Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 27-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.463/A/2015
Ședința publică din 27 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: D. S.
S-au luat spre examinare – pentru pronunțare - apelurile formulate de inculpatul R. V. și persoana vătămată V. J. împotriva sentinței penale nr.337 din 5 noiembrie 2014 a Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr 2359/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev de art 181 alin 1 C pen 1968.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 martie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CU R T E A :
Prin sentința penală nr. 337 din 5 noiembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., în baza art 181 alin 1 C pen 1968 cu aplicarea art 5 C pen a fost condamnat inculpatul R. V. – fiul lui I. si F., nascut in data de 08.07.1968, in T., Cluj, roman, 10 clase, dom Sandulesti, nr 352, Cluj, CNP_, fara antecedente penale - la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala.
S-a făcut aplicarea art 71 C pen 1968, art 64 lit a teza a doua C pen 1968.
In baza art 81 C pen 1968, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 3 ani termen de incercare stabilit potrivit art 82 C pen 1968 si s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art 83 C pen 1968 referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a făcut aplicarea art 71 alin ult C pen 1968.
In baza art 25 C pr pen, art 397 C pr pen, art 998 C civ, art 999 C civ a fost obligat inculpatul la despagubiri materiale de 249,10 lei si despagubiri morale de 12.000 lei catre partea civila V. Joszef si s-au respins ca neintemeiate celelalte pretentii civile.
Onorariul de 100 lei av Gyori I. se avanseaza din FMJ.
In baza art 274 alin 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art 276 alin 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la cheltuieli de judecata catre partea civila de 1836 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr 2359/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecatoria T. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R. V. trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala prev de art 181 alin 1 C pen 1968.
Prin actul de sesizare a instantei s-a aratat ca in data de 24.08.2010 ar fi lovit-o pe partea vatamata V. Joszef provocandu-I leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile ingrijiri medicale.
S-au avut in vedere urmatoarele probe acte medicale – f 19,20, medico-legale – f 21, 24, 25, process verbal recunoastere grup – f 26-33, declaratii inculpat – f 35-37, martori 39-52.
Partea vatamata V. Joszef s-a constituit parte civila cu suma de 350 lei despagubiri materiale (210 lei tomograf, 39,10 lei taxa IML, 50,90 valoare transport la Baile Durgau pentru recuperare, 50 lei valoare medicamente) si cu suma de 120.000 lei despagubiri morale (leziunile au vizat zone vitale, a avut mana imobilizata 8 saptamani, nu si-a recuperat-o in totalitate neputand inchide pumnul, nu a putut lucra in gospodarie, nu s-a putut ingriji de firma sa, neputand conduce autoturismul, a fost stresat de mediul spitalicesc). A solicitat suma de 1836 lei cheltuieli de judecata.
In faza cercetarii judecatoresti au fost audiati inculpatul (f 44), partea civila (f 49), martorii C. S. (f 50), D. Gyongi (f 76), V. A. (f 78), Rostas M. (f 109), M. C. (f 131), s-a comunicat fisa de cazier judiciar a inculpatului (f 66).
Partea civila a depus inscrisuri (f 38-43, 135-147), inculpatul a depus inscrisuri (f 132-134).
Analizand materialul probator al cauzei s-a reținut urmatoarea stare de fapt:
Potrivit declaratiei partii civile (f 9-16, 49), coroborate cu raportul de expertiza medico-legala (f 24), inscrisurile medicale (f 17-21), cu declaratiile martorilor D. Gyongy (f 47, 76), C. S. (f 45, 50), Rostas M. (f 49, 109), se retine ca in data de 24.08.2010, partea civila se afla in autoturismul sau, insotit de martorul C. S., care statea pe scaunul dreapta fata. Inculpatul se afla cu martorul V. A., in autovehiculul lor.
S-au intalnit pe drumul dintre localitatile C. si Sandulesti, unde au oprit autovehiculele. Partea civila a mers la inculpat si la martorul V., discutand despre o posibila despagubire legata de o posibila paguba produsa inculpatului de catre animalele partii civile. Nu au reusit sa se inteleaga, partea civila refuzand plata pe loc a despagubirii.
Partea civila a mers la autoturismul sau, urcand pe scaunul stanga fata.
In acelasi timp, a fost ajuns din urma de martorul V., care a deschis usa dreapta fata. A intentionat sa urce in autoturism, dar a fost tras in spate de catre inculpat, care s-a impins peste scaunul dreapta fata, catre partea civila. In acele moment, martorul C. a iesit din autoturismul partii civile, mergand in spatele acestuia.
Trebuie precizat ca autoturismul avea motorul in functiune in momentul in care inculpatul, aflat in autoturism, intins catre partea civila a lovit-o, peste cap,in zona urechii drepte . Partea civila a ridicat mana dreapta sa se apere, caci inculpatul incerca sa o loveasca din nou. A fost lovita in zona degetelor, partea civila aparandu-se . Totodata a incercat sa iasa din autoturism, inculpatul continuand sa o loveasca. Astfel, s-au produs si celelalte leziuni descrise in raportul de expertiza medico-legala. Mecanismul de producere este cel aratat acolo – atat lovire cu corp dur, pumnii inculpatului, cat si lovire de corp dur, de obiectele din autovehicul – volan, portiere, in incercarea de aparare si de iesire din autoturism.
Partea civila a reusit sa iasa din autoturism in mai putin de un minut si a fugit, inculpatul si martorul V. lasand-o sa plece.
Inculpatul a negat comiterea faptei, sustinut fiind de martorul V., acestia aratand ca in momentul in care s-au apropiat de autoturismul partii civile si au deschis portiera patrunzand in interior, s-a produs o oprire brusca a autoturismului, acesta avand un soc. Inculpatul si martorul V. au cazut, iar cand s-au ridicat, partea civila nu mai era in autoturism. Au aratat ca leziunile acesteia s-ar fi produs in impactul cu autoturismul.
Instanta a înlăturat ca nesincere aceste declaratii, avand in vedere urmatoarele motive: declaratia partii civile se coroboreaza cu declaratia martorului C., care a aratat ca a auzit strigate, dupa ce a iesit din autoturism. De asemenea, martorii Rostas si D. au aratat ca partea civila le-a relatat imediat dupa fapta ca ar fi fost lovita de catre inculpat. Totodata, au confirmat existenta urmelor de lovituri in zona capului si a mainii. Instanta a retinut, asa cum s-a aratat, ca o parte dintre leziuni s-au putut produce in impactul cu obiectele interioare ale autoturismului, in actiunea partii civile de a se apara si a iesi din autoturism – toate acestea au fost determinate de fapta inculpatului, de a o lovi, astfel incat sunt, si ele, urmare a faptei inculpatului.
In ceea ce priveste declaratia martorului M., acesta sustinand ca partea civila a carat greutati si nu prezenta leziuni dupa doua zile de la data presupusei fapte, instanta a înlăturat-o ca nesincera, vazand concluziile actelor medicale – in 25.08.2010, la o zi dupa fapta, s-a montat atela gipsata pe mana partii civile; ca urmare, este evident ca in data de 26.08.2010, partea civila avea mana in gips si nu asa cum a spus martorul, nu avea leziuni.
Un alt aspect sustinut in apararea sa de catre inculpate a fost acela ca partea civila a fugit din propriul sau autoturism, aspect, pe care instanta l-a reținut ca firesc, in conditiile in care . se comitea in acel autoturism. Actiunea partii civile de a iesi si a se indeparta de locul agresiunii apare ca o reactie normala si nu ca o dovada ca in autoturism s-a purtat o discutie neviolenta.
F. de aceasta situatie de fapt, instanta nu a reținut circumstanta atenuanta a provocarii – cu referire la actiunea de distrugere a recoltei de catre animalele partii civile – intrucat aceasta nu reprezinta o actiune ilicita grava dovedita, iar in privinta inculpatului nu s-a retinut ca acesta s-ar fi aflat . de puternica tulburare.
Fapta inculpatului care, in data de 24.08.2010, a lovit-o pe partea civila V. Joszef provocandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile ingrijiri medicale constituie infractiunea de vatamare corporala prev de art 181alin 1 C pen 1968, cu aplicarea art 5 C pen conform legii penale vechi, respectiv de art 193 alin 2 C pen cu aplicarea art 5 C pen, conform codului penal nou.
Inculpatul a comis infractiunea cu intentie dorind vatamarea partii civile, raportat la zonele in care aceasta a fost lezata, zone sensibile 9cap, torace, membre).
De la data savarsirii infractiunii pana in prezent a intervenit o noua lege penala, astfel incat instanta este obligate sa stabileasca care lege ii este mai favorabila inculpatului.
Raportat la limitele de pedeapsa, se observa ca limitele prevazute pentru pedeapsa inchisorii sunt aceleasi in ambele coduri penale, dar pedeapsa inchisorii in noul cod penal este prevazuta alternativ cu pedeapsa amenzii penale.
In continuare, s-a analizat posibilitatea de individualizare a executarii pedepsei, precum si urmarile acesteia.
Instanta a apreciat ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art 80 C pen referitoare la renuntarea la aplicarea pedepsei fata de urmarire faptei, aceasta prezentand in grad de pericol social apreciabil, care necesita aplicarea unei pedepse.
Inculpatul a aratat ca este de acord sa presteze munca in folosul comunitatii, astfel incat instanta poate analiza daca acestuia ii pot fi aplicabile prevederile art 83 C pen referitroare la amanarea aplicarii pedepsei, ori ale art 91 C pen referitoare la suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.
Conform art 81 C pen 1968, in cazul inculpatului ar fi posibila suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru un termen de incercare stabilit conform art 82 C pen 1968, format din 2 ani la care s-a adăugat pedeapsa stabilita. Obligatia inculpatuluii pe parcursul termenului de incercare este de a nu comite alte infractiuni, incalcarea obligatiei atragand revocarea suspendarii conditionate, executarea cumulate a celor doua pedepse, in regim de detentie. In cazul in care inculpatul nu comite alte infractiuni pe durata termenului de incercare, acesta este reabilitat de drept. Totodata, pe durata termenului de incercare, executarea pedepsei accesorii este suspendata. In privinta despagubirii civile, are posibilitatea de a o achita pe toata durata termenului de incercare.
In privinta aplicarii institutiei amanarii aplicarii pedepsei, instanta a reținut ca aceasta instituie un termen de incercare mai mic decat cel stabilit de art 82 C pen 1968, fiind fix, la 2 ani. Dar, suplimentar fata de obligatia de a nu comite alte infractiuni, in cazul amanarii aplicarii pedepsei, inculpatuluii i se aplica obligatoriu masurile de supraveghere stabilite de art 85 alin 1 lit a, b, c, d, e C pen: a) sa se prezinte la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta. In cazul comiterii unei noi infractiuni pe durata termenului de incercare, se revoca amanarea aplicarii pedepsei, se aplica pedeapsa, noua infractiune fiind in concurs cu cea anterioara – o modalitate de sanctionare mai blanda fata de dispozitiile art 83 C pen 1968. Insa, in situatia in care inculpatul nu comite o noua infractiune, la implinirea termenului de incercare nu se mai aplica pedeapsa si nu mai sufera decaderi, interdictii, incapacitate – similar urmarilor stabilite de art 86 C pen 1968, caz in care inculpatul era reabilitat de drept, fiind inlaturate toate incapacitatile, decaderile, interdictiile atrase de condamnare. In privinta despagubirii civile, are posibilitatea de a o achita pe toata durata termenului de supraveghere
F. de toate acestea, instanta a reținut ca mai favorabil inculpatului este regimul sanctionator stabilit de vechea lege penala, legea penala noua fiind mai favorabila in masura in care inculpatul comite o noua infractiune.
In ceea ce priveste aplicarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei stabilite de art 91 C pen, instanta a constatat ca termenul de supraveghere este cuprins intre 2 si 4 ani, pe durata caruia inculpatului ii sunt aplicate aceleasi masuri de supraveghere ca in cazul amanarii aplicarii pedepsei; suplimentar instanta trebuie sa mai stabileasca cel putin una dintre obligatiile stabilite la art 93 alin 2 C pen, referitoare la cursuri, programe de reintegrare sociala, ori tratamente, precum si obligatia prestarii de munca in folosul comunitatii. In cazul comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare conform art 96 alin 5 C pen pedeapsa s-a stabilit conform prevederilor privind recidiva – cumul aritmetic –ori privind pluralitatea de infractiuni – spor obligatoriu, conform art 44 C pen, art 39 C pen. In cazul in care nu comite o noua infractiune in cursul termenului de incercare, intervine reabilitarea de drept abia dupa implinirea unui termen de la data executarii pedepsei – anume implinirea termenului de incercare.
Instanta a reținut ca mai favorabil inculpatului, fata de regimul suspendarii sub supraveghere a pedepsei stabilit de legea penala noua este vechea lege penala, intrucat suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu presupune supunerea la obligatii, masuri de supraveghere, iar la implinirea termenului de incercare intervine reabilitarea d edrept a inculpatului.
Prin urmare, conform art 72 C pen 1968, instanta a avut in vedere limitele speciale si generale ale pedepsei, persoana inculpatuluii – nesincer - fara antecedente penale – aspect firesc, care nu a fost retinut conform art 74 alin 2 C pen, circumstanta atenuanta judiciare,urmarile concrete ale faptei (numar ridicat de zile de eingrijiri medicale, suferinta intense provocata partii civile).
In baza art 181 alin 1 C pen 1968 cu aplicarea art 5 C pen vatamare corporala a fost condamnat inculpatul R. V. la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a făcut aplicarea art 71 C pen 1968, art 64 lit a teza a doua C pen 1968.
Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicata este mai mica de 3 ani inchisoare, iar instanta a apreciat ca reeducarea inculpatului, prevenirea comiterii de noi infractiuni se pot face fara executarea in regim de detentie a pedepsei, in baza art 81 C pen 1968, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 3 ani termen de incercare stabilit potrivit art 82 C pen 1968 si s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art 83 C pen 1968 referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a făcut aplicarea art 71 alin ult C pen 1968.
In baza art 25 C pr pen, art 397 C pr pen, art 998 C civ, art 999 C civ a obligat pe inculpat la despagubiri materiale de 249,10 lei si despagubiri morale de_ lei catre partea civila V. Joszef si s-au respins ca neintemeiate celelalte pretentii civile.
Pentru stabilirea despagubirilor civile instanta a avut in vedere inscrisurile depuse la filele 38, 40 – taxa tomografie si taxa IML. Celelalte pretentii civile materiale nu au fost probate in privinta intinderii lor (50,90 lei transport, 50 lei medicamente). Raportat la leziunile suferite, evidentiate prin raportul de expertiza medico-legala (pavilion UD echimoza de 2/1 cm, fond usor tumefiat, membru superior dr imobilizat in atela, mana stg deget I hematom subunghial, cefalee si dureri la nivelul hemitorace stg, contuzie gamba dr, fata mediana echimoza 2/1 cm); leziunile au necesitat pentru vindecare 30-35 zile ingrijiri medicale; s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur – fila 25. Este evident ca avand astfel de leziuni exteriorizate in echimoze, hematoame, ., dureri, partea civila a suferit un prejudiciu, de natura morala, fiind necesara repararea acestuia. Pentru a nu provoca insa o imbogatire fara justa cauze este necesar a avea in vedere atat intinderea urmarilor fizice, reflectate in concluziile medicale, cat si aspectele referitoare la modificarile intervenite in viata partii civile, urmare a faptei inculpatului. S-a reținut ca suferinta partii civile a fost accentuata de imprejurarea ca timp de 6 saptamani (f 25) a avut mana imobilizata in atela gipsata, aspect creator de disconfort in viata de zi cu zi, fiind necesara repararea acestuia prin acordarea de despagubiri. Imprejurarea sustinuta de partea civila ca ar fi avut mana imobilizata timp de 8 saptamani nu a fost probate de catre aceasta, astfel incat se au in vedere consemnarile medico-legale. S-a avut in vedere ca pentru desfasurarea activitatii zilnice, supravegherea fermei sale, partea civila a avut nevoie de ajutor la deplasare, neputand conduce autoturismul cu o singura mana. Partea civila efectua deplasari cu autoturismul in activitatea sa, asa cum rezulta din materialul probator – fapta s-a comis in timp ce mergea la ferma sa, cu autoturismul; la luat pe martorul C. pentru a-l duce la lucru, cu autoturismul. Prin urmare, imposibilitatea de a conduce, aspect sustinut si de martora D., a fost cauzatoare de suferințe. In privinta persistentei durerii la nivelul manii, aceasta este confirmata de martora D.. Dar instanta nu a reținut ca partea civila a pierdut din mobilitatea mâinii, acesta fiind un aspect pe care il putea proba cu acte medicale. Raportat la toate acestea, suma de 12.000 lei apărare ca fiind suficienta pentru repararea suferinței părții civile.
Onorariul de 100 lei av Gyori I. se va avansa din FMJ.(f 14).
In baza art 274 alin 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art 276 alin 1 C pr pen a fost obligat inculpatul la cheltuieli de judecata către partea civila de 1836 lei.(f 133-143).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul R. V. și persoana vătămată V. J..
Apărătorul inculpatului a arătat că solicită pronunțarea unei hotărâri de achitare deoarece probele administrate în cauză nu susțin vinovăția inculpatului R. V., existând dubiu cu privire la faptul că acesta ar fi agresat persoana vătămată. În acest sens s-a arătat că leziunile suferite de partea vătămată puteau fi produse prin lovirea acesteia de interiorul autoturismului său în momentul în care a oprit brusc mașina, așa cum rezultă din probele cauzei.
În ce privește partea vătămată, acesta a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 120.000 lei, sumă care ar acoperi suferința pricinuită de . inculpatului. A mai arătat că apreciază pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind prea blândă.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, stare de fapt constând în aceea că in data de 24.08.2010 inculpatul R. V. a agresat pe partea vătămată V. Joszef provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal din 1968.
Raportat la critica din apelul inculpatului în care s-a susținut că nu există probe certe de vinovăție, Curtea reține că aceste aspecte sunt fără corespondent în realitate raportat la probele administrate în cauză și la actele dosarului.
Astfel, săvârșirea faptei de către inculpatul R. V. rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, cu excepția depoziției acestuia care a negat permanent comiterea agresiunii. În acest sens Curtea observă că la câteva zile după consumarea incidentului, respectiv la data de 31.08.2010, partea vătămată s-a deplasat la poliție unde a formulat plângerea penală (filele 9-10 DUP) în care a indicat pe inculpat ca autor al faptei și a descris modalitatea comiterii acesteia, inclusiv a vătămărilor produse, sens în care a atașat sesizării certificatul medico legal emis de IML Cluj. Actul prezentat de partea vătămată conține elemente de constatare științifică ce vin în confirmarea agresiunii reclamate (fila 21 DUP). Suplimentar, în mod corect instanța a reținut că agresarea părții vătămate a fost confirmată și de către martorul C. Ș. (fila 80 dos. fond) care a însoțit partea vătămată în acea zi și care, chiar dacă exact în momentul agresiunii se afla cu spatele poziționat față de cei implicați, a asistat la conflictul verbal dintre inculpat și partea vătămată și a observat când inculpatul R. V. s-a urcat în mașina părții vătămate și, după numai câteva momente – timp în care era cu spatele și se îndepărta de mașină, a auzit gălăgie/ceartă între cei doi și apoi a văzut cum partea vătămată a fugit din mașină.
În cursul urmăririi penale, la solicitarea inculpatului, asupra leziunilor suferite de partea vătămată s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către IML Cluj, concluziile acesteia fiind în sensul existenței agresiunii exact în varianta descrisă de victimă (filele 24-25 DUP).
Probele directe la care am făcut anterior referire sunt completate și prin declarațiile martorei D. G. (fila 76 dos fond) care, deși nu a văzut efectiv momentul agresiunii, a relatat faptul că, imediat după întâlnirea celor doi, partea civilă V. Joszef și inculpatul R. V., victima i s-a plâns că a fost agresată de inculpat, iar martora a putut observa nemijlocit leziunile suferite pe care le-a descris, ele fiind identice cu cele consemnate în actele medico legale. Aceleași împrejurări au fost confirmate și de către martorul R. M. (filele 109-110 dos. fond) care a aflat în aceeași zi despre . suferită de partea vătămată ce a indicat pe inculpat ca autor al leziunilor suferite.
De altfel, așa cum a arătat și martorul C. Ș., conflictul dintre inculpat și partea vătămată a izbucnit spontan, în timp ce aceștia s-au întâlnit pe câmp, în mașina unde a avut loc . se aflau doar inculpatul și victima, iar imediat după incident partea vătămată prezenta leziunile certificate de actele medicale. Practic, chiar dacă acest martor nu a observat efectiv momentul agresiunii, despre care se afirmă că a fost scurt, totuși el a confirmat situația premisă comiterii infracțiunii – conflictul spontan dintre inculpat și victimă, precum și rezultatul acesteia survenit imediat după conflictul verbal, respectiv leziunile suferite de partea vătămată. Tot acest martor a relatat cum partea vătămată a fugit efectiv din propria mașină, împrejurare ce constituie un element suplimentar de confirmare a agresiunii exercitate asupra acesteia, fuga reprezentând modalitatea de răspuns a victimei față de agresarea la care a fost supusă.
Curtea mai observă că în mod corect instanța fondului a înlăturat depoziția martorului V. A., persoană care însoțea inculpatul în acea zi, declarația acestuia fiind apreciată ca nesinceră deoarece a încercat să deformeze realitatea prin inducerea unui alt mecanism de producere a leziunilor victimei, relatările acestui martor fiind infirmate prin probele științifice administrate în cauză, respectiv prin actele medico legale. Nu rămâne neobservat faptul că acest martor a fost cercetat în aceeași cauză ca participant la agresiune, astfel că depoziția sa trebuie privită cu rezerve și cenzurată în condițiile necoroborării cu alte probe ale cauzei.
Așadar, declarația inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei rămâne izolată în ansamblul probelor cauzei, toate celelalte probe fiind convergente în sensul dovedirii existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, acestea relevând declanșarea în cursul zilei de 24 august 2010 a unui conflict între inculpat și partea civilă ce a culminat cu agresarea de către inculpat a părții civile prin lovituri aplicate acesteia în timp ce ambii se aflau în mașina victimei.
În mod judicios, având în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei reglementate de legiuitor în dispozițiile art. 74 Cod penal, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului R. V. la pedeapsa închisorii a cărei executare a suspendat-o condiționat.
În ce privește apelul părții civile care a solicitat să se dispună majorarea daunelor morale la suma de 120.000 lei, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: prima instanță a avut în vedere toate elementele care au fost apte să fie valorificate în procesul de estimare a prejudiciului moral suferit de partea civilă, obligând inculpatul la plata sumei de 12.000 lei în favoarea acesteia. În acest sens Curtea relevă faptul că daunele morale reprezintă atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale (Decizia nr. 5567 din 29 iunie 2011 a ÎCCJ).
In timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere ca ele vizează componente ale personalității umane cum ar fi dreptul la viață, la integritate fizică, la onoare și demnitate (Decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011 a ÎCCJ).
În acest sens, Curtea apreciază că o majorare a cuantumului daunelor morale stabilite de instanța de fond ar echivala cu oferirea unei satisfacții patrimoniale a părții civile, total nejustificată raportat la particularitățile în care infracțiunea a fost săvârșită și la suferința pricinuită victimei și pe cale de consecință va respinge apelul declarat de partea civilă.
Relativ la pedeapsa aplicată inculpatului R. V., apreciată de apelanta parte civilă ca fiind prea blândă, Curtea arată că soluția instanței și sub acest aspect este justă, pronunțarea unei hotărâri mai aspre fiind nejustificată raportat la datele concrete ale cauzei, infracțiune săvârșită, urmări produse și conduita inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art.421 pct.1lit.b Cod procedură penală apelurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul apelant și partea vătămată la plata a câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul R. V. și partea civilă V. J. împotriva sentinței penale nr. 337 din 05.11.2014 a Judecătoriei T..
Obligă inculpatul apelant și partea civilă la plata a câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
E. B. C. I. D. S.
Red. E.B./M.N.
4 ex./ 06.04.2015
Jud.fond.- C.P.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
