Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 65/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 65/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:168._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.65/CO
Ședința publică din data de 04.02.2016
Curtea constituită din:
Președinte:I. C.
Grefier: S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D. – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul K. P. împotriva încheierii de ședință din data 20.01.2016, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, pronunțată in dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat K. P., personal în stare de arest și asistat de avocat ales și de apărător din oficiu I. T., cu delegație la dosar.
S-a prezentat si traducător de limbă bulgară, domnul Velciov L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul inculpat K. P. arată că nu dorește să dea declarații suplimentare în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate de inculpat.
Apărătorul contestatorului K. P. solicită admiterea contestației declarate de inculpat și judecarea inculpatului în stare de libertate. Arată că la acel moment la care a fost finalizată cercetarea judecătorească, nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului. Arată că instanța de fond la motivarea încheierii atacate avut în vedere aceleași temeiuri ca și la momentul arestării preventive a inculpatului, deși a trecut un an de la acel moment, apreciind astfel că s-a încălcat termenul rezonabil al arestului preventiv. Astfel solicită revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației declarate de inculpat și menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în mod corect s-a dispus respingerea cererii inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai blândă, nefiind întrunite cerințele art.242 cod de procedură penală. Solicită a se avea în vedere numărul de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestora pentru care legea prevede limite de pedeapsă foarte mari, astfel că nu se poate reține încălcarea termenului rezonabil al arestului preventiv.
Contestatorul K. P., în ultimul cuvânt, arată că nu toate acuzațiile ce i-au fost aduse sunt reale și că nu își poate dovedi nevinovăția.
CURTEA
Asupra prezentei contestații.
Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2016, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, control judiciar sau control judiciar pe cauțiune, formulată de inculpatul K. P. (fiul lui E., născut la data de 29.04.1984 în S., Bulgaria, CNP_, cetățean bulgar), ca nefondată.
În temeiul art.275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 50 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1din Codul procedură penală.
Totodată, potrivit art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așadar, în baza acestui text de lege, pentru soluționarea prezentei cereri de înlocuire a măsurii preventive, judectorul trebuie, pe de o parte, să verifice condițiile legale pentru luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauțiune iar, pe de altă parte, să aprecize, printr-o examinare concretă a cauzei, dacă o altă măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru unul din scopurile prevăzute de art.202 alin.1 C.pr.pen., respectiv buna desfășurare a procesului penal; împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată și prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni.
Cu privire la prima condiție, se constată că aceasta este îndeplinită întrucât, față de prevederile art.211 alin.1 raportat la art.202 alin.1 teza întâi C.pr.pen., în cauză, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul K. P. a săvârșit o infracțiune, iar măsura preventivă este necesară pentru înlăturarea stării de pericol concret pentru ordinea publică și pentru împiedicarea inculpatului să comită alte infracțiuni.
Sub aspectul existenței indiciilor temeinice, judecătorul face trimitere la încheierile din 5.02.2015, 10.03.2015, 7.04.2015, 19.05.2015, 26.06.2015, 11.08.2015, 30.09.2015, 25.11.2015 și 20.01.206 (prin care a fost menținută arestarea preventivă), în care au fost expuse și analizate, pe larg, probele existente privind comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat de inculpatul K. P..
Raportat la susținerile inculpatului că nu există probe în ceea ce privește infracțiunea de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu privire la care inculpatul este cercetat, în jurisprudența CEDO (cauza Fox, Campbellși Hartley contra Marii Britanii (30.08.1990) și în cauza Hilda Haftsteinsdόttir contra Islandei (08.06.2004) s-a stabilit că întotdeauna trebuie respectată condiția existenței unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice arestarea unei persoane. De asemenea, în jurisprudența CEDO (cauza Murray contra Marii Britanii 28.10.1994) s-a stabilit că faptele care au dat naștere acestor bănuieli nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, aceste fapte urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva unei persoane.
Astfel, contrar susținerilor avocatului inculpatului la acest moment nu se discută vinovăția inculpatului, ci existența unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile cu privire la care este cercetat, fiind trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni, unele dintre ele fiind și recunoscute de către inculpat, iar nu doar pentru constituirea de grup infracțional organizat.
Totodată, caracterul necesar al măsurii preventive rezultă din chiar necesitatea și temeiurile care au determinat arestarea preventivă, măsură preventivă ce este încă în ființă (dacă nu ar mai fi fost necesară arestarea ar fi fost revocată).
În ceea ce privește a doua condiție, mai întâi, instanța reține că la menținerea arestării preventive se verifică și proporționalitatea și scopul acestei măsuri.
Din aceste motive rezultă că, la soluționarea cererii de înlocuire a măsurii preventive, judecătorul nu poate da o altă relevanță juridică elementelor avute în vedere la menținerea arestării preventive.
De aceea, cererea de înlocuire a măsurii preventive urmează a fi soluționată în raport de elementele/împrejurările noi (apărute după menținere) și printr-o evaluare, la acest moment, a împrejurărilor concrete ale cauzei.
Într-adevăr, față de gravitatea faptelor de care este acuzat, dedusă din presupusul mod de comitere, instanța apreciază că ecoul social este încă actual și există, în continuare, starea de temere pentru societate în cazul în care s-ar produce fapte de natura celor pentru care inculpatul este cercetat (montarea de dispozitive skimming pentru obținerea datelor de card ale persoanelor fizice pentru utilizarea acestora la crearea unor carduri clonă și extragerea sumelor aflate în conturile de card aferente), precum și un sentiment de insecuritate colectivă că organele statului nu acționează eficient față de persoanele bănuite că au comis astfel de infarcțiuni în vederea stopării acestui fenomen infracțional, fapte de acest gen fiind foarte frecventela acest moment.
La fel, există în continuare riscul ca inculpatul să reia activitatea infracțională (conform jurisprudenței C.E.D.O., nefiind necesar să existe suspiciunea rezonabilă sau certitudinea că va săvârși infracțiuni- cauza Brenobic c. Croației, 21.06.2011), având în vedere că inculpatul a declarat că s-a deplasat de mai multe ori în România pentru comiterea de fapte de acest gen, că la acest moment nu are un loc de muncă și că prin comiterea faptelor de natura cărora este cercetat acesta urma să obțină avantaje de natură materială, precum și riscul să se sustragă de la judecată, în cauză nefiind pronunțată încă o soluție cu privire la vinovăția/nevinovăția acestuia.
Aceste trei împrejurări (actuale și la momentul prezentei cereri) coroborate cu lipsa unor alte împrejurări noi care să justifice liberarea, doar finalizarea cercetării judecătorești nefiind suficientă pentru a determină concluzia că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru atingerea scopului măsurii arestării preventive, întrucât aceasta nu poate înlătura starea de pericol pentru ordinea publică, nu poate asigura buna desfășurare a procesului penal și nu oferă certitudinea că inculpatul nu va relua activitatea infracțională.
Nu în ultimul rând, instanța reține că privarea de libertate a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil, astfel încât, nici din acest punct de vedere, nu se justifică înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Împotriva încheierii a formulat contestație inculpatul, solicitând înlocuirea măsurii cu cea a arestului la domiciliu, apreciind că în cauză au încetat temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestația nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod de proc.pen..
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele ce constituie obiectul acuzațiilor, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declarații inculpați Petkov Kiril (vol. III,fil.63-66,86-88), P. Krasimir (vol. III, fil.182-184), K. P. (vol. III, fil. 115-117), declarații martori P. C. (vol. III, fil.217), P. S. M. (vol. III, fil.222), S. B. M. (vol. IV, fil.1-2), C. I. (vol. IV, fil.5-6), B. C. E. (vol. IV, fil.3-4), C. S. A. (vol. IV,fil.9-10), M. I. (vol. IV, fil.7-8), N. M. (vol. IV, fil.33-35), plângere penală Banca Comercială Română, listingul tranzacțiilor, jurnalul tranzacțiilor, constituire parte civilă în funcție de fiecare ATM compromis (vol. II), plângere penală Raiffeisen Bank, listingul tranzacțiilor, jurnalul tranzacțiilor, constituire parte civilă în funcție de fiecare ATM compromis (vol. I), proces-verbal de prindere în flagrant (vol. III, fil.23-29) și planșele foto aferente (vol. III, fil.33-47), procese-verbale și planșe foto reprezentând capturi de imagini de pe înregistrările camerelor de supraveghere ale băncilor (vol. IV, 36-83), procese-verbale de citire a card-urilor găsite asupra inculpaților (vol. III,fil.48-54), procesul-verbal încheiate cu ocazia predării către organele de poliție a bunurilor (vol. III, fil.15-18, 19-32), procesul-verbal încheiate cu ocazia percheziției autoturismului inculpaților (vol. III,fil.23-29), procese-verbale încheiate cu ocazia restituirii bunurilor (vol. IV, fil. 84-85, 86-94), raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 06.02.2015 (vol. IV, fil.102-108), procesele –verbale încheiate urmare efectuării perchezițiilor informatice autorizate de către Tribunalul București și dispuse de către procuror (vol. IV, fil.138-150), ordonanțele de delegare emise de către procuror (vol. IV,fil.229-233), fișe de cazier (vol. IV,fil.235-240 Pe de altă parte, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în urmarea produsă, în frecvența deosebită a infracțiunilor de violență în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care i se aduce inculpatului.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpatului, prin apărător, judecătorul trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 N.C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpatul din prezenta cauză a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d Cod de proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, judecătorul de cameră preliminară le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 Cod de proc.pen., știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 206 Cod proc.pen., cu referire la art. 242 Cod proc.pen, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul K. P. împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2016, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 CPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 Cod proc.pen., cu referire la art. 242 Cod proc.pen, Curtea respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul K. P. împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2016, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., obligă contestatorul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul translatorului de limbă bulgară se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2016.
Președinte
I. C.
Grefier,
S. N.
Red/dac. I.C. /5.02.2016/2 ex.
Tribunalul București, Secția I penală/ Jud. I. F.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
