Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1471/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1471/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-11-2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1471/A/2015
Ședința publică de la 26 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTOR - V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror - V. T.
S-a luat spre examinare apelul formulat de către inculpatul L. R. împotriva sentinței penale nr.495 din 17.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dat în dosarul de urmărire penală nr. 5028/P/2013, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1) lit. b) și d) din Codul penal, respectiv de art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din Codul penal și art. 41 alin. (1) din Codul penal, în condițiile art. 5 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul L. R., în stare de deținere, asistat de avocat desemnat din oficiu Bara S. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art.83, art.108 al.1 și 2 și art.374 al.2 C.proc.pen., sub semnătură, s-au adus la cunoștința inculpatului drepturile și obligațiile procesuale, conform procesului verbal depus la dosar.
Se constată că inculpatul L. R. este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu și a formulat prezentul apel deoarece nu a primit citație la adresa la care locuia.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității apelului.
Avocatul inculpatului solicită repunerea în termenul de apel având în vedere susținerile inculpatului la acest termen, respectiv faptul că nu a primit înștiințarea comunicării.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se respinge cererea inculpatului deoarece nu sunt îndeplinite condițiile repunerii în termen și, în plus, la dosar există dovada comunicării hotărârii conform dovezii de la dosar. Deci, solicită admiterea excepției, constatarea tardivității apelului și respingerea acestuia.
Inculpatul L. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii și repunerea în termenul de apel.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 495 din 17.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală raportat la art.5 din Codul penal, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul L. R., din două fapte prevăzute de articolul 228, alin.1, 229, alin.1, lit.b și d din Codul penal și de articolul 228, alin.1, 229, alin.1, lit. d din Codul penal, ambele cu aplicarea art.41, alin.1 din Codul penal în două fapte prevăzute de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit.g și i din Codul penal din 1968 și de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. i din Codul penal din 1968, ambele cu aplicarea art.37, lit.a din Codul penal din 1968.
În temeiul articolului 208, alin.1, 209, alin.1, lit.g și i din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.37, lit.a din Codul penal din 1968 a fost condamnat inculpatul L. R., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data de 25.03.2013.
În temeiul articolului 208, alin.1, 209, alin.1, lit. i din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.37, lit.a din Codul penal din 1968 a fost condamnat inculpatul L. R., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în intervalul 30.11._13.
În temeiul articolului 61 din Codul penal din 1968 s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1452/27.10.2011 a Judecătoriei Bistrița și contopește restul rămas neexecutat de 534 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pentru fapta din data de 25.03.2013 și stabilește în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În temeiul articolului 61 din Codul penal din 1968 a fost contopit restul rămas neexecutat de 534 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pentru fapta din intervalul 30.11._13 și stabilește în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor articolului 33, litera a și 34, litera b din Codul penal din 1968 au fost contopite cele două pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta sentință, iar dintre aceste pedepse alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a și b din Codul penal din 1968.
În temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, s-a luat act că persoana vătămată U. S. I., cu domiciliul în localitatea Cluj-N., ., ., jud.Cluj nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din noul Cod de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă N. R. I., cu domiciliul în localitatea Cluj-N., ..3, ., jud.Cluj și în consecință obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 6000 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
În temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat Z. I. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, a reținut în fapt că din declarațiile persoanei vătămate N. R.-I. rezultă că în dimineața de 25.05.2013 când a coborât să ia ceva din beci, a constatat că lacătul care asigura ușa metalică a boxei pe care o avea la subsolul blocului de locuințe situat în Cluj-N., nr. 3, ., . Cluj-N., era tăiat, iar din interior a constatat lipsa a cinci mașini de găurit cu rotopercutor mărcile Stern și Bosch precum și a unui picamer marca Bosch (f 16, 29-30 dos UP și 59-60). Persoana vătămată a mai declarat că pentru a descoperi ce s-a întâmplat a vizionat imaginile înregistrate de camerele de supraveghere amplasate la ., observând în aceste imagini cum în data de 25.05.2013, în jurul orei 01:00, o persoană de sex masculin în vârstă de aproximativ 40 de ani cu mustață, ce purta pe cap o șapcă și care era îmbrăcat cu blugi de culoare albastru deschis, geacă din piele de culoare neagră, a pătruns în imobilul de la adresa sus menționată, folosind o carte de identitate din plastic pentru a deschide ușa de acces în . cu interfon, iar apoi a pătruns în subsolul blocului prin ușa termopan neasigurată. Ulterior, bărbatul a fost văzut în aceleași imagini, părăsind incinta imobilului cu două sacoșe, deși în . a avea nimic asupra sa. Persoana vătămată N. R.-I. a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 6000 lei, reprezentând valoarea bunurilor sustrase (f 16 dos UP, f 59).
Cu ocazia cercetării locului faptei s-a constatat într-adevăr că . imobilului unde domiciliază persoana vătămată este prevăzută cu camere de supraveghere, că în dreptul ușii de acces prevăzută cu interfon se coboară în subsolul blocului, că în partea dreaptă se află boxa persoanei vătămate, că ușa metalică a boxei este deschisă, iar sistemul de închidere al ușii, respectiv lacătul, a fost tăiat, aspecte consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și fixate prin fotografii judiciare (f. 14-15, f. 19-27 dos UP). Cu aceeași ocazia de la fața locului s-a ridicat toarta lacătului care asigura ușa de acces în boxa persoanei vătămate, mijlocul material de probă fiind ridicat și ambalat în plic (f. 17 dos UP).
Instanța a reținut de asemenea că susținerile persoanei vătămate au fost confirmate nu doar de procesul verbal de cercetare la fața locului, ci și de imaginile înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere amplasate în casa scărilor imobilului din subsolul căruia s-a reclamat furtul întrucât acestea relevă faptul că o persoană de sex masculin, folosind cartea de identitate prin crăpătura celor două uși de acces din PVC prevăzute cu geam termopan, a împins bolțul teșit al sistemului de închidere al ușii, a pătruns în casa scărilor după care a coborât în subsolul blocului, iar la scurt timp, a ieșit din subsol având în mâini două sacoșe în care se observă parțial sculele electrice despre care persoana vătămată N. R.-I. a susținut că i-au fost furate din boxă, așa cum rezultă din procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video (f. 32 dos UP), planșele fotografice cu imagini surprinse de camerele de supraveghere din incinta imobilului nr. 3 situat pe . Cluj-N. la data faptei (f. 33-37 dos UP și 63-78) și suportul optic CD conținând înregistrările video (f. 38 dos UP).
Bărbatul surprins în noaptea furtului de camerele de supraveghere, intrând clandestin (prin folosirea unui alt obiect decât cel destinat deschiderii sistemului cu interfon) și fără a avea nimic asupra sa, în imobilul în care se află boxa persoanei vătămate, iar apoi ieșind cu două sacoșe în care se aflau sculele electrice sustrase din boxa acesteia a fost identificat în aceeași zi de către persoana vătămată care s-a deplasat împreună cu un polițist în Piața Oser din Cluj-N., unde l-au găsit pe inculpat. Din declarația persoanei vătămate (f 59-60), care concordă sub acest aspect cu procesul-verbal de depistare a inculpatului L. R. (f 31 dos UP) rezultă că inculpatul a fost recunoscut de persoana vătămată fără dubii, ca fiind bărbatul din imaginile surprinse de camerele de supraveghere și implicit autorul actului de sustragere din boxa persoanei vătămate, descris mai sus, atât după figură, pe care persoana vătămată a afirmat că i-a reținut-o din imagini, cât și după îmbrăcăminte, care era identică cu cea a bărbatului din imagini, ce purta geacă din piele neagră cu emblemă metalică lucitoare și blugi de culoare albastru deschis ce avea pe părțile exterioare ale picioarelor forme dreptunghiulare de sus până jos, mai nuanțate decât culoarea blugilor. În ciuda apărării inculpatului conform căreia, persoana din imaginile surprinse de camerele de supraveghere nu ar fi inculpatul care nu ar fi avut niciodată giacă din piele, instanța a putut observa nemijlocit toate aceste elemente de identificare, comparând figura inculpatului prezent la termenul de judecată din data de 19.02.2015 cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere (mai ales cele de la 64-66, 70-71, 73-74, 76-78) și comparând îmbrăcămintea bărbatului din imagini cu cea descrisă în procesul verbal de depistare de la fila 31, ca fiind purtată de inculpat în momentul depistării sale de către organele de poliție și persoana vătămată, reținând astfel, fără nici un dubiu, pe baza tuturor probelor sus menționate, că bărbatul surprins de imaginile camerelor de supraveghere din discuție, comițând furtul mașinilor electrice sus menționate din boxa persoanei vătămate este inculpatul L. R..
Inculpatul însuși, chiar dacă a negat săvârșirea actului de sustragere anterior prezentat, a recunoscut în declarațiile sale prezența sa în zona imobilului în care l-a comis ( f 40-41; f. 75-76 dos UP și f 49-50).
Pentru toate considerentele precedente, instanța a înlăturat toate apărările inculpatului cu privire la această faptă.
În privința faptei săvârșite în dauna persoanei vătămate U. S. I., instanța a reținut că din declarația acestei persoane vătămate rezultă că într-o dimineață a coborât în beciul aferent locuinței sale, constatând că în intervalul temporal 30.11.2013 ora 15:00 – 03.12.2013, ora 11:30, persoane necunoscute au pătruns în interiorul boxei sale aflate la subsolul imobilului nr.11 de pe ., de unde au sustras o canistră din plastic ce conținea 10 litri țuică de prune și o altă sticlă tip pet, de 10 litri, în care era țuică de pere, răvășind lucrurile din interior (f. 46, f. 47-48 dos UP, 61). Persoana vătămată U. S. I. a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 600 lei, reprezentând valoarea bunurilor sustrase (f 46 dos UP, f 61).
Susținerile persoanei vătămate au fost confirmate de procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că accesul în imobilul indicat mai sus se face printr-o ușă din termopan, prevăzută cu interfon, iar accesul în beciul imobilului se face printr-o ușă de lemn cu yală deschisă, care nu prezintă urme de forțare, că boxa persoanei vătămate este situată în partea stângă a culoarului subsolului, fiind prevăzută cu două belciuge, dar lacătul care asigura sistemul de închidere lipsește și că mai multe bunuri din interior au fost răvășite. (f. 44-45, f. 63-69 dos UP).
La locul săvârșirii faptei au fost găsite urme papilare și au fost ridicate mai multe impresiuni digitale (f. 71 dos UP), iar din adresa nr._/06.12.2013 a Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Cluj rezultă că, în urma verificării în baza de date AFIS Morphotrak, a urmelor papilare ridicate cu ocazia cercetării locului faptei, s-a stabilit că acestea corespund ca elemente de identificare dactiloscopică cu cele din fișa dactiloscopică a inculpatului L. R. (f. 70 dos UP). Această constatare se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/30.01.2014 din care reiese că urma papilară ridicată de la locul faptei a fost creată de către degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului L. R. (f. 54-61).
Inculpatul însuși, chiar dacă a negat săvârșirea actului de sustragere anterior prezentat, a recunoscut în declarațiile sale prezența sa în beciul în care l-a comis ( f 40-41; f. 75-76 dos UP și f 49-50).
Instanța a apreciat că probele sus menționate sunt suficiente pentru a reține că autorul actului de sustragere din beciul persoanei vătămate U. S. I. este inculpatul L. R. și va înlătura apărările acestuia ca fiind nesincere întrucât ele au fost infirmate integral de către persoana vătămată care a arătat cu ocazia cercetării judecătorești că nu îl cunoștea pe inculpat, că nu a avut niciodată vreo afacere cu acesta, că nu i-a vândut niciodată țuică și că n-a coborât niciodată în beciul său împreună cu inculpatul (f 61). În plus, deși inculpatul a susținut că ar fi coborât în două rânduri în boxa persoanei vătămate împreună cu aceasta, el a arătat că acolo nu a făcut altceva decât să țină de bidonul cu țuică pentru ca persoana vătămată să poată scoate din el țuică în sticle din plastic, dar chiar acceptând ca stare de fapt această variantă, inculpatul nu ar putea justifica urma papilară pe care a lăsat-o pe o sticlă de ulei situată pe un raft din beciul persoanei vătămate, așa cum atestă planșa fotografică de la fila 67 (foto nr.13), coroborată cu declarațiile persoanei vătămate și ale martorului acare a asistat la ridicarea urmelor papilare, M. V. (f. 50-51 dos UP și f 62);
Având în vedere toate considerentele sus menționate, instanța a reținut vinovăția inculpatului L. R. de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că în noaptea de 25.05.2013 și în intervalul temporal 30.11._13, inculpatul L. R. a pătruns prin efracție în beciurile unor clădiri de apartamente situate pe . . Mărăști, Cluj-N., de unde a sustras mai multe bunuri în dauna persoanelor vătămate N. R.-I. și U. S. I., cauzând un prejudiciu total în sumă de 6600 lei.
În drept, așa cum au fost descrise și probate, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit.g și i din Codul penal din 1968 și de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. i din Codul penal din 1968 întrucât ambele au fost comise prin efracție, iar prima în timpul nopții.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f 4-7), instanța a constatat că inculpatului i-a fost aplicată prin sentința penală nr.1452/27.10.2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr.275/R/15.12.2011 a Tribunalului Bistrița, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni intenționate. Faptele pentru care este judecat în prezenta cauză au fost săvârșite în noaptea de 25.05.2013 și respectiv în intervalul de timp 30.11._13, iar pentru faptele judecate prin sentința penală sus menționată, inculpatul a fost arestat la data de 15.06.2010 și a fost eliberat condiționat la data de 25.02.2013, cu un rest neexecutat de 534 zile închisoare.
Conform articolului 37, litera a din Codul penal când după condamnarea definitivă pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune intenționată sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, fapta este săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie.
Pentru că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat cu forma de vinovăție a intenției după ce a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni (pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1452/27.10.2011 a Judecătoriei Bistrița), dar înainte de executarea pedepsei, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru noile infracțiuni este mai mare de 1 an, instanța va reține în sarcina inculpatului și dispozițiile articolului 37, litera a din Codul penal din 1968 pentru ambele fapte.
Potrivit art.5, alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.
Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât de la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța va aplica legea penală mai favorabilă care este în acest caz Codul penal din 1968 întrucât deși limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de noul cod penal pentru infracțiunea de furt calificat sunt mai reduse, regimul sancționator al recidivei prevăzut de art.61 din vechiul Cod penal este mai favorabil inculpatului decât cel prevăzut de art.104 raportat la art.43, alin.1 din noul cod penal care impune cumulul aritmetic în cazul recidivei mari postcondamnatorii și revocării liberării condiționate și regimul juridic sancționator al concursului de infracțiuni este mai favorabil conform art.34 din vechiul cod penal, sporul de contopire fiind doar facultativ spre deosebire de cel reglementat de noul cod penal care impune în art.39 aplicarea obligatorie a unui astfel de spor, echivalentul unei treimi din totalul celorlalte pedepse aplicate.
În consecință, în temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală, raportat la art.5 din noul Cod penal, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul L. R., din două fapte prevăzute de articolul 228, alin.1, 229, alin.1, lit.b și d din Codul penal și de articolul 228, alin.1, 229, alin.1, lit. d din Codul penal, ambele cu aplicarea art.41, alin.1 din Codul penal în două fapte prevăzute de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit.g și i din Codul penal din 1968 și de articolul 208, alin.1, 209, alin.1, lit. i din Codul penal din 1968, ambele cu aplicarea art.37, lit.a din Codul penal din 1968.
Având în vedere încadrarea în drept a faptelor săvârșite, instanța a condamnat pe inculpat pentru infracțiunile săvârșite la câte o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea în concret a pedepselor și cuantumului acestora, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului pentru aprecierea căruia ține seama că inculpatul a fost nesincer pe întreaga durată a procesului penal, negând participarea sa la săvârșirea faptelor și n-a ajutat în nici un fel la stabilirea stării reale de fapt, atitudine ce denotă lipsa oricărei urme rezonabile de regret pentru încălcarea legii penale, iar neasumarea oricărei răspunderi din partea acestuia dovedește minimalizarea gravității faptelor comise și a urmărilor lor și amplifică riscul reiterării conduitei sale infracționale și va ține cont și de numărul infracțiunilor comise, de natura, modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor, adică prin efracție, iar la prim faptă, după miezul nopții, prin pătrunderea clandestină într-un imobil dotat cu interfon, în ciuda faptului că locul era prevăzut cu camere de supraveghere, inculpatul fiind conștient că ar fi putut fi oricând surprins în flagrant, aspecte ce denotă un curaj infracțional deosebit din partea inculpatului și lipsa celui mai mic respect pentru valorile sociale încălcate. Instanța va avea în vedere de asemenea valoarea ridicată a prejudiciului cauzat (6600 lei), dar și faptul că prejudiciul cauzat persoanelor vătămate n-a fost recuperat nici măcar parțial. Pentru evaluarea pericolului social pe care îl prezintă inculpatul, instanța are în vedere și antecedența acestuia, iar din fișa sa de cazier judiciar rezultă că el a fost anterior condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni similare și deși a fost eliberat condiționat cu doar 3 luni anterior săvârșirii faptei, cu un rest rămas neexecutat de 534 zile închisoare (f 7), prin faptele comise, a sfidat încrederea investită de autorități în buna lui conduită după eliberare, dovedind de asemenea lipsa efectului educativ al pedepselor la care a fost condamnat și pe care le-a executat anterior, care nu au fost în măsură să îndrepte comportamentul social al inculpatului, acesta manifestând în continuare aceeași indiferență față de valorile sociale încălcate și perseverând în comiterea unor fapte penale de aceeași natură, dovedind astfel chiar o specializare infracțională.
În consecință, în temeiul articolului 208, alin.1, 209, alin.1, lit.g și i din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.37, lit.a din Codul penal din 1968 instanța a condamnat pe inculpatul L. R. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data de 25.03.2013.
În temeiul articolului 208, alin.1, 209, alin.1, lit. i din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.37, lit.a din Codul penal din 1968, instanța a condamnat pe inculpatul L. R. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în intervalul 30.11._13.
Potrivit articolului 61, aliniatul 1 din Codul penal din 1968, dacă cel liberat condiționat săvârșește din nou o infracțiune în intervalul de timp cuprins între data eliberării sale condiționate și până la împlinirea duratei pedepsei, instanța poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea acesteia în funcție de gravitatea noii infracțiuni, iar în acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc.
Întrucât infracțiunile pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză au fost comise în intervalul de timp cuprins între data eliberării sale condiționate și până la împlinirea duratei pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1452/27.10.2011 a Judecătoriei Bistrița și apreciind că gravitatea infracțiunilor comise și mai ales a inculpatului impun revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei sus menționate, în temeiul articolului 61 din Codul penal din 1968, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1452/27.10.2011 a Judecătoriei Bistrița și a contopit restul rămas neexecutat de 534 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pentru fapta din data de 25.03.2013, stabilind în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și a contopit de asemenea restul rămas neexecutat de 534 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pentru fapta din intervalul 30.11._13, stabilind în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Prin prisma art.33, lit. a din Codul penal din 1968, instanța a reținut că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise în stare de concurs de infracțiuni întrucât toate aceste infracțiuni au fost comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele.
În consecință, în temeiul dispozițiilor articolului 33, litera a și 34, litera b din Codul penal din 1968 instanța a contopit cele două pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta sentință, iar dintre aceste pedepse va alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din 1968 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art.71 din Codul penal din 1968 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În consecință, considerând că infracțiunile comise de inculpat generează o incompatibilitate morală cu dreptul de a alege și cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, dar și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64, literele a și b din Codul penal din 1968 pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că persoana vătămată U. S. I. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, motiv pentru care în temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, a luat act de acest lucru (f 61).
Persoana vătămată N. R. I. s-a constituit însă parte civilă în procesul penal cu suma de 6000 lei, reprezentând valoarea bunurilor sustrase de inculpat din boxa sa (f 16 dos UP și f 59-60).
Analizând temeinicia pretențiilor civile formulate de această parte civilă, instanța a reținut că potrivit art.1349, alin.1 și 2 din Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Prin prisma acestui text legal, din probele administrate în cauză rezultă că prin fapta sa inculpatul a încălcat cu vinovăție legea penală pe care era obligat să o respecte și că prin fapta sa a adus atingere dreptului persoanei vătămate la patrimoniu întrucât a cauzat acesteia anumite prejudicii patrimoniale.
Instanța a reținut astfel că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, cu vinovăție, a pătruns prin efracție în boxa persoanei vătămate, iar din interiorul ei, deci din posesia persoanei vătămate, a luat fără consimțământul acesteia și în scopul însușirii pe nedrept, cinci mașini de găurit cu rotopercutor din care patru marca Stern și una marca Bosch precum și un picamer marca Bosch, valoare patrimonială de care persoana vătămată a fost astfel lipsită. Așadar, în urma faptei inculpatului, persoana vătămată a suferit un prejudiciu material constând în valoarea bunurilor sustrase de inculpat. Instanța apreciază că valoarea prejudiciului invocată de persoana vătămată este rezonabilă prin raportare la valoarea de piață notorie a unor bunuri de natura celor sustrase de inculpat persoanei vătămate.
În consecință, constatând îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru repararea prejudiciilor cauzate, în temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Codul civil instanța a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă N. R. I. și va obliga pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 6000 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat Z. I. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul la data de 21.05.2015 conform înscrisului depus la dosar f.3 și ridicat de către gardă la data de 22.05.2015 din camera inculpatului.
Conform dovezilor de comunicare de la dosar, inculpatului i-a fost comunicată hotărârea la data de 22.04.2015 ( f.106 dos.fond) la adresa cunoscută și unde acesta locuiește efectiv conform datelor de la dosar, din Cluj-N. ., s-a afișat înștiințarea iar citația a fost returnată Judecătoriei, urmând ca inculpatul să o ridice de la sediul instanței conform normelor procedurale în vigoare, art.260 și urm. C.p.p. Potrivit art.261alin.4 lit.g, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicare citației în interiorul termenului stabilit de organul judiciar (în cazul Judecătoriei Cluj-N. de 4 zile), actul procedural se consideră comunicat la împlinirea acestui termen. În speța de față s-a întocmit în acest sens procesul verbal de la fila 105 de către grefierul arhivar, care a constatat că până la data de 28.04.2015 orele 16 destinatarul nu s-a prezentat în vederea înmânării actelor, iar termenul legal pentru comunicare s-a împlinit.
Așa fiind termenul de 10 zile prev. de art.410 C.p.p. se calculează de la această dată și se consideră împlinit la data de 12.05.2015, apelul formulat la data de 21.05.2015, fiind tardiv.
În cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile cerute de art.411 C.p.p. cu privire la instituția repunerii inculpatului în termen de apel, întrucât nu s-a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedecare, susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu a primit comunicare sunt infirmate de înscrisurile mai sus arătate.
Așa fiind, în baza art.421 pct.1 lit.a C.p.p. va respinge ca tardiv apelul declarat.
Va stabili onorariu apărător din oficiu in suma de 260 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av.Bara S..
Va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.a C.pr.pen. respinge ca tardiv apelul formula de inculpatul L. R., (fiul lui V. si E., născut la data de 05.07.1972 în Cluj-N., jud.Cluj, locuind fără forme legale în localitatea Cluj-N., ., jud.Cluj, CNP nr._) împotriva sentinței penale nr. 495 din 17.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N..
Stabilește onorariu apărător din oficiu in suma de 260 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av.Bara S..
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
M. R. V. G. A. B. H.
Red.MR/SMD
4 ex./27.11.2015
Jud.fond. G. M.M.
| ← Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... | Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 1466/2015. Curtea de... → |
|---|
