Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALA NR.302/A/2015
Ședința publică din data de 03 Martie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul D. D. M., împotriva sentinței penale nr.295/21.11.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată rechizitoriul nr. 1577/P/2013 din data de 15.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fapta prev. și ped. de art. 335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal, la a doua strigare, se constată lipsa inculpatului D. D. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, în urma verificărilor efectuate, constată că la termenul anterior de judecată s-a depus la dosar de către inculpat, o cerere, prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată deoarece apărătorul ales pe care l-a angajat inculpatul, se afla în acel moment, în concediu legal de odihnă.
Având în vedere că la data de 10.02.2015 a fost primul termen de judecată în apel și pentru respectarea dreptului la apărare, Curtea a admis cererea de amânare.
La acest termen, Curtea constată că prezenta cauză suferă amânări repetate, la dosarul cauzei nu s-a depus nici un act justificativ pentru dovedirea lipsei inculpatului ori a apărătorului său, astfel încât acordă cuvântul reprezentantului Parchetului.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are alte cereri de formulat solicitând astfel cuvântul pe fond.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței penale nr. 295/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Z. ca fiind temeinică și legală, cu obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 295 din 21 noiembrie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în aplicare art.5 C.pen., raportat la criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile s-a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpatului Codul penal din 1969.
În baza art.386 C.proc.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D. D.-M. din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art.336 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal,
În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul D. D.-M. - fiul lui D. si M., născut la data de 22.09.1987, în mun. Zalau, jud. S., domiciliat in loc.Aghires, nr.285, jud.Salaj, CNP_, de cetățenie română, studii medii, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere
În baza art.4 C.pen. și art.3 din Legea187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal s-a constatat dezincriminarea infracțiunii de părăsire a locului accidentului produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, prevăzută de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, abrogat prin Legea 255/2013 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare prin sentința penale penală nr.163/20.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1063 a Curții de Apel Cluj la data de 21.06.2011.
S-a constatat că inculpatul D. D.-M. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentința penale penală nr.163/20.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu suspendarea condiționată a executării pedepsei iar termenul de încercare este de 2 ani și 8 luni conform art.82 alin.1 C.pen din 1969, termen ce a început să curgă de la data rămânerii definite a sentințe penale nr.163/20.04.2011, respectiv 21.06.2011.
În baza art.83 alin.1 Cod penal din 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului D. D.-M. prin sentința penală nr.163/20.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1063 a Curții de Apel Cluj la data de 21.06.2011, dispunând executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 1 an închisoare, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.71 alin.1 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1577/P/2013 din data de 15.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a fost trimis în judecată inculpatul D. D. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fapta prev. și ped. de art. 335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 24.05.2013 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență, că în data de 04.07.2013, în jurul orelor 22.50, lucrători din cadrul Politiei municipiului Z.-Serviciul rutier se aflau in exercitarea serviciului de supraveghere si control al traficului rutier, pe . mun. Zălau, ocazie cu care au efectuat semnalul regulamentar de oprire unui autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ . Conducătorul auto nu a oprit și a continuat deplasarea, iar la efectuarea virajului spre stânga în direcția de mers către complexul „Scala”, pe . autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar. Conducătorul autoturismului BMW a continuat sa se deplaseze, a intrat pe o alee de acces la blocurile din zona, unde l-a abandonat.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit ca la volanul aflat pe partea dreapta fata a autoturismului marca BMW, s-a aflat suspectul D. D.-M., iar ca pasageri, pe locul din stânga față P. P.-C. si pe locul din spate Malaiescu D..
În urma adresei S.R.P.C.R.I.V. din cadrul Instituției Prefectului județului S. cu nr._/22.07.2013, s-a stabilit ca suspectul nu poseda permis de conducere.
În urma verificării in baza de date EUCARIS, a reieșit ca autoturismul marca BMW cu . condus de către D. D.-M., figurează ca înmatriculat in Anglia începând cu data 27.02.2002. Proprietarul autovehicului, martorul Pusok L. a declarat ca a vândut autoturismul suspectului D. D.-M. înaintea datei de 04.07.2013.
De asemenea și prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea fața de inculpat cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de,părăsirea locului accidentului, fapta prevăzută de art. 338 alin.1 Cod penal.
Situația de fapt mai sus menționată este susținută cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f. 4), proces-verbal de control al autoturismului (f.6), declarație suspect (f. 8, 10), fișe de cazier judiciar (fil.9), adrese Instituția Prefectului Salaj-S.P.C.R.P.C.I.V(f. 12), proces-verbal de verificare in evidenta informatizata EUCARIS-Prum (f.13), declarații martor Tarau I. (f. 17), declarații martor P. P.-C. (f. 19), declarații martor Pusok L. (f. 21), declarații martor P. L.-D. (f. 23)
Prin încheierea din 28.08.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și în consecință a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 21.11.2014 inculpatul, după ce i-au fost aduse la cunoștință prev. art. 374 alin.4 și art. 396 alin.10 C.p.p., a solicitat ca judecata să fie făcută exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și înscrisurilor depuse de părți, declarând că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare (f.51).
În baza cererii formulate de inculpat și admisă de instanță judecata a avut loc potrivit procedurii prev. de art. 375 C.p.p, inculpatul declarând că nu dorește să depună înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 04.07.2013, în jurul orelor 22.50, lucrători din cadrul Politiei municipiului Z.-Serviciul care exercitau serviciului de supraveghere și control al traficului rutier, pe . mun. Zălau au efectuat semnalul regulamentar de oprire a unui autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ . Conducătorul auto nu a oprit și a continuat deplasarea, iar la efectuarea virajului spre stânga în direcția de mers către complexul „Scala”, pe . autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar. Conducătorul autoturismului BMW a continuat sa se deplaseze, a intrat pe o alee de acces la blocurile din zona, unde l-a abandonat. La volanul aflat pe partea dreapta față a autoturismului marca BMW, s-a aflat inculpatul D. D.-M., iar ca pasageri, pe locul din stânga față P. P.-C. si pe locul din spate Malaiescu D..
În urma adresei S.R.P.C.R.I.V. din cadrul Instituției Prefectului județului S. cu nr._/22.07.2013, s-a stabilit că inculpatul nu poseda permis de conducere.
Această stare de fapt reiese din coroborarea declarațiilor inculpatului de recunoaștere a faptei date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.4), proces-verbal de control al autoturismului (f.6), adrese Instituția Prefectului Salaj-S.P.C.R.P.C.I.V (f.12), proces-verbal de verificare in evidenta informatizata EUCARIS-Prum (f.13), declarații martor Tarau I. (f. 17), declarații martor P. P.-C. (f. 19), declarații martor Pusok L. (f. 21), declarații martor P. L.-D. (f. 23).
În drept, având în vedere succesiunea de legi penale în timp intervenită între momentul săvârșirii faptei și cel al judecării acesteia, în analiza privind aplicarea prevederilor art.5 C.pen. și stabilirii legii penale mai favorabile, instanța, analizând și fișa de cazier a inculpatului (f.41), observă ca fapta suspusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare a suspendării condiționate dispuse conform art.81, art.82 C.pen.1969, fapt ce implică potrivit art.15 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, faptul că regimul revocării suspendării condiționate va fi cel prevăzut de Codul penal 1969, măsura suspendării condiționate, instituție care nu mai este reglementată de noul Cod penal, aplicată conform vechilor dispoziții legale menținându-se și după . noi reglementări penale, Legea 286/2009 privind Codul penal.
În aceste condiții, având în vedere Decizia Curții Constituționale 265/2014 care a statuat că prevederile art.5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a făcut aplicarea în cauză a prevederilor Codului penal 1969 constatând totodată faptul că prin aplicarea globală a legii vechi nu se aduce în concret atingere, în cauza dedusă judecății, principiului aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa concretă ce urmează a fi aplicată în cauză întrucât limitele de pedeapsă sunt aceleași în cele două reglementări succesive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere iar ca urmare a revocării suspendării condiționate ce se impune în cauză și aplicării regimului juridic sancționator impus de revocare, respectiv a cumulului aritmetic nu se va putea da eficiență regimului sancționator al recidivei și astfel nu se mai impune analizarea îndeplinirii sau nu în cauză a condițiilor recidivei postcondamnatorii potrivit Noului Cod penal și dacă regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, conform noii reglementări penale ar fi avut caracter mai favorabil pentru inculpat.
Fapta inculpatului D. D.-M. care, în data de 04.07.2013, în jurul orelor 22.50 a condus autoturismul autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe drumul public, respectiv pe . .. Zălau, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de a conduce autoturismul pe un drum public în condițiile în care inculpatul nu poseda permis de conducere. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului; starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că nu posedă permis de conducere, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea s-a și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
S-a reținut în cauză raportat la condamnarea anterioară la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, stare de recidivă postcondamnatorie, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.37 lit.a C.pen. 1969.
Conform prevederilor art.396 alin.2 C.proc.pen, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat instanța a pronunțat condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, criterii de apreciere a gravității infracțiunii săvârșite și periculozității infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Fapta săvârșită de către inculpat, având în vedere criteriile enumerate, prezintă un grad de pericol concret relativ ridicat în special ținând cont de faptul că inculpatul a condus autoturismul pe străzi destul de circulate din mun. Z., având în mașină doi pasageri, nu a oprit la semnalul organelor de poliție și în final a cauzat și un accident rutier din care a rezultat avarierea unui alt autoturism și a abandonat mașina după impact, încercând să se sustragă inițial răspunderii pentru fapta săvârșită.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului, care este în vârstă de 27 de ani, necăsătorit, studii medii și are antecedente penale aflându-se la data săvârșirii faptei în termenul de încercare de 3 ani și 4 luni al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.163/20.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1063 a Curții de Apel Cluj la data de 21.06.2011.
Astfel, se poate observa din cuprinsul fișei de cazier judiciar și al hotărârii de condamnare faptul că inculpatul a săvârșit fapte de aceiași natură cu cele pentru care este cercetat în prezenta cauză, aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată nefiind o sancțiune suficientă pentru a determina o schimbare a comportamentului infracțional, acesta continuând să conducă autoturisme, pe drumurile publice deși nu posedă permis de conducere, dovedind o atitudine de sfidare și totală desconsiderație față de normele penale încălcate în mod repetat și față de organele judiciare chemate să vegheze la respectarea dispozițiilor legale în materie de conducere pe drumurile publice.
Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile săvârșite, cu aplicarea prevederilor art.396 alin.10 Cod.proc.pen., se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen.
Pentru aplicarea pedepsei complementare nu este îndeplinită condiția privind cuantumul pedepsei principale aplicate iar cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal din 1969, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a Cod penal din 1969 și lit.b) Cod penal din 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului, motiv pentru care nu îi va interzice inculpatului și dreptul prevăzut la art.64 alin.1 lit.a) teza I.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a observat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, prevăzută de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 iar analizând starea de fapt reținută în sentința penale penală nr.163/20.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1063 a Curții de Apel Cluj la data de 21.06.2011, s-a apreciat că în cauză se impune aplicarea prevederilor art.4 C.pen. și art.3 din Legea187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal și constatarea dezincriminării infracțiunii de părăsire a locului accidentului produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, prevăzută de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, text abrogat prin Legea 255/2013 pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv.
Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat definitiv, instanța arată următoarele:
Potrivit art.4 Cod penal: Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal iar prin Legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal a abrogat expres art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, legea sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta.
Potrivit art.3 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal: Dispozițiile art.4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăției, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
Astfel, având în vedere aceste dispoziții legale precum și cele ale art.16 C.proc.pen. care suprimă distincția între ipoteza neprevederii faptei în legea penală și cea a lipsei unui element constitutiv al infracțiunii, aprecierea intervenției legii de dezincriminare se face prin aprecierea in concreto, în sensul că este vorba despre o dezincriminare atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă comisă de inculpat nu mai atrage răspunderea penală.
Analizând prevederile Codului penal respectiv ale art. 338 alin.1 și alin.3 se observă că este restrânsă sfera de incidență a acestora raportat la vechea reglementare a infracțiunii astfel încât fapta concretă de care este acuzat inculpatul, nu mai întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire sa locului accidentului.
Sub imperiul legii vechi, conform art.89 alin.1 teza a II-a din OUG 195/2002, erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii dacă accidentul de circulație a produs numai daune materiale, însă a avut loc ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni. Din formularea alin.3 lit.a din art.338 C.pen., rezultă că săvârșirea faptei în modalitatea descrisă a fost dezincriminată, legiuitorul arătând că nu se va reține infracțiunea de părăsire a locului accidentului atunci când în urma acestuia s-au produs doar pagube materiale, astfel cum a fost și cazul în speță, fără a distinge între cauzele care au provocat accidentul.
În aceste condiții, instanța a constatat că inculpatul D. D.-M. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentința penale penală nr.163/20.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu suspendarea condiționată a executării pedepsei iar termenul de încercare este de 2 ani și 8 luni conform art.82 alin.1 C.pen din 1969, termen ce a început să curgă de la data rămânerii definite a sentințe penale nr.163/20.04.2011, respectiv 21.06.2011 urmând ca în baza art.83 alin.1 Cod penal din 1969, observând că fapta judecată în prezenta cauză a fost săvârșită în cursul acestui termen de încercare, să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului D. D.-M. prin sentința penală nr.163/20.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1063 a Curții de Apel Cluj la data de 21.06.2011, dispunând executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 1 an închisoare, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. D. M., criticând sentinta atacată ca fiind netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună aplicarea unei sanctiuni penale mai putin severe, a cărei executare să se realizeze în altă modalitate decât detentia invocând faptul că a fost sincer în declaratii, a urmat cursurile unei scoli de soferi si detine cunostintele necesare pentru a conduce un autoturism, este mecanic si tinichigiu auto, iar fapta în sine prezintă un pericol social extrem de redus.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatilor, care au recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 374 al. 4, 375, 377, 396 al. 10 N.C.proc.pen.
Astfel, s-a retinut în mod corect că în data de 04.07.2013, în jurul orelor 22,50, inculpatul a condus autoturismul autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe drumul public, respectiv pe . .. Zălau, fără a poseda permis de conducere.
Prin adresa S.R.P.C.R.I.V. din cadrul Instituției Prefectului județului S. cu nr._/22.07.2013, s-a stabilit că inculpatul nu poseda permis de conducere.
Vinovăția inculpatului este pe deplin probată cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.4), proces-verbal de control al autoturismului (f.6), adrese Instituția Prefectului Salaj-S.P.C.R.P.C.I.V (f.12), proces-verbal de verificare in evidenta informatizata EUCARIS-Prum (f.13), declarațiile martorilor Tarau I. (f. 17), P. P.-C. (f. 19), Pusok L. (f. 21), P. L.-D. (f. 23).
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente (art.86 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 C.pen.).
Cu privire la sanctiunea penală aplicată acestuia, Curtea consideră că în mod temeinic instanta de fond a concluzionat că infractiunea comisă de inculpat se caracterizeaza printr-o gravitate sporita, fiind o infractiune de pericol, iar încălcarea valorii sociale ocrotită prin norma penală are de multe ori urmări ce exced siguranța traficului rutier și interferează cu alte valori sociale ocrotite prin norme distincte, cum ar fi integritatea corporală, sănătatea sau chiar viața.
Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să sancționeze penal cu o pedeapsă cuprinsă între unu și cinci ani închisoare atitudinea unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, obtinerea acestuia făcând dovada detinerii abilitătilor si cunostintelor cerute de lege pentru a putea conduce un autoturism.
Apoi nu poate fi omisă în evaluarea gravitatii faptei împrejurarea că inculpatul a mai fost sanctionat penal pentru fapte similare, ca a condus autoturismul având în masina doi pasageri, expunându-i astfel posibilitatii de a fi victime ale unui accident rutier, si la o ora târzie din noapte, când oboseala este de natura a diminua atentia, capacitatea de concentrare, timpul de reactie astfel că siguranta circulatiei rutiere si pietonale a fost grav pusă în pericol.
Totodată, se constată împrejurarea că acest fenomen al conducerii fără permis cunoaște o creștere accentuată, fapt ce creează un sentiment de insecuritate pentru toți participanții Ia trafic, acestora fiindu-le puse în pericol viața, integritatea corporală și proprietatea asupra bunurilor, valori garantate constituțional, precum și un sentiment de nemulțumire a opiniei publice, care constată urmările deseori tragice ale acestui fenomen. De aceea, aplicarea unei sanctiuni blânde ar putea genera o creștere a fenomenului menționat, putând încuraja consumul de alcool și apoi conducerea unor autovehicule pe drumurile publice, repercusiunile juridice ale faptelor de acest gen fiind aproape irelevante.
F. de considerentele enuntate Curtea consideră că pedeapsa aplicată a fost judicios individualizată, fiind în măsură să asigure functia de reeducare a inculpatului, precum si realizarea rolului de prevenție generală și specială a sanctiunii penale, iar aplicarea unei pedepse mai putin severe sub aspectul cuantumului, ar conduce la stabilirea unei sanctiuni disproportionate în raport cu gravitatea faptei si pericolul social al persoanei inculpatului.
Se remarcă si faptul că aspectele invocate de inculpat în favoarea sa au fost retinute și evaluate de către instanta de fond, stabilind o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de lege.
D. fiind faptul că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză a fost săvârșită în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.163/20.04.2011a Judecătoriei Z., definitivă la data de 21.06.2011 si prin care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare conditionata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, sunt incidente dispozitiile art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Ca atare, s-a procedat corect la revocarea beneficiului suspendarii conditionate si la stabilirea unei pedepse rezultante constând în cumularea aritmetică a pedepsei din cauză cu cea din sentinta mentionata.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si lit. b V.C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei aplicate.
În final, cu privire la modalitatea de executare, singura posibilitate este ce a detentiei dat fiind faptul că pedeapsa rezultanta este stabilita ca urmare a aplicării dispozitiilor art. 83 V.C.pen. În acest sens este decizia nr. 1/2011 a ICCJ pronuntată în recurs în interesul care în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal a stabilit că suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa stabilita in cazul savarsirii in cursul termenului de incercare a unei infractiuni intentionate sau praeterintentionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei din urma pedepse, chiar si in cazul indeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 din Codul penal si că suspendarea conditionata a executarii nu poate fi dispusa nici in ceea ce priveste pedeapsa rezultanta, obtinuta prin aplicarea mecanismului prevazut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.
Asa fiind, neconstatând existenta unor motive de nelegalitate sau netemeincie în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar sentința atacată se va mentine în totalitate.
În temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obligă pe apelant sa plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. D. M. împotriva sentinței penale nr.295 din 21 noiembrie 2014 a Judecătoriei Z..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. MOLDOVANLUMINIȚA H.
GREFIER,
C. C.
Dact.L.H./S.M
4 ex./16.03.2015
Jud.fond. P. D. M.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
