Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 302/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 302
Ședința publică de la 20 februarie 2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
JUDECATOR- C. C. D.
GREFIER- O. I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCURESTI a fost reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de către persoana condamnată Z. T. împotriva sentinței penale nr. 720/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul-condamnat Z. T., personal, aflat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu, avocat C. V. în substituirea av. H. C., cu delegație de substituire depusă la dosar/fila 6.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Apelantul-inculpat, prin apărător, solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale apelate și admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, apreciind că solicitarea condamnatului se încadrează în prev. art. 466 alin. 1, 2 și 3 C.pr.pen. așa cum și instanța de fond a constatat că cererea a fost făcută în termen legal. Menționează că, inculpatul nu se afla în țară în timpul desfășurării cercetării judecătorești, fiind plecat din anul_ în Italia, aflând de proces la momentul la care a fost extrădat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat, ca nefondat, apreciind că nu sunt îndeplinite disp. art. 466 alin. 1 C.pr.pen., respectiv faptul că inculpatul a avut cunoștință de derularea unui proces penal împotriva sa, această împrejurare reieșind din faptul că în dosarele de urmărire penală a semnat procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de conducere în teren, a dat declarație olografă la data de 16.04.2014.
Mai arată că, acesta a fost audiat olograf și pentru fapta de furt din data de 09.05.2011, pentru această faptă fiind reținut 24 ore. De asemenea, tot în această cauză i s-a adus la cunoștință învinuirea și i s-a prezentat materialul de urmărire penală, astfel că inculpatul a avut cunoștință de derularea unui proces penal.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut cunoștință de desfășurarea procesului penal împotriva sa.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 720 din data de 15.10.2014,pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 469 al.4 rap. la art.466 alin.1, 2,3 Cod procedură penală a respins cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul – condamnat Z. T., fiul lui T. și E., ns. la data de 18.01.1966, CNP_, în prezent aflat in stare de detenție in P. Rahova, cu privire la dosarul nr._/299/2012 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1199/18.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală 461/13.03.2013 a Curții de apel București Secția I Penală, iar în baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe petentul - condamnat la plata sumei de 500 le lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată Judecătoriei Sector 1 București, petentul Z. T. a solicitat declanșarea procedurii de rejudecare după extrădare, menționând ca a fost condamnat prin sentința penală nr. 1199/18.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală 461/13.03.2013 a Curții de apel București - Secția I Penală la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat. A mai arătat petentul că nu a avut cunoștință despre existența dosarului nr._/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București și a solicitat admiterea cererii pentru a putea beneficia de un proces echitabil.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2014 sub nr._ și poartă data poștei (conform plicului fila 4 dosar) 14.08.2014.
Nu a fost invocat temeiul de drept al cererii, iar petentul condamnat nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul_/299/2012.
Analizând probele administrate în cauză, cu privire la admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate formulată de petentul condamnat instanța a reținut următoarele:
În prezenta cauză având în vedere disp. art. 3 din Lg. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Lg.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale - potrivit cărora legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi - și în raport de data formulării prezentei cereri, respectiv 14.08.2014 (astfel cum este menționat pe plicul aflat la fila 2 dosar), sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură penală, în vigoare de la 01.02.2014.
În ceea ce privește originea procedurii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate după extrădarea acestuia, s-a constatat că aceasta se regăsește în al doilea Protocol adițional (Strasbourg, 17 martie 1978) al Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris, la 13 decembrie 1957.
S-a reținut că dreptul la o noua procedura de judecata constituie o condiție pentru acordarea extrădării și prevederile Protocolului de la Strasbourg nu fac distincție după cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecata, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat.
Deși Convenția garantează dreptul persoanei de a se apăra ea însăși - ceea ce presupune prezenta inculpatului în fata instanței – s-a constatat că în practica Curții Europene a Drepturilor Omului judecata în lipsă nu constituie o încălcare a Convenției, dacă statul a depus eforturi rezonabile pentru a-l găsi și a-l cita pe inculpat. De asemenea, s-a constatat că persoana judecată în lipsa are dreptul sa ceară rejudecarea cauzei, cu excepția cazurilor în care s-a sustras de la judecata.
S-a mai constatat că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, după extrădarea condamnatului, cum este speța de față, este o procedura care are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului.
În raport de cele ce preced, instanța a subliniat prioritatea principiului garantării dreptului la apărare fata de autoritatea de lucru judecat a hotărârii de condamnare data în lipsa condamnatului, arătând ca judecarea în lipsa pare mai degrabă o procedura menita sa asigure administrarea nemijlocita de către instanța a probelor și conservarea acestora pana la identificarea și extrădarea condamnatului, această procedură presupunând că poate fi solicitata exclusiv de către condamnatul extrădat și numai în favoarea sa.
Însă, ca urmare a mențiunilor arătate supra cu privire la legea aplicabilă în cauză, instanța a constatat condițiile mai restrictive cu privire la termenele și condițiile în care poate fi solicitată potrivit noii proceduri penale rejudecarea cauzei în cazul judecării în lipsă și reține astfel că, potrivit prevederilor art. 466 alin. (1) C.pr.pen. în vigoare începând cu 01.02.2014, persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
S-a reținut că, potrivit al. 2 al aceluiași articol este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putu încunoștința instanțele. S-a apreciat că nu este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
În conformitate cu art. 466 al. 3 C.pr.pen. s-a reținut că pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la al. 1 curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
Din coroborarea textelor legale menționate, s-a constatat că procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare poate fi declanșată doar la cererea persoanei judecate și condamnate în lipsa, cu respectarea termenului de o lună, care curge de la data la care, după aducerea în țară, persoanei condamnate i-a fost comunicată hotărârea de condamnare, cu mențiunea că nu este considerată judecată în lipsă persoana care după comunicarea hotărârii nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori l-a retras.
Raportat la cele expuse mai sus, instanța a constatat că sentința penală nr.1199/18.12.2012 a Judecătoriei Sector 1 București pronunțată în dosarul nr._/299/2012 rămasă definitivă prin decizia penală 461/13.03.2013 a Curții de apel București Secția I Penală petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, iar în baza hotărârii de condamnare a fost emis MEPI nr. 1538/14.03.2013 pe numele condamnatului Z. T..
Pentru executarea mandatului emis în baza sentinței de condamnare petentul a fost extrădat din Italia la data de 23.07.2014 conform comunicării IPJ Iasi - Serviciul de Investigații Criminale_/SS din 24.07.2014 atașată la dosar nr._/299/2012.
În acest context, instanța a reținut că, mandatul european de arestare a fost înmânat condamnatului la data de 24.04.2014, iar mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost comunicat condamnatului sub semnătură la data de 23.07.2014, date la care instanța a apreciat că petentul condamnat a luat cunoștință de sentința penală prin care a fost condamnat.
Însă, potrivit dispozițiilor noului cod de procedură penală, respectiv art.466 al. 2, petentul nu poate fi considerat condamnat în lipsă, întrucât acesta, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel împotriva acesteia.
Pe de altă parte, s-a constatat că petentul a avut cunoștință de existența dosarului de urmărire penala in baza căruia s-a întocmit rechizitoriul și nu a încunoștințat organele de anchetă de schimbarea domiciliului, neexistând la dosar dovezi ca in timpul derulării procedurilor judiciare în România, el se afla in afara teritoriului României și că ar fi încunoștințat atât organele de urmărire penală, cât și instanța de judecată.
Pe cale de consecință, instanța, analizând cererea prin prisma disp. art. 469 al. 1 lit. b C.pr.pen., a constatat că prezenta cerere deși este formulată în termen de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466 C.p.p., respectiv persoană condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă, nu invocă temeiuri legale care să ducă la redeschiderea procesului.
Față de aceste împrejurări definitorii instanța a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte condiții prevăzute de art. 469 al.1 lit. c C.pr.pen.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, inculpatul Z. T., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale apelate și admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, apreciind că solicitarea sa se încadrează în prev. art. 466 alin. 1, 2 și 3 C.pr.pen. așa cum și instanța de fond a constatat, că cererea a fost făcută în termen legal.
A menționat că nu se afla în țară în timpul desfășurării cercetării judecătorești, fiind plecat din anul_ în Italia și că a aflat de proces la momentul la care a fost extrădat.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile legale care reglementează posibilitatea redeschiderii procesului penal pentru persoanele judecate în lipsă, arată care sunt acele situații în care o persoană poate fi considerată că a fost judecată în lipsă.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 466 alin. 1 Cod procedură penală rezultă că este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în mod oficial despre acesta. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol se consideră judecată în lipsă persoana condamnată dacă aceasta a lipsit în mod justificat de la proces și nu putut încunoștința instanța despre această imposibilitate. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Din examinarea actelor de procedură întocmite în dosarul în care cauza a fost soluționată pe fond se constată că au fost respectate toate dispozițiile legale privind citarea, inculpatul fiind legal citat. Acesta a fost citat cu citație scrisă la adresa sa de domiciliu, ulterior cu mandat de aducere, cu ocazia executării mandatului nefiind găsită nicio persoană, motive pentru care inculpatul a fost citat prin afișare la Consiliul Local.
Așadar prima teză, aceea ca persoana condamnată în lipsă să nu fi fost citată legal, nu este îndeplinită.
Curtea constată că nu este îndeplinită nici a doua teză, aceea ca persoana condamnată să fi lipsit în mod justificat de la proces dar să nu fi putut încunoștința instanța despre această imposibilitate întrucât, pe de o parte, inculpatul a semnat procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de conducere în teren din 17.04.2011 – f. 14 dup, a dat declarație olografă la data de 16.04.2014 f. 23 - 24 dup și pentru fapta de furt din data de 09.05.2011, pentru această faptă fiind reținut 24 ore. De asemenea, tot în această cauză i s-a adus la cunoștință învinuirea și i s-a prezentat materialul de urmărire penală, astfel încât, susținerile sale în sensul că nu a avut cunoștință de procesul penal apar ca fiind vădit nefondate. Pe de altă parte, se constată că acesta nu a invocat niciun motiv pentru care să se fi aflat în imposibilitate de a se prezenta la judecarea cauzei.
Prin urmare, nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 466 C.p.p., pentru a se putea considera că persoana condamnată a fost judecată în lipsă.
Așa fiind, Curtea, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul Z. T..
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., apelantul – condamnat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției în conformitate cu dispozițiile art. 82 al. 1 din Legea nr. 51/1995 rep.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul Z. T., împotriva sentinței penale nr.720/15.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Obligă apelantul - condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.
Președinte, Judecător,
C. S. C. C. D.
Grefier,
O. B.
Red.C.S./ 18.03.2015
Thred.V.D./5 ex./09.03.2015
Jud..S.1- jud.O.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 299/2015.... | Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... → |
|---|
