Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 466/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 466/CO
Ședința publică din 02.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. V. V.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București – reprezentat prin procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul U. F. împotriva încheierii de ședință din data de_, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat U. F., personal, aflat în stare de arest la domiciliu și asistat de avocat din oficiu N. P., în baza delegației nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei, și de avocat ales I. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat U. F. pune concluzii de admitere a contestației, solicitând desființarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul U. F..
În subsidiare, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, având în vedere actele depuse la termenul de judecată din data de 21.08.2015.
Instanța de fond și-a întemeiat menținerea măsurii arestului la domiciliu, motivând că, în cauză, urmează să fie administrate alte probe, apreciindu-se că inculpatul trebuie să fie prezent la dispoziția instanței de judecată.
Această abordare depășește limitele unor situații care apasă asupra stării de libertate a inculpatului. Cele două probe care au fost solicitate de către instanța de judecată se referă la audierea unor martori, respectiv doi martori care deja au fost audiați și un martor cu identitate protejată. Inculpatul a fost arestat pentru 10 luni de zile preventiv și, ulterior, 9 luni aflându-se sub control judiciar. La momentul luării măsurii controlului judiciar, Tribunalul București a apreciat că nu există nici un risc ca inculpatul să fie cercetat sub control judiciar și nici un risc cu privire la buna desfășurare a procedurilor. Prezenta măsura a arestului la domiciliu nu este consecința nerespectării obligațiilor pentru că inculpatul s-a prezentat în fața autorităților de câte ori a fost chemat. Inculpatul s-a aflat într-o situație, în sensul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București. Situația de fapt care a generat această măsură nu impunea o astfel de măsură având în vedere limitele de pedeapsă și alternativ prevăzută la această infracțiune, respectiv amenda penală. Situația de fapt este aceea că inculpatul s-a aflat în seara de 25 iunie într-un restaurant din sectorul 6. A ieșit cu telefonul în mână să-l sune pe fratele său, moment în care soția a ieșit după el, bodyguardul reproșându-i că nu trebuia să iasă cu paharul în mână. Între el și soția sa a intervenit o discuție contradictorie, moment în care a scăpat paharul din mână. În această cauză, esența este plângerea bodyguardului. Din acte rezultă faptul că societatea nu s-a constituit parte civilă, a fost achitată nota de plată, însă a fost reținut ca prejudiciu paharul spart.
Nu există motive din care să rezultă că sub control judiciar inculpatul ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată, învederând faptul că apărarea se află în eroare când critică hotărârea deja definitivă a instanței prin are a fost înlocuită măsura controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu. Nu se mai poate critica acest aspect având în vedere stadiul procesual.
Învederează faptul că măsura arestului la domiciliu este o măsură necesară, justă și proporțională raportat la faptele de care este acuzat inculpatul, respectiv camătă și spălare de bani.
Măsura arestului la domiciliu este o măsură necesară pentru a-l păstra pe inculpat într-un mediu închis pentru a preveni ca inculpatul să săvârșească fapte penale.
În consecință, solicită respingerea contestației, având în vedere că, inițial, inculpatul a nesocotit obligațiile impuse odată cu luarea măsurii controlului judiciar.
Contestatorul-inculpat U. F., având ultimul cuvânt, învederează faptul că respectat măsura controlului judiciar, prezentându-se de 4 ori pe săptămână la organul însărcinat cu supravegherea, timp de 10 luni.
Solicită înlocuirea măsurii pentru a avea grijă de copii săi.
Curtea,
Asupra contestatiei de fata,
Prin incheierea din data de 21.08.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014, in baza art. 362, art. 208 alin. 4 cu ref. la art. 207 alin. 4 C.pr.pen. s-a mentinut măsura arestului la domiciliu a inculpatului U. F. zis “F. al lui Vancică” si a fost respinsa cererea formulată de avocatul inculpatului privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Pentru a pronunta aceasta incheiere instanta de fond a retinut ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de camătă și de spălare a banilor, fiind acuzat a fi desfășurat activitatea infracțională în interval de 1 an și 4 luni-ianuarie 2012 – aprilie 2013.
In raport de gravitatea infractiunilor (infracțiunea de camătă este pedepsită cu pedeapsa închisorii de 6 luni la 5 ani, iar infracțiunea de spălarea banilor este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani), de circumstanțele personale ale inculpatului (inculpatul are domiciliu stabil, nu are antecedente penale), s-a apreciat că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, constând într-un sentiment de nesiguranță indus cetățenilor, măsura fiind proporțională cu gravitatea faptelor și necesară pentru realizarea scopului urmărit pentru buna desfășurare a procesului, penal și pentru ținerea inculpatului la dispoziția instanței și menținerea unui control strict asupra comportamentului acestuia, având în vedere că deși se afla sub imperiul celei mai ușoare măsuri preventive-controlul judiciar-inculpatul este bănuit a fi comis o altă infracțiune ce implică manifestări ce ar fi tulburat ordinea și liniștea publică și acte de violență.
Date fiind toate circumstanțele ce particularizează acest caz, circumstanțe personale favorabile inculpatului nu sunt de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că nu se impune menținerea unei măsuri preventive cum este arestul la domiciliu.
S-a apreciat ca subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea in libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și prevenirea comiterii altor infracțiuni, și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, caracterul insuficient al altor măsuri preventive de drepturi față de circumstanțele cauzei și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil (anterior luării măsurii arestului la domiciliu inculpatul a fost arestat preventiv timp de 10 luni (19.11._14), măsura fiind înlocuită cu controlul judiciar care a fost menținută până la data de 21.07.2015 (deci timp de 10 luni), iar de la această dată a fost înlocuit controlul judiciar cu arestul la domiciliu, măsură preventivă sub imperiul căreia inculpatul se află așadar de aprox. o lună), astfel că se va respinge cererea formulată de avocatul inculpatului privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Impotriva acestei incheierei a formulat contestatie inculpatul Udila F., motivele fiind expuse oral in fata instantei de control judiciar, de catre aparatorul acestuia, astfel cum au fost consemnate in practicaua prezentei decizii.
Examinând contestatia în conformitate cu dispozițiile art. 206 c.p.p., Curtea constată că aceasta este nefondata pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 362 alin. 2 c.p.p. raportat la art. 208 alin. 4 c.p.p., in tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat, dispozitiile art. 207 alin. 3 - 5 aplicandu-se în mod corespunzător.
Potrivit disp. art. 207 alin. 4 c.p.p., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Alineatul 5 al aceluiasi articol prevede că, dacă au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
In acord cu instanta de fond, Curtea apreciaza ca, în cauză există suspiciunea rezonabilă ca inculpatul Udila F. a comis infractiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, suspiciune ce rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești: declarații persoane vătămate, declarații martori, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpatului și celelalte înscrisuri administrate în cauză.
Aprecierea subzistentei temeiului reglementat de art. 223 alin 2 c.p.p. se justifică nu doar față de pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunile pentru savarsirea carora a fost trimis in judecata inculpatul în prezenta cauză, ci și față de faptul că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publica trebuie evaluata în raport de amploarea activității infracționale a inculpatului; curajul și dezinvoltura cu care se presupune că ar fi acționat în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; recurgerea, în caz de nevoie, la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, care duc ușor la săvârșirea de infracțiuni de șantaj și spălare de bani; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor; scopul imoral urmărit prin astfel de fapte de îmbogățire prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane.
Trebuie avut in vedere si faptul ca, exista presupunerea rezonabila ca, în timp ce se afla sub imperiul unei măsuri preventive neprivative de libertate (dispusă ca urmare a înlocuirii arestului preventiv la data de 17.09.2014), ce presupunea respectarea alături de obligațiile aferente acestei măsuri, respectarea normelor penale ce protejează valorile sociale prin incriminarea faptelor penale, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție, după cum rezultă din declarațiile martorilor prezenți la locul faptei și procesul-verbal de constatare.
Totodată, Curtea constata că măsura arestului la domiciliului a inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment.
Prin urmare, in contextul în care faptele cu privire la care există presupunerea rezonabilă că inculpatul le-a săvârșit sunt îndreptate contra unor valori sociale importante Curtea apreciaza că scopul măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, nu poate fi garantat decât prin mentinerea masurii preventive a arestului la domiciliu, luarea unei măsuri preventive mai putin severe nefiind suficienta la acest moment pentru protejarea interesului public ocrotit.
In consecință, incheierea prin care s-a dispus mentinererea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului U. F. este legală și temeinică, iar contestatia formulata de inculpat este nefondata, urmand a fi respinsa, în temeiul art. 206 C.pr.pen.
Vazand si disp. art. 275 alin 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulata de inculpatul U. F. împotriva încheierii de ședință din data de_, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014, ca nefondată.
Obligă contestatorul U. F. la 232,5 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 32,5 lei reprezentand onorariul parțial al apărătorului din oficiu se suportă din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,02.09.2015.
Judecator Grefier
G. C. A. S. V. V.
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. Prima instanta C.L.M.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 137/2015. Curtea de... → |
|---|
