Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1276/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1276/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1276/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1276/A
Ședința publică din data de 22.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. T.
JUDECĂTOR: G. C. A.
GREFIER: S. V.-V.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află pronunțarea cu privire la apelul declarat de inculpatul P. F. R. împotriva sentinței penale nr. 229/05.08.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 24.09.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit, inițial, termen pentru pronunțare la data de 08.10.2014 și, ulterior, la data de 22.10.2014 când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 229 din data de 05.08.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 86 alin. 1 C.pen.1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen condamnarea inculpatei P. F.-R. la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 71/P/2014 din data de 13.05.2014 a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata P. F.-R. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rap. la art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că în noaptea de 06.01.2014 inculpata P. F. R. a mers în barul Ruine situat pe . mun. Călărași, deplasându-se cu autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, condus de numita I. G., proprietara acestuia.
S-a mai reținut că, întrucât în intervalul orar 00:00 - 02:00 numita I. G. a consumat băuturi alcoolice și intenționau să plece la domiciliu, aceasta i-a propus inculpatei să cheme un taxi, dar inculpata s-a oferit să conducă ea autoturismul. Fiind convinsă că inculpata posedă permis de conducere, întrucât știa că aceasta a urmat cursurile unei școli de șoferi în Spania și o văzuse conducând autovehicule pe drumurile publice din această țară, numita I. G. i-a încredințat autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ . Deși nu poseda permis de conducere, inculpata a urcat la volanul autovehiculului respectiv, pe care l-a condus pe .. Călărași, pe o distanță de aproximativ 1 km, având-o ca pasager pe locul dreapta față pe martora I. G.. Ajungând la intersecția cu . a pierdut controlul asupra direcției de mers și s-au răsturnat în afara părții carosabile.
Din actele dosarului de urmărire penală, procurorul a mai reținut că inculpata nu figura în baza de date ca posesor al permisului de conducere.
Situația de fapt a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declarații inculpată, declarații martori și adresa IPJ Călărași – Serviciul Rutier nr._ din 26.02.2014.
După înregistrarea cauzei pe rolul instanței, judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea copiei certificate de pe rechizitoriul parchetului către inculpată, conform prevederilor art. 344 alin. 2 C.pr.civ.
Întrucât inculpata nu a formulat cereri și excepții, iar judecătorul nu a invocat din oficiu excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și nu a constatat neregularități ale actului de sesizare, prin încheierea din 01.07.2014 s-a dispus în temeiul art. 346 alin. 2 C.pr.pen. începerea judecății și s-a fixat termen pentru judecarea în fond la 29.07.2014.
Sub rezerva discutării la primul termen de judecată, instanța a dispus să fie atașat la dosarul cauzei cazierul judiciar actualizat al inculpatei.
La termenul din 29.07.2014, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile pe care le are în calitate de inculpat, inculpata P. F.-R., în prezența avocatului ales, a învederat instanței că solicită ca judecarea cauzei să se facă în procedura prev. de art. 375-377 C.pr.pen.
După ce a ascultat inculpata conform prevederilor art. 375 alin. 1 C.pr.pen., iar aceasta a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, instanța a pus în discuție și a admis cererea inculpatei de judecare în procedura simplificată de recunoaștere a învinuirii prev. de art. 375 – 377 C.pr.civ., dând eficiență prevederilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
După admiterea cererii de judecare în procedura prev. de art. 375-377 C.pr.pen, instanța a pus în vedere inculpatei faptul că în procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției poate fi administrată proba cu înscrisuri.
Inculpata, prin, avocat, a învederat instanței că nu solicită administrarea altor probe și a solicitat să fie judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, întrucât dorește să părăsească țara.
Pe fond, inculpata, prin avocat ales, a solicitat instanței să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
Reprezentantul parchetului a solicitat reținerea prevederilor art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 ca lege penală mai favorabilă și aplicarea unei pedepse cu închisoarea, care să fie executată în regim de detenție.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Întrucât inculpata a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și a solicitat să fie judecată în procedura simplificată de recunoaștere a învinuirii, cerere admisă de instanță, instanța a reținut următoarea situație de fapt pe baza declarațiilor date în faza de urmărire penală de martora I. G. și de inculpată: în noaptea de 06.01.2014, inculpata P. F.-R. a mers la barul „RUINE” situat pe . mun. Călărași, deplasându-se cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ condus de martora I. G.. Întrucât martora a consumat băuturi alcoolice, inculpata s-a oferit să conducă autoturismul până la domiciliul martorei.
Cu toate că nu poseda permis de conducere, aspect rezultat din adresa nr._ emisă de Serviciul Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași la data de 20.02.2014 (f.35 DUP), inculpata a urcat la volanul autoturismului și a condus pe .. Călărași pe o distanță de aproximativ 1 km având ca pasager pe martora I. G..
Conform declarației date de inculpată la 09.01.2014 în prezența avocatului ales, martora I. G. a intenționat să se deplaseze la domiciliu cu un taxi, fiind conștientă că a consumat băuturi alcoolice, dar inculpata s-a oferit să conducă autoturismul.
Din declarațiile martorei I. G., instanța a mai reținut că la formarea convingerii martorei că inculpata posedă permis de conducere a servit faptul că martora a văzut-o pe inculpată conducând pe drumurile publice din Spania.
Conform declarațiilor date în fața organului de urmărire penală, inculpata și martora au arătat că intenționau să se deplaseze cu autoturismul la domiciliul martorei aflat pe ., pe o distanță de aproximativ 200 m, dar după ce au ajuns la domiciliul martorei, inculpata a acceptat să conducă în continuare pentru a asculta o melodie la radio.
La intersecția dintre str. Grivița și . a pierdut controlul direcției de mers a autoturismului, care s-a răsturnat în afara carosabilului.
Conform procesului-verbal de sesizare întocmit pe baza constatărilor agenților de poliție sosiți la fața locului după săvârșirea faptei, autoturismul condus de inculpată a fost proiectat în gardul viu din fața blocului N3, a distrus gardul viu și o bancă de lemn și a dărâmat doi copaci aflați în fața blocului.
Instanța nu a luat în considerare afirmațiile inculpatei privind faptul că a urmat cursurile unei școli de șoferi în Spania, întrucât aceasta nu a precizat în niciuna dintre declarații ce școală a urmat și nici nu a propus administrarea vreunei probe în acest sens.
Pe baza actelor de urmărire penală administrate în cauză, instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut inițial săvârșirea faptei, în prima declarație dată la 06.01.2014 arătând că „pe perioada cât am fost pe raza mun. Călărași nu am fost victima vreunei infracțiuni și nici nu am comis vreo faptă penală”. Din procesul-verbal de sesizare, instanța a mai reținut că la sosirea organelor de poliție, inculpata nu a declarat acestora că a condus autoturismul proprietatea martorei I. G., motiv pentru care a fost suspectată că ar fi condus autoturismul la momentul accidentului martora I. G..
Această atitudine procesuală a inculpatei a condus la transportarea martorei I. G. la spital pentru recoltarea de probe biologice și la efectuarea de acte premergătoare începerii urmăriri penale față de martoră pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
Din declarația martorului G. Sargil, coroborată cu procesul-verbal de sesizare și cu declarațiile martorei I. G. și ale inculpatei, instanța a reținut că organele de poliție au fost sesizate de producerea accidentului de către martorul G. Sargil, iar nu de inculpată, care la momentul sosirii organelor de poliție se pregătea să părăsească locul săvârșirii infracțiunii împreună cu martora I. G..
Din fișa de cazier judiciar, instanța a reținut că inculpata nu a fost condamnată anterior și nici nu este cercetată într-un alt dosar penal.
În drept, instanța a constatat că fapta inculpatei care, la data de 06.01.2014, în jurul orei 2.00, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe .. Călărași fără a deține permis de conducere, faptă ce a avut drept consecință producerea unui accident de circulație, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Noului Cod penal, cât și pe cele ale infracțiunii prev. de art.335 alin. 1 Cod penal.
Astfel, elementul material al laturii obiective a faptei a constat în conducerea autoturismului de către inculpată pe un drum public, în condițiile în care inculpata nu deținea la momentul săvârșirii faptei permisul de conducere.
Obligativitatea deținerii permisului de conducere rezultă din dispozițiile art. 20 alin. 1 din OUG 195/2002, care stabilește că dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv. Având în vedere mențiunile din certificatul de înmatriculare a autoturismului și prevederile art. 20 alin. 3 din OUG 195/2002 corob. cu prevederile de la lit. f pct. 1 Anexa 1 a OUG 195/2002, instanța a constatat că pentru autoturismul folosit de inculpată la săvârșirea faptei era necesară deținerea permisului de conducere categoria B, inculpata nedeținând permis pentru nicio categorie de autovehicule.
Urmarea imediată a faptei a constat într-o stare de pericol abstract creată de inculpată pentru siguranța circulației rutiere și a pietonilor.
Față de faptul că infracțiunea pentru care este judecată inculpata este una de pericol abstract, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată produsă a rezultat din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpata s-a urcat la volanul autoturismului și a condus pe drumurile publice, cunoscând faptul că nu deține permis de conducere și că trebuie să dețină un astfel de document pentru a conduce. Instanța a constatat că inculpata, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat faptul că produce o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic prin conducerea unui autoturism fără a deține permis de conducere, astfel că fapta a fost săvârșită cu vinovăția în forma intenției indirecte reglementată de art.16 alin. 3 lit. b C penal.
Întrucât infracțiunea imputată inculpatei a fost săvârșită înainte de . Codului penal aprobat prin Legea 286/2009, iar fapta acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere atât sub reglementarea anterioară, cât și sub imperiul reglementării actuale, instanța a făcut aplicarea legii penale mai favorabile conform prevederilor art. 5 C.pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale.
Analizând prin comparație textele legale de la art. 335 alin. 1 C.pen. și art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, instanța a constatat că cele două incriminări sunt identice, atât sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, cât și sub cel al limitelor de pedeapsă. În consecință, stabilirea legii penale mai favorabile se va face în funcție de efectul concret al celorlalte instituții de drept material incidente, raportat la circumstanțele cauzei.
Sub aspectul circumstanțelor referitoare la fapta imputată inculpatei, din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală, s-a reținut că inculpata a condus pe timp de noapte pe un drum public principal din municipiul Călărași, un autoturism marca BMW cu un motor puternic (cilindree 1995 cm3, putere 120 kw – echivalentul a 160 cai putere).
Instanța a mai reținut că săvârșirea faptei a avut drept consecință directă producerea unui accident la o intersecție cu un drum în aliniament (.-o zonă în care exista vizibilitate atât în stânga, cât și în dreapta pe o distanță mare, astfel că o persoană care ar fi avut aptitudinile și cunoștințele certificate de deținerea unui permis de conducere nu ar fi produs acest accident, indiferent de traficul care se desfășura pe .>
Având în vedere configurația intersecției dintre . și faptul că până la magazinul „Agneza” sunt aproximativ 300-400 m, instanța a constatat că, indiferent cu ce viteză ar fi circulat un autoturism din această direcție, acesta putea fi observat de un conducător auto având aptitudinile și cunoștințele necesare. În consecință, instanța nu a reținut în circumstanțierea faptei susținerile inculpatei și martorei cu privire la existența unui autoturism care circula cu viteză ridicată din această direcție, iar această împrejurare ar fi condus la producerea accidentului. O eventuală existență a unui alt autoturism care circula în zonă ar putea avea efectul de a releva un pericol mai mare al faptei imputate inculpatei, constituind totodată un element de fapt care să releve instanței faptul că inculpata nu avea aptitudinile minime de a conduce un autovehicul, nefiind capabilă să aprecieze distanțele și vitezele autovehiculelor aflate în trafic.
De asemenea, instanța a mai reținut că accidentul produs prin răsturnarea autoturismului, urmată de lovirea acestuia de gardul viu, o bancă din lemn și doi copaci a condus la crearea unei stări de pericol concret și imediat atât pentru viața inculpatei, cât și a martorei I. G. aflată în autoturism.
În circumstanțierea faptei, instanța a reținut și faptul că accidentul s-a produs prin pătrunderea pe trotuar și, ulterior pe spațiul verde din fața unui . într-o zonă în care, de regulă, se desfășoară un trafic pietonal consistent, astfel că doar ora înaintată și hazardul au împiedicat producerea unor consecințe mai grave.
Pentru a evalua gradul de pericol potențial al faptei, instanța a reținut că inculpata a condus aproximativ 1 km pe . a rezultat din dinamica accidentului și din declarațiile martorei I. G. și ale inculpatei, că inculpata intenționa să vireze la stânga, iar ulterior să se întoarcă la domiciliul martorei, ceea ce ar fi presupus să circule pe . circulată stradă din municipiul Călărași.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a reținut în primul rând faptul că inculpata s-a oferit din proprie inițiativă să conducă autoturismul martorei, cu toate că martora, cunoscând faptul că a consumat băuturi alcoolice, dorea să se deplaseze la domiciliu cu un taxi. De asemenea, instanța a reținut că inculpata a indus-o în eroare pe martoră cu privire la faptul că deține permis de conducere, iar după comiterea faptei nu a recunoscut imediat săvârșirea acesteia, ci doar după 3 zile (declarație din 09.01.2014 – f. 15), fapt ce a avut ca urmare conducerea martorei la spital și efectuarea de cercetări față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice.
Instanța a mai reținut și faptul că după producerea accidentului, cunoscând că nu deține permis de conducere, inculpata nu a anunțat organele de poliție, ci a încercat să părăsească locul faptei, cu toate că nu rezultă din actele dosarului că ar fi suferit, ea sau martora, vătămări care să necesite intervenție medicală imediată.
Tot cu referire la circumstanțele personale ale inculpatei, instanța a reținut că aceasta, cu toate că nu are dreptul să conducă niciun autovehicul pe drumul public, nu s-a mărginit la a conduce autoturismul până la domiciliul martorei, ci a continuat să conducă doar pentru a asculta o melodie la radio.
Pe baza acestor manifestări ale inculpatei, având în vedere și faptul că aceasta a condus autovehicule pe drumul public și în Spania, astfel cum a rezultat din declarația martorei I. G., instanța a constatat că inculpata manifesta un profund dispreț nu numai pentru normele legale care reglementează circulația pe drumurile publice, dar și pentru integritatea corporală și viața persoanelor care se deplasează pe drumurile publice, la fel cum a manifestat dispreț pentru rolul organelor judiciare în aflarea adevărului în cazul săvârșirii de infracțiuni.
Analizând în concret efectul acestor circumstanțe în raport de sancțiunile aplicabile, instanța a constatat că modalitatea de săvârșire a faptei, consecințele concrete produse, precum și cele ce s-ar fi putut produce, constituie circumstanțe suficiente pentru a caracteriza fapta ca realizând pericolul social vizat de norma de incriminare.
Pe baza gravității faptei inculpatei, care a condus fără nicio justificare un autoturism pe drumurile publice cu toate că nu deținea permis de conducere, instanța a considerat că nu se poate constata, nici sub imperiul reglementării anterioare, nici sub cel al Noului Cod penal, că fapta inculpatei este în mod evident lipsită de gravitate pentru a fi aplicabile prevederile art. 181 C.pen.1969 sau cele ale art. 80 C.pen.
Analizând efectul fiecăreia dintre circumstanțele expuse anterior, precum și faptul că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, instanța a considerat că o pedeapsă redusă, orientată către minimul special prevăzut de lege este suficientă pentru a servi la reeducarea inculpatei și la inducerea unui comportament de respect și conformare față de normele legale.
Totuși, având în vedere în primul rând circumstanțele personale, precum și consecințele produse și potențiale ale săvârșirii faptei, dar mai ales scopul principal al pedepsei de a elimina posibilitatea repetării unor astfel de fapte, instanța a considerat că reeducarea inculpatei nu se poate realiza fără executarea efectivă în regim de detenție a unei pedepse cu închisoarea.
De asemenea, față de amploarea fenomenului infracțiunilor la regimul rutier și gravitatea consecințelor produse prin astfel de infracțiuni, instanța de fond a considerat că mai mult decât cuantumul pedepsei, executarea acesteia în regim de detenție va produce efectul unui exemplu pentru cei care sunt tentați să săvârșească astfel de infracțiuni, fiind totodată și un semnal în societate cu privire la faptul că justiția sancționează prompt și eficient încălcarea regulilor rutiere, înainte de a se produce consecințe precum vătămarea sau decesul unor persoane.
Având în vedere motivele expuse și limitele de pedeapsă reduse conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., instanța a considerat că pentru fapta inculpatei, o pedeapsă de un 1 închisoare cu executare în regim de detenție poate conduce la reeducarea acesteia.
Întrucât instanța a considerat că pentru a contribui la reeducarea deplină a inculpatei față de natura și gravitatea infracțiunii, ar fi necesară aplicarea unei pedepse complementare restrictivă de drepturi ce ar urma să fie executată după executarea pedepsei cu închisoarea, iar potrivit art. 65 alin.1 din C.pen1969, o astfel de pedeapsă nu poate fi aplicată inculpatei în raport de cuantumul pedepsei principale aplicate, s-a constatat că legea mai favorabilă inculpatei este reglementarea anterioară intrării în vigoare a Codului Penal aprobat prin Legea 286/2009.
Pentru aceste motive, instanța a condamnat-o la pedeapsa de 1 an închisoare în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Noului Cod penal, iar ca modalitate de executare, pedeapsa fiind executată în regim de detenție.
Întrucât fapta imputată inculpatei relevă o nedemnitate de a ocupa funcții de reprezentare publică, instanța, în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale, conform prevederilor art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în condițiile art.375 și art. 374 alin. (4) C.p.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpata P. F. R., cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 28.08.2014 sub nr._ (_ ).
Inculpata a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectul cuantumului pedepsei principale, al modalității de executare a acesteia, precum și al aplicării pedepsei accesorii.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată fondat apelul inculpatei, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, aceasta constând în aceea că:
În noaptea de 06.01.2014 inculpata P. F. R. a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, aparținând martorei I. G., pe .. Călărași, pe o distanță de aproximativ 1 km, având-o ca pasager pe locul dreapta față pe martora I. G.. Ajungând la intersecția cu . a pierdut controlul asupra direcției de mers și s-au răsturnat în afara părții carosabile.
Situația de fapt reținută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care se coroborează cu declarațiile martorilor I. G. și G. S., adresa IPJ Călărași – Serviciul Rutier nr._ din 26.02.2014, în care s-a arătat că inculpata nu figurează cu permis de conducere, precum și cu declarațiile inculpatei, care a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă.
În drept, fapta inculpatei P. F. R. care, la data de 06.01.2014 a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe .. Călărași, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (art.335 alin. 1 C. pen.).
Norma de incriminare din legea veche – de la art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 – este aceeași cu cea din legea în vigoare – art. 335 alin. (1) C. pen., astfel că în cauză nu poate fi vorba de aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile art. 5 C. pen., decât sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a acesteia având un regim mai blând, potrivit legii vechi.
Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatei pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.
Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p.), urmările produse – inculpata răsturnându-se cu autoturismul pe care îl conducea fără permis, autoturism în care se mai afla o persoană – dar și faptul că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, precum și conduita acesteia, care a recunoscut fără nicio obiecție fapta comisă, în condițiile procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prezentându-se la fiecare termen de judecată. Aprecierile primei instanțe cu privire la încercarea inculpatei de a induce în eroare organele judiciare nu au suport probator, dat fiind că martora I. G. a negat de la început că ar fi condus autoturismul (motiv pentru care nici nu a fost de acord cu recoltarea probelor biologice), iar atitudinea inculpatei de a se prevala de dreptul la tăcere nu echivalează cu nerecunoașterea faptei.
Astfel fiind, Curtea apreciază că nu se justifică scăderea cuantumului pedepsei închisorii sub cel la care s-a oprit prima instanță, orientat spre minimul special.
Pedeapsa accesorie - a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și b CP 1968, în baza art. 71 CP 1968 - a fost legal aplicată tot potrivit legii vechi, în baza căreia a fost condamnată inculpata, față de dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal. Aplicarea sau nu a pedepselor complementare sau accesorii este o operațiune subsecventă alegerii legii penale mai favorabile, și nu un criteriu pentru stabilirea acesteia, date fiind chiar prevederile legale menționate, care presupun mai întâi identificarea legii mai favorabile în raport de infracțiunea comisă.
Curtea reține, sub acest din urmă aspect, că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu trebuie interzis inculpatei dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza C. împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnata nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, în baza art. 86/1 CP 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, pe un termen de încercare stabilit în condițiile art.86/2 CP 1969, urmând a admite apelul inculpatei în această privință, suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81-82 CP 1968 fiind prea blândă și nejustificându-se în speță.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul formulat de inculpata P. F. R., va desființa în parte sentința penală nr.229 din 5.08.2014 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Călărași - Județul Călărași și, rejudecând:
În baza art. 86/1 CP 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.86/2 CP 1969.
În baza art. 86/3 alin.1 CP 1969, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 alin.5 CP 1969, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 C.p.p., va pune în vedere inculpatei dispozițiile 86/4 și art.83 CP 1969.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul formulat de inculpata P. F. R., desființează în parte sentința penală nr.229 din 5.08.2014 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Călărași - Județul Călărași și, rejudecând:
În baza art. 86/1 CP 1969, dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.86/2 CP 1969.
În baza art. 86/3 alin.1 CP 1969, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 alin.5 CP 1969, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 C.p.p., pune în vedere inculpatei dispozițiile 86/4 și art.83 CP 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. T. G. C. A.
GREFIER,
S. V.-V.
Red.G.T. / Dact.EA-06.11.2014/4 ex
J.Călărași - jud.N.L.P.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1277/2014. Curtea... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr.... → |
|---|
