Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 1466/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1466/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-11-2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1466/A/2015
Ședința publică de la 26 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. R.
JUDECĂTOR - V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror - V. T.
S-a luat spre examinare apelul formulat de către inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr.50 din 28.05.2015 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul de urmărire penală nr.537/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al.1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. V. asistat de avocat ales S. I. din Baroul Maramureș, cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul C. V. a depus la dosar, prin avocat ales, memoriu cu motivele în susținerea apelului.
De asemenea, se constată că inculpatul C. V. menține declarațiile date în cauză la care dorește să facă unele completări, acestea fiind consemnate în cuprinsul procesului verbal depus la dosar (fila 38).
Avocatul inculpatului depune la dosar un set de înscrisuri cuprinzând declarații din dosarul penal aflat la P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației privind infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale raportat de foaia de observație clinică generală.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Avocatul inculpatului solicită admiterea apelului împotriva sentinței penale nr.50 din 28.05.2015 a Tribunalului Maramureș și, reapreciind probele administrate, să se dispună desființarea hotărârii și recalificarea faptei, schimbând încadrarea juridică a acesteia în aceea de primire de foloase necuvenite incriminată de dispozițiile Vechiului Cod penal, pentru care să se dispună achitarea inculpatului C. V., având în vedere că a intervenit dezincriminarea.
Susține că întreaga cauză s-a fundamentat pe denunțul promovat de către denunțătorul C. T., denunț care a pornit de la ideea greșită, respectiv că atribuțiile inculpatului ar fi fost încălcate de acesta la internare. Astfel, s-a arătat că inculpatul a modificat în conținutul foii de observație numărul de zile de spitalizare și că în acest scop ar fi primit o sumă de bani. Or, în fața instanței de fond, Spitalul Municipal Sighetu Maramției a comunicat că inculpatul nu avea stabilită o fișă a postului cu atribuțiile de serviciu. Deși a solicitat a se preciza de către P. atribuțiile de serviciu care au fost încălcate de către inculpat, s-a arătat că există infracțiunea de luare de mită și în cazul în care se face un act contrar atribuțiilor de serviciu, iar acel act contrar ar fi întocmirea decontului de cheltuieli. Deci, întreaga infracțiune de luare de mită se referă la decontul de cheltuieli și a foii de observație, sens în care a făcut dovada că nu inculpatul C. a întocmit foaia de observație ce cuprinde numărul zilelor de spitalizare și nici decontul.
Cu excepția denunțului, la dosar nu există alte probe care să confirme condiționarea actului medical de internare din partea medicului C., pentru că internarea s-a efectuat în data de 5.10.2013, nu în 4.10.2013, cum se reține în rechizitoriu. În aceste condiții, atribuția de serviciu de a menționa trei zile de internare în foaia de observație este corect realizată de către medic. De asemenea, este greșită mențiunea din rechizitoriu că ar fi încălcat atribuțiile de serviciu în calitate de medic de gardă deoarece s-a dovedit că medicul L. era medicul de gardă la CPU, nu medicul C.. Deci, atribuția de serviciu nu putea fi încălcată întrucât inculpatul nici nu a exercitat-o la momentul respectiv.
Se mai susține că inculpatul a favorizat martorul denunțător și a pretins sume de bani pentru a-l ajuta la decont, or decontul de cheltuieli a fost întocmit de martorul M. R. – registrator la serviciul statistic al spitalului. Deci, inculpatul, în calitate de medic, nu are atribuția de a întocmi decontul.
În ceea ce privește refuzul internării martorului C. reținut în sarcina inculpatului C. ca și conduită abuzivă de serviciu, arată că în data de 4.10.2013 cei doi nu s-au întâlnit, astfel că inculpatul nu a avut posibilitatea să refuze internarea, actul abuziv de serviciu nefiind realizat de către inculpat.
În fața instanței de fond, cu ocazia vizionării flagrantului se poate observa conduita martorului denunțător care repetă de mai multe ori același lucru, iar ulterior fragrantului afirmă către organele de poliție „a mers strună, așa cum am stabilit”. Consideră că martorul nu a fost corect în denunțul său, iar acest denunț nu se coroborează cu alte probe. Mai face trimitere la audierea martorului denunțător de la instanța de fond în cadrul căreia acesta a afirmat că „a mers cu lecția învățată”, context în care consideră că trebuie avută în vedere semnificația lecției învățate. Sesizează lipsa oricărui dialog între martor și medic, motiv pentru care susține că rechizitoriul nu redă ceea ce s-a întâmplat, respectiv că întradevăr s-a pretins suma de bani. Dialogul nu confirmă flagrantul și pretinderea sumelor de bani.
Prin urmare, solicită a se analiza toate aspectele arătate și să se dispună schimbarea încadrării juridice deoarece nu a fost un act de condiționare a internării în data de 4.10.2013, pentru că medicul C. nu era de serviciu la acel moment. Inculpatul a recunoscut primirea sumei de bani după îndeplinirea atribuției de serviciu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, cu privire la care solicită a se constata că a intervenit dezincriminarea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se respinge apelul și a se menține hotărârea primei instanțe întrucât situația reținută de către aceasta este corectă din perspectiva probațiunii administrate, reținându-se în sarcina inculpatului acțiunea de pretindere și primire a unei sume de bani pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. În privința atribuțiilor de serviciu s-au depus documente din care rezultă că nu era actualizată fișa postului, însă instanța a reținut corect pe de o parte că elementele legate de atribuțiile de internare și de completare a fișei de observație nu sunt negate de inculpat. Acestea au fost confirmate din perspectiva calității de serviciu și calității de funcționar a inculpatului, iar Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție au dat explicații cu privire la aceste aspecte.
Referitor la flagrant, probele administrate nu indică o provocare a comiterii infracțiunii deoarece flagrantul a fost efectuat ulterior predării unei sume de bani pretinse pentru îndeplinirea atribuțiilor legate de internare, iar dialogul dintre inculpat și denunțător reflectă ideea de a da suma de bani și semnificația acelei sume.
Prin urmare, situația în cauză este clară, probațiunea administrată este corectă, iar derularea flagrantului implică pregătirea persoanei sub aspectul procedurii de urmat din perspectiva folosirii tehnicii din dotare. Este relevant faptul că martorii audiați și soția denunțătorului au declarat că încă de la momentul deplasării la spital au împrumutat bani pentru a avea la ei. Or, acest aspect, în condițiile în care serviciile medicale de urgență sunt gratuite, implică o anumită notorietate care exista în rândul cetățenilor din zonă cu privire la serviciile medicale prestate în unitatea medicală din această perspectivă. Deci, soluția este corectă, iar cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei se impune a fi respinsă.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt, susține că la momentul la care s-a realizat flagrantul completa un protocol operator și a răspuns mecanic la întrebări. Nu se consideră vinovat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 50 din 28.05.2015 a Tribunalului Maramureș, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul C. V. prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 al. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 Cod penal 1969.
A fost condamnat inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de: luare de mită prevăzută de art. 254 al. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969, art. 74 lit. a, 76 lit. c Cod penal 1969, art. 5 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 și 82 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1969.
În temeiul art. 71 Cod penal 1969 s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal 1969, iar în baza art. 71 al. 5 Cod penal 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 118 lit. e Cod penal 1969, art. 254 al. 3 Cod penal 1969, s-a confiscat în favoarea statului și obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei.
S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei și apoi arhivarea mijloacelor de probă înregistrate la poziția 62/2014 în registrul mijloacelor de probă al instanței.
În temeiul art. 274 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1800 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul C. V. este medic primar chirurg și își desfășoară activitatea la Spitalul Municipal Sighetu Marmației - Secția Chirurgie Generală, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 5151/24.07.2008 (filele 114-117 dosar urmărire penală).
În seara zilei de 4.10.2013, martorul C. T. a fost victima unei agresiuni, astfel că s-a deplasat la Spitalul Municipal Sighetu Marmației - Centru de Primire Urgențe, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, constând în toaletarea, suturarea și pansarea rănilor, fără a fi spitalizat.
Întrucât se simțea rău, a doua zi, 5.10.2013, martorul s-a prezentat din nou la Spitalul Municipal Sighetu Marmației, deplasarea făcându-se cu autoturismul condus de martorul Ș. G., verișor cu soția sa. Martorul C. T. avea asupra sa suma de 1.000 lei, bani pe care soția sa îi împrumutase de la martorul N. V..
După ce a fost consultat în cadrul Centrului de Primire Urgențe, martorul C. T. a fost trimis pentru investigații suplimentare la Secția Neurologie și apoi la Secția Chirurgie Generală, unde medic de gardă era inculpatul C. V.. După ce l-a consultat în cabinetul său, inculpatul i-a cerut martorului C. T. suma de 600 lei pentru a-l interna în spital în vederea acordării de îngrijiri medicale, sumă pe care martorul a remis-o pe loc inculpatului.
Martorul C. T. a rămas internat până în data de 8.10.2013, când inculpatul i-a comunicat că va fi externat și l-a chemat în cabinetul său. Înainte de a-i da biletul de ieșire din spital, inculpatul i-a mai pretins martorului suma de 400 lei, arătând că în decontul de cheltuieli va menționa un număr mai mic de zile de spitalizare pentru ca martorul să plătească o sumă mai mică cu titlu de cheltuieli de spitalizare. Suma de 400 lei trebuia remisă în ziua în care martorul s-ar fi prezentat pentru extragerea firelor de sutură, scop în care inculpatul i-a dat martorului numărul său de telefon mobil, pentru a-l suna în prealabil.
La data de 11.10.2013, martorul C. T. s-a deplasat la unitatea spitalicească și în cabinetul inculpatului i-a remis acestuia suma de 400 lei, activitatea fiind înregistrată audio-video ambiental, realizându-se apoi prinderea în flagrant a inculpatului.
Audiat în cursul urmăririi penale, în fața instanței prevalându-se de dreptul la tăcere, arătând însă că își menține declarațiile date anterior, inculpatul a susținut că nu i-a pretins martorului C. T. nici o sumă de bani și nu a recunoscut primirea sumei de 600 lei de la acesta, arătând că decizia medicală de internare a martorului i-a aparținut și a fost corectă.
Referitor la suma de 400 lei primită de la martor și cu privire la care s-a realizat prinderea în flagrant, inculpatul a declarat că i-a fost dată drept recunoștință pentru modul în care l-a îngrijit pe perioada spitalizării, astfel că a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de primirea de foloase necuvenite prev. de art. 256 vechi Cod penal și achitarea în baza art. 16 lit.c Cod procedură penală deoarece a intervenit dezincriminarea.
În apărare inculpatul a mai arătat că declarația martorului denunțător nu este susținută de alte probe, că inculpatul nu avea întocmită la acea dată o fișă a postului, iar atribuțiile de serviciu pentru întocmirea decontului de cheltuieli de spitalizare, pentru calcularea cheltuielilor pentru numărul de zile de spitalizare, nu revin în nici un caz medicului, ci compartimentelor de specialitate. În aceste condiții, s-a susținut că inculpatul în mod corect a completat foaia de observație clinică generală nr._/2013, menționând corect atât perioada internării, cât și numărul zilelor de spitalizare, alte persoane alterând acel înscris prin suprascrierea peste cifra 3 a cifrei 4 la numărul zilelor de spitalizare.
Cu privire la flagrantul realizat, inculpatul a susținut că organele de anchetă au dat instrucțiuni martorului cum să dialogheze, reieșind astfel o atitudine premeditată și provocatoare.
Instanța a constatat că atât în cuprinsul procesului-verbal de consemnare a denunțului oral, cât și în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței, martorul C. T. a relatat că în data de 05.10.2013, în cadrul secției chirurgie, a fost consultat de inculpat în cabinetul său, cu acea ocazie inculpatul pretinzându-i suma de 600 lei pentru a-l interna și a beneficia de îngrijiri medicale. Întrucât se simțea rău, martorul a fost de acord și a dat inculpatului suma de 600 lei, aspect pe care l-a comunicat persoanei care l-a transportat cu autoturismul la spital, martorul Ș. G. (filele 4-6; 55-57 dosar urmărire penală, filele 54-57 dosar instanță).
Relatările constante ale martorului C. T. sunt confirmate de martorii C. A., care a declarat că soțul său martorul C. T. i-a comunicat că s-a internat la secția chirurgie cu mare dificultate, medicul de gardă solicitându-i suma de 600 lei pentru a dispune internarea, bani care i-au fost dați (f.68-69 dosar urmărire penală), N. V., care a declarat că nepoata sa C. A. i-a solicitat un împrumut de 1.000 lei motivând că soțul ei C. T. se va deplasa în acea zi la Spitalul Municipal Sighetu Marmației, martorul remițându-i suma cerută (f.72-73 dosar urmărire penală) și Ș. G., care a arătat că l-a transportat cu autoturismul pe martorul C. T. la Spitalul Municipal Sighetu Marmației, că acesta a intrat în cabinetul medicului chirurg C. V. și după ce a ieșit i-a spus că a dat doctorului suma de 600 lei pentru a-l interna în spital (f.59-60 dosar urmărire penală).
Acești martori au fost audiați numai în cursul urmăririi penale întrucât probele nu au fost contestate în instanță, respectiv nu s-a solicitat reaudierea martorilor în cursul cercetării judecătorești.
Cu privire la suma de 400 lei pretinsă de inculpat de la martorul C. T. în data de 08.10.2013, pentru a întocmi un decont de cheltuieli în care să se menționeze un număr mai mic de zile de spitalizare, sumă ce trebuia remisă când martorul urma să se prezinte pentru extragerea firelor de sutură, declarația martorului C. T. se coroborează cu relatările martorei C. A.. Această martoră a precizat că la revenirea la domiciliu, soțul său i-a spus că același medic care a dispus internarea, cu ocazia externării i-a pretins și suma de 400 lei, sumă pe care urma să i-o remită ulterior, când îi vor fi extrase firele de la suturi.
Existența unor discuții anterioare între inculpat și martorul C. T. cu privire la suma de 400 lei, decontul de cheltuieli și numărul de zile de spitalizare menționat în acesta rezultă și din înregistrarea audio-video ambientală din data de 11.10.2013. În cuprinsul procesului-verbal de redare a dialogului (f.48-53 dosar urmărire penală), înregistrare vizionată în cursul cercetării judecătorești în ședința din 03.12.2014, sunt redate discuțiile purtate, la afirmația martorului „ați zis că o fo 5 zile și mi-ați pus numa 3”, inculpatul replicând „numărul de zile de spitalizare 3 zile, vezi? 3 zile o pus, da în paranteză-s 5”. De asemenea, la afirmația martorului „dumneavoastră m-ați iertat de 8 milioane că altfel… Și no… 4 v-am dat să… să fie treaba bună”, inculpatul spune „B.. Nu zice la nimeni că mi-ai dat”.
În raport de această stare de fapt, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză, instanța a reținut că în drept, fapta inculpatului care, în calitate de medic primar chirurg în cadrul Secției de chirurgie generală a Spitalului Municipal Sighetu Marmației, în cursul lunii octombrie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit suma totală de 1.000 lei, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv pentru a face un act contrar acestor îndatoriri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev.de art. 254 alin.1 Cod penal 1969 rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969.
Dispozițiile art. 254 Cod penal 1969 incriminează luarea de mită ca fiind fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Pretinderea, primirea, acceptarea de promisiuni sau nerespingerea acestora trebuie să aibă loc mai înainte ca subiectul activ să-și fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, și doar dacă au loc după îndeplinirea acestora, fapta s-ar încadra în dispozițiile art. 256 Cod penal 1969 (primirea de foloase necuvenite).
Din probele administrate în cauză a reieșit că pretinderea banilor de către inculpat a avut loc înainte de îndeplinirea actelor ce constituie atribuții de serviciu, astfel că cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev.de art. 256 Cod penal 1969 nu poate fi primită. Astfel, inculpatul a pretins și primit suma de 600 lei înainte de internarea martorului în vederea acordării de îngrijiri medicale, și apoi a pretins suma de 400 lei de la martor înainte de externarea acestuia și remiterea documentelor de externare, chiar dacă această ultimă sumă i-a fost remisă ulterior.
În ceea ce privește susținerea inculpatului că internarea martorului a fost o decizie medicală corectă, instanța a constatat că pentru existența infracțiunii de luare de mită nu prezintă importanță dacă actul ce trebuia efectuat este legal, singura condiție fiind ca actul să fie determinat în esența sa.
Nerelevantă sub aspectul existenței faptei reținute în sarcina inculpatului se apreciază a fi critica inculpatului în sensul că nu s-a stabilit cine a efectuat modificări pe foaia de observație clinică generală nr._/2013 la rubrica data internării și numărul zilelor de spitalizare.
Pe de o parte, nu s-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare vreo infracțiune legată de o eventuală alterare a acestui înscris, fapte care în prezent formează obiectul unei cercetări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 365/P/2015, iar pe de altă parte nu s-a reținut ca acuzație că inculpatul ar fi făcut efectiv un act contrar îndatoririlor de serviciu pentru a influența cuantumul cheltuielilor de spitalizare, ci doar că a pretins bani în acest scop.
Luarea de mită este o infracțiune instantanee ce se consumă în momentul pretinderii ori primirii banilor sau altor foloase ori a acceptării promisiunii sau nerespingerii acesteia, independent de îndeplinirea sau neîndeplinirea ulterioară a actului – legal sau ilegal – la care făptuitorul s-a obligat.
În ceea ce privește atribuțiile de serviciu ale inculpatului, din contractul individual de muncă nr. 5151/24.07.2008 rezultă că inculpatul a fost angajat în calitate de medic primar la Secția Chirurgie Generală a Spitalului Municipal Sighetu Marmației și că atribuțiile postului sunt prevăzute în fișa postului, anexă la contractul individual de muncă (f.114-117 dosar urmărire penală).
În cursul cercetării judecătorești s-a comunicat de către Spitalul Municipal Sighetu Marmației fișa postului inculpatului încheiată la data de 22.09.2014, precum și faptul că la dosarul personal al acestuia nu se regăsește fișa postului valabilă pentru luna octombrie 2013 (f.71-75 și 120 dosar instanță). De asemenea, s-a comunicat de către Spitalul Municipal Sighetu Marmației Protocolul privind organizarea și funcționarea Compartimentului Primiri Urgențe, Regulamentul de ordine interioară a Secției chirurgie generală și Procedurile privind internarea și externarea unui pacient.
Chiar dacă nu s-a putut pune la dispoziția instanței o fișă a postului care să prevadă în detaliu toate responsabilitățile și atribuțiile implicate de postul ocupat de inculpat, acesta nu a contestat că decizia de internare a martorului C. T., în vederea acordării de îngrijiri medicale i-a aparținut, fiind medic de gardă la acea dată, astfel că avea această atribuție de serviciu. Pe de altă parte, examinarea, evaluarea unui pacient și stabilirea unei conduite terapeutice țin de esența profesiei de medic și constituie îndatoriri de serviciu, în sensul dispozițiilor legale.
Din înscrisurile solicitate Spitalului Municipal Sighetu Marmației și declarațiile martorilor M. R. și M. I. a reieșit că decontul de cheltuieli pentru pacienții spitalizați se întocmește la registratura spitalului pe baza datelor menționate în foaia de observație clinică generală de către medicul curant cu privire la zilele de spitalizare, respectiv perioada internării, investigațiile efectuate și tratamentele administrate. Prin urmare, inculpatul avea ca atribuție de serviciu întocmirea foii de observație clinică generală, act ce constituie parte dintr-un alt act final, decontul de cheltuieli, și cu rol determinant în realizarea actului final. Inculpatul avea astfel atribuții de serviciu, chiar limitate, în realizarea actului final.
În ceea ce privește apărarea inculpatului că acesta ar fi fost provocat să săvârșească fapta, cu referire la primirea sumei de 400 lei, instanța constată că, potrivit doctrinei și practicii judiciare, inclusiv jurisprudența CEDO, se comite o provocare ori de câte ori organele de urmărire nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională, ci exercită o influență asupra persoanei vizate încât să o determine să săvârșească o faptă penală care, fără acea intervenție nu ar fi fost comisă, cu scopul de a constata o infracțiune sau de a obține probe.
Pentru a exista provocare, se impune ca inițiativa să aparțină organelor de cercetare și să nu existe nici un indiciu că inculpatul a săvârșit sau se pregătește să săvârșească infracțiunea.
In cauză a rezultat că înainte de a se organiza flagrantul, inculpatul pretinsese și primise deja de la martor suma de 600 lei și că martorul formulase denunț cu privire la pretinderea unei alte sume de bani, astfel că nu se poate reține existența unei provocări.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța reține că vechea reglementare penală este în ansamblu mai favorabilă.
În noul Cod penal infracțiunea de luare de mită este prevăzută la art. 289, cu anumite diferențe față de vechea reglementare, însă faptele inculpatului, astfel cum au fost reținute sunt în continuare prevăzute de legea penală, atât în ceea ce privește modalitatea de comitere, cât și calitatea de subiect activ. I.C.C.J., prin decizia nr. 26/2014 a statuat că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public în accepțiunea art. 175 alin.1 lit.b teza a II-a din noul Cod penal.
În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev.de art. 254 alin.1 Cod penal 1969 rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal 1969, art. 74 lit.a, 76 lit.c Cod penal 1969, art. 5 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare, la a cărei individualizare se are în vedere pericolul social concret al faptei, modalitatea de comitere, cuantumul redus al sumelor ce au făcut obiectul infracțiunii. De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul este o persoană integrată social, nu are antecedente penale, activitatea sa ca medic fiind apreciată atât de colegi, cât și de pacienți, are un statut socio-profesional bine consolidat, potrivit raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Maramureș, aceste aspecte fiind reținute de instanță ca și circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei potrivit art. 76 lti.c Cod penal 1969.
Fiind îndeplinite condițiile art. 81 Cod penal 1969 și apreciind în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului că, prin stabilirea termenului de încercare în care acesta să conștientizeze fapta și consecințele ei, se realizează scopul pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal 1969, iar în baza art. 71 al. 5 Cod penal 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 118 lit. e Cod penal 1969, art. 254 al. 3 Cod penal 1969, s-a confiscat în favoarea statului și inculpatul va fi obligat la plata sumei de 600 lei.
Cu privire la suma de 400 lei, potrivit procesului-verbal din 11.10.2013, aceasta a fost pusă la dispoziția denunțătorului, fiind ridicată pentru continuarea cercetărilor de către organele de anchetă după realizarea flagrantului, astfel că măsura confiscării nu poate opera (f.29-32 dosar urmărire penală).
S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei și apoi arhivarea mijloacelor de probă înregistrate la poziția 62/2014 în registrul mijloacelor de probă al instanței.
În temeiul art. 274 al. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1800 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen egal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite și achitarea inculpatului, fapta fiind dezincriminată. Este de observat că în cauză inculpatul nu a acționat contrar atribuțiilor sale de serviciu atâta vreme cât acesta nu avea stabilită o fișă a postului cu atribuțiile de serviciu, iar din probele de la dosar rezultă că inculpatul nu a completat nici foaia de observație a denunțătorului și nici decontul de cheltuieli. Apoi, inculpatul nu era de serviciu la data la care s-a prezentat denunțătorul astfel că nu se poate reține în sarcina sa faptul că ar fi refuzat internarea, iar, din înregistrarea flagrantului rezultă că denunțătorul a procedat așa cum a stabilit anterior cu organele de cercetare penală, având astfel o conduită incorectă, de provocare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării în condiții de legalitate și loialitate a unui probatoriu util, pertinent și concludent, precum și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, în calitate de medic primar chirurg își desfășoară activitatea la Spitalul Municipal Sighetu Marmației - Secția Chirurgie Generală în cursul lunii octombrie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit suma totală de 1000 lei, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv pentru a face un act contrar acestor îndatoriri. Astfel, inculpatul a pretins și primit suma de 600 lei de la martorul C. T. pentru a face un act ce intră în atribuțiile sale de servici - internarea în secția chirurgie și acordarea de îngrijiri medicale. De asemenea, în data de 8.10.2013, a mai pretins de la același martor suma de 400 lei pentru a întocmi un decont de cheltuieli favorabil (să menționeze un număr mai mic de zile de spitalizare) sumă ce trebuia să îi fie remisă când acesta urma să se prezinte la spital pentru extragerea firelor de sutură (alt act care intră în atribuțiile de serviciu ale inculpatului).
Susținerile inculpatului reiterate și în fața instanței de control judiciar, referitoare la faptul că acesta nu a condiționat internarea denunțătorului de primirea unei sume de bani, că nu există probe care să-l incrimineze, că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, infracțiune ce nu mai este incriminată, s-au dovedit a fi nesincere și astfel corect înlăturate de către instanța de fond.
Probele administrate în cauză se coroborează, depozițiile martorilor audiați confirmând declarațiile constante ale denunțătorului referitoare la condiționarea de către inculpat a internării denunțătorului de plata unei sume de bani.
Apoi, ne însușim întrutotul argumentația instanței de fond referitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, chiar și în lipsa unei fișe a postului cu descrierea atribuțiilor de serviciu a acestuia, acesta fiind medic de gardă la data internării denunțătorului și având obligația de a întocmi foaia de observație clinică generală, act ce constituie parte dintr-un alt act final, decontul de cheltuieli.
Cu privire la conduita denunțătorului, se observă că inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a fost provocat de către acesta, iar denunțul a venit ca urmare a stării de nervozitate a denunțătorului care a crezut în mod greșit că inculpatul ar fi fost influențat de persoanele care l-au agresat inițial pe acesta.
Pentru a exista o provocare se impune, după cum a arătat și prima instanță, ca inițiativa să aparțină organelor de cercetare penală, fără a exista indicii cu privire la comiterea unei infracțiuni, ori în speța de față, denunțătorul s-a prezentat din proprie inițiativă la organele abilitate în vederea formulării denunțului oral, cele consemnate cu acea ocazie fiind susținute și ulterior în mod constant. Simpla împrejurare că la flagrantul organizat inculpatului cu privire la primirea sumei de 400 lei, denunțătorul părea pregătit în sensul că și-a ales cuvintele pentru a nu se demasca, nu echivalează cu o provocare a inculpatului, neexistând nicio influență exercitată asupra acestuia pentru a o determina să comită vreo infracțiune.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța de fond în baza art.5 C.p. și raportat la decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale a apreciat în mod global că inculpatului îi este mai favorabil C.p. anterior, raportat și la modalitățile de executare a pedepsei reglementate de acest act normativ.
La individualizarea judiciară a pedepsei apreciem că instanța de fond a dat dovadă de clemență orientând cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator, ținând seama de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 C.p. anterior și de împrejurările care atenuează răspunderea penală prevăzute de art.74 lit.a C.p. și anume conduita inculpatului anterior comiterii faptei, aspecte legate de persoana acestuia, reputația sa profesională, lipsa antecedentelor penale.
Apoi, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că s-a dispus aplicarea art.81 C.p. anterior, a instituției suspendării condiționate a pedepsei.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat.
Va stabili onorariu parțial din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. B. C..
Va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul formula de inculpatul C. V. (fiul lui V. și M., născut la data de 04.04.1960 în localitatea Strâmba, Republica M., CNP_, cetățean român, studii superioare, medic în cadrul Spitalului Municipal Sighetu Marmației, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii din care unul minor, fără antecedente penale, cu domiciliul în Sighetu Marmației, .. 14 A, ., .) împotriva sentinței penale nr. 50 din 28.05.2015 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește onorariu parțial din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. B. C..
Obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
M. R. V. G. A. B. H.
Red.MR/SMD
4 ex./15.12.2015
Jud.fond. A. F.S.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1471/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1460/2015. Curtea... → |
|---|
