Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR. 258/A/2015
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTOR - V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public a fost reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
Pe rol este soluționarea apelului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. și inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 1306 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dat în dosarul de urmărire penală nr. 7177/P/2012, pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 al.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. M., lipsă fiind partea vătămată F. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul M. M. a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea apelului formulat de către acesta și respingerea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
S-a identificat inculpatul acesta fiind M. M., posesor al CI . nr._.
Inculpatul M. M. menține declarația dată în primă instanță și înțelege să-și retragă apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 1306 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., poziție consemnată în cuprinsul procesului verbal depus la dosar. Depune concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelurilor formulate în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public susține apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și solicită aplicarea sancțiunii amenzii penale conform dispozițiilor Vechiului Cod penal.
În cauză, instanța de fond a aplicat dispozițiile Noului Cod penal și pentru infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 NCP s-a renunțat la aplicarea pedepsei, aplicându-se inculpatului un avertisment. Însă, în speță, apreciază că art. 193 din Vechiul Cod penal este mai favorabil, astfel că solicită ca inculpatului să i se aplice sancțiunea amenzii penale.
Învederează fila 15 din dosarul instanței, în care se consemnează că inculpatul recunoaște în totalitate fapta, însă această recunoaștere este doar formală având în vedere susținerile inculpatului care a declarat că a luat un băț de la o floare cu care a amenințat partea vătămată, deși în toate declarațiile martorilor audiati în cauză se arată că acesta a avut în mână un topor cu care a amenințat partea vătămată. Mai mult, martorii audiați au declarat că au auzit gălăgie și scandal pe hol și au văzut gaura în balustradă lăsată de urma toporului. Prin urmare, apreciază că nu se poate accepta poziția inculpatului care pe de o parte recunoaște fapta, iar pe de altă parte susține că a amenințat partea vătămată cu un băț, în condițiile în care toți martorii au arătat că a fost vorba despre un topor. Chiar dacă între păți există un conflict mai vechi și chiar dacă partea vătămată a avut un comportament necorespunzător, existau alte modalități pentru corectarea comportamentului acesteia. În aceste condiții, în mod categoric a existat o temere puternică având în vedere că victima s-a ascuns de inculpat și apoi a anunțat organele de poliție.
Față de toate aceste motive, solicită admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și aplicarea sancțiunii amenzii penale conform disp. art.63 VCP.
Raportat la apelul inculpatului, solicită să se ia act de retragerea apelului formulat de către acesta.
Inculpatul M. M. recunoaște că a luat un băț de la floare și susține că pe scara imobilului nu există urme de topor. Regretă că a fugit după partea vătămată și că a amenințat-o pe aceasta cu moartea, însă precizează că nu a avut topor în mână. În prezent, este șofer de taxi, are ipotecă pe casă și orice sancționare a sa va duce la pierderea locuinței. A făcut dovada că în interval de 7 ani nu a avut nicio abatere.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, solicită menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1306/ 17.11.2014 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 396 alin. 3 Codul de procedură penală raportat la art. 206 alin. 1 din Codul penal, cu reținerea art. 5 din Codul penal s-a renunțat la aplicarea unei pedepse pentru săvârșirea de către inculpatul M. M. a infracțiunii de amenințare față de persoana vătămată F. A..
În temeiul art. 81 alin. 1 din Codul penal s-a aplicat inculpatului un avertisment și în temeiul art. 81 alin. 2 din Codul penal atrage atenția acestuia asupra conduitei viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.
În temeiul art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 19 și la art. 25 alin. 1 din Codul de procedură a fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de F. A..
În temeiul art. 398 Codul de procedură penală raportate la art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 23.07.2012, în jurul orelor 21:00-22:00, persoana vătămată, în timp ce ieșea din locuința sa, situată pe . mun. Cluj-N., a fost abordată de către inculpat și mama acestuia, martorul M. M. (vecinii săi), care i-au reproșat faptul că obișnuiește să asculte muzică la un volum foarte înalt, aspect care îi deranjează. Acest fapt rezultă din declarațiile persoanei vătămate (f. 7 DUP, f. 16 din dosarul instanței), coroborate cu declarațiile inculpatului (f. 11, 12-13 DUP, f. 15 din dosarul instanței) și a martorei M. M. (f. 22-23 DUP, f. 34 din dosarul instanței).
Persoana vătămată, în încercarea de a convinge inculpatul că volumul muzicii pe care îl ascultase timp de aproximativ 15 minute anterior părăsirii locuinței sale (conform declarațiilor sale, f. 7 DUP) nu a deranjat niciun vecin, a coborât la etajul 3, la locuința martorei M. F., întrebând-o dacă într-adevăr sunetele ajung până acolo.
Din declarația martorei M. F. rezultă (f. 14 DUP, f. 42 din dosarul instanței) că în timpul acestei conversații, între persoana vătămată și inculpat – care se afla la etajul patru al imobilului, împreună cu mama sa, a existat un schimb de replici și injurii.
Pe fondul nemulțumirii create, inculpatul a intrat în locuința sa și, înarmat cu un topor a alergat după persoana vătămată, amenințând-o cu moartea (declarațiile martorei M. F., f. 14 DUP, f. 42 din dosarul instanței, ale martorului F. V., f. 16 DUP și ale martorului M. V. R., f. 44 din dosarul instanței). Aceasta din urmă a coborât în grabă scările, iar inculpatul, văzând că nu-l poate ajunge, a lovit cu toporul în balustrada de la nivelul etajului 3, după care s-a întors în locuința sa.
Faptul că inculpatul, în timp ce îl urmărea pe inculpat, era înarmat cu un topor rezultă din declarația martorei M. F. (f. 14 DUP, f. 42 din dosarul instanței), care a văzut obiectul în mâinile inculpatului. Martorii F. V. (f. 16 DUP) și F. B. (f. 18 DUP și f. 24 din dosarul instanței), deși nu au observat ce avea asupra sa inculpatul în momentul în care a pornit în urmărirea persoanei vătămate, au confirmat faptul că acesta a lovit balustrada cu un obiect, posibil un topor, ajungând la această concluzie în baza zgomotului mare produs de inculpat și de pe urma de tăietură lăsată pe suprafața balustradei de la nivelul etajului 3. Existența unor urme de tăieturi în locul precizat este confirmată și de martorul H. M. (f. 55 dosarul instanței).
Ieșind grăbit din imobil, persoana vătămată s-a întâlnit cu mama sa, martora S. A.. Inculpatul, aflat pe balconul locuinței sale și observând-o pe persoana vătămată în fața blocului, i-a adresat acestuia injurii (potrivit declarațiilor martorei S. A., f. 20 DUP, f. 32 din dosarul instanței, și a martorului F. B., f. 19 DUP).
Martora S. A. a sesizat organele de poliție și a făcut plângere prealabilă pentru amenințările adresate fiului său de către inculpat, plângere care a fost ulterior însușită de către persoana vătămată.
În drept, având în vedere că între momentul săvârșirii faptei (20.07.2012) și pronunțarea prezentei sentințe (17.11.2014) a intervenit o lege penală nouă, anume, Legea 286/2009 privind Codul penal, este necesară analiza incidenței prevederilor art. 5 din acest din urmă act normativ care vizează aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Luând în considerare decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din NCP sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, analiza caracterului favorabil al uneia sau alteia dintre legile succesive intervenite până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în mod global, iar nu pe instituții autonome.
Infracțiunea de amenințare era reglementată în VCP prin prevederile art. 193, pe când în noua reglementare aceasta este conținută în dispozițiile art. 206 NCP. Analizând comparativ cele două reglementări, se constată că la nivelul conținutului constitutiv nu s-au adus schimbări infracțiunii, iar limitele de pedeapsă sunt aceleași (închisoare de la 3 luni la un an sau amenda).
În noua incriminare s-a renunțat la posibilitatea părților de a se împăca. Cu toate acestea, eliminarea alin. (3) al art. 193 VCP în noul text nu este de natură a constitui un criteriu determinant pentru stabilirea legii penale mai favorabile, având în vedere faptul că în prezenta cauză persoana vătămată nu a dorit să se împace cu inculpatul.
Având în vedere paleta mai largă de individualizare a sancțiunilor și a modalității de executare a acestora raportat la faptul că instanța apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare (deci nu va face aplicarea dispozițiilor art. 181 Codul penal 1969) s-a apreciat că în prezenta cauză Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă.
Astfel, fapta inculpatului care la data de 20.07.2012, pe fondul nemulțumirii legate de modul în care partea vătămată F. A. înțelegea să asculte muzică în locuința sa, înarmat cu un topor, a urmărit în scara imobilului în care locuiesc și a amenințat cu moartea aceeași parte vătămată, fiind necesară intervenția organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 206 alin. (1) Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în fapta inculpatului de a amenința persoana vătămată cu moartea.
Urmarea imediată a faptei constă în crearea unei stări de temere pentru persoana vătămată, raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultând ex re.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenția directă, în accepțiunea art. 16 alin. (3) lit. a) Codul penal, prevăzând și urmărind producerea rezultatului infracțional.
Potrivit art. 396 alin. 3 C.proc.pen., renunțarea la aplicarea pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 80-82 din Codul penal.
Raportat la situația de fapt reținută mai sus, s-a constatat că fapta există, constituie infracțiune întrunind condițiile art. 15 Codul penal și a fost săvârșită de către inculpat.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 80 Codul penal, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pozitive prevăzute la alin. (1) al acestui articol, iar cele prevăzute la alin. (2) nu sunt incidente.
Potrivit alin. (1) lit. a) din art. 80 Codul penal, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă o gravitate redusă, luând în considerare natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.
Astfel, fapta inculpatului de a urmări persoana vătămată cu un topor și de a o amenința cu moartea a avut ca urmare crearea unei stări de tulburare și temere pentru F. A.. Acționând în modalitatea descrisă inculpatul a adus atingere libertății psihice a persoanei vătămate (obiectul juridic al normei de incriminare, protejată prin prevederile art. 206 Codul penal).
Temerea creată a fost, însă, una nesemnificativă, din declarațiile persoanei vătămate rezultând că, deși în momentul imediat ulterior epuizării evenimentelor din data de 20.07.2012 a fost tulburat, cu trecerea unui interval de timp relativ scurt aceasta nu a mai resimțit în vreun fel efectele negative ale faptei inculpatului („după incident am urcat în casă și nu am fost afectat cu nimic de cele întâmplate”, f. 16 verso din declarația persoanei vătămate).
Inculpatul a acționat pe fondul unor neînțelegeri avute cu persoana vătămată, care au apărut, potrivit declarației martorului M. V. R. (f. 44), de cca. 3 ani, certurile dintre aceștia fiind constante.
Din adresa nr._/10.02.2014 al Secției IV Poliție din Cluj-N. rezultă că familia M. a sesizat de mai multe ori poliția pentru tulburarea ordinii și liniștii publice și pentru adresarea de injurii și cuvinte jignitoare de către persoana vătămată, aceste reclamații fiind soluționate prin sancțiuni prev. de Legea 61/1991 și avertizarea numitului F. A., stabilindu-se, totodată, că acesta din urmă a fost provocat în majoritatea cazurilor de către familia M..
Reacția inculpatului a fost alimentată și de replicile injurioase ale persoanei vătămate, care prin declarațiile sale (f. 16) a recunoscut faptul că l-a jignit în mai multe rânduri nu numai pe inculpat, ci și pe mama acestuia.
În ceea ce privește comportamentul inculpatului ulterior săvârșirii faptei, se constată că acesta a recunoscut parțial săvârșirea faptei și a avut o atitudine de colaborare cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată.
Prin prisma acestor aspecte, s-a constatat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, mai cu seamă că derularea procesului penal l-a ajutat pe M. M. să conștientizeze care sunt riscurile la care se expune în situația adoptării și menținerii unei conduite ilegale.
De asemenea din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la fila 41 în dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 1an închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul M. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 Codul penal.
În baza art. 81 C. pen. a aplicat inculpatului un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.
Pe latură civilă s-a reținut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 9000 lei, reprezentând daune morale și materiale pricinuite prin fapta inculpatului.
Având în vedere că persoana vătămată nu a adus niciun mijloc de probă pentru dovedirea pretențiilor sale civile, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea acestuia de obligare a inculpatului la plata sumei de 9000 lei.
În baza art. 274 al. 1 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și inculpatul M. M..
P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul pentru infracțiunea de amenințare la pedeapsa amenzii potrivit VCP.
În motivele de apel s-a arătat că, instanța de fond a aplicat în cauză dispozițiile NCp cu privire la infracțiunea de amenințare prev. de art.206 C.p. și s-a renunțat la aplicarea pedepsei, aplicând inculpatului un avertisment .
În cauză s-a apreciat că VCP este mai favorabil inculpatului, astfel că, s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu amenda pentru infracțiunea prev. de art.193 VCP.
La instanța de fond s-a reținut că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, însă poziția inculpatului a fost oscilantă, pe de o parte acesta recunoaște că a amenințat pe partea vătămată cu un băț, iar martorii audiați în cauză au arătat că inculpatul a amenințat pe partea vătămată cu un topor.
Inculpatul M. M. în ședința publică de azi prin declarația dată de acesta a arătat că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale pronunțate de instanța de fond.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și a celor care puteai fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 23 iulie 2012 în jurul orelor 21,00 partea vătămată F. A. în timp ce ieșea din locuința sa situată în Cluj-N. .,a fost abordată de inculpatul M. M. și mama acestuia M. M., reproșându-i că obișnuiește să asculte muzică la un volum foarte mare, aspect care îi deranjează.
Pe fondul acestor discuții contradictorii, inculpatul a intrat în locuința sa situată pe aceeași scară a imobilului în care locuiește partea vătămată și înarmat cu un topor a alergat după persoana vătămată, pe care a amenințat-o cu moartea.
Inculpatul nu a negat că a amenințat pe partea vătămată, însă a arătat că a amenințat-o pe aceasta cu un băț luat dintr-un ghiveci de flori și nu cu un topor, dar din declarația martorei M. F. rezultă că inculpatul a amenințat pe partea vătămată cu un topor.
Instanța de fond în mod neîntemeiat a apreciat că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, deoarece aceasta permite renunțarea la aplicarea unei pedepse, raportat la faptul că, inculpatul nu are antecedente penale, că acesta desfășoară activitatea de taximetrie, activitate din care realizează venituri pentru întreținerea sa și a familiei inculpatului, că acesta a comis fapta pe fondul unei stări de tensiune determinată de comportamentul părții vătămate, care asculta muzică la un nivel care deranja pe inculpat și familia acestuia, determinat și de faptul că anterior cu cca. 2 săptămâni de comiterea faptei, tatăl inculpatului a decedat, iar acesta era afectat psihic de decesul tatălui său, iar muzica la nivelul ascultat de partea vătămată amplifica starea de afecțiunea psihică în care se afla inculpatul și care a condus la comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei în modalitatea prezentată de acesta, deși martora M. F. a arătat că inculpatul a amenințat pe partea vătămată cu un topor, la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, că acesta este încadrat în muncă, desfășurând activitatea de taximetrie, iar în situația aplicării unei pedepse, inculpatul nu ar mai putea desfășura o astfel de activitate și ar fi împiedecat să obțină venituri pentru întreținerea sa și a familiei, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.1306 din 17.11.2014 a Judecătoriei Cluj-N. urmează să fie respins, ca nefondat.
Referitor la apelul formulat de inculpat, se rețin următoarele:
Potrivit art.415 alin.1 C.p.p. până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.
Având în vedere că inculpatul M. M. și-a retras apelul împotriva sentinței penale pronunțată de instanța de fond, în baza art. 415 alin.1 C.p.p. urmează să se ia act de această împrejurare.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr.1306/ 17.11.2014 a Judecătoriei Cluj-N..
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul M. M., domiciliat în Cluj-N. ., ., împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul apelant la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
M. R. V. G. A. B. H.
red.VG/SMD
3 ex./23.02.2015
jud,fond.A. M.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 417/2015. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 311/2015.... → |
|---|
