea unei situații juridice avantajoase investigatorului sub acoperire; a discutat cu inculpata posibilitatea depunerii la dosar a unor documente falsificate, care să ateste, în mod nereal, că T. Ervin E. ar fi urmat anterior datei la care a săvârșit faptele pentru care era cercetat, cursurile școlii de șoferi; a înlesnit cu complicitatea inculpatei, administrarea frauduloasă a unor probe în favoarea persoanei cercetate; a contribuit, prin instigarea complicei sale, inculpata G. I. C., la falsificarea unui înscris în numele investigatorului sub acoperire A. F. și, în final, a infirmat rechizitoriul emis de procurorul de caz, M. F..
Apelantul inculpat cunoștea exact starea de fapt din dosarul nr.5021/P/2009, stadiul cercetărilor efectuate de procurorul de caz, precum și faptul că dispunerea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului T. Ervin E. era nerealistă. Investigatorul sub acoperire avea calitatea de infractor în sensul disp. art.264 din Codul penal, întrucât săvârșise acțiuni disimulate, conform ordonanței procurorului și planului de anchetă, care se circumscriau infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a deține permis de conducere și care au condus la cercetarea sa de către P. de pe lângă Judecătoria B., unitate de parchet condusă de apelant.”
Or, din modul în care a fost reținută în sarcina contestatorului din prezenta cauză infracțiunea de luare de mită prevăzută de art.254 din codul penal anterior, Curtea și-a format convingerea că aceasta ar întruni și în actuala reglementare elementele constitutive prevăzute de art.289 din noul cod penal, fapta fiind săvârșită în varianta acceptării promisiunii de mită, acceptare care are un caracter tacit, rezultând în mod indirect din ansamblu de activități descrise în hotărârile sus-menționate.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., va respinge ca nefondată cererea condamnatului C. N. de aplicare a legii penale de dezincriminare.
Neîntemeiată este și contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art.598 alin.1 lit.a și lit.d cod proc.pen.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art.598 alin.1 lit.a cod proc.pen., Curtea reține că în cauză s-a pus în executare o hotărâre definitivă, deoarece mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.21/2012 din 11.06.2014 emis de Curtea de Apel B. a fost emis după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B., în urma respingerii apelurilor declarate în cauză de parchet și de către inculpatul N. C., prin decizia penală nr.168/A din 10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea observă că M.E.P.Î nr.21/2012 din 11.06.2014 emis de Curtea de Apel B. cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, fiind emis în conformitate cu minuta sentinței penale nr.18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B.. Mențiunea privind numărul 21/2012 din cuprinsul acestui mandat de executare al pedepsei închisorii s-a făcut cu referire la numărul poziției din registrul de executări penale deschisă la momentul pronunțării sentinței penale nr.18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B., conform prevederilor regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, în vigoare în anul 2012.
Cu referire la cazul prevăzut de art598 alin.1 lit.d cod proc.pen., Curtea reține, față de argumentele sus-menționate, că în cauză nu a intervenit nicio lege nouă care să conducă la dezincriminarea vreuneia dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul N.
C., astfel că pe cale de consecință nu se poate reține existența vreo cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Față de cele sus-expuse, Curtea va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul N. C..
În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen. va obliga condamnatul la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.598 alin.1 lit.a și lit.d cod proc.pen. respinge ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul N. C.,
În baza art.275 alin.2 Cod proc.pen. obligă condamnatul la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-N. OVIDIUSCHNEIDER D.
Red. jud. RNO./dact. jud. RNO, gr.SD/
3.ex./26.01.2016.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 39/2016. Curtea de Apel... | Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
