Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 193/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 193/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.193
Ședința publică din data de 6 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. R.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este reprezentat de procuror P. CAMELUȘ.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul M. A. împotriva încheierii de ședință din 03.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013*.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-inculpat M. A., personal, în stare de arest preventiv si asistat de apărător ales, avocat Fometici P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat atașarea dosarului instanței de fond nr._/3/2013* și a dosarului de urmărire penală nr. 380/D/P/2013.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat M. A. solicită admiterea contestației, în sensul revocării măsurii arestării preventive, iar in subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Apreciază că in acest moment temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, precizând ca nu s-a dovedit ca acesta va comite alte infracțiuni dacă va fi pus liber sau că va influența in vreun fel cercetarea judecătorească prin influențarea vreunei părți.
Arată că inculpatul si-a recunoscut contribuția, nemaischimbându-și atitudinea, astfel că procesul penal se poate desfășura in bune condiții si cu inculpatul in stare de libertate.
A se avea in vedere faptul ca inculpatul nu are antecedente penale, are o familie organizată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, considerând că încheierea atacată este legală, temeinică si corespunzător motivată.
In mod corect s-a apreciat ca temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive se mențin si impun in continuare privarea de libertate a inculpatului. De asemenea, s-a apreciat de către instanța de fond in mod corect că in cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 242 alin.2 Cpp, in sensul ca nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta măsură mai puțin restrictivă, in raport de infracțiunile grave reținute in sarcina inculpatului si la persoana acestuia.
Apreciază că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică si ar putea influenta astfel buna desfășurare a procesului penal.
Contestatorul-inculpat M. A., personal, având ultimul cuvânt, arată că se află la primul conflict cu legea penală. S-a prezentat de bunăvoie si si-a recunoscut vina. Consideră că perioada de 1 an de arest preventiv si-a atins scopul diminuării pericolului concret pentru ordinea publică. Solicită judecarea in stare de libertate si, in subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 03.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală s-a respins cererea formulată de inculpatul Strat G. C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, ca neîntemeiată.
S-au respins cererile formulate de inculpații M. A., A. N. M. și B. A. N. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, ca neîntemeiate.
În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 3 Cod procedură penală și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților STRAT G. C., M. A., A. N. M. și B. A. N..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin cererile înregistrate la data de 31.03.2014 și la data de 02.04.2014, inculpații A. N. M. și Strat G. C. au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În motivarea cererilor, inculpații au arătat, în esență, că îndeplinesc condițiile legale de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, invocând, pe de o parte, circumstanțe de ordin personal, iar, pe de altă parte, criteriul proporționalității măsurii preventive cu gravitatea acuzațiilor aduse și al necesității dispunerii sale pentru realizarea scopului urmărit.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul nr. 380/D/P/2013 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, inculpatul Strat G. C. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), art. 25 Cod penal din 1968 rap. la art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal, inculpatul M. A. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 25 Cod penal din 1968 rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (instigare la infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 25 Cod penal din 1968 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (instigare la infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal din 1968, inculpatul A. N. M. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal din 1968, iar inculpatul B. A. N. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 (infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal din 1968.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
S-a reținut faptul că, în cauză, există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 209 Cod procedură penală raportat la art. 202 Cod procedură penală coroborat cu art. 223 Cod procedură penală, care conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților, declarațiile părților vătămate, declarațiile părților civile, declarațiile martorilor, perchezițiile domiciliare, perchezițiile informatice, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor, înregistrarea în mediul ambiental și de imagini, accesul în sistem informatic și interceptarea și înregistrarea comunicărilor în sistem informatic, constatările tehnico-științifice efectuate de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, verificările de date deținute de către companiile de telefonie mobilă sau furnizorii de servicii internet, actele transmise de către autoritățile străine în baza asistenței judiciare internaționale, actele întocmite de către organele de urmărire penală.
Totodată, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este închisoarea mai mare de 5 ani, iar privarea acestora de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu numai că subzistă, dar impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul M. A., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință și pe fond, în principal revocarea arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv control judiciar sau arest la domiciliu.
Contestatorul inculpat arată, prin apărătorul ales, că scopul măsurii preventive prev. de art.202 Cod pr.penală, poate fi asigurat cu inculpatul aflat în libertate, dacă este avută în vedere atitudinea sa procesuală de lămurire a situației de fapt din prezenta cauză, împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală și și-a recunoscut vinovăția, neexistând pericolul ca acesta să mai săvârșească alte infracțiuni, precizându-se totodată că acesta nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată și se află în arest de aproximativ 1 an de zile.
Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art.204 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Conform art.202 alin.1 NCPP „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
Potrivit art.242 alin.1 din noul Cod pr.penală „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză” iar alin.2 din noul Cod pr.penală prevede că „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1”.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 20.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 20.05.2013 până la data de 18.06.2013, inclusiv. Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală din 1968, în sensul că, în cauză, existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care era cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aceste condiții, Curtea constată că probele aflate la dosarul cauzei confirmă caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a comis faptele pentru care este în prezent judecat, relevante sub acest aspect fiind: declarațiile inculpaților, ale învinuiților, ale părților vătămate, ale părților civile, ale martorilor, perchezițiile domiciliare, perchezițiile informatice, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor, înregistrarea în mediul ambiental și de imagini, accesul în sistem informatic și interceptarea și înregistrarea comunicărilor în sistem informatic, constatările tehnico-științifice efectuate de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, verificările de date deținute de către companiile de telefonie mobilă sau furnizorii de servicii internet, actele transmise de către autoritățile străine în baza asistenței judiciare internaționale, actele întocmite de către organele de urmărire penală.
De asemenea, Curtea constată că și la acest moment procesual în cauză sunt incidente prevederile art. 223 Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este închisoarea mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a valorii prejudiciului, a mijloacelor frauduloase folosite, a persoanei inculpatului, se constată că privarea de libertate este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, în mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, întrucât la dosarul cauzei sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat și subzistă temerea rezonabilă că, față de natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, lăsarea acestuia în libertate prezintă o stare de pericol actuală și concretă pentru ordinea publică.
Totodată, nici conduita procesuală a inculpatului nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară - controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la domiciliu - măsura nefiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, se constată că măsura arestării preventive este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor, împrejurările favorabile inculpatului invocate în susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive fiind cunoscute de instanțe (atât la luarea măsurii cât și ulterior, cu ocazia soluționării propunerii de prelungire și menținere a arestării preventive) și apreciate în contextul circumstanțelor reale ale cauzei, Curtea apreciind că nu sunt de natură a diminua pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, acesta este apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât, prin durata sa să se permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale conform art.202 Cod pr.penală.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad ridicat de pericol social relevat de limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, de modalitatea concretă de săvârșire a pretinselor fapte (al căror mod de concepere și executare evidențiază nu numai o abilitate si îndrăzneala deosebită, dar și o perseverență și predispoziție în comiterea de fapte de acest gen, animată de obținerea în mod ilicit a unor sume de bani), amploarea deosebită a activității infracționale (concretizată în comiterea mai multor acte materiale, activitatea infracțională desfășurându-se pe parcursul a aproximativ 2 ani de zile, inculpatul M. A. fiind cel care a susținut și sprijinit pe cei care au pus bazele grupului infracțional specializat în săvârșirea de infracțiuni de fraudă informatică), urmările produse (constând în cauzarea unor prejudicii însemnate), numărul de persoane implicate, pluralitatea de infracțiuni, ceea ce denotă o deosebită îndrăzneală si perseverență infracțională, existând riscul real și serios ca, o data lăsat în libertate, să persiste in comportamentul infracțional.
Este adevărat că măsura arestării preventive este și trebuie să rămână una excepțională, inclusiv prin prisma art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă, în speță, aceasta este justificată, așa cum s-a arătat, prin datele concrete ale cauzei, iar menținerea ei este menită să asigure scopurile prevăzute de art.202 Cod pr.penală.
În consecință, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.206 Cod pr.penală, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. A., soluție în raport de care, în temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 206 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul M. A. împotriva încheierii de ședință din data de 3.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ /14 .
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6. 05.2014.
PREȘEDINTE
G. R.
GREFIER
D. T.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M.V. T. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1342/2014. Curtea de... → |
|---|
