Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 378/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 378/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.378/CO
Ședința publică din data de 06 iulie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. S. N.
Grefier: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentant de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpata D. V., împotriva încheierii din data de 26 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea-inculpată D. V., personal aflată în stare de arest și asistată de apărător ales, avocat T. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatoarei – inculpate D. V., având cuvântul, solicită admiterea contestației, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând să fie înlocuită măsura arestului preventiv al inculpatei cu măsura controlului judiciar, arătând faptul că se critică încheierea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, in opinia sa, această măsură nefiind proporțională și oportună în raport cu persoana inculpatei și fapta pentru care aceasta este trimisă in judecată.
Cu privire la fapta pentru care inculpata este trimisă in judecată arată că partea vătămată a avut nevoie de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, iar procurorul de caz, in raport de zonele vizate prin loviturile aplicate, a apreciat că a fost pusă in pericol viața acesteia. Cu toate acestea, in raport de materialul probator administrat in cauză, apreciază că in cauză se prefigurează o schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă in judecată.
Totodată, apreciază că in cauză nu există riscul ca inculpata să se sustragă cercetării judecătorești.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea in vedere problemele medicale ale inculpatei și împrejurarea că aceasta are un copil minor in vârstă de 5 ani.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de inculpată, ca nefondată, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că subzistă în continuare prevederile art.223 alin.2 Cod procedură penală în ceea ce privește faptele pentru care inculpata este trimis în judecată, precum și faptul că privarea de liberate este necesară, în continuare, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptei presupuse a fi săvârșite de inculpată, această măsură fiind singura aptă să asigura scopul prev. de art. 202 alin.2 Cpp.
Contestatoarea-inculpată D. V., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său, solicitând să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu.
CURTEA ,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26.06.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală în baza art. 362 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 208 C.proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei D. V. - zisă „S.” – fiica lui M. și P., născută la data de 06.12.1973 în ., arestată în baza M.A.P. nr. 458/U.P./12.11.2014 emis în dosarul nr._/3/2014 de către Tribunalului București, Secția I Penală, CNP_ și a menținut starea de arest preventiv a acesteia.
În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că la data de 22.04.2015, în temeiul art. 329 Cod proc.pen. a fost trimisa în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 811/P/2015 ( disjuns din 3655/P/2014 ) inculpata în stare de arest preventiv D. V., fiind înregistrată cauza sub nr._/3/ 2015 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art.32 C.p. rap. la art.188 alin.1 C.p. și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.p., ambele cu aplicarea art.41 al.1 C.p. și art.77 lit.a și d C.p., ambele cu aplicarea art.38 al.1 C.p. constând în aceea că în data de 18 octombrie 2014, în jurul orei 17:40, pe fondul unui conflict violent dintre două grupuri de persoane, inculpata D. V., aflându-se în public, pe .. București, sector 1, a tulburat ordinea și liniștea publică prin violențe și amenințări împotriva celorlalți participanți la conflictul stradal, iar în aceste împrejurări, împreună cu numitul D. L. A. (minor în vârstă de 17 ani), i-a aplicat lovituri repetate cu o bâtă din lemn în zona capului, numitului M. V., acceptând posibilitatea de a-l ucide și provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare aproximativ 50 de zile de îngrijire medicală în condițiile unei evoluții favorabile.
Judecătorul a constatat că inculpata a fost arestată preventiv fiind emis M.A.P. nr. 458/UP/12.11.2014 de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014 iar starea de arest preventiv a fost prelungită în dosarul nr. 811/P/2015 ( disjuns din 3655/P/2014 ) la data de 08.04.2015 în dosarul nr._/3/2015 pentru 20 de zile de la data de 11.04.2015 până la data de 30.04.2015 inclusiv.
Măsura arestului preventiv a fost verificată de către Judecătorul de Cameră Preliminară la data de 14.05.2015, dată la care același magistrat s–a pronunțat asupra procedurii de cameră preliminară și a dispus începerea judecării cauzei. Curtea de Apel București – Secția I Penală a depus la dosar extrasul încheierii penale nr. 712/C/19.06.2015 prin care s – a respins contestația formulată de inculpată împotriva încheierii antemenționate, termenul de judecată de astăzi având natura primului termen de judecată de fond în ședință publică.
În analiza legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, din oficiu dar și față de cererea formulată de inculpată, prin apărător ales de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar și implicit de revocare a acesteia, Judecătorul a reținut:
Potrivit art. 362 alin. 2 C.pr.pen, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și și temeinicia, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 Cod proc.pen.
Conform dispozițiilor art. 208 Cod proc.pen., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpataui, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
În cauză, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, sunt relevante, necesare și suficiente desfășurării procesului penal.
Astfel, Judecătorul a reținut că, la acest moment procesual, temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpată subzistă în continuare și că acestea sunt suficiente și pertinente pentru a considera că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată, a apreciat că măsura arestului preventiv dispusă față de inculpată este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acesteia de către organul de urmărire penală și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, răspunzând, așadar, exigențelor dispozițiile art. 202 alin. 3 C.pr.pen.
Astfel, actele de urmărire penală efectuate și mijloacele de probă administrate până în acest moment nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere până la acest moment procesual, modificare în sensul de a se concluziona, potrivit art. 211 alin. 1 C.pr.pen., că în cauză măsura preventivă a arestului preventiv ar fi necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatei de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Judecătorul a reținut deasemenea că există indiciile temeinice în sensul că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată au înțelesul prevăzut de art. 97 C.pr.pen. cu referire la art. 202 alin. 1 teza I C.pr.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit faptele imputate, acestor noțiuni din dreptul intern le corespunzându-le sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituție. Această sintagmă a primit în jurisprudența Curții EDO semnificația de existență a unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune(cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit). A reținut, în acest sens Judecătorul cauzei totalitatea mijloacelor de probă administrate până la acest moment procesual.
De asemenea, Judecătorul a apreciat că, în ciuda intervalului de timp trecut de la pretinsa săvârșire a infracțiunilor, perioadă invocată, de altfel, de către apărarea în susținerea motivelor pentru care față de inculpată ar trebui să se dispună măsura controlului judiciar, gravitatea deosebită a faptelor pe care inculpata le-a săvârșit, potrivit indiciilor temeinice prezentate anterior, precum și ecoul negativ al unor astfel de fapte determină concluzia în sensul că sunt întrunite, în mod cumulativ, în continuare, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen.
În cauza C. c. României, Curtea Europeană a observat că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului.
În acest context, s-a constatat că în cauză nu au mai fost administrate alte mijloace de probă de natură a diminua, prin simpla trecere a timpului, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpată.
Astfel, cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Judecătorul a apreciat că acesta rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatei (respectiv favorizarea făptuitorului și profanarea de cadavre sau morminte), modalitatea de comitere a faptelor, urmarea produsă și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen (prin săvârșirea faptelor aducându-se atingere unor valori sociale esențiale protejate prin legea penală.
Luând în considerare cele anterior expuse și reținând că sesizarea instanței de fond cu rechizitoriul și parcurgerea procedurii în camera preliminară constituie împrejurări care, deși obiective, nu sunt suficiente pentru a se dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv având în vedere stadiul fazei de judecată. În același context, Judecătorul a apreciat de asemenea că circumstanțele personale ori starea de sănătate invocate de către inculpată, prin apărător ales, nu sunt suficiente și nici de natură a determina estomparea pericolului concret pe care l – ar putea reprezenta punerea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât acestea nu pot prevala în balanță cu necesitatea administrării juste și cu celeritate a probatoriului. Prin urmare, apreciind că nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv dispus față de inculpată cu o măsură preventivă mai ușoară, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile legale, iar pe de altă parte, în urma evaluării tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatei, s-a apreciat că impunerea respectării obligațiilor legale aferente nu ar fi suficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. și reținând totodată că perioada de 8 luni de arest preventiv nu a depășit în cursul judecății durata unui termen rezonabil în raport, mai ales de complexitatea cauzei și chiar de atitudinea procesuală a inculpatei,
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal,inculpata D. V., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând să fie înlocuită măsura arestului său preventiv cu măsura controlului judiciar, arătând faptul că ea critică încheierea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, in opinia sa, această măsură nefiind proporțională și oportună în raport cu persoana sa și fapta pentru care este trimisă in judecată.
Cu privire la fapta pentru care trimisă in judecată, inculpata a arătat că partea vătămată a avut nevoie de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, iar procurorul de caz, in raport de zonele vizate prin loviturile aplicate, a apreciat că a fost pusă in pericol viața acesteia. Cu toate acestea, in raport de materialul probator administrat in cauză, a apreciat că in cauză se prefigurează o schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă in judecată,.
Totodată, a apreciat că in cauză nu există riscul ca inculpata să se sustragă cercetării judecătorești.
Nu în ultimul rând, a solicitat a se avea în vedere problemele sale medicale și împrejurarea că are un copil minor in vârstă de 5 ani.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 și art.206 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a evaluat judicios particularitățile cauzei și a concluzionat întemeiat că măsura arestării preventive își păstrează caracterul legal față de inculpata D. V., corespunzând, totodată, tuturor exigențelor de proporționalitate și necesitate prevăzute de art. 202 C.pr.pen.
Reevaluând legalitatea și temeinicia măsurii preventive, în cel de-al doilea grad de jurisdicție, Curtea constată că se mențin toate temeiurile care au legitimat privarea inițială de libertate a contestatoarei, existând un ansamblu concordant de date și informații, ce justifică suspiciunea rezonabilă că acesta a comis infracțiunile de tentativă la omor calificat și tulburarea liniștii și ordinii publice, iar izolarea sa temporară de societate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Ansamblul acestor date conduce la concluzia că, sub aspectul particularităților faptice ale acuzațiilor aduse inculpatei D. V., nu au intervenit modificări în intervalul scurs de la data arestării inițiale, astfel încât este îndeplinită condiția generală a oricărei măsuri preventive, prevăzută de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Tribunalul a prezentat detaliat argumentele sale sub aspectul menținerii stării de arest preventiv, argumente care, de altfel, dată fiind pertinența și temeinicia acestora, sunt însușite în totalitate de către judecătorul de la Curte.
Este evident că subzistă cazul prevăzut de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., deoarece pe baza gravității ridicate a faptelor de care inculpata este acuzat, dar și a datelor ce caracterizează persoana inculpatei se poate concluziona că lăsarea sa în libertate ar prezenta în continuare o stare de pericol pentru ordinea publică a cărei înlăturare reclamă menținerea arestării.
Datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatei D. V. (este bine integrat în societate, fiind mama unui copil minor în vârstă de 5 ani, în creșterea și educarea căruia este implicată) trebuie evaluate nu în mod izolat, ci prin raportare la toate particularitățile obiective ale cauzei. Raportat la aceste din urmă împrejurări, dar și la istoricul comportamental al inculpatei, aceste date nu au aptitudinea de a garanta adecvat că, lăsat în libertate chiar în arest la domiciliu/control judiciar, aceasta își va conforma conduita tuturor exigentelor sociale si procesuale menite a prezerva ordinea publică și a asigura buna desfășurare a procesului.
De altfel, aceste date favorabile au fost evaluate încă de la dispunerea inițială a măsurii preventive, iar în intervalul de timp scurs de la acel moment, nu au intervenit împrejurări de natură a conferi acestora o semnificație pozitivă suplimentară. În acest interval, a fost finalizată urmărirea penală, menținându-se acuzațiile inițiale, și s-a dispus trimiterea inculpatei în judecată, cauza aflându-se în prezent în cursul judecății.
Este adevărat că, în mod constant jurisprudența CEDO a reiterat principiul că, odată cu trecerea timpului de la săvârșirea unei fapte penale pentru care s-a dispus o măsură preventivă restrictivă de libertate, se diluează pericolul social și impactul asupra comunității.
Cu toate că inculpata se află în stare de arest preventiv de circa 8 luni, Curtea apreciază că, în speță, nu este opozabil principiul sus-menționat, nefiind vorba de depășirea termenului rezonabil, întrucât complexitatea și gravitatea infracțiunilor de care este acuzată inculpata induc, chiar și la acest moment, în rândul comunității un sentiment de neliniște și insecuritate față de care menținerea detenției cu privire la acesta se justifică, se observă, din necesități obiective de protejare a societății.
Mai mult decât atât, trebuie menționată împrejurarea că inculpata a mai suferit condamnări în trecut, infracțiunile deduse judecății fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, aspect ce induce ipoteza că aceasta nu are o atitudine onestă față de normele de conviețuire sociale și, implicit, față de semenii săi.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că măsura arestării preventive se menține proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și este necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., încheierea primei instanțe fiind legală si temeinică.
Sintetizând, încheierea din data de 26.06.2015, a Tribunalului București – Secția I Penală este legală și temeinică, fiind pronunțată după o analiză riguroasă a stării de fapt și a instituțiilor de drept ce operează în cauză.
Prin urmare, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata D. V., iar în baza art.275 alin.2 C.pr.pen. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea-inculpată D. V., împotriva încheierii din 26.06.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă contestatoarea – inculpată la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.07.2015.
Președintele,
A. S. N.
Grefier,
R. S.
Red:A.S.N./08.07.2015
Tehnored:V.D./5 ex./08.07.2015
T.Teleorman – jud.I.M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 361/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1055/2015.... → |
|---|
