Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 101/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 101/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-02-2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.101/2015
Ședința camerei de consiliu de la 19 februarie 2015
Completul compus din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ – V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj a fost reprezentat prin
procuror – D. D.
Pe rol este judecarea contestației formulate de către D.I.I.C.O.T. - S. TERITORIAL CLUJ împotriva încheierii penale nr.53/C/12.02.2015 din data de 12 februarie 2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de către inculpatul V. M. D..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă inculpatul V. M. D., în stare de deținere, asistat de avocat F. Oltița din Baroul Cluj.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj a depus la dosar motive de apel.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art.425 ind. 1 al.7 pct.2 lit.a CPP, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, desființarea încheierii nr.53 din 12.02.2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj, cu consecința menținerii stării de arest preventiv față de inculpatul V. M. D..
Motivele pentru care solicită admiterea contestației au fost expuse în cuprinsul memoriului depus la dosar. Astfel, apreciază că încheierea nr.53/2015 este nelegală și netemeinică, deoarece, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, ci, sunt îndeplinite și subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive raportat la gravitatea faptelor, la faptul că infracțiunea de trafic de droguri se regăsește printre infracțiunile enumerate de disp. art.223 al.2 CPP pentru a justifica prelungirea măsurii. Mai mult, apreciază că această măsură este și proporțională și oportună în prezenta cauză.
Mai solicită a se observa că la aceleași date, respectiv în 12.01.2015, judecătorul de cameră preliminară a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, soluție contesată de D., iar Curtea de Apel Cluj a admis contestația anterioară. Înțelege să conteste și de această dată înlocuirea măsurii și, pentru toate motivele expuse în scris, solicită a se admite contestația formulată.
Avocatul inculpatului solicită respingerea contestației Parchetului cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică deoarece, raportat la disp. art. 348 al.1 și art.242 al.2 CPP, în mod corect, a fost admisă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu prev. de art.202 al.4 CPP.
Apreciază că motivele expuse de către P. sunt identice cu cele formulate până în prezent cu ocazia celor trei contestații formulate în cauză și constă în faptul că înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, raportat la gravitatea faptelor, este insuficientă și nu ar asigura scopul măsurilor preventive prev. de art.202 CPP, respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru înlăturarea unei stări de pericol social pentru ordinea publică. Opinează că aceste susțineri sunt neîntemeiate și este de acord cu aprecierea instanței de fond, respectiv măsura arestului la domiciliu este suficientă pentru a asigura scopul prevăzut de art. 202 al.1 CPP.
Mai mult, din datele dosarului rezultă că nu există elemente care să ducă la concluzia că inculpatul ar încerca să se sustragă de la urmărire și de la judecată, acesta a avut o atitudine de colaborare cu organele judiciare, în prezent dosarul se află în procedura camerei preliminare și nu există date că ar pregăti comiterea altor infracțiuni sau că ar periclita buna desfășurare a procesului penal.
Învederează poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut toate faptele, pe care le regretă, iar pentru acestea va răspunde în urma condamnării de judecătorul fondului.
Raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, respectiv trafic de droguri de risc și deținere pentru consum propriu, având în vedere conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut faptele, conduita bună și lipsa antecedentelor penale, dar și durata relativ îndelungată a măsurii (100 de zile), apreciză justificată cererea formulată. Astfel, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.242 al.2 CPP, potrivit cărora arestarea preventivă poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 al.1 CPP. Consideră că toate aceste condiții sunt îndeplinite și arată că măsura arestului la domiciliu este tot o măsură privativă de libertate, inculpatul nefiind pus în libertate, ci are stabilite obligații pe care trebuie să le respecte, timp în care se exercită un control asupra conduitei acestuia.
Solicită a se avea în vedere faptul că, în cauză, sunt cercetați aproximativ 20 de inculpați, din care mare parte sunt în arest la domiciliu, inculpatul V. fiind singurul pentru care s-a dispus și menținut măsura arestului preventiv. Deci, și pentru egalitate de tratament s-ar impune menținerea soluției primei instanțe.
Referitor la pericolul public pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, arată că acest pericol nu există în prezent, iar dacă a existat, a fost diminuat având în vedere perioada arestului preventiv. În acest sens, sunt și prevederile CEDO în materie și, în plus, durata arestului preventiv – 100 zile - constituie o situație care a avut impact asupra inculpatului.
Pe lângă toate aceste aspecte, mai arată că, în cauză, nu sunt aduse elemente noi care să justifice menținerea măsurii arestului preventiv. D. urmare, solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii primei instanțe.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, precizează că atitudinea de colaborare și recunoaștere a faptelor, precum și lipsa antecedentelor penale urmează a fi reținute la soluționarea cauzei, aceste elemente nefăcând obiectul prezentei contestații.
În ceea ce privește situația juridică a celorlalți inculpați în cauză, învederează faptul că din cuprinsul rechizitoriului și al probelor rezultă că cea mai amplă activitate infracțională a avut-o inculpatul V..
Inculpatul V. M. D., având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă faptele.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală nr. 53/C/12.02.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, în baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. a fost admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. M.-D., și, în consecință, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev. de art.202 alin.4 lit.d C.pr.pen. rap. la art.218 și urm. C.pr.pen., pe o durată de 30 de zile, începând cu data eliberării inculpatului din detenția preventivă.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului V. M.-D., dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art.221 alin.1 C.pr.pen. s-a constatat că inculpatul V. M.-D. locuiește în comuna C. M., .. 186B, jud. Bistrița-Năsăud și impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat la adresa de mai sus, fără permisiunea judecătorului de cameră preliminară care a dispus măsura.
În baza art.221 alin.2 C.pr.pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul V. M.-D. are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat.
b) să nu comunice cu ceilalți inculpați, precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 300-306 din rechizitoriu.
În temeiul art.221 alin.4 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului V. M.-D. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că în perioada 2013 – 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pus în vânzare cantitatea de aproximativ 900 de grame de cannabis – substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr.III la Legea nr.143/2000, prin intermediul inculpaților P. I.-T., V. A.-A., M. C., Ș. R.-L. și M. A., a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis inculpaților F. Sergu-D., V. D.-M., numiților C. I.-I., U. M.-A., B. B., Ilcaș R.-M., Ț. M.-A., precum și colaboratorului autorizat cu nume de cod „M. M.”, droguri pe care le-a procurat din Spania, în aceeași perioadă deținând fără drept cannabis și pentru consum propriu.
De precizat că măsura arestării preventive față de inculpatul V. M.-D. a fost dispusă prin încheierea penală nr.303/C/06.11.2014 a Tribunalului Cluj, fiind prelungită, până la data de 04.01.2015, prin încheierea penală nr.349/C/03.12.2014 a Tribunalului Cluj. Ulterior, prin încheierile penale nr.1/03.01.2015 și nr.58/03.02.2015 ale Curții de Apel Cluj, măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. M.-D. a fost menținută succesiv, pe o durată de câte 30 de zile, până la data de 5 martie 2015.
Potrivit dispozițiilor art.348 alin.1 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Din acest punct de vedere este de menționat că, la data de 5 februarie 2015, inculpatul V. M.-D. a solicitat, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.pen., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, în motivare arătând în esență că, la acest moment procesual, o măsură preventivă mai ușoară cum este cea a arestului la domiciliu ar fi suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. și, totodată, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului.
Conform dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 C.pr.pen.
Examinând cererea formulată de inculpatul V. M.-D., în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul constată că cererea formulată de inculpat, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, este întemeiată întrucât, în primul rând, în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.218 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.223 alin.2 C.pr.pen. și art.202 alin.1 C.pr.pen. în sensul că, pe de o parte. din probele administrate în cauză (și anume declarațiile inculpaților, declarațiile suspecților audiați în cauză, procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesele-verbale de consemnare a cumpărărilor autorizate de droguri, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de efectuare a unor investigații, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de identificare a consumatorilor, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor asistenți la aceste procedee, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de către I.G.P.R. – D.C.C.O. – Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj, rapoartele de evaluare întocmite de Centrul Regional de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Cluj etc) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul V. M.-D. a comis infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc reținute în sarcina lui.
Pe de altă parte, privarea de libertate a inculpatului V. M.-D. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (de precizat că ambele măsurile preventive, arestul preventiv și arestul la domiciliu, sunt măsuri privative de libertate, distincția dintre acestea fiind dată de severitatea coerciției, mai sporită în cazul arestului preventiv), această concluzie rezultând în special din gravitatea ridicată a faptelor imputate inculpatului, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpatul acționând, împreună cu ceilalți inculpați, o perioadă mare de timp, de aproximativ 1 an și 6 luni, în mod organizat, ca o veritabilă rețea de distribuție și traficând cantități relativ mari, de ordinul sutelor de grame de droguri de risc – cannabis, în principal în scopul obținerii unui profit material). Pe de altă parte, este binecunoscut impactul negativ pe care traficul și consumul de droguri îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea fenomenului și efectele pe care le produce (numai în cauza de față fiind vorba de zeci de consumatori, care își procurau drogurile de la inculpat și coinculpați), astfel încât cercetarea inculpatului în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.
În al doilea rând, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului (este de menționat faptul că urmărirea penală a fost finalizată, cauza aflându-se în procedura de cameră preliminară, iar inculpatul, care este în vârstă de 23 de ani și se află la prima confruntare cu legea penală, a răspuns acuzațiilor aduse, recunoscându-le în întregime, colaborând cu organele de urmărire penală și manifestându-și intenția de a solicita ca în privința lui judecata să se facă în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, conform art.374 alin.4 C.pr.pen.), judecătorul de cameră preliminară apreciază că, în prezent, după efectuarea unui număr de peste 90 de zile de arest preventiv, măsura privativă de libertate a arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 C.pr.pen., fiind totodată proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia (acuzații care sunt aproximativ similare cu cele aduse coinculpaților M. C., V. A., V. A.-A., M. A. ș.a., aflați în prezent în stare de arest la domiciliu).
Astfel, trecerea intervalului de timp menționat de la luarea măsurii arestului preventiv a făcut ca pericolul pentru ordinea publică existent la momentul luării acestei măsurii preventive să se diminueze și să nu mai impună cu necesitate menținerea ei, în acest sens statuând de altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a constatat, cu titlu de principiu, că trecerea timpului diminuează rațiunile care au stat la baza luării măsurii preventive (aceeași instanță europeană statuând și că, prin gravitatea unor fapte și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp).
Așadar, având în vedere momentul procesual în care se află prezenta cauză, circumstanțele personale favorabile ale inculpatului (inclusiv buna conduită avută de acesta pe parcursul procesului penal) și faptul că interesul bunei desfășurări a procesului penal nu reclamă efectuarea procedurii de cameră preliminară cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv, apreciem că scopul prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. poate fi asigurat și prin măsura preventivă mai ușoară a arestului la domiciliu (în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului conform căreia judecătorul trebuie să ia în considerare și posibilitatea atingerii scopurilor măsurilor preventive, prin luarea unor măsuri preventive mai puțin restrictive, în măsura în care acuzatul prezintă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces, garanții care în mod evident le prezintă și inculpatul V. M.-D., după cum rezultă din cele menționate mai sus cu privire la circumstanțele sale personale și la conduita avută până în prezent pe parcursul procesului penal).
În consecință, în baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. M.-D. și, în consecință, a dispus înlocuirea măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev. de art.202 alin.4 lit.d C.pr.pen. rap. la art.218 și urm. C.pr.pen., pe o durată de 30 de zile, începând cu data eliberării inculpatului din detenția preventivă.
Totodată, a dispu punerea în libertate a inculpatului V. M.-D., dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art.221 alin.1 C.pr.pen. a constatat că inculpatul V. M.-D. locuiește în comuna C. M., .. 186B, jud. Bistrița-Năsăud și a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat la adresa de mai sus, fără permisiunea judecătorului de cameră preliminară care a dispus măsura.
În baza art.221 alin.2 C.pr.pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul V. M.-D. va avea următoarele obligații: să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; să nu comunice cu ceilalți inculpați, precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 300-306 din rechizitoriu.
În temeiul art.221 alin.4 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului V. M.-D. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație D. –S. Teritorial Cluj prin care a solicitat admiterea contestației și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu.
În motivarea contestației s-a arătat că, încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, este netemeinică, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură mai ușoară, ci dimpotrivă raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar trecerea unei perioade relativ scurtă de la luarea acestei măsuri, nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea a arestului la domiciliu.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de contestație invocate de D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Cluj, reține următoarele:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a apreciat în mod greșit că raportat la gravitatea faptelor pentru care inculpatul V. M. D. a fost trimis în judecată, la faptul că, acesta nu are antecedente penale și că de la data luării măsurii arestării preventive a trecut o perioadă de cca.90 zile, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Potrivit art.242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 C.p.p.
Măsura arestării preventive în prezenta cauză a fost dispusă față de inculpatul V. M. în condiții legale prin încheierea penală nr.303 din 06.11.2014 a Tribunalului Cluj, măsură care a fost prelungită până la data de 04 ianuarie 2015 prin încheierea penală nr.346 din 03.12.2014 a Tribunalului Cluj. Ulterior, prin încheierile penale nr.1 din 03.01.2015 și nr.58 din 03.02.2015 ale Curții de Apel Cluj măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul V. M. a fost menținută succesiv, pe o durată de câte 30 zile, până la data de 5 martie 2015 .
Solicitarea inculpatului V. M. D. referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, pe motiv că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor și că nu are antecedente penale, formulată la judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, este neîntemeiată, deoarece circumstanțele favorabile invocate de inculpat, nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzat și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Mai mult, manifestările nejustificate de clemență ale instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus arestarea sa.
Corespunde adevărului că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut comiterea infracțiunilor, însă aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatului nu pot fi analizate în această fază a procesului de contestație la încheierea prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive, în condițiile art.242 alin.2 C.p.p.
Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatului urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă acesta va fi găsit vinovat de presupusele fapte reținute în sarcina sa.
Instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare, fiind întrunite condițiile prev. de art.223 alin.1 și 2 C.p.p. existența acestora și la momentul de față, atât în ceea ce privește prima condiție, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul și în considerarea cărora a fost emis mandatul de arestare este mai mare de 5 ani, cât și existența celei de-a doua condiții, lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora și a persoanelor angrenate în activitatea infracțională, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.
Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Cluj reține că de la momentul arestării inculpatului și până la momentul soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația inculpatului, astfel cum a fost analizată de către instanța care a dispus arestarea sa și ulterior menținerea măsurii arestării preventive prin încheierile menționate mai sus, care să conducă la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri.
Pe de altă parte, prin încheierea penală nr.12 din 14.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul V. M. cu măsura arestului la domiciliu, iar prin încheierea penală nr.32 din 20.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Cluj s-a admis contestația formulată de D. – S. Teritorial Cluj împotriva încheierii penale menționate mai sus, care a fost desființată, iar cererea formulată de inculpatul V. M. D. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu a fost respinsă, iar de la data pronunțării acestei încheieri și până în prezent, nu au fost efectuate acte de natură să schimbe situația inculpatului, care să conducă la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.223 alin.1 și 2 C.p.p. că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.425/1 alin.7 pct.2 lita. C.p.p. urmează să fie admisă contestația formulată de D. – S. Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr. 53/C/12.02.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, care va fi desființată în întregime și pronunțând o nouă hotărâre în acest sens, va fi respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. M. D., cu măsura arestului la domiciliu.
Cheltuielile judiciare suportate de stat cu soluționarea contestației urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.203 alin.5, art.205 C.pr.pen. admite contestația formulată de către D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr. 53/C/12.02.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în întregime și pronunțând o nouă hotărâre în acest sens:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. M. D., fiul lui G. și L., născut la 15.02.1991 în Beclean, în prezent deținut în Penitenciarul G., cu măsura arestului la domiciliu.
Cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu azi, 19.02.2015.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂGREFIER
V. G. A. B. H.
red.VG/SMD
3 ex./23.02.2105
jud.fond.M. L.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 301/2015.... | Sfidarea organelor judiciare. Art. 272 ind 1 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
