Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 249/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 249/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 249/CO
Ședința publică din data de 05.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect contestațiile formulate de inculpații C. A. și C. F. R. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 23.04.2015 de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
Dezbaterile asupra contestațiilor au avut loc în ședința publică din data de 04.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul art. 391 alineat 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 05.05.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23.04.2015, Tribunalul București – Secția I Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut-o pentru inculpații C. F. R., arestat preventiv în baza MAP nr.176/UP/28.05.2014, emis de Tribunalul București – Secția I Penală și C. A., zis ,,S.,, arestat preventiv în baza MAP nr. 180/UP/28.05.2014, emis de Tribunalul București – Secția I Penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 17.09.2014 a fost înregistrat rechizitoriul nr.250/P/2014 emis de P. de pe lângă Tribunalul București, contestatorii fiind trimiși în judecată în stare de arest preventiv reținându-se în sarcina inculpaților C. F. R., zis “B.” săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat și complicitate la tentativă la tâlhărie calificată, iar față de inculpatul C. A., zis “S.”, săvârșirea infracțiunii de omor calificat, tâlhărie calificată și tentativă la tâlhărie calificată.
În fapt s-a reținut că la data de 15.01.2014, după ora 19.30, C. A. R., zis „P.”, împreună cu C. A. și M. O. C. au pătruns fără drept, prin escaladarea gardului, spargerea geamului și deschiderea zăvorului de la ușa de acces, în locuința persoanei vătămate V. G. și au sustras prin violențe, inclusiv lovirea acestuia în zona feței, suma de 3000 de lei.
În noaptea de 16-17.01.2014, C. A. R., I. A. P. R. zisă „N.”, C. F. R., zis „B.” B. C. D. zis ,,C.” si C. A., zis “S.”, s-au înțeles să pătrundă fără drept în locuința victimei V. G. din ., sector 1, București și să-i sustragă bunuri prin violență.
Inițiativa a aparținut inculpatului C. A. R., zis “P.”, care în seara de 16.01.2014 le-a povestit inculpaților I. A. P. R., zisă “N.” și B. C. D. zis “C.” despre faptele săvârșite anterior asupra victimei, convingându-i și pe ei să participe, după care i-a chemat pe inculpații C. F. R., zis “B.” și C. A., zis “S.”, cu care avea o înțelegere anterioară în acest sens.
Cei cinci și-au luat măsuri de protecție, deplasându-se pe două trasee, purtând fesuri și haine cu glugă pentru a-și ascunde fizionomia, iar B. C. D. zis ,,C.” si C. A. au folosit câte un ciorap primit de la I. A. P. R. zisă „N.” pentru a nu lăsa amprente în locuință.
În baza acestei înțelegeri, s-au deplasat toți cinci spre locuința victimei și conform planului stabilit anterior, B. C. D. zis ,,C.” si C. A., zis “S.” au escaladat gardul locuinței victimei și au pătruns în locuința acesteia, după care au atacat victima, lipsind-o de orice posibilitate de apărare, iar B. C. D. zis ,,C.” a continuat să agreseze victima, lovind-o în zona feței și la nivelul corpului cu pumnii, după care a sugrumat-o prin ruperea osului hioid, în timp ce C. A., zis “S.” căuta sume de bani în locuință.
În acest timp, C. F. R., I. A. P. R. zisă „N.” și C. A. R. i-au așteptat în zonă, asigurându-le paza.
Prin aceste acțiuni, inculpații menționați au acordat și sprijin moral celor doi, întărindu-le rezoluția infracțională.
Totodată, inculpații C. F. R., I. A. P. R. zisă „N.” și C. A. R. au prevăzut și au acceptat că acțiunile lui B. C. D. zis ,,C.” și C. A., zis “S.”, puteau determina decesul victimei, având în vedere că știau că victima este o persoană în vârstă, cu capacități reduse de apărare, și că inculpații menționați vor folosi violența fizică asupra acesteia, lovind-o cu pumnii în zona feței.
Prin încheierea nr._/3/2014 din data de 28.05.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. F. R. și C. A. și a altor coinculpați, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.05.2014 până la data de 26.06.2014 inclusiv, măsura fiind prelungită succesiv.
S-a reținut că, pentru faptele săvârșite de inculpați au relevanță imaginile surprinse de camerele de supraveghere video situate în zona locuinței victimei, coroborate cu declarațiile martorilor Ținea D. D. (care a recunoscut din imagini pe inculpații C. A. și C. R. F.), C. A. D. și S. Ruben S. (care l-au recunoscut în imagini pe inculpatul C.), declarația unui martor cu identitate protejată (acesta cunoscând amănunte despre toate faptele comise împotriva victimei), declarațiile inculpaților M. R., I. R. A., C. A. R. (a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând și identitatea celorlalți participanți), C. A. (a recunoscut comiterea faptelor, indicând care sunt persoanele care au mai participat la acestea), M. O. C. (recunoaște comiterea faptelor la fel ca și inculpații deja menționați) și B. C. D. (a recunoscut săvârșirea faptelor, inclusiv lovirea victimei, lăsarea acesteia cu fața în jos, pe pat și realizarea faptului că aceasta ar putea înceta din viață), procese-verbale de analiză a listingurilor convorbirilor telefonice cu localizarea inculpaților în datele comiterii faptelor).
D. urmare, s-a apreciat că este îndeplinită prima condiție prev. de art. 223 alin. 2 C.proc.pen. pentru privarea de libertate a inculpaților, anume că probele administrate să ducă la presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiuni grave, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. De asemenea, s-a apreciat că este realizată și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 223 alin. 2 C.proc.pen., anume ca privarea de libertate a inculpaților să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În acest sens, judecătorul a avut în vedere gravitatea concretă a faptelor sub aspectul cărora sunt cercetați inculpații, reflectată de caracterul organizat al acestora, participarea mai multor persoane la comiterea lor, împrejurarea că aproape toate faptele cercetate sunt caracterizate prin folosirea de violențe, totul culminând cu infracțiunea de omor calificat săvârșită la data de 16/17.01.2014. S-a mai apreciat că trebuie observată perseverența infracțională a marii majorități a inculpaților, care au săvârșit mai multe infracțiuni de furt sau tâlhărie la date diferite.
Totodată, judecătorul a apreciat că trebuie reținut și faptul că, după decesul victimei V. G., împrejurare cunoscută tuturor inculpaților (unii participând direct la tâlhăria în cursul căreia a survenit moartea acestuia, ceilalți auzind din diferite surse despre cele întâmplate), numiții B. C., C. A. R., M. R. și M. D. B. R. par a fi continuat netulburați să se implice în continuare în infracțiuni de furt și tâlhărie.
Totodată, a constatat că infracțiunile de tâlhărie/tentativă la tâlhărie pentru care sunt cercetați inculpații sunt, toate, extrem de grave, fiind comise prin pătrunderea în locuințele unor persoane în vârstă, cu posibilități de apărare reduse, prin folosirea de violențe sau imobilizarea victimelor.
Judecătorul a mai apreciat că, practic, toți inculpații arestați par a fi persoane dispuse să se implice cu mare ușurință în comiterea unor fapte grave, de mare violență, în scopul obținerii pe căi ilicite de venituri și, mai mult, rezultă că o parte din inculpați s-au specializat în săvârșirea acestui tip de infracțiuni.
Raportat la aceste aspecte (în special la perseverența infracțională a majorității inculpaților și la gravitatea concretă a faptelor), judecătorul a apreciat că, odată lăsați în libertate, inculpații ar putea comite cu ușurință fapte de același tip, singura măsură preventivă de natură a înlătura pericolul pe care aceștia îl prezintă față de ordinea publică fiind la acest moment arestarea preventivă.
De asemenea, judecătorul a apreciat că nu se poate face abstracție nici de ecoul profund negativ pe care punerea în libertate a unor persoane suspectate de implicarea în infracțiuni grave, de mare violență l-ar avea în rândul comunităților din care provin, precum și față de persoanele vătămate.
Totodată, Tribunalul a considerat că faptele pentru care sunt cercetați inculpații, prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
Inculpații se află în situația prevăzută de art. 223 al.2 din Codul de procedură penală, acesta săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat ca privarea de libertate este necesara pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publica.
S-a mai constatat că la dosarul cauzei, există date și indicii temeinice, potrivit art. 223 C.Pr.P.., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, material probator din care a reieșit că, în cauză, sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
S-a arătat că articolul 5 par.1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România la data de 20.06.1994 stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.
S-a mai arătat că în hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură), indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.
Totuși, faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
S-a apreciat că antecedentele penale nu reprezintă în sine un criteriu pe baza căruia să se aprecieze asupra măsurii arestării preventive.
Toți inculpații au săvârșit infracțiuni prin care s-a cauzat moartea unei persoane sau infracțiuni cu pedeapsa prevăzută mai mare de 5 ani și din evaluarea gravității faptei, modului și a circumstanțelor de comitere, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privind persoana acestora, s-a constatat că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (s-au reținut natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de violență, îndreptate contra vieții și integrității corporale, împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, inculpații acționând prin acte de violență de intensitate crescută, uneori folosind și arme, asupra unor persoane vulnerabile, cu posibilități reduse de apărare, în locuințele lor, precum și faptul că aceștia săvârșesc faptele în mod organizat, verificând informațiile primite, sustrăgând autoturisme pentru a le folosi la fapte și folosind diferite mijloace pentru a nu fi identificați, iar în cazul inculpaților B. Laios și B. I. s-a reținut faptul că au profitat de faptul că au fost angajați de victimă pentru a obține informații despre aceasta; totodată, pe baza acestor informații furnizate de inculpați, au fost săvârșite și celelalte fapte împotriva victimei, inclusiv cea de omor).
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații C. A. și C. F. R. susținând în esență că măsura nu este necesară.
Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază contestațiile formulate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, pe de o parte, din probele administrate până la acest moment procesual rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați, infracțiunile fiind dintre cele prevăzute expres de art. 223 al. 2 Cod procedură penală, respectiv infracțiuni intenționate contra vieții, dar și infracțiuni de tâlhărie pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În contextul în care faptele cu privire la care există presupunerea rezonabilă că inculpații le-au săvârșit, prin modalitatea concretă în care s-au realizat denotă existența unui modus vivendi, aspect ce coroborat cu violența extremă exercitată asupra părții vătămate în vederea deposedării, relevă că infracțiunile au aptitudinea de a crea un impact psihologic puternic asupra comunității, în sânul căreia se naște un sentiment puternic de oprobiu pentru adoptarea unei astfel de conduite infracționale, Curtea apreciază, în consens cu prima instanță, că scopul măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, nu poate fi garantat decât prin privarea de libertate a acestora.
Mai mult, modalitatea în care au acționat inculpații, denotă un potențial criminogen ridicat și necesitatea de a-i izola pe aceștia de ceilalți membrii ai societății în contextul în care există probe ce întemeiază presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele de care sunt acuzați, pentru a preîntâmpina repetarea exercitării de violențe asupra altor persoane, în condițiile în care existența unui astfel de risc este plauzibilă.
Curtea apreciază că nu se justifică la acest moment luarea unei măsuri preventive alternative întrucât obligațiile ce ar putea fi instituite inculpaților, deși ample, nu sunt apte să asigure buna desfășurare a procesului penal, față de gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, ceea ce relevă personalitatea antisocială a acestora.
Curtea apreciază că nu se poate face abstracție de periculozitatea pe care o denotă comportamentul infracțional al inculpaților, iar luarea unei măsuri restrictive de libertate nu garantează realizarea scopului măsurii preventive, în principal, prezervarea ordinii publice.
Sub aspectul duratei măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că în raport de data la care a fost luată măsura preventivă și celeritatea cu care s-a desfășurat procesul penal până la acest moment, având în vedere și complexitatea cauzei, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, ca nefondate, contestațiile exercitate de contestatorii inculpați și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulată de inculpații C. F. R. și C. A. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 23.04.2015 de Tribunalul București –Secția I Penală, în dosarul nr._ 14.
Obligă pe contestatori la plata sumei de 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, onorariile apărătorilor din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
Președinte,
O. B.
Grefier,
I. D.
Red: B.O./18.06.2015
Thred: V.D./4 ex./13.05.2015
T.B.S.1– jud.G.T.Z.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 80/2015. Curtea de... → |
|---|
