Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 303/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALA NR.303//A/2015
Ședința publică din data de 3 Martie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat
prin P.: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul C. I. M., împotriva sentinței penale nr.2693/04.12.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia M., inculpatul fiind trimis în judecată rechizitoriul nr. 3850/P/2010 din 09 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal se prezintă avocat I. T. Felezu din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor inculpatului, lipsă fiind inculpatul și părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, apărătorul inculpatului arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților prezente în susținerea apelului formulat.
Apărătorul inculpatului C. I., avocat F. T., solicită admiterea apelului, modificarea sentinței penale nr. 2693/4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., iar în urma rejudecării cauzei, a se dispune în principal aplicarea unei pedepse cu amenda penală.
Ca modalitate alternativă, în raport de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, prejudiciul este recuperat, în subsidiar solicită aplicarea amenzii penale ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante conform art. 74, 76 C.p.p. cu suspendarea executării ei.
Abia apoi, plecând de la aceste considerente și în ce-a de a treia variantă, solicită menținerea hotărârii primei instanțe privind aplicarea a 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de Judecătoria Baia M. potrivit considerentelor expuse pe larg în sentința apelată, fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, ne aflăm în prezența unui prejudiciu, care este urmarea directă a faptei inculpatului și vinovăția acestuia sub forma intenției directe, inclusiv existența legăturii de cauzalitate între acestea.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2693 din 04.12.2014 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, cu aplic. art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. I. M., având CNP_, fiul lui I. și V., născut la data de 14.07.1952 în loc. M. Aurit, jud. Satu M., cetățean român, studii superioare, căsătorit, administrator societate comercială, domiciliat în loc. Baia M., .. 8/14, jud. Maramureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, și a art. 13 Cod penal 1969, actual art. 5 Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. a Cod penal 1969, rap. la art. 76 lit. e teza I Cod penal 1969, și cu incidența art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal 1969, rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a Cod penal 1969 și, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 19 comb. cu art. 397 Cod procedură penală, rap. la art. art. 998, 999 cod civil 1865, s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 52.613 lei (37.856 lei debit și 14.757 lei accesorii calculate până la data de 28.06.2010) cu accesoriile aferente ce urmează a fi calculate până la acoperirea integrală a debitului, către partea civilă S. R. prin ANAF – Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 249 Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 52.613 lei.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentința penală rămasă definitivă către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu se suportă de stat, și s-a avansat conform art. 272 alin. 2 Cod procedură penală din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea av. R. A., pentru faza de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia M. sub numărul de mai sus, la data de 09.01.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 alin. 1 Cod penal.
Urmare a intrării în vigoare a noilor dispoziții procesual penale, dosarul a fost transpus în Procedura Camerei Preliminare, la data de 27.03.2014.
Prin Încheierea din data de 22.04.2014 a judecătorului de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpatul C. I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de mai sus arătate.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2014, inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
A fost administrată proba cu înscrisuri, în privința laturii civile a cauzei, fiind depuse conform art. 375 alin. 2 Cod procedură penală, înscrisuri în circumstanțiere privitor la inculpat inclusiv Referatul de evaluare (f. 49 - 52).
Din analiza actelor și lucrărilor în raport de probatoriul administrat și însușit de inculpat potrivit prev. art. 375 Cod procedură penală, instanța a reținut în fapt următoarele:
. SRL, cu sediul social în municipiul Baia M., ., județul Maramureș, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr.J_, CUI_, în prezent radiată, avea ca principal obiect de activitate „baruri și alte activități de servire a băuturilor" - cod CAEN 5630 (f. 74-76 d.u.p.).
Inculpatul și învinuitul Caoșan Titel G. cu privire la care nu s-a dispus trimiterea în judecată, dețineau calitatea de asociați și administratori, dar în fapt, societatea era administrată doar de către inculpatul C. I. M., aspect ce a rezultat din probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale.
La data de 20.04.2010, societatea a fost verificată de către organele de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Maramureș - Activitatea de Inspecție Fiscală. Din procesul-verbal de constatare nr.3756/20.04.2010, rezultă că în perioada ie 2009 - februarie 2010, . SRL a reținut, dar nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile individuale ale angajaților, care realizează prin stopaj la sursă, în sumă totală de 42.808 lei (f.62-63).
La data de 02.07.2010, comisarii Gărzii Financiare - Secția Maramureș, efectuat un control operativ și inopinat la . SRL. Din procesul-verbal de constatare nr.3558/02.07.2010, rezultă că societatea a înregistrat în evidențele contabile un stoc scriptic de marfa aferent comerțului cu amănuntul în valoare totală de 241.095,58 lei, stoc de marfa care nu există faptic.
De asemenea, din analiza balanței de verificare la data de 30.06.2010, s-a constatat că societatea figurează cu obligații fiscale restante față de bugetul general consolidat al statului, care se realizează prin stopaj la sursă, în sumă tală de 39.665 lei (f.54-55d.u.p.).
Ca urmare, organele de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Maramureș - Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat la data de 29.03.2011 o inspecție scală generală la . SRL, materializată prin raportul de Inspecție fiscală nr.2896/29.03.2011 (f. 40-50 d.u.p.), din cuprinsul căruia rezultă doar faptul că, în perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2011, societatea a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile constituite prin stopaj la sursă, n sumă totală de 52.613 lei, fără să se constate nereguli cu privire la modalitatea de înregistrare în evidențele contabile a stocului de marfa sau a veniturilor realizate ca urmare a valorificării acestuia.
Din adresa nr.9577/03.10.2013 a D.G.R.F.P. Cluj-N. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș (f.17), rezultă că această instituție se constituie parte civilă în cauză cu suma de 52.613 lei (din care 37.856 lei debit și 14.757 lei accesorii), reprezentând obligații fiscale restante care se realizează prin stopaj la sursă, după cum urmează: impozit pe veniturile din salarii - 15.765 lei debit și 6.164 lei dobânzi; - CAS - 14.006 lei debit și 5.406 lei dobânzi; - CASS - 7.402 lei debit și 2.920 lei dobânzi; - șomaj - 683 lei debit și 267 lei dobânzi.
Din analiza fișelor analitice detaliate și a balanțelor de verificare contabilă rezultă că obligațiile fiscale restante, constituite prin stopaj la sursă, provin din perioada noiembrie 2008 - iunie 2010.
În acest interval de timp, potrivit statelor de plată înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș, . SRL avut în medie un număr de 5-10 angajați, pentru care se plăteau salariile nete și se rețineau impozitele și contribuțiile ce se realizează prin stopaj la sursă (f. 185-203 d.u.p).
Din analiza statelor de plată, a fișelor analitice detaliate, precum și a registrelor de casă aferente perioadei noiembrie 2008 - iunie 2010, rezultă că . SRL dispunea de lichiditățile necesare pentru achitarea obligațiilor fiscale constituite prin stopaj la sursă. Situația financiară se prezintă astfel:
PERIOADA | TOTAL contribuții cu reținere la sursă de achitat | Disponibil la data plății salariului în casieria unității | Disponibil la data scadenței obligațiilor aferente salariului, existent în casieria unității | Disponibil existent la finalul lunii în casieria unității |
Nov.2008 | 1032 | 118.715,45 | 78.112,31 | 81.476,42 |
Dec.2008 | 1170 | 82.154,25 | 82.208,16 | 77.295,82 |
lan.2009 | 1481 | 98.915,25 | 46.312,99 | 76.099,13 |
Febr.2009 | 2942 | 73.593,73 | 2513,09 | 32.304,26 |
M..2009 | 2942 | 4886,91 | 572,19 | 7.404,92 |
Apr.2009 | 2942 | 545,72 | 4746,17 | 454,77 |
Mai 2009 | 2666 | 1992,15 | 1657.97 | 800,00 |
Iun.2009 | 2551 | 3388.63 | 3475,17 | 435,06 |
Iul.2009 | 2551 | 2652,13 | 9260,05 | 1979,65 |
Aug.2009 | 2551 | 7813,40 | 8967,66 | _,68 |
Sept.2009 | 2216 | 13.568,38 | 7695,67 | 9080,44 |
Oct.2009 | 2270 | 4086,86 | 801,10 | 7666,30 |
Nov.2009 | 2180 | 6129,06 | 962,33 | 5944.75 |
Dec.2009 | 2098 | 675,87 | 88,78 | 2913,91 |
Ian.2010 | 2076 | 810,70 | 2750,41 | 557,87 |
Febr.2010 | 1084 | 944,02 | 1784,39 | 2984,91 |
M..2010 | 210 | 4992,18 | 2927,78 | 2095,89 |
Apr.2010 | 210 | 3853,78 | 1794,01 | 660,97 |
Mai 2010 | 210 | 3054,07 | - | 539,77 |
Iun.2010 | 210 | - | - | - |
Din cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr.2896/29.03.2011, rezultă că la finele anului 2008, . SRL a înregistrat un profit net în sumă de 56.671 lei (f. 41 d.u.p.).
Din declarația martorei G. I. - contabila . SRL, rezultă că a condus evidențele contabile ale acestei societăți de la începutul anului 2008 și până în cursul lunii iunie 2010, când societatea a intrat în faliment. în această calitate, le comunica periodic învinuiților faptul că impozitele și contribuțiile reținute de la angajați trebuie virate la bugetul de stat termenul legal de 30 de zile, dar aceștia au preferat să achite unele cheltuieli aferente ale societății, în vederea continuării activității acesteia, deși existau disponibilități bănești pentru plata obligațiilor fiscale ce se realizau prin stopaj la sursă (f.13-14 d.u.p.).
Din declarația învinuitului C. I. M., rezultă că avea cunoștință despre obligația de a vira la bugetul de stat impozitele și contribuțiile individuale, reținute de la angajați, dar a omis să achite aceste sume, deoarece încasările lunare erau utilizate pentru amenajarea localului în care se desfășura activitatea societății, plata salariilor nete ale angajaților și a cheltuielilor lunare e funcționare (f.8-9).
Prin Sentința civilă nr. 3339/22.09.2010 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei . SRL (f.70-72), iar începând cu data de 04.02.2013, societatea a fost radiată din evidențele ONRC, aspect ce rezultă din adresa nr._/16.07.2013 a Administrației Finanțelor Publice Baia M. f. 18 d.u.p.).
S. român reprezentat prin ANAF – A.F.P. Maramureș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 52.613 lei, precum și cu dobânzile ce se vor calcula în continuare până la data plății efective către stat (f. 6-7). Conform HG nr. 109/2009 AFP Maramureș a primit mandatul de reprezentare al ANAF (f. 8).
Situația de fapt reținută este dovedită prin următoarele mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală: sesizarea D.G.F.P. Maramureș - Activitatea de Inspecție Fiscală din data de 20.04.2010 (f.60-61d.u.p.), sesizarea Gărzii Financiare - Secția Maramureș din data de 25.08.2010 (f.52-53 d.u.p.), sesizarea D.G.F.P. Maramureș - Activitatea de Inspecție Fiscală din data de 29.03.2011 (f.38-39 d.u.p.), proces-verbal de constatare nr.3756/20.04.2010 (f.62-64 d.u.p.); proces-verbal de constatare nr.3558/02.07.2010 (f.54-55 d.u.p.); raport de inspecție fiscală nr.2896/29.03.2011 (f.40-50); adresa 9577/03.10.2013 a D.G.F.P. Maramureș - Activitatea de Inspecție Fiscală (f.17 d.u.p.), adresa nr._/16.07.2013 a Administrației Finanțelor Publice Baia M. (f. 18 d.u.p.); fișă sintetică totală editată la data de 15.07.2013 (f. 19-30 d.u.p.); balanță de verificare aferentă lunii decembrie 2007 (f.277 d.u.p.); balanță de verificare aferentă lunii decembrie 2008 (f.274-276 d.u.p. ); balanță de verificare aferentă lunii iunie 2009 (f.258-260 d.u.p.); balanță de verificare aferentă lunii decembrie 2009 (f.271-273 d.u.p.); balanță de verificare aferentă lunii martie 2010 (f.56-58 d.u.p.); balanță de verificare aferentă lunii decembrie 2010 (f.268-270 d.u.p.); registrele de casă ale . SRL, aferente perioadei octombrie 2008 - mai 2010 (f.80-184); copiile statelor de plată ale angajaților, aferente perioadei noiembrie 2008 mai 2010 (f.185-203); registrele bancare aferente perioadei ianuarie - decembrie 2008 (f.358-371 d.u.p.) registrele bancare aferente perioadei ianuarie 2009 - mai 2010 (f. 204-229 d.u.p.) jurnal pentru cumpărări aferent perioadei ianuarie - decembrie 2008 (f.278-305 d.u.p.); jurnal pentru vânzări aferent perioadei mai - decembrie 2008 (f.306-313 d.u.p.) declarația martorei G. I. (f. 13-14 d.u.p ); declarațiile inculpatului C. I. M. (f.8-9, 31, 32 d.u.p.); declarația învinuitului Caoșan Titel G. (f.l 1-12 d.u.p.); proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală învinuitului C. I. M. (f.380-381 d.u.p.), precum și din declarația de recunoaștere a inculpatului dată în fața instanței.
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut sub aspectul încadrării juridice a faptei, următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată în condițiile legii penale vechi, anterior intrării în vigoare a noului Cod penal.
Fapta fiind epuizată în cursul anului 2010, deci sub imperiul Codului penal din 1968, în vigoare din 1969, se impune analizarea legii penale mai favorabile, în raport de . noului Cod penal.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale a României). De asemenea, instanța va avea în vedere și Decizia 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile, statuând că „dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală apare ca mai favorabilă, legea penală veche care prevede închisoarea de la 1 la 3 ani, alternativ cu amenda, comparativ cu închisoarea de la 1 la 6 ani, conform ultimelor modificări ale legii speciale, în vigoare începând cu anul 2013, când limitele au fost majorate, ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr.50/14.03.2013, publicată în Monitorul Oficial nr.146/19.03.2013.
Raportat însă la faptul că potrivit legii noi, în privința regimului sancționator nu apare în condițiile speței, justificată renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea acesteia, suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile vechiului Cod penal, conform prev. art. 81, 82 din acesta, instanța a reținut că fiind modalitatea de individualizare a executării pedepsei în situația aplicării pedepsei închisorii potrivit cu care instanța a apreciat că legea mai favorabilă inculpatului este Codul penal anterior care prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 81, 82, lege care va fi aplicată conform principiului aplicării legii mai favorabile, chiar dacă, legea nouă nu prevede o asemenea modalitate de individualizare a executării pedepsei. Se constată de asemenea, că suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă inculpatului decât orice altă modalitate de individualizare prevăzută de Codul penal actual (inclusiv amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 Cod penal), atât prin prisma condițiilor în care poate fi dispusă, dar și a consecințelor acesteia.
Pe cale de consecință, reținând aplicarea art. 5 Cod penal, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, instanța a dispus condamnarea inculpatului în temeiul legii penale vechi astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, art. 13 din Codul penal anterior, având corespondent în art. 5 Cod penal actual.
Față de dispozițiile art. 5 Noul Cod penal, instanța după ce a pus în discuție încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, luând concluziile părților, nu a schimbat încadrarea juridică privitor la inculpat, conform celor de mai sus.
Instanța a reținut în drept, că fapta inculpatului C. I. M. care, în perioada noiembrie 2008 – iunie 2010, în calitate de administrator al . Baia M., a reținut, dar nu a vărsat la bugetul de stat în termenul legal prevăzut de lege, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 52.613 lei de lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și a art. 13 Cod penal anterior având corespondent în art. 5 cod penal actual, pentru care îl va condamna la pedeapsa închisorii.
Examinând cauza, se constată că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru motivele care urmează să fie prezentate mai jos.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța conform art. 72 Cod penal anterior, a reținut limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (închisoare de la 1 la 3 ani alternativ cu amendă) raportat la limitele legale speciale la data faptei anterior majorării, redusă cu o treime conform prev. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, deci 8 luni minimul special, împrejurările săvârșirii faptei continuate, cuantumul prejudiciului, vârsta tânără a inculpatului, dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, conduita procesuală în fața instanței, împrejurarea că prejudiciul nu a fost nici parțial recuperat.
De asemenea, instanța a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, împrejurări ce vor constitui circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a Cod penal anterior, și valorificate conform dispozițiilor legale, art. 76 lit. e din același cod. Însă motivul invocat de inculpat privitor la inexistența resurselor financiare față de condițiile de piață, și exageratele datorii către stat, nu pot fi reținute cu consecințe favorabile acesteia. Nici împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei nu poate atrage consecința reținerii circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c Cod penal 1969, în condițiile prevalării acestuia de aplicarea procedurii abreviate prev. de art. 375 Cod proc. pen., în caz afirmativ acest lucru reprezentând o dublă valență juridică, inadmisibilă însă.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală, art. 74 lit. a Cod penal 1969, rap. la art. 76 lit. e teza I Cod penal 1969, l-a condamnat pe inculpatul C. I. M., la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având in vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 Cod penal 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82 din Codul Penal anterior, atrăgându-i inculpatei atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 Cod penal atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
Astfel, instanța a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, corespunde sub aspectul naturii - neprivativă de libertate și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei, tocmai pentru ca aceasta să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni care se realizează atât pentru cei cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului, cât și pentru ceilalți destinatari ai legii penale care își vor conforma conduita exigențelor acestei legi. Având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, instanța a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea pedepsei închisorii.
Iar apărările inculpatului nu pot fi valorificate cu consecințe favorabile raportat la scopul legii. Astfel nu apare ca justificată aplicarea pedepsei amenzii nici față de nivelul prejudiciului. De asemenea nu se poate dispune nici suspendarea executării amenzii chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Iar concluziile Referatului de evaluare întocmit privitor la inculpat, inclusiv înscrisurile în circumstanțiere, au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei și a modului de executare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 Cod civil 1865 – în vigoare la data faptei, și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe inclusiv existența legăturii de cauzalitate între acestea.
În ceea ce privește situația părții responsabile civilmente, s-a constatat că aceasta s-a aflat sub incidența Legii nr. 85/2006 (f. 19), ea fiind radiată din evidențele ORC Maramureș.
Prin urmare inculpatul răspunde singur în privința răspunderii civile angajată în cauză, raportat la temeiul juridic al acesteia.
Așadar s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 52.613 lei (37.856 lei debit și 14.757 lei accesorii calculate până la data de 28.06.2010) cu accesoriile aferente ce urmează a fi calculate până la acoperirea integrală a debitului, către partea civilă S. R. prin ANAF – Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.
În baza prevederilor imperative ale art. 11 din Legea 241/2005, s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 52.613 lei.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentința penală rămasă definitivă către Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
Conform art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, suma de 100 lei reprezentând onorariul reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu se suportă de stat, și s-a avansat conform art. 272 alin. 2 Cod procedură penală din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea av. R. A., pentru faza de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. I. M., solicitând solicită admiterea apelului, modificarea sentinței penale nr. 2693/4.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., iar în urma rejudecării cauzei, a se dispune în principal aplicarea unei pedepse cu amenda penală.
Ca modalitate alternativă, în raport de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, prejudiciul este recuperat, în subsidiar solicită aplicarea amenzii penale ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante conform art. 74, 76 C.p.p. cu suspendarea executării ei.
Abia apoi, plecând de la aceste considerente și în ce-a de a treia variantă, solicită menținerea hotărârii primei instanțe privind aplicarea a 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, și a art. 13 Cod penal 1969, actual art. 5 Cod penal.
În concret, s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în perioada noiembrie 2008 – iunie 2010, în calitate de administrator al . Baia M., a reținut, dar nu a vărsat la bugetul de stat în termenul legal prevăzut de lege, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 52.613 lei de lei.
De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.375 C.pr.pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor cf.al.10 al art.396 C.pr.pen.
Trecând apoi la sancționarea inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.pen., respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, având în vedere valoarea mare a prejudiciului cauzat, dar și atitudinea sinceră a acestuia și lipsa antecedentelor penale, instanța analizând așadar temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei. Mai mult decât atât, instanța a reținut în favoarea acestuia și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.pen, coborând astfel și mai mult limitele pedepsei.
De asemenea, instanța a analizat judicios care dintre legile penale succesive este mai favorabilă inculpatului, realizând corect aplicarea art.5 C.pen., stabilind că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior .
Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora, iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
Prin urmare, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. M. împotriva sentinței penale nr. 2693 din 04.12.2014 a Judecătoriei Baia M..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. MOLDOVANLUMINIȚA H.
GREFIER,
C. C.
Dact.I.M../Dact.S.M
4 ex./26.03.2015
Jud.fond. I. B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1063/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 266/2015. Curtea de... → |
|---|
