Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 568/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.568/A/2015
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER: L. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de PROCUROR: S. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N., împotriva sentinței penale nr.95/28.01.2015, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj N., privind pe inculpatul T. R. V., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 3733/P/2011 din data de 17 octombrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.pen. în condițiile art. 5 C.pen.
La apelul nominal se prezintă inculpatul T. R. V. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 la pedeapsa închisorii având ca modalitate de executare, suspendarea condiționată conform art.81 V.C.penal.
Inculpatul T. R. V. având ultimul cuvânt solicită respingerea apelului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 95 pronunțată la 28.01.2015 de Judecătoria Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 336 al. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 396 al. 4 și 10 din N.C.p.p. s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului T. R.-V., fiul V. și V., născut la data de 12.04.1976 în Huedin, jud. Cluj, domiciliat în ., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul care are la momentul prelevării probelor biologice o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l prev. de art. 336 al. 1 din C.pen..
În baza art. 83 și 84 din N.C.pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului T. R.-V. și fixează termenul de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 85 al. 1 din N.C.pen. s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații pe perioada de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate în acest sens;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea acestuia;
- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
În baza art. 88 din N.C.pen. s-a atras atenția inculpatului T. R.-V. asupra cauzelor care atrag revocarea amânării aplicării pedepsei.
În baza art. 274 al. 1 și 2 din C.p.p. a fost obligat inculpatul T. R.-V. la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul T. R.-V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 3733/P/2011 din data de 17 octombrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului prev. de art. 336 al.1 din C.pen. cu aplicarea art. 5 din C.pen., în fapt, reținându-se în sarcina inculpatului că la data de 12 aprilie 2011, în jurul orei 20.45, după ce a consumat băuturi, a condus autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . Cluj-N. având o îmbibație alcoolică de 1,20 g%o la ora 22.35, respectiv 1,10 g%o, la ora 23.35.
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea disp. art. 374 al. 4 și art. 396 al. 10 din N.C.p.p..
Instanța, admițând cererea formulată de către inculpat, considerându-se lămurită cu privire la starea de fapt, nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
Analizând probele din dosar instanța a reținut următoarele:
Conform procesului verbal de la fila 11 din dos. UP, la data de 12 aprilie 2011, în jurul orei 20.45, organele de poliție au fost sesizate cu privire la un accident rutier petrecut pe . Cluj-N.. La fața locului a fost identificat autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ care era răsturnat în urma coliziunii cu bordura din partea dreaptă. A fost identificat inculpatul care a recunoscut că a condus autovehiculul și a declarat că fiind ziua sa de naștere a consumat aproximativ 300 ml de țuică, după care a fost apelat telefonic de către soția sa, pentru a veni la S. Sporturilor, unde fiica sa, ce se afla la ora de înot, a făcut febră. După ce s-a răsturnat cu mașina, la fața locului a sosit un echipaj al SMURD care i-a acordat inculpatului îngrijiri medicale, iar acesta a refuzat să fie condus la o unitate sanitară.
La ora 21.55, la solicitarea organelor de poliție, inculpatul s-a prezentat la sediul Poliției Rutiere unde a fost testat cu aparatul etilotest, după care a fost condus la UPU I pentru recoltarea probelor biologice.
În urma recoltării probelor biologice a rezultat o alcoolemie de 1,20 g%o la ora 22.35, respectiv 1,10 g%o, la ora 23.35.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a menținut întru totul declarațiile date inițial, în fața instanței de judecată adăugând în schimb că după producerea accidentului, înainte de ajunge la secția de poliție a mai băut două beri pe care le avea în mașină. A precizat în schimb că nu contestă valorile alcoolemiei și recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. având în vedere că în cursul urmăririi penale nu a menționat împrejurarea că ar fi consumat băuturi alcoolice și după producerea accidentului, vom considera că această nouă împrejurare a fost invocată doar formal, iar în contextul în care inculpatul, asistat de apărător ales, a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, instanța nu va ține seama de această apărare.
Așa fiind, instanța a reținut că fapta inculpatului T. R.-V. care, la data de 12 aprilie 2011, în jurul orei 20.45, după ce a consumat băuturi, a condus autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . Cluj-N. având o îmbibație alcoolică de 1,20 g%o la ora 22.35, respectiv 1,10 g%o, la ora 23.35, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.pen.
La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, cu aplicarea art. 396 al. 10 din C.p.p., de gradul de pericol social redus al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, la vârsta inculpatului, de faptul că este la prima confruntare cu legea penală, este o persoană apreciată de cei din jur și are un loc de muncă.
În baza art. 336 al. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 396 al. 4 și 10 din N.C.p.p. s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului T. R.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
Având în vedere că pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului este mai mică de 2 ani, inculpatul nu a suferit condamnări anterioare, și-a manifestat disponibilitatea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar persoana și conduita sa relevă posibilități reale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată de 2 ani, în baza art. 83 și 84 din N.C.pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului T. R.-V. și fixează termenul de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 85 al. 1 din N.C.pen. s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații pe perioada de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate în acest sens;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea acestuia;
- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
În baza art. 88 din N.C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor care atrag revocarea amânării aplicării pedepsei.
În baza art. 274 al. 1 din N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri, de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. pr. pen. la pedeapsa închisorii, iar ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, să se dispună suspendarea condiționată, în condițiile art.81 C.pen. 1969.
În motivare s-a arătat, în esentă, că hotărârea este netemeinică raportat la modalitatea aleasă de instanța de fond de individualizare a executării pedepsei stabilite deoarece raportat la conditii de producere a faptei, urmările cauzate si gradul alcoolemiei, amânarea executării pedepsei nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 374 al. 4, 375, 377, 396 al. 10 N.C.proc.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că, la data de 12.04.2011, inculpatul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, iar în timp ce se afla pe .-a răsturnat în urma coliziunii cu bordura din partea dreaptă. În jurul orei 20,45, organele de poliție au fost sesizate cu privire la acest accident rutier inculpatul recunoscând că a condus autoturismul și declarând că anterior a consumat aproximativ 300 ml țuică (f.15, f.22-23 d.u.p., f.9 dos. inst).
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest Drager rezultând o alcoolemie de 0,57 mg/l în aerul respirat (f. 16 dos.u.p.)
Din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 738 din data de 20.04.2011 (f. 19 dos.u.p.) eliberat de Institutul Medico-Legal Cluj-N. în urma recoltării probelor biologice de sânge a rezultat o alcoolemie de 1,20 g%0 la ora 22,35, respectiv 1,10 g%0 la ora 23,35.
Totodată, concluziile medicului care a procedat la examinarea inculpatului, au fost că acesta părea a fi sub influența alcoolului (f.18 d.u.p).
Starea de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare (f. 11 dos.u.p.), rezultatul testării cu aparatul „Drager” alcooltest (f. 16 dos.u.p.); buletinul de examinare clinică (f.18); buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 738 din 20.04.2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-N., (f. 19 dos.u.p.); declarația inculpatului (f.22-28 dos.u.p.); declarația martorilor F. C. N. si Lehe S. G. (f. 12-13 dos.u.p.).
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente.
Desi în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și a dispus aplicarea unei pedepse, hotărârea este netemeinică raportat la solutia de amânare a aplicării pedepsei aleasă de instanța de fond deoarece fapta săvârșită de către inculpat, precum și persoana acestuia prezintă, în concret, o periculozitate destul de ridicată, care justifică executarea sanctiunii penale .
În ceea ce privește fapta comisă de inculpat, aceasta prezintă, în concret, un pericol social ridicat, datorită împrejurărilor concrete în care a fost comisă, prin conduita sa inculpatul punând în pericol grav siguranța circulației rutiere. În acest sens, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie ridicată, prezentând semnele îmbibației alcoolice (medicii de la UPU 1 concluzionând că este e sub influența alcoolului - f. 18 dos. u.p.), și, datorită stării în care se afla, a cauzat un eveniment rutier, răsturmându-se cu autoturismul. Aceste aspecte confirmă concluzia că starea în care se afla inculpatul era una absolut improprie conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul.
Se remarcă faptul că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice din mun. Cluj-N. pe un sector de drum circulat și la o oră la care traficul rutier este aglomerat, astfel că și din această perspectivă fapta pe care inculpatul a comis-o prezintă, în concret, un grad ridicat de pericol social, iar potrivit propriilor sustineri, urma să transporte pe fiica si sotia sa.
Infractiunea comisă de inculpat se caracterizeaza printr-o gravitate sporita, fiind o infractiune de pericol, iar încălcarea valorii sociale ocrotită prin norma penală are de multe ori urmări ce exced siguranța traficului rutier și interferează cu alte valori sociale ocrotite prin norme distincte, cum ar fi integritatea corporală, sănătatea sau chiar viața.
Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să sancționeze penal cu o pedeapsă cuprinsă între unu și cinci ani închisoare atitudinea unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legală.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o îmbibație alcoolica de 1,20 gr%o este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai in aceea ca legea a stabilit ca a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de peste 0,80 gr%o constituie infracțiune, iar pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal si efectiv.
Alcoolemia de 1,20 gr%o deși este suficienta prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretata printr-un context mai larg, astfel încât fapta inculpatului este cu atât mai grava cu cat a condus autovehiculul in condițiile unor procese mentale si a unor reflexe fizice alterate . periculoasa prin ea însăși, iar consecințele ce s-au produs sau se puteau produce, daca nu urmărite, in orice caz prevăzute si asumate de inculpat dau măsura pericolului social extrem de ridicat al faptei.
Prin fapta săvârșită inculpatul a creat posibilitatea să se fi vătămat grav integritatea corporală a unor persoane fizice sau să intervină decesul acestora, iar acesta a avut un grad ridicat de alcoolemie în sânge de 1,20 gr%o. Se va avea în vedere traseul și ora la care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, pe o stradă când traficul este in general intens si care cumulata cu întârzierea reacțiilor a generat evenimentul rutier care putea sa aibă consecințe grave, conduita inculpatului expunând participanții la trafic unui pericol ce putea interveni in orice moment.
Cu privire la persoana inculpatului, acesta a manifestat lipsa de responsabilitate deoarece, deși consumase băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe drumurile publice, a cauzat un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, consecinta fiind expunerea altor participanti la trafic posibilitatii de a fi victime ale unui accident rutier si punerii în pericol a securitătii circulației pe drumurile publice. De altfel, este binecunoscut faptul că, alcoolul diminuează simțurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat
Totodată, se constată împrejurarea că acest fenomen al conducerii sub influența băuturilor alcoolice cunoaște o creștere accentuată, fapt ce creează un sentiment de insecuritate pentru toți participanții Ia trafic, acestora fiindu-le puse în pericol viața, integritatea corporală și proprietatea asupra bunurilor, valori garantate constituțional, precum și un sentiment de nemulțumire a opiniei publice, care constată urmările deseori tragice ale acestui fenomen. De aceea, aplicarea unei sanctiuni blânde ar putea genera o creștere a fenomenului menționat, putând încuraja consumul de alcool și apoi conducerea unor autovehicule pe drumurile publice, repercusiunile juridice ale faptelor de acest gen fiind aproape irelevante.
Prin urmare, în condițiile date, credem că nu se justifică modalitatea de individualizare a executării sanctiunii. Chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine corectă în cursul procesului penal, aceste împrejurări, care se circumscriu unei conduite normele, nu pot constitui argumente suficiente pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, oricum reduse ca si cuantum, având în vedere, în principal, împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, precum și starea de pericol creată pentru siguranța circulației rutiere.
În condițiile în care numărul infracțiunilor referitoare la circulația pe drumurile publice este într-o continuă creștere, la fel și alcoolemia conducătorilor auto, iar accidentele rutiere soldate cu vătămarea corporală sau chiar decesul persoanelor implicate sunt, de-asemenea, tot mai numeroase (unul dintre factorii determinanți fiind tocmai consumul exagerat de băuturi alcoolice), considerăm că o modalitate mai eficientă de reducere a fenomenului infracțional ar fi sancționarea cu o mai mare severitate a acestor fapte.
Pentru toate aceste motive, cu privire la sanctiunea penală aplicată, Curtea consideră că în mod netemeinic instanta de fond a concluzionat asupra unui grad de pericol mai redus al infractiunii si că amânarea aplicării pedepsei realizeaza scopul urmărit prin norma de incriminare astfel că în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. se va admite apelul declarat în cauză P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., iar sentinta apelată se va desfiinta în latura penală.
Judecând în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului T. R. V. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.396 al.10 C.pr.pen. și art.5 C.penal, apreciind că este o sanctiune justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acesteia, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 3 din Legea nr. 254/2013., referitor la pedeapsă și scopul acesteia.
Conform art.81,82 V.C.penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, considerând că scopul pedepsei poate fi atins si fără privarea de libertate a inculpatului.
Inculpatul va fi atenționat asupra consecintelor nerspectării dispozitiilor art.83 V.C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării conditionate.
Potrivit art.71 V.C.pen. inculpatul va fi privat de dreptul prevăzut de art..64 lit.a teza a II-a V.C.penal și se va dispune suspendarea executării acesteia potrivit art.71 al.5 V.C.penal.
Se retine că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea inculpatului, de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că s-a interzis corespunzător inculpatului exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal din 1969.
Curtea nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În final, Curtea retine că în aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Pentru a stabili care pedeapsă este mai ușoară, urmează a ne călăuzi, nu după criterii abstracte, ci după rezultatele la care se ajunge aplicând fiecărei pedepse prevăzute de cele două legi criterii de evaluare în raport cu cazul concret.
În speța de față, analiza comparativă a regimului sancționator aplicat în cazul incriminării ce se regăsește în noul Cod penal permite observația că noua reglementare este mai favorabilă sub aspectul pedepsei alternative a amenzii (în cazul infractiunii prevăzute de art. 336 al. 1 C.pen.), însă în aplicarea deciziei nr. 265/2014 a CCR, se observă că vechea reglementare este mai favorabilă cu privire la modalitatea de individualizare a executării deoarece suspendarea conditionată este mai favorabilă desorece nu presupune instituirea de obligatii pe durata acesteia.
În acest context, Curtea retine că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, dar și a art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la aplicarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor fi suportate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., împotriva sentinței penale nr. 95 pronunțată la 28.01.2015 de Judecătoria Cluj-N. pe care o desființează în latura penală și pronunțând o nouă hotărâre:
Condamnă pe inculpatul T. R. V. la 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.396 al.10 C.pr.pen. și art.5 C.penal.
Conform art.81,82 V.C.penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
Atenționează inculpatul asupra disp.art.83 V.C.penal.
Face aplicarea art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a V.C.penal și art.71 al.5 V.C.penal.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. V. V. A.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./18.03.2015
Jud.fond. L. M.
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 215/2015.... → |
|---|
