Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1055/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1055/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 1055/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1055 / A
Ședința publică din 27.08.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: D. P.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror N. N. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul D. A. V. împotriva sentinței penale nr. 314/12.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._/299/2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. I., cu delegația pentru asistență juridică obligatorie nr._ din data de 02.07.2015 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 9 din dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în situația medicală a tatălui apelantului-inculpat și o adeverință care atestă că apelantul-inculpat are un loc de muncă. În ceea ce privește înscrisurile care să ateste faptul că apelantul-inculpat a urmat o școală de șoferi, precizează că nu le-a putut produce, deoarece acea școală a fost desființată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 420 alin. 11 rap. la art. 100 C.pr.pen., încuviințează proba constând în înscrisuri în circumstanțiere, probă de care o constată administrată prin atașarea înscrisurilor la dosar, respectiv acte medicale privind situația medicală a tatălui apelantului-inculpat și o adeverință care atestă că apelantul-inculpat are un loc de muncă.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită, în principal, achitarea inculpatului, pe motivul existenței unei cauze de neimputabilitate cu referire la prevederile art. 25 C.pen., aspect pe care a dorit să-l dovedească cu actele medicale depuse la dosar.
Precizează că, în raport de actele medicale prezentate astăzi de inculpat, consideră că poate solicita și achitarea inculpatului, pe motivul existenței unei cauze de neimputabilitate.
Mai arată că inculpatul nu a fost prezent la judecarea cauzei pe fond, dar este adevărat că instanța de fond a reținut prevederile art. 396 C.pr.pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale faptei, în sensul că apelantul-inculpat s-a aflat într-o situație specială, sens în care arată că apelantul-inculpat a condus pe o străduță lăturalnică pe care traficul era practic inexistent, astfel că, în opinia apărării, acesta nu a creat nicio stare de pericol în mod direct. Mai arată că echipajul de poliție a urmărit automobilul condus de apelantul-inculpat și a constatat că acesta s-a deplasat la o farmacie.
Solicită a se avea în vedere că apelantul-inculpat nu a creat nicio stare de pericol prin fapta comisă, este adevărat că a mai comis o faptă similară, dar a urmat cursurile unei școli de șoferi, însă, din păcate, acest aspect nu-l poate proba cu înscrisuri.
În raport de toate aceste considerente, apreciază că pedeapsa aplicată apelantului-inculpat este prea aspră, astfel că solicită reducerea cuantumului acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, în opinia Parchetului pedeapsa aplicată de către instanța de fond fiind judicios individualizată.
Solicită a se avea în vedere împrejurarea că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie pentru comiterea de fapte de același gen.
Apreciază că apelantul-inculpat a dat dovadă de specializare infracțională și nu a conștientizat gravitatea faptelor comise.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să i se dea o șansă să fie alături de familia sa, fiind singurul sprijin al părinților săi bătrâni. Mai arată că a recunoscut și regretat sincer fapta comisă și precizează că a fost nevoit să conducă mașina, dată fiind starea de sănătate a tatălui său.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 314/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., art. 43 alin. 5 C.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul D. A. V. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus perioada reținerii de 24 de ore din data de 18.02._15.
În baza art. 399 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat; în baza art. 272 C.pr.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea acestei sentințe, Judecătoria a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 10.03.2015 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 2026/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. A. V., aflat sub control judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 18.02.2015, în jurul orei 17.40, inculpatul a condus autoturismul marca Mercedes C220 cu nr. de înmatriculare 8713GCG, pe ., București, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare din data de 18.02.2015, procesele-verbale de verificare, fișa de evidență auto, declarațiile martorilor D. B. și E. A., declarațiile inculpatului.
Prin încheierea din data de 20.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 04.05.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, prima instanță a procedat la ascultarea inculpatului, care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 C.pr.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Din procesul-verbal de depistare a rezultat că în data de 18.02.2015, organele de poliție din cadrul Secției 5 au procedat la oprirea în trafic a autovehiculului marca Mercedes C220 cu nr. de înmatriculare 8713GCG, care circula pe ., București, fiind condus de inculpat.
Din cuprinsul procesului-verbal de verificare în evidențele D.E.P.A.B.D. a reieșit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Totodată, din declarația martorului D. B., agent de poliție în cadrul Secției 5, a rezultat că în data de 18.02.2015, în jurul orei 17.30, în timp ce își exercita atribuțiile de serviciu împreună cu martorul E. A., deplasându-se pe . MAI_, a observat un autoturism marca Mercedes de culoare albă, cu nr. de înmatriculare 8713GCG, care se deplasa din direcția străzii Înfrățirii către . în care circula autoturismul respectiv i-a trezit suspiciuni, martorul D. B. a pornit sistemele acustice și luminoase și a procedat la oprirea autoturismului la intersecția .. Crușovăț. În continuare, martorul a constatat că în interiorul autoturismului se afla o singură persoană, aceasta fiind identificată ca fiind inculpatul, iar în urma verificărilor efectuate a constatat că acesta nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În același sens sunt și declarațiile martorului E. A. care a arătat că în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, împreună cu martorul D. B., l-a depistat pe inculpat conducând autoturismul marca Mercedes C220 cu nr. de înmatriculare 8713GCG pe . poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Mijloacele de probă analizate anterior se coroborează cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut în mod constant pe parcursul procesului penal săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând că în data de 18.02.2015, în jurul orei 17,30, se afla în imobilul situat în București, ., sector 1, unde locuiesc părinții săi. La un moment dat tatălui său i s-a făcut rău, acesta suferind de afecțiuni cardiace, motiv pentru care s-a urcat la volanul autoturismului marca Mercedes C220 cu nr. de înmatriculare 8713GCG, autoturism pe care îl folosește toată familia atunci când este nevoie, pentru a se deplasa la o farmacie aflată la 200-300 metri distanță de locuința părinților săi. A fost oprit de către agenții de poliție în momentul în care se întorcea de la farmacia respectivă, aceștia constatând că nu deține permis de conducere.
Vinovăția inculpatului rezultă fără dubii și din declarația acestuia dată în cursul fazei de judecată, prin care a recunoscut în totalitate fapta reținuta în actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4 si art. 375 C.pr.pen.
În drept, fapta inculpatului care în data de 18.02.2015, în jurul orei 17.40, a condus autoturismul marca Mercedes C220 cu nr. de înmatriculare 8713GCG, pe ., București, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul materialal infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de conducere pe drumurile publice a autoturismului fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu poseda permis de conducere este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal. Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b C.pen., dat fiind că inculpatul a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunii și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Pe plan subiectiv, inculpatul a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii unui accident de circulație urmare a faptului că a condus autoturismul, deși nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Acest comportament caracterizează în raport cu rezultatul eventual intenția indirectă a inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Prima instanță a reținut la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 43 alin. 5 C.pen. referitoare la recidiva postexecutorie, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății după executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1234/19.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 309/19.02.2013 a Curții de Apel București, fiind liberat la data de 19.08.2014, cu un rest neexecutat de 34 de zile.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen. Astfel, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând cont și de faptul că acest pericol nu s-a produs în mod efectiv, inculpatul nefiind implicat într-un accident rutier. În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei, regretând-o și cooperând cu organele judiciare. Cu toate acestea, s-a ținut cont că inculpatul este recidivist, fiind anterior condamnat de două ori pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere fără permis și ultraj, ceea ce relevă faptul că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul educativ-preventiv, inculpatul dând dovadă de perseverență infracțională. Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, s-a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 1 an închisoare, această pedeapsă fiind aptă să îndeplinească scopul preventiv și pe cel punitiv al sancțiunilor penale și fiind proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 20.05.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentințe, inculpatul D. A. V. a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la fila 2 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 02.07.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
Inculpatul a criticat sentința penală apelată sub aspectul netemeiniciei soluției privind individualizarea cuantumului pedepsei aplicate.
În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a precizat că este singurul întreținător al familiei sale, părinții săi fiind bolnavi; a mai arătat că are un loc de muncă stabil.
În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul de a se dispune, în principal, achitarea, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 418 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din data de 04.05.2015, inculpatul a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a comiterii faptei pentru care a fost cercetat, astfel că s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea în care aceasta a fost reținută în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare din data de 18.02.2015, procesele-verbale de verificare, fișa de evidență auto, precum și declarațiile martorilor D. B. și E. A., mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de inculpat, prin care a recunoscut săvârșirea faptei.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel s-a administrat, potrivit art. 420 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 100 alin. 2 și 3 C.pr.pen., proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru apelantul-inculpat, constând în acte medicale și o adeverință de salariat (înscrisuri aflate la filele 33-36 din prezentul dosar).
În drept
Curtea constată că fapta reținută în sarcina apelantului-inculpat întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza motivelor de apel
Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei, că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, dovedind un potențial pericol social al faptei, mai ales din perspectiva posibilității producerii, în condițiile prezentate, a unui accident de circulație.
În contextul factual anterior prezentat, Curtea apreciază că inculpatul a dat dovadă de un grad relativ ridicat de pericol social concret, întrucât, deși în mod abstract a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, prin aceea că a condus autovehiculul fără a deține cunoștințele necesare în acest scop, totuși, prin fapta sa nu a produs niciun rezultat concret, privit în materialitatea sa.
Totodată, referitor la circumstanțele personale ale apelantului-inculpat, din fișa de cazier judiciar a acestuia (aflată la fila 17 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București), Curtea reține că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Astfel, în anul 2010 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea aceluiași tip de infracțiune de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, iar în anul 2012 a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 239 alin. 2 și 5 și art. 321 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune, pentru inculpat, reținerea vreunei circumstanțe atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 75 C.pen., atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de recunoaștere a faptei comise, fiind, de altfel, valorificată, din punct de vedere procesual-penal, la momentul judecării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare stabilită de către Judecătorie, respectiv în cuantumul minimului special prevăzut de lege, corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele sale personale; așadar, Curtea apreciază că Judecătoria a dat deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen.
De asemenea, Curtea apreciază că în cauză nu se poate dispune nici o soluție de achitare, din moment ce, în fața primei instanțe, inculpatul a precizat că recunoaște săvârșirea faptei, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, astfel că cele două soluții (achitarea și condamnarea) se exclud reciproc.
Analiza celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate
În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.
Astfel, având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta ce face obiectul prezentei cauze în data de 18.02.2015, după considerarea ca executată, în data de 23.08.2014, a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1234/19.02.2012 de către Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 309/19.02.2013 a Curții de Apel București, Curtea constată că în mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43 alin. 5 C.pen., reținând, așadar, starea de recidivă postexecutorie.
În acest caz, ordinea stabilirii limitelor de pedeapsă pentru inculpat este cea prevăzută de art. 79 alin. 3 C.pen., astfel că în mod corect prima instanță a aplicat, mai întâi, dispozițiile legale de reducere a pedepsei constând în art. 396 alin. 10 C.pr.pen. - limitele devenind de la 8 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare, iar apoi, în baza art. 43 alin. 5 C.pen., a majorat cu jumătate limitele de pedeapsă astfel reduse - limitele devenind de la 1 an închisoare la 5 ani închisoare.
Curtea mai constată că în mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile art. 274 alin. 1 și art. 272 C.pr.pen., în sensul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că sentința pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-inculpat D. A. V. împotriva sentinței penale nr. 314/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 422 C.pr.pen., va deduce reținerea de 24 ore (1 zi) din data de 18/19.02.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 550 de lei.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-inculpat D. A. V. împotriva sentinței penale nr. 314/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 422 C.pr.pen., deduce reținerea de 24 ore (1 zi) din data de 18/19.02.2015.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 550 de lei.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.08.2015.
Președinte, Judecător,
A. M. C. B.
Grefier,
D. P.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. D.P.
31.08.2015 / 2 ex.
Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală
Dosar nr._
Judecător Fond: A. P.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
