Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 769/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 1046/336/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.769/A/2015
Ședința publică din 29 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr. 297/2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev de art 335 alin 1 C.pen., prin rechizitoriul din data de 23 mai 2014 în dosar 615/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
După dezbaterea cauzei, înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat inculpatul S. V., asistat de apărător ales, av.D. I., din Baroul Satu M., astfel că s-a procedat la redeschiderea dezbaterilor.
Curtea îi aduce la cunoștință inculpatului drepturile procesuale prev.de art.83 C.pr.pen. și faptul că are posibilitatea de a da declarație în fața instanței de control judiciar.
Inculpatul S. V. arată că-și menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.16 lit.a C.pr.pen. pentru infracțiunea care i se reține în sarcină.
În susținerea apelului, arată că, constatarea faptelor și primele declarații au fost administrate prin încălcarea principiului loialității administrării probelor, respectiv prin amenințări și constrângeri și s-au avut în vedere doar declarațiile agenților constatatori. Inițial, inculpatul a recunoscut fapta pentru că i s-a spus că altfel nu i se dă drumul să plece. Polițiștii de frontieră au declarat că l-au găsit pe inculpat conducând autoturismul pe drumul public, iar martorii au declarat că încercarea mașinii a avut loc în afara drumului public. Declarațiile martorilor propuși în apărarea inculpatului au fost înlăturate nemotivat și nejustificat, deși erau persoane dezinteresate, nefiind rude sau prieteni. Nu există la dosar probe certe de vinovăție pentru a se pronunța o soluție de condamnare, iar orice dubiu trebuie să-i profite inculpatului.
În subsidiar, solicită a se constata că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care se impune achitarea în baza art.16 lit.b C.pr.pen. Inculpatul deține atestat privind calificarea de tractorist și prin urmare, are cunoștințe și respectă codul rutier. Dacă are permis de a conduce un vehicul greu, fapta de a încerca un autoturism pe o porțiune scurtă, necirculat, nu se poate aprecia că prezintă pericol pentru ordinea publică. În situația în care inculpatul ar fi condamnat, s-ar revoca o suspendare de 8 luni la care a fost condamnat anterior pentru o faptă similară, doar că la acel moment nu avea calificarea necesară. Având în vedere persoana inculpatului, nu se impune executarea pedepsei în detenție pentru o faptă care nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În raport de cele două decizii ale ICCJ, solicită să se adauge 1/3 din cea de-a doua pedeapsă.
Reprezentantul Parchetului menține concluziile formulate la prima strigare a cauzei, solicitând respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat. Fapta comisă de inculpat este dovedită fără dubiu, probele administrate în cauză nefiind contradictorii. Astfel, din procesul verbal întocmit de organele de poliție, rezultă că inculpatul circula pe DJ 187, dinspre localitatea Repedea spre Poienile de sub M.. În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a condus pe drumurile publice un autovehicul. Din declarația martorului S. I. rezultă că autoturismul a fost condus de inculpat pe drumurile publice. Având în vedere că inculpatului i s-a aplicat pedeapsa închisorii, era obligatorie revocarea suspendării pedepsei anterioare de 8 luni.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor S. I. și B. M. de la instanța de fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului.
CURTEA
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr. 297/2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus a fost condamnat inculpatul S. V., fiul lui V. și M., născut la 04.03.1990 în V. de Sus, județul Maramureș, CNP_, cetățean român, studii 11 clase, ocupație mecanic auto, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în . (domiciliul vechi în Repedea, nr 816 A), județul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere prev și ped de art 86 alin 1 din OUG 195/2002 (art 335 alin 1 NCP) cu aplicarea art 5 NCP, art 74 și 76 lit *d* VCP, la 4 (patru) luni închisoare.
În baza art 83 VCP și art 15 alin 2 din Legea 187/2012 s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală 222/25.09.2012 a Judecătoriei V. de Sus, inculpatul urmând să execute cumulat pedeapsa de 1 an închisoare în detenție.
În baza art 274 C.pr.pen, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul din 23.05.2014 întocmit în dosarul nr. 615/P/2013 și înregistrat la instanță sub nr._ P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a trimis în judecată pe inculpatul S. V. cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev de art 335 alin 1 C.pen, comisă prin aceea că la data de 5.04.2013 a condus pe DJ 187 Repedea-Poienile de sub M. autoturismul marca Hyundai Accent cu nr. de înmatriculare SM-_ fără a poseda permis de conducere.
Prezent fiind inculpatul, nu a recunoscut comiterea faptei. A declarat că mașina a fost condusă de martorul Șimoniac I. pe care l-a angajat în acest sens iar el se afla în partea dreaptă față. În aceeași mașină se mai afla ca pasageră în spate martora Buciuta M.. Corespunde adevărului că el a condus autovehiculul doar în zona Miclușa unde a funcționat în urmă cu mai mulți ani o balastieră iar în prezent este teren viran. A făcut schimb cu martorul Șimoniac I. pentru a verifica mașina iar cei doi polițiști care de obicei stau în acel loc având punct de control, respectiv martorii R. G. și M. S., observând manevrele sale, au trecut la verificări. Nu se consideră vinovat întrucât nu a condus pe drum public.
Prin apărător ales a solicitat achitarea de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa.
S-a arătat că în cauză există o îndoială rezonabilă că ar fi condus pe drum public, actele încheiate de organele de urmărire penală nefiind susținute de declarațiile martorilor.
Inculpatului i s-a refuzat să asiste la audierea martorului Șimoniac și întreaga urmărire penală a fost făcut sub teroare consemnându-se cu totul altceva decât a declarat.
În apărare a solicitat audierea martorei Buciuta M. care a fost pasageră în mașină și nu a fost propusă prin rechizitoriu.
Prin sentința penală nr. 222/25.09.2012 a Judecătoriei V. de Sus, inculpatul S. V. a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
Totodată s-a dispus în temeiul art. 81 și 82 VCP suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prev. de art. 83 VCP.
În dimineața de 5.04.3013, inculpatul urma să se întâlnească cu martorul Șimoniac I. care locuiește în județul Satu M. pentru a cumpăra o mașină de la acesta.
Martorul îl cunoștea pe inculpat întrucât lucrează ca mecanic auto la o cunoștință de-a sa.
În acest context, martorul Șimoneac I., posesor de permis de conducere din 1992, s-a urcat la volanul autoturismului marca Hyundai Accent înmatriculat provizoriu în țară sub nr. SM_ valabil din 2.03.2013 până la 2.05.2013 și s-a deplasat pe DJ 187 Repedea- Poienile de sub M..
Inculpatul i-a explicat că se află pe marginea drumului lângă o camioneta albastră pe care o repară. Cei doi s-au întâlnit, iar inculpatul dorind să probeze mașina, s-a urcat la volan în locul martorului iar acesta din urmă s-a așezat în partea dreaptă din față.
Inculpatul a condus pe DJ 187 până în locul numit *Miclușa* în apropierea unui teren pe care a funcționat o carieră de piatră și în prezent este viran.
Martorii R. G. și M. S., polițiști de frontieră, în ziua respectivă se aflau în misiunea cu post fix de control lângă vechea carieră de piatră.
Observând mașina cu nr. provizoriu care venea dinspre Repedea, martorul R. G. a oprit-o la control.
Inculpatul a recunoscut că nu deține permis de conducere și a motivat că dorește să cumpere mașina justificând că a condus-o pe o distanță mică.
A fost legitimat și martorul Șimoniac I. care se afla în dreapta și care a afirmat că este proprietarul mașinii.
Cei doi au fost conduși la sediul Poliției de Frontieră Poienile de sub M. pentru efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere (inculpatul S.) și respectiv încredințarea unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere (martorul Șimoniac) prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 și respectiv art. 86 al. 3 din OUG 195/2002.
Ulterior, probele au stabilit că martorul Șimoniac I. nu a cunoscut faptul că inculpatul S. V. nu deține permis de conducere astfel că s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce-l privește conform art. 16 al. 1 lit. *b* c.pr.pen.
Apărările inculpatului și implicit cererea de achitare nu pot fi primite de instanță.
Astfel, a susținut că actele de urmărire penală s-au desfășurat prin constrângere, respectiv a fost obligat atât el cât și martorul Șimoniac I. să scrie după dictare.
Ori, în declarațiile olografe din 5.04.2013 au specificat expres că semnează fără a fi supuși la constrângeri fizice sau psihice (f. 51 și 71 d.u.p.).
În declarația de învinuit i s-au adus la cunoștință drepturile și a făcut aceleași mențiuni. Mai mult a prezentat o altă versiune decât cea inițială și care a fost consemnată în detaliu (f. 73-74 d.u.p.).
Procedura a fost continuată de procuror și în prezența apărătorului ales când a prezentat ultima versiune (f. 76-82 d.u.p.).
Legalitatea administrării probelor inclusiv respectarea dreptului la apărare sunt analizate în procedura de cameră preliminară.
Încheierea din 30 iulie 2014 nu a fost atacată cu contestație.
Mai departe, a susținut că în mașină se mai afla martora Buciuta M. și încă o persoană de sex feminin a cărei identitate nu o cunoaște (nici el nici martorii) luate la ocazie, iar manevrele de conducere pe terenul fostei cariere de piatră au fost făcute cu ele pasagere.
Ori, în procesul verbal de constatare semnat fără nicio obiecțiune s-a menționat că în autoturism se afla doar inculpatul la volan și pe bancheta din dreapta proprietarul mașinii, martorul Șimoniac I. (f. 14.d.u.p.).
Din declarația martorului M. S. a rezultat că la control se consemnează toate persoanele găsite în mașină cu datele personale ( f.37). Apoi, este puțin credibilă ipoteza că două pasagere luate la ocazie sunt transportate în afara drumului public pentru testarea mașinii.
În sfârșit s-a susținut că există dubii serioase cu privire la vinovăția inculpatului și îndoieli rezonabile cu privire la săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin aceea că martorii Șimoniac I. și Buciuta M. atestă că a condus doar pe terenul fostei cariere de piatră.
Instanța a reținut că declarațiile celor doi martori sunt contradictorii, aceeași contradicție putând fi constatată și între propriile declarații. Planșele foto depuse la filele 37-44 d.u.p. atestă fără echivoc că nu este posibilă ajungerea la terenul fostei cariere decât prin parcurgerea unei distanțe pe un drum lateral de DJ 187. Din declarațiile martorilor R. G. și M. S. a rezultat că postul de control era amplasat exact la intersecția respectivă și nu era posibilă deplasarea mașinii către terenul respectiv fără să treacă pe lângă ei. Prin urmare sunt excluse aserțiunile privind efectuarea unei manevre pe teren și apoi efectuarea controlului.
În plus, drumul ce face legătura cu balastiera era acoperit cu un strat de zăpadă și noroi la acea dată fiind greu circulabil și impropriu pentru testarea mașinii (f. 33 d.u.p.).
Corespunde adevărului că inculpatul a condus doar pe o porțiune din DJ 187, însă acest lucru se datorează opririi la control. Intenția sa de a intra pe drumul lateral și a efectua testări pe terenul fostei cariere este doar o ipoteză ca și aceea că urma să mai conducă pe DJ 187 și care corespundea mult mai bine circulației.
În drept, fapta inculpatului constituie infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
. 1.02.2014 a Noului Cod Penal obligă instanța la aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 după verificarea legalității incriminării conform art. 4.
Fapta inculpatului este incriminată de art. 335 al. 1 NCP.
Analiza globală (limite de pedeapsă, circumstanțe atenuante, modalitate de executare, interdicții) a condus la concluzia că legea veche este mai favorabilă inculpatului.
În consecință reținând și circumstanțe atenuante personale prev. de art. 74 și făcând aplicarea art. 76 al. 1 lit. *a* VCP s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special.
S-a avut în vedere vârsta, ocupația și retardarea mentală ușoară cu care este diagnosticat (f. 26 d.u.p.)
În speță nu s-a putut reține că fapta nu ar prezenta un pericol social atât timp cât inculpatul este pasionat de mașini, deține atestat calificat pentru conducerea de utilaje și nu este la prima abatere de acest gen.
În baza art. 83 VCP și art. 15 al. 2 din Legea 187/2012 s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală 222/25.09.2012 a Judecătoriei V. de Sus, inculpatul urmând să execute cumulat pedeapsa în detenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S. V. solicitând desființarea hotărârii și judecând în principal să se dispună achitarea sa conform art.16 lit.a C.pr.pen., pe motiv că nu există probe certe de vinovăție împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.335 alin.1 C.pen., iar în subsidiar să se dispună achitarea în temeiul art.16 lit.b C.pr.pen. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În motivarea apelului s-a arătat că primele declarații luate inculpatului au fost administrate cu încălcarea principiului loialității probelor, prin amenințări și constrângeri, iar acestea au fost completate doar cu declarațiile agenților constatatori, martorii propuși de inculpat nefiind luați în considerare.
Cu privire la cererea subsidiară, s-a susținut că faptul inculpatului nu prezintă gradul de pericol a unei infracțiuni, întrucât acesta are cunoștințe privind legislația rutieră, deține atestat privind calificarea de tractorist, iar consecințele condamnării sunt prea severe în raport de persoana sa.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 C.pr.pen., Curtea reține că prima instanță în baza probelor administrate a stabilit în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, faptă constând în aceea că la data de 5 aprilie 2013 a condus pe DJ 187 Repedea – Poienile de sub M., autoturismul marca Hyundai Accent cu nr.de înmatriculare SM-_ fără a poseda permis de conducere.
În cursul urmăririi penale din declarația dată în ziua de 16.03.2013, inculpatul a recunoscut că se afla la volanul autoturismului pe drumul județean 187 Repedea rulând cca 50 de metri, când a fost oprit pentru control.
De asemenea, conform procesului verbal întocmit de poliție rezultă că la 5 aprilie 2013 în jurul orelor 11,10, inculpatul a fost identificat la volanul autoturismului marca Hyundai Accent cu nr.SM-_ pe comunicația DJ 187 în dreptul zonei numită cariera Miclușa în timp ce se deplasa dintre localitatea Repedea înspre localitatea Poienile de sub M., procesul verbal fiind semnat fără nicio obiecțiune, atât de către S. V., cât și de către Șimoneac I. care se afla pe scaunul din drepta, fiind proprietarul autoturismului.
Au fost audiați sub prestare de jurământ și polițiștii R. G. și M. S. care au relatat împrejurările în care au identificat pe inculpat și pe proprietarul autoturismului, acestea fiind conforme cu procesul verbal întocmit.
Totodată, în procedura camerei preliminare s-a constatat că probele au fost administrate în cursul urmăririi penale în mod legal și nu s-a dovedit existența unor constrângeri sau presiuni și mai mult, declarațiile inculpatului, atât cea olografă, cât și cea dată în fața procurorului sunt legale.
Față de cele de mai sus, apărarea inculpatului în cursul judecății, reiterată prin motivele de apel, în care susține că proprietarul autoturismului a condus la momentul identificării în trafic, a fost în mod corect înlăturată și nu poate fi acceptată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză, inclusiv de declarația sa din cursul urmăririi penale.
Revenirea inculpatului asupra declarației inițiale nu a fost justificată în niciun fel, iar susținerile sale privind presiunile exercitate de organele de poliție nu au fost dovedite, astfel că se va aprecia ca valabilă și sinceră declarația din cursul urmăririi penale, întrucât aceasta se coroborează cu probele administrate, așa cum s-a menționat mai sus.
Față de considerentele mai sus expuse, se va aprecia că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită și nu se poate dispune o soluție de achitare conform art.16 lit.a C.pr.pen.
Referitor la soluția privind aplicarea dispozițiilor art.181 din vechiul C.pen., având în vedere persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior pentru aceeași infracțiune, împrejurarea că acesta nu a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, nu poate conduce la concluzia că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că prin aceasta s-a produs o atingere minimă uneia din valorile ocrotite de legea penală pentru a se dispune achitarea.
Cu privire la individualizarea pedepsei, ținând cont de împrejurarea că instanța a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în mod corect s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este OUG 195/2002, raportat la Codul penal din 1969, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, în acord cu dispozițiile art.72 C.pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei și persoana inculpatului.
De asemenea, este legală și dispoziția privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sent.pen.nr.222/25.09.2012 a Judecătoriei V. de Sus, în conformitate cu art.15 alin.2 din Legea 187/2012 raportat la art.83 din vechiul C.pen., ceea ce a determinat cumulul pedepsei stabilite prin sentința atacată de 4 luni închisoare cu pedeapsa de 8 luni închisoare.
În consecință, apelul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.275 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr.297 din 25.11.2014 a Judecătoriei V. de Sus.
Obligă pe inculpat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
V. C. C. I. D. S.
red.C.I./A.C.
5 ex. -09.06.2015
jud.fond.M. Șimon
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 770/2015.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
