Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 288/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-02-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.288/A/2015
Ședința publică din 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H.
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către condamnatul G. I., împotriva sentinței penale nr.470/12.11.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, având ca obiect cererea de redeschidere a procesului penal, privind sentința penală nr.517/26.11.2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației, dosar nr._, prin care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, al.1, art.209, al.1, lit.”i” din vechiul cod penal cu aplicarea art.37, lit.”b” din vechiul cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul G. I. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.C. A., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, condamnatul învederează instanței că-și menține apelul precum și că a luat la cunoștință de hotărâre după ce a fost extrădat în România, în momentul depunerii lui în P. Rahova. De asemenea, arată că atunci când a fost prezentat în fața judecătorului în orașul Pescara din Italia nu i s-a dat nici un detaliu decât că trebuie să fie extrădat în România.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună admiterea cererii de redeschiderea procesului penal, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.469 C.pr.pen. Față de aspectele învederate e condamnat precum și față de scriptele depuse la dosar, apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune redeschiderea procesului_ . Condamnatul a lipsit atât în cursul urmăriri penale cât și în cursul judecății la instanța de fond astfel că nu poate fi reținut aspectul că acesta s-a sustras de la urmărirea penală. Acesta a părăsit teritoriul României înainte de începerea urmăririi penale. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului inculpatului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Arată că acesta a fost citat în cursul desfășurării procesului de la toate adresele cunoscute și prin toate procedurile legale. Pe de altă parte, a plecat voluntar în străinătate deci nu a lipsit justificat așa cum cere legea și avea posibilitatea să anunțe instanța despre lipsa sa. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Condamnatul G. I. având ultimul cuvânt, arată că nu s-a sustras de pedeapsă întrucât nici nu avea cunoștință de acest dosar. Mai arată că procurorul care l-a anchetat i-a spus că poate să plece pentru că împotriva lui nu s-a început urmărirea penală.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 470 pronunțată la data de 12.11.2014 de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul G. I., fiul lui I. și M., născut la data de 27.11.1969, CNP -_, privind sentința penală nr.517/ 26.11.2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației, dosar nr._, prin care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, al.1, art.209, al.1, lit.”i” din vechiul cod penal cu aplicarea art.37, lit.”b” din vechiul cod penal.
A fost obligat condamnatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 150,00 lei.
Onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200, 00 lei, a rămas în sarcina statului și a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției, pentru cabinet de avocat M. T. A. din cadrul Baroului Maramureș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 517/26.11.2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației, dosar nr._, G. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, al.1, art.209, al.1, lit.”i” din vechiul cod penal, cu aplicarea art. 37, lit.”b” din vechiul cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție. S-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64, lit.”a” teza a II-a din vechiul cod penal și complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
Art. 466, al.1 din noul cod de procedură penală prevede că persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa. Alineatul 2 al textului, prevede că este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Examinând dosarul de urmărire penală, instanța de fond a constatat:
1. La data de 05.10.2012 s-a consemnat de către organele de cercetare penală denunțul persoanei vătămate N. P. conform procesului verbal încheiat, din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în perioada 28.09._12.
2. La aceeași dată s-a încheiat și un proces verbal de cercetare la fața locului, din care a rezultat furtul mai multor țevi de cupru din imobilul situat în Sighetu Marmației, . C.
3. Din declarația persoanei vătămate din data de 05.10.2012, fila 16 dosar de urmărire penală, aceasta a indicat ca fiind suspect de săvârșirea infracțiunii sesizate, pe condamnatul G. I., care a lucrat la imobilul acestuia circa un an și astfel că această persoană cunoștea faptul că deține țevi în garaj.
4. La data de 03.03.2013, G. I. a fost audiat în calitate de făptuitor și i s-a adus la cunoștință faptul că ar fi suspect în sustragerea țevilor de cupru.
5. Condamnatul a fost recunoscut cu ocazia procedurii de recunoaștere din grup, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 05.03.2013, de către persoanele care au cumpărat de la acesta țevile de cupru.
6. Înainte de confirmare propunerii de începere a urmăririi penale, persoana condamnată a fost căutată la adresa de domiciliu pentru a i se aduce la cunoștință că s-a început urmărirea penală împotriva sa, iar din procesul verbal încheiat la data de 11.03.2013, fila 31 dosar de urmărire penală, rezultă că acesta a plecat de la domiciliu părăsind țara și s-a stabilit în Italia.
7. După confirmarea propunerii de începere a urmăririi penale de către procuror, în data de 12.03.2013, s-a dispus din nou căutarea persoanei față de care s-a dispus începerea urmării penale, procesul verbal din data de 20.05.2013, dar fără rezultat întrucât s-a constatat că suspectul a plecat în Italia.
8. S-a procedat la emiterea de mandat de aducere pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală, dar a rezultat că acesta se sustrage de la urmărirea penală.
Din verificarea dosarului de fond în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare instanța a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.177 din vechiul cod de procedură penală, învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității în care lucrează. Dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. Alineatul 3 al textului prevede că, în caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta estre citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită.
În declarația dată la fila 17 din dosarul de urmărire penală, din data de 03.03.2013, condamnatul a indicat ca adresă că locuiește în Sighetu Marmației, ..2, apt. 16.
La această adresă a fost citat condamnatul pe parcursul judecății, astfel că au fost respectate dispozițiile art.177 din vechiul cod de procedură penală, privind locul de citare.
La fila 17 din dosarul de fond, se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 29.10.2013, din care rezultă că citația a fost înmânată unei persoane care a locuit cu condamnatul.
Instanța a apreciat că pe parcursul judecății condamnatul a fost citat în mod legal, conform dispozițiilor art.177 din vechiul cod de procedură penală, iar acesta nu și-a îndeplinit obligația de a încunoștința instanța despre noua adresă unde a locuit efectiv.
În ceea ce privește dispoziția textului art.466, al.2 din noul cod de procedură penală, ca judecata să fie considerată în lipsă, instanța a avut în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 209/204 a Secției Penale.
În considerente se face referire că procedura de rejudecare a condamnatului după extrădarea sa, își are originea în al doilea Protocol adițional (Strasbourg, 17 martie 1978) al Convenției Europene de extrădare încheiată la Paris, la 13 decembrie 1957. Protocolul prevede că o parte contractantă cere unei alte părți contractante extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță pronunțate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, partea solicitată poate refuza extrădarea în acest scop dacă, după părerea sa, procedura de judecată nu a satisfăcut minimul de drepturi de apărare recunoscute oricărei persoane învinuite de o infracțiune. Se precizează că extrădarea se va acorda dacă partea solicitantă dă asigurări apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei, a cărei extrădare este cerută, dreptul la o nouă procedură de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare.
Această hotărâre îndreptățește partea solicitantă fie să execute judecata în cauză, dacă cel condamnat nu se împotrivește, fie să urmărească pe cel extrădat, în caz contrar. Când partea solicitată comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsă împotriva sa, partea solicitantă nu va considera această comunicare ca o nouă notificare atrăgând efecte față de procedura penală în acest stat. Prin urmare se conchide că dreptul la o nouă procedură de judecată constituie o condiție pentru acordarea extrădării și prevederile Protocolului de la Strasbourg nu fac distincție după cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecată, fiind indiferent sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat. S-a mai menționat că deși Convenția garantează dreptul persoanei de a se apăra ea însăși, ceea ce presupune prezența inculpatului în fața instanței, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, judecata în lipsă nu constituie o încălcare a Convenției, dacă statul a depus eforturi rezonabile pentru a-l găsi și cita pe inculpat. De asemenea s-a precizat că persoana judecată în lipsă are dreptul să ceară rejudecarea cauzei, cu excepția cazurilor în care s-a sustras de la judecată.
Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut atât de legislația internă cât și în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care în art.6, parag. 3, prevede că cel acuzat are dreptul de a se apăra el însuși și dreptul de a interoga martorii.
Desigur că se admite, că de la regula prezenței inculpatului la soluționarea cauzei sunt și excepții, atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă inculpatul are o culpă în ceea ce privește absența sa ( s-a menționat cauza Poitrimol c.Franței și cauza Collozza c. Italiei).
D. urmare dreptul persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare de a beneficia de rejudecarea cauzei poate fi restricționat, nu numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor, ci și atunci când a avut cunoștință, în orice mod, despre desfășurarea judecății.
În speță este cert stabilit că persoana condamnată a lipsit în cursul procesului penal, în faza de urmărire penală după rezoluția motivată a procurorului de începere a urmăririi penale, iar în cursul judecății la toate termenele de judecată și la pronunțarea hotărârii, acesta nu va putea beneficia de redeschiderea procesului penal așa cum a solicitat.
Deși instanța a admis că cererea a fost depusă în termenul de o lună stabilit de art. 466, al.1 și 3, pe considerentul că după aducerea în țară ca urmare a extrădării, nu i-a fost comunicată hotărârea de condamnare, pe fond acesta contrar celor susținute, a avut cunoștință de existența procedurilor penale care îl priveau, astfel că a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare. În speță lipsa condamnatului de la judecată îi este imputabilă acestuia, pe considerentul că după ce i s-a luat declarația în cursul urmăririi penale în calitate de făptuitor și a fost administrată procedura recunoașterii din grup a acestuia, acesta a cunoscut că există proceduri penale care se desfășoară împotriva sa și că este acuzat de infracțiuni de furt, astfel că s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, prin plecarea din țară și stabilirea în Italia, pentru a fi supus executării unei pedepse în cazul în care era găsit vinovat.
Se poate aprecia că Statul Român, prin organele judiciare a depus toate eforturile necesare și legale de a-l găsi pe condamnat și a îndeplinit toate formalitățile de citare în mod legal, în vederea trimiterii în judecată a acestuia în lipsă.
De asemenea, s-a constatat că persoana condamnată a fost reprezentată de un apărător în tot cursul judecății desemnat din oficiu conform dispozițiilor procedurale în vigoare, astfel că nu a înțeles să participe la judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul G. I. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se admită cererea de redeschidere a procesului penal.
În motivarea apelului s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune redeschiderea judecății, condamnatul lipsind atât în cursul urmăririi penale cât și de la judecata de la instanța de fond.
Apelul declarat în cauză este nefondat.
Redeschiderea procesului penal poate avea loc în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate, iar potrivit art. 466 alin. 2 C.pr.penală, această condiție este îndeplinită dacă condamnatul nu a fost citat la proces, nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre aceasta, sau, deși a avut cunoștință, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Or, condamnatul a luat cunoștință de procedurile judiciare derulate împotriva sa, fiind audiat în cursul urmării penale în calitate de făptuitor, participând la unele acte de urmărire penală (procedura recunoașterii în grup) având cunoștință de acuzația de furt.
Mai mult, organele judiciare au depus eforturi legale și necesare pentru găsirea condamnatului și citarea lui legală în vederea trimiterii în judecată și a judecății propriu-zise.
În fine, Curtea mai reține atitudinea condamnatului de sustragere de la urmărirea penală și de la judecată și faptul că i-a fost asigurat dreptul la apărare prin numirea unui apărător.
În aceste condiții, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins cererea de redeschidere a procesului penal.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge apelul condamnatul Gherebenen I. ca nefondat, obligându-l, potrivit art. 275 alin. 2 C.pr.penală, la 400 lei cheltuielile judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul GHEREBENEN I., împotriva sentinței penale nr. 470/12.11.2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avans din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. H. V. V. A. L. CADIS
Red.V.V.A./05.03.2015.
Dact.H.C./4 ex./05.03.2015.
Jud.fond: I. N. P..
| ← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 302/2015.... → |
|---|
