Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 80/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 80/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.80/A
Ședința publica de la 20.01.2015
P. - L. C. N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. R. D. împotriva sentinței penale nr.2257/17.09.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat C. R. D., personal și asistat de apărător ales D. G., cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu Poiana D., cu delegație la dosar, lipsă intimata parte civilă . și intimata parte vătămată B. Comercială R. – Agenția World Trade Center.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a unei cereri din partea părții civile ., prin reprezentant Kruk Romania SRL de constituire de parte civilă.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat solicită să se ia act de încetarea delegației sale avocațiale, prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului și acordarea de onorariu parțial.
Apelantul inculpat C. R. D. arată că menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Curtea pune în discuție cererea intimatei ., de constituire de parte civilă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că . nu a declarat apel în cauză, apreciind că nu are nicio relevanță înscrisul depus la dosar, aceasta neavând nicio calitate în prezentul dosar.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită respingerea acestei cereri, apreciind că nu se pot face constituiri de parte civilă în fața instanței de apel.
Nefiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat C. R. D. critică modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, apreciind că ar fi fost aplicabilă decizia nr.2 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru ca inculpatul să poată beneficia de aplicarea unor dispoziții legale din vechiul Cod penal referitor la circumstanțele atenuante. Arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei și a contribuit la aflarea adevărului, fiind aplicabile dispozițiile art.74 lit.c rap. la art.76 lit.d din vechiul Cod penal, urmând a se coborî cuantumul pedepsei până la minimul general prevăzut de lege. Apreciază că se pot reține vechile dispoziții legale și cu privire la recidiva postexecutorie, respectiv art.37 lit. Din vechiul Cod penal. Apreciază că nu era necesar a se aplica o pedeapsă orientată spre maximul pedepsei și că pentru pedepsele prevăzute de noul Cod penal se pot face aplicarea dispozițiilor referitoare la circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și reducerea pedepsei cu 1/3 în urma reținerii procedurii simplificate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că există o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care arată clar că dispozițiile deciziei nr.2 nu pot fi interpretate ca o lege penală mai favorabilă. Arată că inculpatul a săvârșit fapta în octombrie 2007 și în această perioadă nu a săvârșit alte infracțiuni, putându-se reține purtarea bună a inculpatului și schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea prev. de art.244 alin.1 si 2 Cod penal în art.215 alin.1,2, 3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.b din vechiul Cod penal și art.74 alin.2 si 76 lit.c din vechiul Cod penal și menținerea pedepsei de 1 an închisoare. Solicită condamnarea inculpatului, potrivit art.291 teza a doua Cod penal cu aplicarea art.37lit.b Cod penal și art.374 și 396 Cod de procedură penală și aplicarea unei amenzi penale în cuantum de cel puțin 200 de lei, ceea ce este favorabil inculpatului. Arată că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.81 sau 861 Cod penal, având în vedere că pedeapsa anterioară a fost mai mare de 1 an.
Apărătorul ales al apelantului inculpat C. R. D. solicită să nu se rețină pedeapsa de 1 an închisoare
Apelantul inculpat C. R. D., în ultimul cuvânt, arată că vrea să ăși găsească un loc de muncă pentru a achita prejudiciul creat.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2257/17.09.2010, Judecătoria Sectorului 5 București, în temeiul art.377 alin.4 din C.proc.pen., cu aplicarea art. 5 din Cod penal, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror și a dispus schimbarea încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare din infracțiunile prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 cu aplic. art.37 ali.1 lit.b și de art.291, cu aplic. art.37 ali.1 lit.b din C.pen. din 1969, cu aplicarea art.33 lit.a din Cod penal din 1969, în infracțiunile prev. de art.244 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 și de art.323 cu aplic. art.41 din Cod penal, cu aplic. art.38 C.pen.
În temeiul art.244 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 și art.43 alin.5 din Cod penal, cu aplic. la art.5 Cod penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin.10 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul C. R. D. (fiul lui D. și E., ns. la data de 16.03.1969 în Pitești, județ Argeș, domiciliat în București, . nr.10, ., ., necăsătorit, studii 10 clase, mecanic auto, fără loc de muncă, recidivist postexecutoriu, C.N.P._, posesor al CI . nr._), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în data de 29.10.2007.
În temeiul art.323 cu aplic. art.41 și art.43 alin.5 din Cod penal, cu aplic. la art.5 Cod penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin.10 C.proc.pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în data de 29.10.2007.
În temeiul art.39 alin.1 lit.b C.pen., cu ref. la art.38 C.pen., cu aplic. art.5 Cod penal, constatând că infracțiunile deduse judecății sunt concurente, a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, sporită cu o lună închisoare, inculpatul C. R. D. executând 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare.
În temeiul art.397 alin.3 și art.25 C.pr.pen. cu ref. la art.112 alin.1 lit.b C.pen., a confiscat înscrisurile falsificate folosite de inculpat (adeverința de salariu nr.243/24.10.2007 emisă de s.c. BTD Group Construcții și Ambient S.R.L., contract individual de muncă nr.21/01.09.2005 încheiat între inculpat și s.c. BTD Group Construcții și Ambient S.R.L., actul adițional nr.1 /01.06.2006 și actul adițional nr.2/01.02.2007 – filele 74, 84 și urm. du.p.) și a dispus desființarea lor totală.
În temeiul art.397 C.proc.pen., a respins acțiunea civilă formulată de s.c. S. S. prin s.c. Kruk International S.R.L., cu sediul în București, ., subsol, parter, ., sector 4, ca neîntemeiată. A constatat că persoana vătămată B.C.R. S.A., cu sediul în București, Piața Montreal nr.10, sector 1, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.121/P/2010 întocmit la data de 23.12.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2013, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. R. D. aflat în stare de libertate, fiul lui D. și E., ns. la data de 16.03.1969 în Pitești, județ Argeș, domiciliat în București, . nr.10, ., ., sector 5, necăsătorit, studii 10 clase, mecanic auto, fără loc de muncă, recidivist postexecutoriu, C.N.P._, posesor al CI . nr._, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b C.pen. 1969 și art 291 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b C.pen. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969, reținându-se, în fapt, că în perioada octombrie-noiembrie 2007, inculpatul C. R. D. a solicitat și a obținut de la B.C.R. S.A. – Agenția World Trade Center (Agenția Sofitel) un credit de nevoi personale în valoare de 14.000 euro, conform contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.1519/29.10.2007 și anexelor sale, semnând personal acest contract. Se reține însă că, pentru a întruni condițiile de creditare, inculpatul s-ar fi folosit de înscrisuri falsificate din care reieșea împrejurarea că este salariat și că are venituri lunare din salariu. Potrivit acestor înscrisuri, despre care cunoștea că sunt false dar pe care nu le falsificase acesta, inculpatul apărea ca fiind angajat la S.C. B.T.D. Group Construcții și Ambient S.R.L., în funcția de fierar betonist, având un salariu lunar brut de 2600 lei.
Ulterior acestui moment, B.C.R. S.A. a cesionat creanța împotriva inculpatului către S. S.R.L., administrator active Kruk International S.R.L. prin contractul de cesiune nr. 1165/19.03.2010.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21.03.2014, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Cauza a fost judecată în procedură simplificată, prevăzută de disp. art. 374 alin.4 C.proc.pen., referitoare la recunoașterea vinovăției.
Prin încheierea din data de 20.05.2014, în baza art. 395 alin. 1 C.proc.pen., instanța a repus cauza pe rol în vederea citării B.C.R. S.A. în calitate de persoană vătămată, cu motivarea că prin contractul de cesiune de creanță nr. 1165/19.03.2010, S. S.R.L., administrator active Kruk International S.R.L. s-a subrogat doar în drepturile civile ale B.C.R. S.A., calitatea de persoană vătămată a acesteia din urmă neputând fi transmisă.
În cauză nu au fost dispuse măsuri preventive sau asiguratorii, inculpatul fiind cercetat în stare de libertate.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 5.01.2010; cerere de constituire de parte civilă formulată de S.C. S. S.a.R.L. prin reprezentant legal Kruk International S.R.L.din data de 24.01.2011 (filele 11-12 d.u.p.); adresa nr. P._/_/29.10.2013 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă București (fila 20 d.u.p.); verificări la O.N.R.C. privind S.C. B.T.D. Group Construcții și Ambient S.R.L.; procesele verbale încheiate de organele de poliție (inclusiv procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare); raport de expertiză criminalistică nr._ din 13.08.2013, în specialitatea grafică și tehnică a documentelor, întocmit de D.G.P.M.B.-Serviciul criminalistic (filele 35-49 d.u.p.); înscrisuri, respectiv: contract individual de muncă nr. 2496/14.09.2005 și acte adițional nr. 1 și 2 (filele 50-55 d.u.p.), cerere de credit pentru persoane fizice, declarație acord 1, contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1519 din 29.10.2007 (filele 63-70 d.u.p.), cerere de credit persoane fizice, adeverință de salariu în original (fila 71 d.u.p.) și copie, copie C.I. C. R. D., factură duplicat Vodafone România S.A., asigurare de viață încheiată pe numele C. R. D.; adresă B.C.R. S.A. nr. DJ R 1576/07.05.2010; declarațiile învinuitului C. R. D. date în fața organelor de cercetare penală la datele de 5.11.2009, 30.04.2012 și 29.08.2012; fișa de cazier judiciar.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat privind judecarea potrivit procedurii simplificate, nu au fost administrate alte probe cu excepția unor înscrisuri în circumstanțiere, constând în caracterizări ale inculpatului (filele 55, 63 d.i.) și o adresă a Asociației de Locatari (fila 54 d.i.), cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, ce nu au fost contestate.
Inculpatul fost ascultat în cursul judecății, în ședința publică din 13.05.2014 (filele 56-57 d.i.).
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 29.10.2007 a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1519/29.10.2007 și anexelor acestuia între inculpatul C. R. D. și B.C.R. S.A. – Agenția World Trade Center (Agenția Sofitel) prin care inculpatul a obținut un credit de nevoi personale în valoare de_ de euro (filele 63-71 d.u.p.). Instanța a reținut că inculpatul a achitat 3 rate pentru acoperirea creditului obținut.
Cererile și declarațiile premergătoare încheierii contractului de credit, contractul în sine, precum și anexele acestuia au fost semnate de către inculpat, astfel cum acesta a recunoscut în mod constant pe parcursul procesului penal și astfel cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cauză potrivit căruia semnătura din partea stângă inferioară de pe prima filă și cea de la rubrica împrumutat de pe contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1519/29.10.2007, semnătura de la rubrica „numele și prenumele împrumutatului…semnătura” de pe cererea de credit pentru persoane fizice anexa nr.1, datată 29.10.2007, precum și semnătura de la rubrica „semnătură” de pe Declarația acord nr.1, pe numele C. R. D. datată 29.10.2007, au fost executate de C. R. D. (filele 35-49 dup.).
În vederea obținerii creditului bancar, instanța a reținut că inculpatul trebuia să îndeplinească o . condiții privind bonitatea acestuia, printre care și aceea de a fi angajat și de a avea un anumit venit lunar. Potrivit declarațiilor inculpatului, acesta nu înregistra venituri la momentul contractării creditului și nici nu avea un loc de muncă stabil.
Instanța a constatat, având în vedere declarațiile acestuia și concluziile raportului de expertiză anterior evocate că inculpatul a precizat că este angajat la S.C. B.T.D. Group Construcții și Ambient S.R.L., în funcția de fierar betonist și are un salariu lunar brut de 2600 lei.
Prin adresa nr.P14053/_/29.10.2013 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă București s-a precizat că la dosarul . și Ambient S.R..L nu a fost identificat contractul individual de muncă încheiat cu inculpatul C. R. D. și acesta nici nu figurează în statele de plată ale societății, în perioada 2005-2007. În aceste condiții, instanța a reținut că inculpatul a furnizat băncii, cu intenție, informații false.
În susținerea declarațiilor false, instanța a reținut că inculpatul a depus la instituția de credit o . înscrisuri doveditoare printre care contractul individual de muncă nr.21/01.09.2005 încheiat între s.c. BDT Group Construcții și Ambient S.R.L. și C. R. D. și xerocopiile actelor adiționale nr.1, datat 14.06.2006 și nr.2 datat 05.02.2005, la contractul individual de muncă încheiat (filele 50-55 d.u.p.) și o adeverință de salariu (fila 71 d.u.p.). Reținând împrejurarea că inculpatul nu a fost angajat al S.C. BDT Group Construcții și Ambient S.R.L. în perioada 2005-2007 și declarațiile inculpatului, instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că înscrisurile depuse de către acesta în susținerea declarațiilor sale sunt false, neputând fi emise de către pretinsa societate angajatoare. Instanța a reținut, de asemenea, că inculpatul a avut cunoștință despre faptul că înscrisurile sunt false, acesta declarând pe parcursul procesului că nu a avut vreodată o legătură cu s.c BDT Group Construcții și Ambient S.R.L. și că a dobândit actele de la o persoană necunoscută în schimbul sumei de 3000 euro.
Cât privește autorul actelor falsificate, instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuată în cauză și a reținut că scrisul ce completează rubricile „adeverinței de salariu nr.243/24.10.2007” pe numele C. R. D. (fila 71 d.u.p.), mențiunile olografe „conform cu originalul director general B. I.” de pe prima filă și „cf. cu originalul” de pe următoarele file ale xerocopiei contractului individual de muncă nr.21/01.09.2005 încheiat între s.c. BDT Group Construcții și Ambient S.R.L. și C. R. D., precum și mențiunile „Director General B. I., conform cu originalul” de pe xerocopiile actelor adiționale nr.1, datat 14.06.2006 și nr.2 datat 05.02.2005, la contractul individual de muncă încheiat și înregistrat cu nr.2696/14.09.2005 în registrul de evidență a salariaților, nu au fost executate de C. R. D.. Pentru aceste motive și notând și declarația inculpatului dată în acest sens, instanța a reținut că inculpatul nu este cel care a falsificat documentele false, ci doar s-a folosit de acestea pentru a obține un credit bancar, cunoscând împrejurarea că documentele sunt false.
Inculpatul a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa, respectiv că a folosit documentele menționate, cunoscând că sunt false, pentru obținerea unui credit de nevoi personale în valoare de_ euro, deoarece avea datorii de rambursat. El a admis că a încheiat contractul de creditare cu . a arătat că documentele false i-au fost aduse de o persoană necunoscută, de sex feminin, căreia i-a dat suma de 3000 euro, după obținerea creditului.
În drept, înainte de a stabili încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța a considerat necesar să se pronunțe mai întâi asupra cererii de schimbare a încadrării juridice ridicate în cursul dezbaterilor.
Instanța a reținut că fapta inculpatului a fost săvârșită la o dată anterioară intrării în vigoare noului Cod penal și a Codului procedură penală, respectiv data de 29.10.2007, iar procesul privind tragerea la răspundere penală a inculpatului C. R. D. pentru săvârșirea acestor fapte se află în desfășurare la data intrării în vigoare a noilor coduri. Pe cale de consecință, art.5 C.pen. - care stabilește că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă situației inculpatului - devine aplicabil.
Pentru a determina dacă dispozițiile vechiului Cod Penal sau cele ale noului Cod Penal sunt mai favorabile în această situație concretă, instanța a determinat ce soluție ar putea fi pronunțată în raport de ambele legi menționate, determinând, apoi, legea ce creează inculpatului o situație mai favorabilă. Instanța a făcut o analiză globală a legii, iar nu pe instituții autonome incidente în cauză, având în vedere practica judiciară constantă din ultimul timp.
S-a apreciat că, în cazul în care instanța ar opta spre aplicarea dispozițiilor Codului Penal din 1969, faptele inculpatului ar primi următoarea încadrare juridică: art. 215 alin. 1, 2, 3 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b C.pen. 1969 și art 291 cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b C.pen. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969 și art.396 alin. 10 C.proc.pen. S-a reținut că, potrivit art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969, infracțiunea de înșelăciune în contracte, săvârșită prin folosirea unor mijloace frauduloase, respectiv înscrisurile false, se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 15 ani. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. pentru că inculpatul a optat pentru judecata în procedura simplificată, pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului pentru această infracțiune este închisoarea între 2 și 10 ani. S-a mai reținut că, potrivit art. 291 C.pen. 1969, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de uz de fals, în speță fiind vorba despre înscrisuri sub semnătură privată, este închisoarea de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. pentru că inculpatul a optat pentru judecata în procedura simplificată, s-a apreciat că pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului pentru această infracțiune este închisoarea de la 2 luni la 1 an și 4 luni închisoare alternativ cu amenda. Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. 1969, instanța ar avea posibilitate aplicării unui spor facultativ de până la 10 ani peste maximul special al fiecărei infracțiuni, dar având în vedere circumstanțele cauzei, instanța s-ar orienta către o pedeapsa închisorii orientată spre minimul special. Având în vedere că faptele au fost săvârșite în concurs prevăzut de art. 33 alin. 1 lit. a C.pen. 1969, în baza dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b C.pen.1969, instanța ar fi putut aplica un spor facultativ pe lângă pedeapsa aplicată cea mai severă. În concluzie, s-a apreciat că, în cazul în care instanța ar aplica global dispozițiile vechiului Cod Penal, pedeapsa minimă ce ar putea fi aplicată inculpatului ar fi de 2 ani închisoare.
S-a mai apreciat că, în cazul în care instanța ar opta spre aplicarea dispozițiilor Codului Penal în vigoare la acest moment, faptele inculpatului ar primi următoarea încadrare juridică: art. 244 alin.1 și 2 cu aplicarea art. 41 și de art. 323 cu aplicarea art. 41 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen. S-a reținut că, potrivit art. 244 alin. 1, 2 C.pen., infracțiunea de înșelăciune săvârșită prin folosirea unor mijloace frauduloase, respectiv înscrisurile false, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani. Ținând cont de ordinea prevăzută de art. 79 alin. 3 C.pen. în care produc efecte circumstanțele atenuante și agravante incidente, s-a constatat că instanța face mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen., pentru că inculpatul a optat pentru judecata în procedura simplificată, pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului pentru această infracțiune fiind închisoarea între 8 luni și 3 ani și 4 luni. Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 41 alin. 1 C.pen., instanța, potrivit art. 43 alin. 5 C.pen., majorează limitele nou stabilite cu jumătate, rezultând pedeapsa închisorii între 1 an și 5 ani. S-a mai reținut că, potrivit art. 323 C.pen., pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de uz de fals, în speță fiind vorba despre înscrisuri sub semnătură privată, este închisoarea de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda. Ținând cont de ordinea prevăzută de art. 79 alin. 3 C.pen. în care produc efecte circumstanțele atenuante și agravante incidente, s-a constatat că instanța face mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen., pentru că inculpatul a optat pentru judecata în procedura simplificată, pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului pentru această infracțiune fiind închisoarea de la 2 luni la 1 an și 4 luni alternativ cu amenda. Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 41 alin. 1 C.pen., s-a reținut că instanța, potrivit art. 43 alin. 5 C.pen., majorează limitele nou stabilite cu jumătate, rezultând pedeapsa de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda. Având în vedere că faptele au fost săvârșite în concurs prevăzut de art. 38 alin. 1 C.pen., în baza dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., instanța ar aplica un spor obligatoriu de o treime din pedeapsa mai ușoară pe lângă pedeapsa cea mai severă. În concluzie, în cazul în care instanța ar aplica global dispozițiile noului Cod Penal, s-a apreciat că pedeapsa minimă ce ar putea fi aplicată inculpatului ar fi de 1 an și o lună închisoare.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că s-a demonstrat anterior că, potrivit dispozițiilor vechiului Cod Penal, pedeapsa minimă ce poate fi aplicată este mai mare decât în cazul în care s-ar face aplicarea noii norme penale și împrejurarea că instanța va opta pentru o pedeapsă orientată către minimul special, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este Codul Penal actual.
Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului C. R. D., constând în aceea că la data de 29.10.2007, a solicitat și a obținut de la B.C.R. S.A un credit de nevoi personale în valoare de 14.000 euro, folosind pentru a întruni condițiile de creditare, înscrisuri despre care cunoștea că sunt falsificate (dar pe care nu le falsificase acesta), inducând astfel în eroare pe reprezentanții băncii și încheind contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1519/29.10.2007, producând un prejudiciu în patrimoniul băncii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 244 alin.1 și 2 și de art. 323, ambele cu aplicarea art. 38 C.pen.
Având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta și a optat pentru procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 375 C.proc.pen., instanța a redus limitele de pedeaspă prevăzute de lege cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Studiind cazierul judiciar al inculpatului depus în cauză, instanța a reținut că prin Sentința Penală nr. 1271/06.09.2004, dosar nr._/2003 a Judecătoriei Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, acesta începând executarea pedepsei la 04.11.2004 și fiind liberat condiționat la data de 24.09.2005. Astfel, instanța a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului prin acea sentință se consideră executată la data de 04.05.2006.
Instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar în stare de recidivă postexecutorie. Pentru a reține această împrejurare, instanța a verificat întrunirea condițiilor prevăzute de art.41 alin. 1 C.pen., și anume: o condamnare anterioară la o pedeapsă mai mare de 1 an, săvârșirea noii fapte până la reabilitare, pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune să fie mai mare de un an. Prima condiție este evident întrunită, condamnarea anterioară fiind de 1 an și 6 luni închisoare. În privința celei de-a doua condiții, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită în data de 29.10.2007, înainte de a se împlini termenul de 3 ani ce ar fi trebuit să curgă de la data de 04.05.2006 pentru a putea fi considerat reabilitat inculpatul. De asemenea, s-a apreciat că și cea de-a treia condiție este îndeplinită, și art. 244 și art. 323 C.pen. prevăzând pedepse mai mari de 1 an.
Reiterând raționamentul făcut de instanță cu ocazia verificării legii penale mai favorabile, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut fapta, dar și de incidența recidivei postexecutorii și a aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune o pedeapsă cu închisoarea intre 1 an și 5 ani și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda, raportându-se la criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen.
În ceea ce privește împrejurările, modul de comitere a faptei și mijloacele folosite de către inculpat, instanța a constatat că acesta a dat dovadă de un grad mediu de periculozitate. Inculpatul a contactat o persoană necunoscută pentru a face rost de înscrisurile false necesare contractării creditului, a depus la bancă și a declarat informații false, fiind conștient că-i induce în eroare pe funcționarii băncii și urmează să obțină un credit pe care nu îl va putea achita prin mijloace licite. Cu toate acestea, s-a apreciat că trebuie precizat că funcționarii băncii puteau verifica bonitatea inculpatului, interogând pe pretinsul angajator sau verificând baza de date a Inspectoratului Teritorial de Muncă București – inculpatul profitând în mod evident și de lipsa de diligență a funcționarilor băncii.
Cat privește persoana inculpatului, s-a reținut că acesta este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum reiese din fișa de cazier. Tot din acest punct de vedere, instanța a reținut că inculpatul, aflat în libertate după executarea unei pedepse privative de libertate, a perseverat în săvârșirea de infracțiuni, ceea ce indică un grad sporit de periculozitate al acestuia. Pe de altă parte, instanța a reținut atitudinea constant sinceră a inculpatului pe parcursul urmăririi penale, acesta recunoscând fapta încă de la primele audieri. Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere situația personală a inculpatului, respectiv gradul de educație scăzut, precum și lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă, care să îi asigure veniturile. Instanța a avut în vedere si scopul urmărit de inculpat prin săvârșirea infracțiunii, anume dobândirea unei sume de bani în vedere plății datoriilor pentru a preveni evacuare din locuință.
Având în vedere toate considerentele menționate mai sus, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea în regim de executare egală cu minimul special pentru ambele infracțiuni este aptă să își atingă scopul de prevenție al acestei sancțiuni.
În temeiul art. 39 alin.1 lit.b C.pen., cu referire la art. 38 C.pen., constatând că infracțiunile deduse judecății sunt concurente, nefiind pronunțată vreo hotărâre definitivă de condamnare cu privire la vreuna dintre ele, instanța a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare, sporită obligatoriu cu o treime din restul pedepselor aplicate, respectiv cu o lună închisoare, inculpatul C. R. D. având de executat 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare.
Referitor la înscrisurile constatate ca fiind false, având în vedere că acestea au fost folosite în mod concret la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, instanța, în baza art. 112 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale a înscrisurilor false, respectiv adeverința de salariu nr.243/24.10.2007 emisă de S.C. BTD Group Construcții și Ambient S.R.L., contract individual de muncă nr.21/01.09.2005 încheiat între inculpat și S.C. BTD Group Construcții și Ambient S.R.L., actul adițional nr.1 /01.06.2006 și actul adițional nr.2/01.02.2007. De asemenea, în baza art. 397 și art. 25 alin. 3 C.proc.pen., instanța a dispus desființarea în totalitate a înscrisurilor menționate.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că persoana vătămată, B.C.R. S.A., cu sediul în București, Piața Montreal nr.10, sector 1, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cât privește constituirea de parte civilă a S. S.R.L., administrator active Kruk International S.R.L. din data de 24.11.2011 (filele 11-12 d.u.p.), instanța a reținut că acesteia i-a fost cesionată creanța împotriva inculpatului de către B.C.R. S.A. prin contractul de cesiune nr. 1165/19.03.2010. Instanța, contrar susținerilor reprezentantului Ministerului Public, a considerat că într-adevăr normele de procedură sunt de imediată aplicare în cauză dar, pe de altă parte, a notat că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, „Actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de lege”. Astfel, instanța a considerat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 7 C.proc.pen. care interzic exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal de către cesionar pentru că acesta s-a constituit parte civilă sub imperiul vechiului Cod de Procedură Penală care nu cuprindea o astfel de prevedere. Astfel, instanța a reținut că în cauză constituirea de parte civilă de către cesionar este admisibilă și poate fi soluționată în cadrul procesului penal.
Pe fondul acțiunii civile, instanța a reținut că, potrivit art. 1568 alin. 1 C.civ., „Cesiunea de creanță transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care le are cedentul în legătură cu creanța cedată; b) drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.”. De asemenea, potrivit art. 120 din OUG nr.120/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, „contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală încheiate de o instituție de credit, sunt titluri executorii”. Coroborând cele două texte, instanța a arătat că partea civilă din prezentul dosar, S. S.R.L., administrator active Kruk International S.R.L., are o creanță împotriva inculpatului constatată deja printr-un titlu executoriu, respectiv contractul de credit cesionat. Astfel, s-a apreciat că partea civilă nu mai are dreptul de a obține o hotărâre judecătorească prin care să se constate existența unei creanțe a sa împotriva debitorului, acesteia fiindu-i suficient titlul executoriu pe care îl are pentru declanșarea procedurii de executare silită prevăzute de Cartea a V-a a Codului de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul C. R. D., criticând sentința pentru netemeinicie și anume pentru aceea că, în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama la pronunțarea sentinței de decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv în mod greșit instanța nu a ținut seama de dispozițiile mai favorabile din Vechiul Cod penal privind circumstanțele atenuante judiciare care puteau fi reținute în favoarea sa. A arătat că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, a recunoscut fapta, a contribuit la aflarea adevărului și fiindu-i aplicabile dispozițiile art . 74 litera c și 76 litera d Cod penal de la 1968, pedeapsa poate fi coborâtă până la minimul special, aproape de minimul general.
De asemenea, a solicitat să îi fie aplicabile dispozițiile art. 37 itera b din Codul penal de la 1968, referitoare la tratamentul sancționator al stării de recidivă postexecutorie.
Cu ocazia soluționării apelului, nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele devoluțiunii stabilite de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea în concurs real și în stare de recidivă postexecutorie, față de condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1271/2004 a Judecătoriei sectorului 3 București, a două infracțiuni și anume infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal de la 1968 și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal de la 1968, ambele cu aplicarea art. 37 litera b și art. 33 litera a Cod penal de la 1968.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat ca judecata cauzei să se facă în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
Curtea apreciază că în mod corect, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea acestei proceduri, adică situația de fapt descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat este aceeași cu cea reținută de instanța de fond, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p.
Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a obținut un credit de 14 000 Euro de la .-se de acte false, respectiv de contractul de muncă nr. 2496/14.09.2005 și actele adiționale nr. 1 și 2 la acest contract dar și de adeverința de venit nr. 243/24.10.2007, acte care atestau, în mod nereal faptul că acesta era angajat la . și Ambient SRL, cu un salariu de 2600 lei lunar. Această situație de fapt rezultă din adresele emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă București,din care rezultă că nu a fost identificat în baza de date contractul folosit de inculpat dar și din expertiza grafoscopică efectuată pe parcursul urmăririi penale.
În mod corect prima instanță a reținut că faptele inculpatului, în materialitatea lor constituie infracțiunile de înșelăciune și uz de fals.
Referitor la aplicarea legii mai favorabile:
Potrivit art.5 Cod penal, dacă de la comiterea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale ,se aplică legea mai favorabilă.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive, cea din momentul comiterii faptei, din momentul judecării dar și cele intermediare, dacă există.
Prin compararea legilor și determinarea celei mai favorabile nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive, respectiv așa numita lex terția.
În doctrina și practica dezvoltate sub imperiul codului penal anterior, era unanim acceptată ideea că, legea penală mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată inculpatului, dintre legile penale succesive, apreciindu-se că o combinare a dispozițiilor favorabile din ambele legi este hibridă și conduce la crearea pe cale judecătorească a unei a treia legi, ceea ce este inadmisibil, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestor organe.
De altfel, în același sens, Curtea Constituțională a statuat că determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze.
Aceeași interpretare este consacrată și de decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014, publicată în MO din data de 20 mai 2014.
Analizând cele două incriminări, Curtea constată că nu există diferențe sub aspectul condițiilor de incriminare, al condițiilor de tragere la răspundere penală dar există diferențe notabile în ceea ce privește tratamentul sancționator .
Infracțiunea de înșelăciune în convenții, comisă prin mijloace frauduloase prevăzută în Codul penal de la 1968 la dispozițiile art. 215 alin. 1,2 și 3 și pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani este reluată în actualul Cod penal, în dispozițiile art. 244 alin. 1 și 2, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 an la 5 ani.Prin majorarea limitelor de pedeapsă cu jumătate, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 5 Cod penal, pedeapsa pentru această infracțiune este închisoarea de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni.
În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, prevăzută de Codul penal de la 1968, în dispozițiile art. 291, era sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. În actualul Cod penal, infracțiunea este reluată în dispozițiile art. 323 teza a II-a, pedeapsa fiind aceeași, numai că, prin aplicarea art. 43 alin. 5, limitele închisorii devin 4 luni și 15 zile și 3 ani.
În mod corect instanța de fond a stabilit că legea nouă, apreciată global este mai favorabilă inculpatului, deoarece chiar dacă pentru infracțiunea de uz de fals limitele de pedeapsă sunt mai ridicate ca efect al aplicării dispozițiilor art . 43 alin. 5 Cod penal, pentru infracțiunea de înșelăciune, care dă în cauză pedeapsa principală, de bază, în realizarea operațiunii de contopire, conform art. 39 Cod penal, aceste limite sunt substanțial reduse. Apoi, Curtea reține și aspectul că, pentru infracțiunea de înșelăciune există posibilitatea stingerii procesului penal prin împăcarea părților, chiar dacă inculpatul nu a înțeles să uzeze de acest beneficiu al legii.
Astfel, Curtea apreciază că în mod corect și după efectuarea unei analize judicioase, prima instanță a stabilit că legea nouă este mai favorabilă pentru inculpat .
Faptul că potrivit Codului penal de la 1968, efectul circumstanțelor atenuante judiciare asupra pedepsei era unul net favorabil pentru inculpat, nu conduce la concluzia automată că această lege este cea favorabilă, deoarece reținerea de circumstanțe atenuante judiciare este o facultate și nu o obligație pentru instanța de judecată, care apreciază în funcție de particularitățile concrete ale cauzei, de împrejurările comiterii faptelor și de persoana făptuitorului.
Atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei a fost deja valorificată de instanța de judecată, prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în cadrul procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției . Aceeași atitudine nu poate fi reținută deopotrivă și circumstanță atenuantă, cu consecința încă a unei reduceri a limitei minime a pedepsei, în acest sens fiind și decizia nr. 754/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că, atitudinea sinceră a inculpatului, constând în recunoașterea săvârșirii faptei reținută în actul de sesizare nu poate fi valorificată ca și circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 litera c Cod penal de la 1968, deoarece ar însemna să se acorde o dublă valență juridică actului de recunoaștere manifestat de inculpat, astfel încât dispozițiile art. 74 alin. 1 litera c Cod penal de la 1968 nu pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală de la 1968 ( actualmente dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p.).
Nici alte împrejurări nu pot fi reținute în cauză drept circumstanțe atenuante deoarece inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat părții civile, nu a depus eforturi pentru diminuarea consecințelor infracțiunilor comise iar antecedentele sale penale pledează împotriva reținerii unor alte circumstanțe atenuante judiciare .
Referitor la pedepsele aplicate, instanța de fond a făcut o justă individualizare a acestora, aplicându-i inculpatului pedepse situate la minimul special, astfel cum a fost stabilit prin reducerea cu o treime, prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin. 10 C.p.p. și apoi majorarea limitelor cu jumătate, prin efectul dispozițiilor art. 43 alin. 5b Cod penal.
De asemenea, instanța de fond a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 39 Cod penal, prin contopirea celor două pedepse, după regulile de contopire expres enunțate la acest articol, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea și adăugând la aceasta o treime din cealaltă.
Față de toate aceste considerente, apelul inculpatului este apreciat ca fiind nefondat și potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 1 litera b Cod procedură penală îl va respinge ca atare, urmând a-l obliga pe inculpat, potrivit art.275 alin. 2 C.p.p., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Referitor la cererea formulată de ..R.L,la instanța de apel, Curtea apreciază că este inadmisibilă.
Prin sentința penală apelată în cauză, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă ., prin ..
Împotriva acestei sentințe, partea civilă nu a declarat apel.
Cu ocazia instrumentării cauzei în apel,prin cerere scrisă depusă la dosar, ..R.L, prin ., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20 679 ,82 Euro, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat prin încheierea contractului de credit nr. 1519/29.10.2007 cu B. Comercială Română, aceasta din urmă cesionând către ..R.L., cu administrator . portofoliu de creanțe, între care și creanța împotriva inculpatului.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 20 Cod procedură penală.
Cererea formulată este inadmisibilă deoarece, potrivit art.20 C.p.p., constituirea ca parte civilă în cauză, se poate face până la începerea cercetării judecătorești, iar în cazul nerespectării condițiilor prevăzute la art.20 alin. 1 și 2, între care și momentul până la care cererea poate fi formulată, acțiunea se poate introduce la instanța civilă-art. 20 alin. 4 C.p.p.
Întrucât, o atare cerere a fost formulată în fața primei instanțe, dar a fost respinsă, partea civilă avea posibilitatea legală să exercite calea de atac a apelului dar nu a înțeles să uzeze de acest drept procesual.
Prin urmare, cererea formulată este apreciată ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. R. D. împotriva sentinței penale 2257/ 17.09.2014 a Judecătoriei sectorului 5 ‚București.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de . reprezentant legal ..
Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
L. N.-C. D. L. Grefier,
S. N.
Red.C.N.L.
Thred.V.D./6 ex.
Jud.Sect.5 – jud.M.C.A.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Dare de mită. Art.290 NCP. Decizia nr. 698/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
