Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia nr. 444/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.444/A/2015
Ședința publică din 24 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare – în vederea pronunțării - apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 240/26.09.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei V. de Sus, privind pe inculpatul D. V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prev. și ped. de art. 215 alin 1 și 2 VCP, art. 288 alin 1 VCP, art. 291 VCP, cu aplicarea art. 33 lit. *a* VCP.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 martie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 240 din 26.09.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei V. de Sus, a fost condamnat inculpatul D. V., fiul lui V. și C., născut la 21.07.1974 în V. de Sus, județul Maramureș, CNP_, cetățean român, studii superioare, divorțat, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în V. de Sus, ., județul Maramureș conform C.I, însă fără domiciliu sau reședință stabilă, cu domiciliu procesual la Cabinet Avocat D. G., ... 48, ., județul Cluj,
- pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 244 alin 1 și 2 NCP (art. 215 alin 1 și 2 VCP) cu aplicarea art. 5 NCP, la 1 an și 9 luni închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 320 alin 1 NCP cu aplicarea art. 38 alin 1 NCP (art 288 alin 1 VCP cu aplicarea art. 33 lit. *a* VCP) și cu aplicarea art. 5 NCP, la 6 luni închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. și ped. de art. 323 NCP cu aplicarea art. 38 alin 1 NCP (art. 291 VCP cu aplicarea art. 33 lit. *a* VCP) și cu aplicarea art. 5 NCP, la 3 luni închisoare;
În baza art. 38 alin 1 și 39 alin 1 lit. *b* NCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare la care se adaugă un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 și 84 NCP s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere a inculpatului de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin 1 NCP s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș la datele fixate de acesta;
b )să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil schimbarea locului și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere prev. de art. 88 alin 1 NCP.
S-a constatat că partea vătămată Șimon S. G., domiciliat in V. de Sus, .. 108, județul Maramureș, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 25 C.pr.pen rap la art. 998 C.civil vechi și art. 6 C.civil nou, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. T. SA Cluj - Sucursala Baia M., cu sediul în Baia M., . A, județul Maramureș, suma de_,23 Euro despăgubiri civile.
În baza art. 25 alin 3 raportat la art. 580 C.pr.pen, s-a dispus desființarea (anularea) înscrisurilor falsificate de inculpat și anume cererea de desființare a depozitului din 18.06.2007 și chitanțele de ridicare în numerar seriile BRFOMOM00647001 și BRFOMOM00646101 din 18.06.2007.
În baza art. 274 C.pr.pen a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 20.02.2013 întocmit în dos. nr. 164/P/2012 și înregistrat la instanță sub nr._, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a trimis în judecată pe inculpatul D. V., cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prev. și ped. de art. 215 alin 1 și 2 VCP, art. 288 alin 1 VCP, art. 291 VCP, cu aplicarea art. 33 lit. *a* VCP.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 18.06.2007, în calitate de șef agenție la B. T. - Agenția V. de Sus, le-a indus în eroare pe martorele F. F. și C. A. M., angajate ale aceleiași instituții în calitate de administrator de cont și casier, prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase, determinându-le să opereze în sistemul informatic al băncii desființarea depozitului de 22.000 euro aparținând clientului Șimon S. G. și să-i remită suma, semnând în fals cererea de desființare a depozitului și chitanțele de ridicare în numerar în numele clientului titular al depozitului bancar.
Prejudiciul cauzat părții vătămate Șimon S. G. a fost recuperat la 24.08.2010 când B. T. - Sucursala Baia M. a virat în contul curent al acestuia suma de_,23 euro (sumă retrasă ilegal și dobânda aferentă perioadei 28.04._10).
În cauză s-a constituit parte civilă B. T. - Sucursala Baia M. cu suma susmenționată.
Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere în cursul urmăririi penale. În fața instanței a acceptat să dea declarație, recunoscând săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 al. 1 și 291 VCP și nerecunoscând săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 și 2 VCP. Astfel, a arătat că martora Șimon I., mama persoanei vătămate Șimon S. G., îi împrumuta în mod obișnuit sume de bani pentru care îi plătea dobânzi. Aceasta îl vizita de 2 sau 3 ori pe săptămână. La un moment dat, nici nu mai știa ce sumă îi datorează, oricum una mare de 40.000-50.000 euro.
În ziua respectivă, martora i-a spus că-i poate da suma existentă în contul fiului ei, mai ales că în urmă cu câteva zile i-a dat 5000 euro tot dintr-un cont al acestuia pentru care avea împuternicire. Martora l-a asigurat că, de fapt, banii sunt tot ai ei și provin din vânzarea unui spațiu pe care l-a deținut și că nu va fi nicio problemă chiar dacă nu deține împuternicire, pentru că are acordul fiului ei. În acest context s-a deplasat din biroul său la administratorul de cont, martora F. F., căreia i-a spus că mama persoanei vătămate este prezentă și că dorește să ridice banii, asigurând-o că nu va avea nicio repercusiune. Martora F. F. a efectuat desființarea depozitului și transferul pe contul de casă. A luat hârtia la el în birou, nu-și amintește dacă a semnat el sau mama persoanei vătămate și a dus-o la administratorul de cont. De la casierie unde lucra martora C. A. M., banii au fost ridicați în două tranșe, la diferențe de 20 minute deoarece sistemul nu permitea altfel. Cu persoana vătămată s-a întâlnit când a venit în țară și a discutat fără să-i pretindă banii. Aceasta i-a cerut 8000 euro pentru că dorea să-și cumpere o casă în străinătate, sumă pe care i-a și dat-o.
Normele bancare au fost încălcate, însă nu se pune problema înșelăciunii deoarece cele două angajate aveau cunoștință că titularul contului nu este de față. Mai mult, casiera C. A. M. i-a adus a doua tranșă în birou.
Inculpatul a mai arătat că plătea o dobândă de 10% lunar pentru împrumuturi și că atâta timp cât și-a îndeplinit această obligație nu i s-a formulat plângere penală. Mai mult, în 2007 sau 2008 a încheiat un act la notarul public cu privire la datoria sa, iar ultimele sume le-a plătit în 2010. Prin apărător ales a solicitat achitarea de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. „a” VCPP deoarece fapta nu există. Cele două angajate au încălcat normele bancare care le obligau să verifice identitatea persoanei care se prezenta cu actul de identitate. Scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 18¹ VCP dacă le este aplicabilă lor pentru această infracțiune, atunci în ceea ce-l privește pe inculpat, nu există fapta.
Între persoana vătămată și mama sa a existat o neînțelegere și ambii au profitat de împrejurarea că banii nu s-au scos corect. Pentru infracțiunile de fals material și uz de fals a intervenit prescripția.
Separat de aceasta care ar impune încetarea procesului penal, nu există probe certe că inculpatul a semnat cererea de desființare a contului și de ridicare a numeralului. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse minime prevăzute de Codul Penal din 1969 pe care îl consideră mai favorabil cu reținerea de circumstanțe atenuante. Ca limite de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă.
Privitor la latura civilă, s-a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de B. T. ca fiind făcută de o persoană fără calitate. Acțiunea civilă este exercitată de persoana vătămată, ori banca nu are această calitate.
În apărare a solicitat comunicarea normelor bancare, regulamentul de funcționare al băncii și atribuțiile de serviciu ale inculpatului și celor două martore angajate, a depus înscrisuri care atestă restituirea de împrumut către mama persoanei vătămate și a propus audierea unui martor.
Analizând dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
B. T. S.A. - Sucursala Baia M. a deschis în luna aprilie 2007 o agenție în orașul V. de Sus, iar inculpatul D. V. a fost numit șef de agenție din momentul înființării. Martorele F. F. și C. A. M. au fost angajate la rândul lor, prima ca administrator cont clienți, iar cealaltă casier. La data de 28.04.2007, persoana vătămată Șimon S. G. cu domiciliul în V. de Sus, .. 108, dar cu reședința în Italia de foarte mulți ani, a încheiat cu B. T. contractul de depozit bancar nr. 64362G19392 pentru suma de 22.000 euro, durata depozitului fiind de 3 luni și dobânda de 4% pe an. Aceasta nu a împuternicit pe nimeni să facă operațiuni asupra contului său și nu a avut alte sume depozitate la bancă. Martora Șimon I. a încheiat și ea un contract de depozit la 22.05.2007 pentru suma de 15.000 euro și mai deținea un cont în lei în care încasa pensia și din care a efectuat ridicări în numerar de la ATM (f191).
Inculpatul o cunoștea pe martora Șimon I. din perioada în care lucrase ca inspector bancar la BCR și aceasta avusese un credit contractat la banca respectivă.
La începutul lunii iunie 2007, inculpatul a căutat-o pe martora Șimon I. la telefon pentru a se întâlni și a sta de vorbă, martora aducându-i la cunoștință că se afla internată la Spitalul de Recuperare B.. Inculpatul s-a deplasat cu mașina personală la spital și i-a cerut suma de 15.000 euro pe care o depozitase la bancă cu titlu de împrumut, motivându-i că dorește să cumpere acțiuni și că într-o perioadă foarte scurtă de timp o să-i pună banii înapoi în cont plus dobânda pe care o acordă banca la depozite. Datorită puterii sale de convingere și a funcției pe care o deținea, martora a acceptat.
Inculpatul a adus-o personal cu mașina de la B. la V. de Sus pentru a încheia formalitățile de desființare a depozitului și a-i remite suma de bani, după care a dus-o înapoi la spital.
Din datele solicitate de instanță băncii rezultă că martora a desființat depozitul la 17 zile după ce l-a înființat, respectiv la 08.06.2007 ( f191).
După ce s-a externat din spital, mai exact în data de 18.06.2007, martora s-a prezentat la agenție, dorind să verifice dacă inculpatul a depus cei 15.000 euro în contul său. Acesta a primit-o în biroul său și i-a adus la cunoștință că nu i-a restituit împrumutul și că mai are nevoie de o săptămână. Martora din nou a acceptat și, în acest context, inculpatul i-a solicitat datele de identitate ale fiului ei, motivând că are nevoie pentru verificarea și actualizarea acestor date personale în ceea ce privește depozitul său la bancă. Martora i-a spus că are buletinul de identitate asupra ei și i l-a dat. Profitând de această împrejurare, inculpatul s-a deplasat din birou la ghișeul martorei F. F., administrator de cont, și, prezentându-i buletinul persoanei vătămate, i-a cerut să-i listeze o cerere de desființare a depozitului bancar deținut de aceasta, spunându-i că persoana vătămată se află în biroul său.
Martora a fost convinsă de veridicitatea afirmațiilor șefului ei și de bună credință, astfel că nu și-a pus problema că se încalcă normele bancare, apreciind că prima persoană responsabilă de respectarea lor este inculpatul. Aceasta a identificat clientul după actul de identitate, a confruntat cu baza ei de date ca titular de cont și a listat un imprimat în care apărea suma, datele și în final cererea de desființare a depozitului ce trebuia semnat de client.
Inculpatul a luat cererea și, în scurt timp, a revenit cu ea semnată. Martora F. F. a apreciat că specimenul de semnătură corespundea, astfel că a procedat la desființarea depozitului și la transferarea banilor pe contul curent pentru a fi ridicați de la casierie. În continuare inculpatul s-a prezentat la casierie la martora C. A. M. fostă G. cu buletinul persoanei vătămate, spunându-i să intre pe contul său deoarece și-a desființat depozitul și dorește să-și încaseze banii în numerar. Martora a vizualizat situația contului clientului în program și a constatat că așa este cum i-a spus inculpatul și a întocmit formalităților de remitere în numerar a banilor în două tranșe, normele bancare nepermițând ridicarea întregii sume (limitare plafon).
La cererea expresă a inculpatului să-i remită lui sumele de bani deoarece clientul se află în biroul său, martora s-a conformat deși, potrivit normelor bancare, clientul trebuia să fie în fața ei, să semneze chitanțele de ridicare în numerar și să ridice sumele de bani. Instanța a reținut că martora avea deplină încredere în inculpat, mai ales că văzuse că în acea zi clientul personal a desființat depozitul.
Inculpatul a ridicat suma de 10.000 euro și, la scurt timp, cea de 11.900 euro și chitanțele în două exemplare, revenind cu exemplarele băncii semnate la poziția „Semnătură client” cu numele persoanei vătămate. Ulterior a venit în biroul său și a restituit buletinul de identitate martorei Șimon I.. Martora nu a avut cunoștință de operațiunile efectuate de inculpat și nici măcar nu a bănuit că s-au luat banii din contul fiului său.
În vara anului 2007, persoana vătămată Șimon S. G. a venit în concediu, ocazie cu care inculpatul i-a comunicat că și-a însușit suma din contul său bancar pentru scopuri personale, obligându-se să o restituie în cel mai scurt timp.
La data de 21.03.2008 inculpatul a demisionat din funcție datorită prejudiciului de imagine adus băncii, existând zvonuri că a împrumutat diverse sume de bani de la clienți și nu le-a returnat. Martora C. L. S. a făcut investigații în calitate de director al Sucursalei Maramureș și i-a pus în vedere această alternativă.
Martora Șimon I. a făcut presiuni asupra lui pentru restituirea sumelor de bani sau măcar recunoașterea datoriei într-o formă scrisă, neavând garanții nici materiale și nici personale pentru recuperarea lor..
În acest context, a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 3029/13.10.2008 de BNP Asociați S. C. și C. M. I. din V. de Sus.
În cauza de față nu este relevant comportamentul inculpatului față de martora susmenționată și nici apărările sale privind perceperea unor dobânzi (în convenție sunt menționate penalități de întârziere). De asemenea, cele afirmate față de martorul Dăbală I. H. în sensul că ar fi achitat împrumutul, însă i se solicită în continuare dobânzi, sunt infirmate de plățile care s-au făcut în contul martorei și cele recunoscute de aceasta (2500 euro) mult sub nivelul cuantumului împrumutat.
În ceea ce o privește pe persoana vătămată Șimon S. G., inculpatul nu i-a restituit nici un ban, mai mult a recurs la amenințări și presiuni. Este evident că persoana vătămată a încercat să evite plângerea penală fiind interesată în final doar de recuperarea banilor. Ori în aceste împrejurări, având cunoștință (prin intermediul mamei sale) de la martorele Ș. A. L. și C. L. S. că nu mai este angajatul băncii, a formulat plângere penală în februarie 2010. La data de 24.08.2010 B. T. a alimentat din surse proprii contul curent cu suma de 26.376,23 euro, reprezentând suma retrasă ilegal și dobânzi aferente perioadei 28.04._10.
Starea de fapt rezultă din declarația persoanei vătămate, declarația inculpatului, declarațiile martorilor Șimon I., F. F., C. A. M., C. L. S., Ș. A. L., Dăbală I. H., contractul de depozit bancar al persoanei vătămate, cererea de desființare a depozitului, chitanțele de ridicare în numerar a sumei de 21.900 euro, raportul de constatare tehnico-științifică privind semnătura persoanei vătămate, adresa nr. 6501/06.08.2014 a Băncii T. conținând datele solicitate de instanță, fișele posturilor, cod conduită, contract colectiv de muncă și norme interne.
În drept, faptele inculpatului constituie infracțiunile de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. Apărările inculpatului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune nu pot fi primite de instanță. Astfel, raportat la conținutul laturii obiective și subiectul pasiv s-a susținut că doar cele două angajate ale băncii puteau avea calitatea de persoane vătămate, ele fiind cele induse în eroare. Se omite însă a se observa că înșelăciunea comisă împotriva unei persoane juridice nu se poate realiza decât prin prepușii săi, persoane angajate sau care o reprezintă, finalitatea fiind că și instituția este aceea care suferă o vătămare prin infracțiune.
În speță, Băncii T. i s-a cauzat un prejudiciu prin remiterea de două ori a aceluiași depozit și formulând cerere de constituire de parte civilă a dobândit în temeiul art. 15 al. 3 C. pr. pen. vechi (art. 84 al. 2 C. pr. pen. nou) calitatea de parte civilă.
Mai departe, titularul contului de depozit Șimon S. G. are calitatea de persoană vătămată, fiind primul care a suferit o vătămare prin substituirea persoanei sale la retragerea sumei deținute în cont. Și cele două angajate puteau avea calitatea de persoane vătămate chiar dacă prejudiciul era doar moral, iar participarea lor ca martore în procesul penal este posibilă prin prisma dispozițiilor art. 82 VCPP. Cercetarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu întrucât nu au respectat întrutotul normele bancare nu înseamnă inexistența infracțiunii de înșelăciune.
Într-o altă ordine de idei, inculpatul a invocat prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de fals și uz de fals.
Raportat la disp. art. 122 și 124 VCP, termenul de prescripție se împlinește la 18.12.2014, iar raportat la disp. art. 154 și 155 NCP, termenul se împlinește la 18.06.2017.
Infracțiunile săvârșite de inculpat sunt prev. și ped. de art. 215 al. 1 și 2, art. 288 al. 1 și art. 291 VCP cu aplicarea art. 33 lit. „a” VCP.
. Noului Cod Penal la 01.02.2014, obligă instanța la verificarea incriminării faptelor săvârșite sub legea veche de legea nouă (art. 4) și aplicarea legii penale mai favorabile ( art. 5 ). Faptele inculpatului constituie infracțiunile prev. și ped. de art. 244 al. 1 și 2, art. 320 al. 1 și art. 323 NCP cu aplicarea art. 38 al. 1 NCP.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța a reținut că o analiză globală făcută în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 265/20.05.2014 conduce la concluzia că actualul Cod Penal impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima confruntare cu legea penală, fiind mult diminuată pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune și păstrate limitele la celelalte. Infracțiunile de față au constituit și obiectul sesizării Curții Constituționale de către Î.C.C.J. în dosarul nr._, apreciindu-se că legea nouă este mai favorabilă cu excepția prescripției care ar putea fi tratată ca instituție autonomă, ori chestiunea a fost deja tranșată.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune îndreptate spre minimele speciale prevăzute de legea nouă.
În baza art. 38 al. 1 și art. 39 al. 1 lit. „b” NCP s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
Având în vedere persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita sa în cursul judecății, situația sa familială și materială (nu are un domiciliu stabil, fiind executat silit), consecințele care le-ar avea alt mod de executare asupra lui, instanța a dispus în conformitate cu disp. art. 83 și 84 NCP amânarea aplicării pedepsei. S-a impus inculpatului respectarea măsurilor prev. de art. 85 al. 1 NCP, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prev. de art. 88 al. 1 NCP:
În baza art. 25 C. pr. pen. rap. la art. 998 C. civ.vechi și art. 6 C. civ. nou, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă B. T..
În baza art. 25 al. 3 rap. la art. 580 C. pr. pen. s-a dispus desființarea (anularea) înscrisurilor falsificate de inculpat.
În baza art.. 274 C. pr. pen inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul D. V..
Prin apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și condamnarea inculpatului D. V. pentru infracțiunile prevăzute de art.244 alin.1 și 2 din Noul Cod penal, art.320 alin.1, art.323 din același cod, cu aplicarea art.38 alin.1 și art.5 Noul Cod penal, la o pedeapsă cu închisoare majorată, în limitele prevăzute de lege.
În motivare s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul condamnării inculpatului D. V., pentru infracțiunile prevăzute de art.244 alin.1 și 2 Noul Cod penal, art.320 alin.1 Noul Cod penal și art.323 Noul Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 și art.5 din același cod, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, întrucât în situația dată, instanța trebuia să stabilească pedeapsa în cuantumul concret, iar apoi să dispună amânarea aplicării acesteia, instanța soluționând astfel nelegal acțiunea penală, cu încălcarea art.396 Cod procedură penală, procedând la combinarea unor instituții prevăzute de textul susmenționat (art.396 alin.2 și 4 din Cod procedură penală).
De asemenea, sentința este și netemeinică, pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare fiind prea blândă sub aspectul cuantumului, raportat la circumstanțele faptei, gravitatea acesteia și persoana inculpatului.
Prin apelul declarat de inculpatul D. V., s-a solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) teza II NCPP (rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată atunci când există vreunul din cazurile de nulitate absolută), coroborat cu art. 281 alin. 1 lit. a) NCPP, având în vedere faptul că judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății cu toate că faza de cameră preliminară nu a fost încheiată, încheierea de cameră preliminară nu a fost comunicată inculpatului, ba mai mult. încheierea de cameră preliminară s-a dat cu mențiunea definitivă deși nu se încadra la dispozițiile legale care prevedeau acest aspect (art. 341 alin. 8 NCPP).
În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și reținerea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) NCPP, iar în rejudecare:
• Să se constate că a intervenit o cauză de încetare a procesului penal (art. 396 al. 6 coroborat cu art. 16. al. 1 lit. f NCPP), prin împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale cu privire la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 CP și uz de fals prev. de art. 291 CP, în temeiul art. 124 CP coroborat cu art. 122 alin. 1 lit. d) CP și raportat la art. 16 pct. 1 lit. f) NCPP, sens în care se solicită a se dispune încetarea procesului penal cu privire la aceste infracțiuni.
• Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 2 CP, se solicită achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 pct. 1 lit. a) NCPP, precum și respingerea cererii de constituire de parte civilă formulată de către B. T. ca fiind exercitată de o persoană fără calitate, dreptul fiind recunoscut persoanei vătămate, ori în acest dosar, această calitate o are Șimon S., iar B. T. are calitatea de parte responsabilă civilmente (art. 19 alin. 2 coroborat cu art. 21 alin. 4 NCPP), parte ce dobândește toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat și nici într-un caz drepturile recunoscute persoanei vătămate.
Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art. 244 alin 1 și 2 NCP (art. 215 alin 1 și 2 VCP), fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 320 alin 1 NCP cu aplicarea art. 38 alin 1 NCP (art 288 alin 1 VCP cu aplicarea art. 33 lit. *a* VCP) și uz de fals prev. și ped. de art. 323 NCP cu aplicarea art. 38 alin 1 NCP (art. 291 VCP cu aplicarea art. 33 lit. *a* VCP) și cu aplicarea art. 5 NCP.
În concret, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 18.06.2007, în calitate de șef agenție la B. T. - Agenția V. de Sus, le-a indus în eroare pe martorele F. F. și C. A. M., angajate ale aceleiași instituții în calitate de administrator de cont și casier, prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase, determinându-le să opereze în sistemul informatic al băncii desființarea depozitului de 22.000 euro aparținând clientului Șimon S. G. și să-i remită suma, semnând în fals cererea de desființare a depozitului și chitanțele de ridicare în numerar în numele clientului titular al depozitului bancar.
Prejudiciul cauzat părții vătămate Șimon S. G. a fost recuperat la 24.08.2010 când B. T. - Sucursala Baia M. a virat în contul curent al acestuia suma de_,23 euro (sumă retrasă ilegal și dobânda aferentă perioadei 28.04._10).
Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia a fost dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor Șimon I., F. F., C. A. M., C. L. S., Ș. A. L., Dăbală I. H., contractul de depozit bancar al persoanei vătămate, cererea de desființare a depozitului, chitanțele de ridicare în numerar a sumei de 21.900 euro, raportul de constatare tehnico-științifică privind semnătura persoanei vătămate, adresa nr. 6501/06.08.2014 a Băncii T. conținând datele solicitate de instanță, fișele posturilor, cod conduită, contract colectiv de muncă și norme interne.
În acest context, analizând solicitarea din motivele de apel ale inculpatului de a se dispune achitarea sa având în vedere neglijența de care au dat dovadă funcționarele băncii, care aveau obligația de a identifica titularul de cont care trebuie să se prezinte personal la ghișeu și doar apoi să procedeze conform solicitărilor acestuia, Curtea urmează a o respinge, definitorie pentru existența infracțiunii de înșelăciune fiind intenția cu care a acționat inculpatul, ca parte a laturii subiective a infracțiunii, ori în speță este vorba de intenție directă, vinovăția acestuia fiind astfel dovedită.
Trecând apoi la sancționarea inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.74 C.pen., respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, valoarea mare a prejudiciului cauzat, dar și persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală, instanța analizând așadar temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.
De asemenea, a realizat corect aplicarea art.5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 265/20.05.2014, prin compararea tuturor dispozițiilor privind limitele de pedeapsă și modalitățile de executare a pedepselor, stabilind că noul Cod penal este mai favorabil inculpatului.
Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și raportat la amânarea aplicării pedepsei, neimpunându-se modificarea acestora, iar pedeapsa astfel stabilită prin prisma măsurilor de supraveghere impuse acestuia, va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
Raportat la motivul de nelegalitate invocat, într-adevăr deși formal a dispus condamnarea inculpatului ca apoi să dispună amânarea aplicării pedepsei potrivit art. 83 C.pen., instanța a analizat în detaliu îndeplinirea condițiilor prev. de art. 83 și 84 C.pen., a stabilit corect în sarcina inculpatului respectarea măsurilor prev. de art.85 C.pen., i-a atras atenția asupra consecințelor prev. de art.88 C. pen., motivarea instanței fiind riguroasă și argumentată, fiind clară intenția instanței de a dispune amânarea aplicării pedepsei aplicată inculpatului, astfel că acest aspect va fi apreciat mai degrabă ca o eroare materială și nu un motiv de nelegalitate, neconstituind un motiv de desființare a sentinței atacate.
Raportat la motivul de netemeinicie invocat, Curtea apreciază așa cum s-a arătat mai sus că prima instanță a individualizat judicios pedepsele aplicate inculpatului și a dispus apoi amânarea aplicării pedepsei, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și la îndeplinirea condițiilor prev. de art.83 C.pen., astfel că nici sub acest aspect sentința nu va fi modificată.
În ceea ce privește aspectele invocate de inculpat în apel legate de procedura camerei preliminare, acestea sunt inadmisibile în acest cadru procesual, trebuind a fi fost invocate în procedura camerei preliminare, care este o procedură distinctă de judecarea cauzei pe fond.
În ceea ce privește solicitarea încetării procesului penal pentru infracțiunile de fals și uz de fals prin intervenirea prescripției răspunderii penale, Curtea constată că nu sunt îndeplinite termenele de prescripție. Astfel, în lumina analizării globale a legii penale mai favorabile statuată prin Decizia Curții Constituționale nr.265/2014, și instituția prescripției trebuie analizată în ansamblul tuturor dispozițiilor cuprinse în legea analizată, astfel că pentru motivele deja arătate s-a ajuns în mod corect la concluzia că noua reglementare este mai favorabilă inculpatului. Așadar, din perspectiva noului Cod penal, potrivit art. 153,154 și urm. C.pen. termenele de prescripție pentru infracțiunile prev. de art. 320 și 323 C.pen. nu sunt îndeplinite în cauză, aceasta având în vedere disp. art. 154 lit. d și 155 al.4 C.pen., respectiv termenele prev. de art. 154 (în cazul acestor infracțiuni fiind 5 ani) vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni dacă au fost depășite cu încă o dată, termenul fiind deci 10 ani, care începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii.
S-a susținut în motivele de apel ale inculpatului că legea penală mai favorabilă ar fi Codul penal anterior, întrucât a intervenit prescripția pentru infracțiunile de fals, însă din perspectiva analizării globale a legii, statuată prin decizia instanței constituționale, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune ar fi între 3 și 15 ani închisoare, spre deosebire de actuala reglementare, în care limitele sunt între 1 și 5 ani închisoare, evident mai favorabilă fiind noua reglementare.
Raportat la latura civilă a cauzei, de asemenea prima instanță a soluționat-o în mod corect, prin obligarea inculpatului să plătească părții civile B. T. SA Cluj - Sucursala Baia M. suma de_,23 Euro despăgubiri civile, având în vedere că instituția bancară l-a despăgubit pe partea vătămată Șimon S. G., astfel că potrivit art. art. 15 al. 3 C. pr. pen. vechi (art. 84 al. 2 C. pr. pen. nou) banca a dobândit calitatea de parte civilă.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul D. V., împotriva sentinței penale nr. 240 din 26.09.2014 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe apelantul D. V. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, restul rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. V. A. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
3 ex./27.04.2015
Jud.fond. M. Șimon
| ← Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 463/2015.... → |
|---|
