Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 344/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 344/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.344/2015
Ședința publică din 23 noiembrie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător
GREFIER: M. B.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin PROCUROR: O. T.
Pe rol fiind, spre soluționare, plângerea formulată de către petenta . împotriva ordonanțelor procurorului din data de 16.09.2015 și din 22.10.2015, ambele emise în dosarul nr.279/P/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul N. E., lipsă fiind intimații B. M. C. și Șimon V. G. precum și petenta ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Intimatul N. E. solicită respingerea plângerii și menținerea ordonanțelor atacate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulată de petentă și menținerea ordonanțelor atacate, arătând că argumentele invocate de către petentă au făcut obiectul analizei și de către procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, poziție pe care o menține și în fața instanței.
Cu privire la susținerea petentei în sensul că în cursul urmăririi penale nu s-ar fi analizat conduita infracțională a inculpaților în amănunt deși s-ar fi sesizat și infracțiunile de evaziune fiscală și fals, solicită a se observa că nu există o sesizare formulată în mod distinct de către petenta . sub aspectul acestor infracțiuni.
Pe de altă parte, existența infracțiunii de evaziune fiscală sau încadrarea juridică a faptelor cu privire la care s-a sesizat și s-a efectuat urmărirea penală de către organele de urmărire penală, implica stabilirea concretă atât a stării de fapt cât și a încadrării juridice, infracțiunea de evaziune fiscală grevată pe aceeași stare de fapt ca și infracțiunea de delapidare neputând fi reținută concomitent.
Referitor la susținerea petentei că probele ar fi fost incomplet administrate, deoarece nu s-ar fi audiat martorii propuși, arată că în realitate s-au audiat toți martorii propuși, mai puțin doi dintre martori care sunt plecați din țară, astfel că a fost imposibilă prezentarea lor în fața organelor de urmărire penală iar confruntarea nu se impunea deoarece între declarațiile martorilor nu existau contradicții.
Contrar susținerilor din plângerea formulată împotriva rezoluției că nu s-au făcut suficiente verificări pentru a se vedea dacă inculpatul este angajatul sau nu a ., pentru a se dovedi că acesta și-a declinat în realitate o calitate mincinoasă, în concret, la filele 204, 206, 211 se regăsesc comunicările și adresele către ITM precum și verificările care s-au efectuat în baza acestor solicitări la Oficiul Registrului Comerțului f.57 și 160).
În consecință, apreciază că din probele administrate în cursul urmării penale nu rezultă săvârșirea infracțiunilor ce au făcut obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale.
CURTEA:
Petenta . a formulat plângerea împotriva ordonanței emisă în dosar 279/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
A fost criticată această ordonanță a parchetului ca nelegală și netemeinică reproșându-se Ministerului Public că, nu a analizat conduita infracțională a inculpaților care au indus în eroare societatea petentă cu scopul de a le crea un prejudiciu și de a nu achita contravaloarea mărfurilor cumpărate de la aceasta.
A mai fost criticat că nu s-a analizat contractul de muncă a numitului B. M., că a fost încălcat flagrant dreptul la apărare al petentei prin neadministrarea probelor solicitate prin cererea în probațiune, și ca atare nu s-au făcut toate demersurile pentru a se afla adevărul în cauză.
Analizând plângerea formulată, în baza dispozițiilor art. 341 CPP, Curtea constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța din 16 septembrie 2015 emisă în dosarul nr. 279/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Cluj s-a dispus clasarea cauzei privind pe inculpatul N. E., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art 244 alin 1 și 2 CP, cu aplicarea art 5 CP, și pe inculpații B. M. și Șimon V. pentru săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev de art. 48 CP raportat la art 244 alin 1 și 2 CP cu aplicarea art 5 CP.
S-a reținut că la data de 01.04.2003, numitul C. D. C., în calitate de asociat unici a înființat societatea comercială ., având ca obiect de activitate principal „consultanță și furnizare de alte produse software".
Având în vedere că, susnumitul asociat unic a intrat în avocatură în cadrul Baroului Cluj, a hotărât suspendarea activității acesteia și potrivit încheierii nr._/02.07.2009 a ORC Cluj, activitatea . a fost suspendată pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 01.07.2009 și până la data de 30.06.2012 (f. 142).
În cursul lunii mai 2012, cu câteva zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost suspendată activitatea societății, avocatul C. D. C. a vrut să întreprindă demersurile pentru dizolvarea societății, ocazie cu care, inculpatul Șimon V. G. și numitul T. I., au luat cunoștință de intenția acestuia și și-au manifestat interes pentru preluarea acestei societăți comerciale (f. 198-199).
Avocatul C. D. C. a fost de acord cu cesiunea părților sociale către cei doi, și la data de 21.05.2012 a adoptat hotărârea nr. 1, prin care a decis reluarea activității societății, schimbarea sediului social și retragerea din societate prin cesionarea celor 20 de părți sociale în valoare totală de 200 lei, în favoarea numitului T. I. care urma să preia 40% din părțile sociale, respectiv în favoarea inculpatului Șimon V. G. care urma să preia 60% din capitalul social (f. 131).
Mai mult decât atât, la data de 21.05.2012 a fost încheiat și contractul de cesiune prin care T. I. și Șimon V. G. preluau părțile sociale ale ., actul primind încheiere de certificare din partea avocatului P. loan A., la fel și contractul de societate încheiat de cei doi cesionari (f. 132, 133). Potrivit acestui contract de societate, administrarea societății urma să fie asigurată exclusiv de către inculpatul Șimon V. G..
Inculpatul N. E., care se ocupă de executarea unor lucrări de construcții, la sfârșitul lunii mai 2012 a luat legătura cu inculpatul Șimon V. G., care de asemenea își desfășoară activitatea în construcții, și a solicitat acestuia să îi permită să cumpere mărfuri de la . din Cluj-N., în numele unei societăți comerciale aparținând lui Șimon V. G..
Inculpatul Șimon V. G., știind că în luna mai 2012, a devenit prin contractul de cesiune sus-amintit asociat și administrator la ., a fost de acord ca N. E. să achiziționeze mărfuri de la . din Cluj-N., în numele . din Cluj-N., cu condiția ca N. E. să achite prețul mărfurilor achiziționate de la această societate.
Este de menționat că atât inculpatul N. E. cât și Șimon V. G. erau în relații apropiate cu inculpatul B. M. C., care avea calitatea de agent vânzări în cadrul .. Acesta din urmă, cunoștea că asociat al . este Șimon V. G. și că acesta este de acord ca inculpatul N. E. să cumpere mărfuri în numele . de la ., deoarece cei doi l-au anunțat despre intenția lor.
În aceste condiții, la data de 01.06.2012, a fost încheiat contractul nr. 192, între ., în calitate de vânzătoare și ., în calitate de cumpărătoare, care a fost semnat din partea cumpărătoarei de Șimon V. G., iar din partea vânzătoarei de o persoană din conducerea ., având în vedere că, inculpatul B. M. C. în calitate de agent de vânzări, avea obligația de a înainta fiecare contract la compartimentul economic înainte de semnarea acestuia.
Este de menționat că, deși cu ocazia încheierii unor astfel de contracte, reprezentanții . solicită predarea unei file CEC din partea societății cumpărătoare, de această dată, au semnat contractul fără a pretinde emiterea unui astfel de instrument de plată, cu titlu de garanție.
Pe baza acestui contract, ., în perioada 30.05._12, a livrat marfă în valoare de 46.204,96 lei către ., marfa fiind depozitată într-o locație din localitatea Dezmir, jud. Cluj, unde inculpatul N. E. executa lucrări de construcții în favoarea numitului Naște G..
Inculpatul N. E. a plătit către . suma de 13.751,88 lei, rămânând o diferență neachitată în sumă de 32.453,08 lei. Inculpatul a recunoscut sincer că are de achitat suma de 32.453,08 lei față de ., arătând că nu a putut achita suma respectivă din cauza faptului că beneficiarul lucrării, numitul Naște G., la rândul lui, nu i-a plătit suma de 10.000 euro, din care el urma să stingă datoria către firma furnizoare (f. 174).
Între timp, la ORC Cluj era în curs de desfășurare procedura înscrierii modificărilor intervenite în urma cesiunii părților sociale ale . în Registrul Comerțului. La data de 24.08.2012, cedentul C. D. C. și cesionarul Șimon V. G. s-au prezentat la sediul ORC Cluj, unde au depus documentele cesiunii, au plătit taxele aferente și ultimul a dat specimenul de semnătură aferent calității de administrator.
Având în vedere că, reprezentanții ORC Cluj au descoperit în cursul procedurii de înregistrare că, inculpatul Șimon V. G. figurează cu o mențiune în cazierul fiscal privind o altă societate deținută de acesta, au amânat operarea înregistrărilor, motiv pentru care cei trei, și anume cedentul și cei doi cesionari, s-au înțeles că societatea va fi preluată doar de către T. I. (f. 199).
În acest sens, avocatul C. D. C., la data de 27.09.2012 a adoptat hotărârea nr. 2, prin care a decis reluarea activității societății, schimbarea sediului social și retragerea din societate prin cesionarea celor 20 de părți sociale în valoare totală de 200 lei, în favoarea numitului T. I.. Tot la data de 27.09.2012, a fost încheiat și contractul de cesiune prin care T. I. prelua părțile sociale ale ., actul primind încheiere de certificare din partea avocatului P. loan A., la fel și actul constitutiv redactat în aceeași dată (f. 121-130).
Reprezentanții ., după ce au constatat că reprezentanții . nu au achitat suma restantă de 32.453,08 lei, la data de 12.09.2012, au depus o plângere penală prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților B. M. C. și N. E. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Consideră că în cauză nu se impune trimiterea în judecată a celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, deoarece faptele lor nu sunt prevăzute de legea penală, în cauză fiind vorba de simpla neexecutare a unor obligații contractuale, fără inducerea în eroare a reprezentanților ..
Mai precis, inculpatul Șimon V. G., la data de 01.06.2012, s-a comportat ca și asociat al ., pe baza actelor de cesiune întocmite în data de 21.05.2012 în fața unui avocat, având reprezentarea că din acel moment poate acționa în numele societății respective.
Inculpatul N. E. a ridicat marfa în numele ., cu acordul inculpatul Șimon V. G., care, la rândul lui, a recunoscut acest lucru (f. 179) și mai mult decât atât, a recunoscut și semnarea contractului nr. 129/01.06.2012 intervenit între . și ..
La semnarea contratului nr. 192/01.06.2012, reprezentanții . nu au cerut predarea unui instrument de plată, numita Szekely B. N., în calitate de director economic, arătând că au livrat marfa către reprezentanții ., deoarece le-au câștigat încrederea achitând „cash" suma de 13.751,88 lei, iar agentul comercial, inculpatul B. M. C. care era angajatul lor, le-a comunicat că reprezentanții . i-au promis că îi vor da și instrumente de plată (f. 123). Mai mult decât atât, aceeași reprezentantă a . a arătat că, din moment ce între cele două societăți comerciale exista un contract, livrarea de marfă era efectuată, indiferent care era reprezentantul societății . (f. 169). în aceste condiții, eventuala neplată parțială a mărfurilor achiziționate de cumpărătoare, era un risc normal asumat de vânzătoare, inerent oricărui contract comercial, care permitea plata la 30 de zile de la livrarea mărfurilor (f. 14).
Totodată, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în sarcina inculpatului B. M. C., care conform atribuțiilor de serviciu a dus contractul semnat de inculpatul Șimon V. G. la conducerea ., care l-au semnat după ce au efectuat o analiză privind firma cumpărătoare, fără să pretindă prezentarea unui instrument de plată.
În aceste condiții, reprezentanții ., deși aveau la dispoziție posibilitatea de a acționa în judecată ., respectiv pe reprezentantul ei legal, care conform art. 6.1 și 6.4 din contract, răspundea cu averea personală (f. 15), respectiv aveau și posibilitatea de a emite o decizie de imputare pentru suma restantă față de inculpatul B. M. C., care potrivit unei note interne anexă la contratul de muncă, răspundea de asemenea cu propria avere până la încasarea contravalorii facturilor neîncasate (f. 52), până în ianuarie 2015, nu au luat măsuri în acest sens (f. 163). Probabil că, reținerea sumei restante din salariul inculpatului B. M. C. era mai dificilă, având în vedere că, în contractul individual de muncă al acestuia încheiat pe durată nedeterminată din 15.04.2011 (depus în copie la filele 45-46), nu apare nici o referire la salariul ce urma să fie încasat de el.
În cursul anului 2013, inculpatul N. E., asistat de avocat, s-a prezentat la o negociere la sediul ., însă reprezentanții societății nu au fost de acord cu propunerea acestuia de stingere a datoriei în mod eșalonat (f. 163,174).
Împotriva acestei ordonanțe a fost formulată plângerea la procurorul ierarhic superior, care la rândul său prin ordonanța din 22 octombrie 2015 cu nr 92/II/2/2015 a constatat că, soluția de clasare dispusă în cauză este legală și temeinică și a respins plângerea formulată ca nefondată.
S-a apreciat că în cauză au fost administrate suficiente mijloace de probă pentru clarificarea faptelor și împrejurărilor cauzei, inclusiv cele la care se face referire în plângerea contra soluției (verificări la I.T.M. Cluj - f. 204-206, 211; O.R.C. - f. 57-160; audierea martorului Filep A. - f. 192), fiind respectate dispozițiile procesual penale privind principiul aflării adevărului, garantarea dreptului la apărare și a celor care definesc scopul procesului penal (art. 4, 5, 8, 10 C.pr.pen.). Nu există contradicții între declarațiile persoanelor puse sub acuzare care să justifice confruntarea acestora (art. 131 C.pr.pen.) și, mai mult, inculpații Șimon V., G. și B. M. C. fiind plecați din țară (f. 179-180; 188), existau dificultăți în administrarea acestui mijloc de probă.
Probatoriul administrat în dosar este suficient pentru clarificarea chestiunilor esențiale și pertinente ce au influență asupra rezolvării cauzei și pentru fundamentarea soluției de clasare. Petenta, în calitate de persoană vătămată, avea posibilitatea să ia la cunoștință de probatoriul administrat în cauză prin consultarea dosarului, conform art.81 alin. 1 lit. e C.pr.pen..
Pe fondul cauzei, criticile aduse soluției de clasare sunt doar cu caracter general, fără raportare la aspectele reținute în ordonanța de clasare și la starea de fapt stabilită pe baza probelor administrate, încercându-se o extindere a cadrului procesual penal, prin invocarea de aspecte care nu au fost precizate în sesizarea penală inițială ori pe parcursul urmăririi penale (infracțiunea de delapidare) sau care nu au fost suficient de detaliate pentru a justifica investirea organului de cercetare penală cu efectuarea investigației penale (evaziune fiscală, fals în înscrisuri). Ori acest lucru este inadmisibil în cursul procedurii de contestare și de soluționare a plângerii contra soluției de clasare, ce se limitează strict la faptele și persoanele care au făcut obiectul anchetei penale și cu privire la care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată. Mai mult, petenta poate ataca actul procurorului doar în măsura în care soluția dispusă în cauză produce efecte asupra intereselor sale legitime pentru a putea fi considerată persoană vătămată, în sensul art. 339 alin. 6 rap. la art. 336 alin. 1 C.pr.pen., nu și pentru chestiuni care exced justificării vreunui interes procesual (evaziune fiscală, fals privind S.C. „Profcom" SRL Cluj-N.).
Starea de fapt a fost stabilită în mod corect de către procuror pe baza probatoriului de la dosar, din care nu rezultă probe certe în sensul că inculpații ar fi acționat cu intenția de a prejudicia persoana vătămată cu ocazia achiziționării mărfurilor și că ar fi urmărit să se sustragă de la plata integrală a contravalorii acestora. încă de la început, inculpatul N. E. și-a asumat responsabilitatea de a plăti mărfurile pe care le-a ridicat de la persoana vătămată și a achitat o parte din contravaloarea acestora.
Însăși reprezentanta persoanei vătămate, semnatara sesizării penale inițiale și a plângerii contra soluției susține că „nu aveam nici o problemă pentru livrarea de marfă către S.C. „Profcom" SRL Cluj-N., indiferent cine era reprezentantul societății" (f. 163-164). S.C. „Profcom" SRL Cluj-N. a fost verificată înainte de semnarea contractului și nu au fost identificate nici un fel de probleme pentru inițierea relațiilor contractuale. Conform contractului comercial semnat de părți (f. 14-16), plata mărfurilor contractate urma să se facă fie în numerar, în limitele legale, fie cu filă cec în 30 de zile de la data facturării, neexistând nici o clauză care să condiționeze livrarea de marfă de prezentarea la momentul ridicării mărfurilor a unui instrument de plată (ca și garanție), în cazul neefectuării plății pe loc, în numerar.
Conduita agentului de vânzări, inculpatul B. M. C., a fost analizată din perspectiva complicității la înșelăciune, încadrare care nu poate fi reținută concomitent cu cea de delapidare, fiind vorba despre aceeași faptă pretins prejudiciabilă în dauna petentei. Inculpatul Șimon V. G. a semnat contractul în numele S.C. „Profcom" SRL Cluj-N., având în mod întemeiat reprezentarea dobândirii calității de administrator și asociat al firmei.
Nu există nici un fel de elemente concrete care să justifice transferarea responsabilității inculpaților din sfera unei răspunderi civile contractuale, în sfera responsabilității penale.
Vătămarea materială invocată de petentă nu este urmarea comiterii vreunei fapte penale de către inculpați, ci rezultatul neexecutării pe parcurs, în mod parțial, a unei obligații contractuale.
Analizând cele două ordonanțe și actele de urmărire penală, efectuate în prezentul dosar, Curtea constată că plângerea formulată de către petenta ., nerezultând indicii ale vreunei fapte penale, aflându-ne în prezența unei răspunderi civile contractuale, care nu se încadrează în sfera ilicitului penal.
Astfel, în faza de urmărire penală, au fost depuse contractul de vânzare-cumpărare nr. 192 din 1 iunie 2012 prin care .,în calitate de vânzătoare vinde lui . mărfurile comercializate de vânzător, în acest sens s-au emis facturile existente la filele 20-21- 41.
De asemenea, la fila 44 există o situație a CEC-urilor și Biletelor la Ordin neîncasate de către petenta ., contractul individual de muncă al numitului B. M. și fișa postului acestuia de agent de vânzări, clauza la contractul de muncă nr. 311 din1 5 aprilie 2011, nota internă privind procedura de încasare a contravalorii mărfii livrate către clienți, începând cu anul 2012, documente privind ., respectiv certificate constatatoare, acte adiționale, încheiere, certificat de înregistrare, declarații pe proprie răspundere, a fost audiată persoana vătămată Szekely B. N., inculpatul N. E., numiții Șimon V. și B. M., adresă de la IPJ CLUJ- Biroul de investigare a criminalității economice - Biroul de investigații complexe, a fost audiat numitul C. D., toate aceste probe conducând așa cum corect a reținut și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la concluzia că faptele reclamate de către petentă nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, aflându-ne în prezența neexecutării unor obligații contractuale.
Nu există nicio probă că a existat o inducere în eroare a petentei . de către inculpații Șimon V., B. M. și N. E..
Pentru a exista infracțiunea de înșelăciune potrivit dispozițiilor art. 244 CP trebuie să existe o inducere în eroare a unei persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine, sau pentru altul, un folos mat injust și să se pricinuiască o pagubă.
De asemenea, este sancționată infracțiunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase.
Or, în cauza dedusă judecății este mai mult decât evident că, faptul că o persoană s-a prezentat ca fiind reprezentantul unei societăți comerciale, fără ca în realitate să aibă această calitate, nu a fost de natură a crea o inducere în eroare a părții vătămate, în condițiile în care reprezentanții acesteia, declară în mod lipsit de echivoc că ar fi livrat marfă către ., indiferent cine era reprezentantul societății, dacă ar fi respectat normele de comercializare a bunurilor stabilite.
De asemenea, în sarcina agentului de vânzări nu se poate reține nicio faptă ilicită acesta îndeplinindu-și obligațiile de serviciu conform fișei postului.
Între . și . s-a întocmit un contract, cu clauze clare care poate fi pus în executare de către petenta care constată că, cumpărătoarea nu și-a achitat obligațiile asumate prin contract.
Inculpatul Șimon V., în baza actelor de cesiune întocmite la 21 mai 2012, a avut reprezentarea că este asociat al ..
Inculpatul N. E., cu acordul inculpatului Șimon V., care nu a contestat niciun moment acest aspect, și a recunoscut semnarea contractului intervenit între . și ., a ridicat marfa de la societatea vânzătoare.
Inculpatul B. M. în calitatea sa de agent comercial, și-a îndeplinit obligațiile de serviciu conform contractului de muncă și fișei postului aferent acestuia.
Critica petentei că nu ar fi fost administrate probe suficiente pentru aflarea adevărului este nereală, în cauză fiind administrate toate probele necesare pentru a soluționa în mod just această cauză.
Pentru toate aceste considerente, constatând că ordonanțele procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Cluj, sunt legale și temeinice va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.341 alin.7 pct.2 lit.a Cpp respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta ., cu sediul în Cluj N., . împotriva ordonanțelor procurorului din data de 16.09.2015 și 22.10. 2015 ambele emise în dosarul 279/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Obligă petenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 23 noiembrie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. ȘORTANMARIANA B.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./17.12.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
